1ra-2186/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-2186/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2186/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 19 martie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, declarat de

avocata Elena Vlas, în numele inculpatului

Cunițchi Maxim XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.05.2017 – 19.03.2019,

instanța de apel: 24.04.2019 – 24.07.2019,

instanța de recurs: 15.10.2019 – 04.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 750

unități convenționale, ce constituie 37.500 lei.

01.00, inculpatul Cunițchi M., prin înțelegerea prealabilă cu persoane neidentificate

de organul de urmărire penală, aflându-se în fața clubului de noapte „Play Boy”,

amplasat în str. Alexandru cel Bun 5, mun. Bălți, într-un loc public, din intenții

huliganice, încălcând grosolan și demonstrativ ordinea publică, care s-a manifestat

prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în societate, exprimând o

vădită lipsă de respect, manifestând prin conținutul lor o obrăznicie deosebită, fără

careva motiv, după ce au provocat o ceartă neîntemeiată cu Odagiu R. și Croitoru C.,

au început să se exprime cu cuvinte necenzurate într-un loc public, aplicându-le

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, cauzându-i lui Odagiu R.,

1

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 4D din 13.01.2017, leziuni

corporale ușoare, iar lui Croitoru V., conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 507D din 06.01.2017, leziuni corporale ușoare, acțiuni prin care Cunițchi M.,

împreună cu alte persoane necunoscute, și-au desfășurat activitatea infracțională prin

înjosirea onoarei și demnității persoanei, prin încălcarea îndelungată și insistentă a

ordinii publice.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în acea

seară nu a avut loc conflicte.

Totodată, vinovăția acestuia este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Odagiu R. a indicat că de la lovitura inculpatului și-a

pierdut cunoștința și crede că acesta avea ceva în mână. Și-a revenit când a venit

poliția. Are pretenții față de inculpat, deoarece a suportat cheltuieli mari, fiindu-i

deteriorată scurta și achitând serviciile medicale în sumă de peste 3000 lei.

Partea vătămată Croitoru C. a comunicat că a fost lovit în partea stângă a

capului și buza îi era ruptă. Nu cunoaște cine l-a lovit.

Conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 13.01.2017,

martorii Magdei M. și Ziziri V. l-au recunoscut pe inculpatul Cunițchi M., ca fiind

implicat în conflict.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 4D din 13.01.2017, părții

vătămate Odagiu R. i-au fost cauzate vătămări ușoare.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 507D din 06.01.2017, părții

vătămate Croitoru C. i-au fost cauzate vătămări ușoare.

Solicitarea apărării de achitare a inculpatului este neîntemeiată, fiind contrară

rechizitoriului și probelor administrate, precum și declarațiilor părților vătămate date

în ședința de judecată.

Declarațiile inculpatului că nu se consideră vinovat în cele imputate..., în acea

seară nu au avut loc conflicte între compania sa și a altor persoane..., consideră că

Roman vrea să-l facă țap ispășitor pentru cele întâmplate, sunt declarative și lipsite

de suport, fiind făcute cu scopul de a evita răspunderea penală pentru acțiunile

comise. Ori, partea vătămată Odagiu R. a declarat că a văzut personal cum inculpatul

îl bătea pe Croitoru C. și că de la lovitura inculpatului și-a pierdut cunoștința, aceste

depoziții fiind veridice, nefiind combătute de apărare prin probe pertinente,

concludente și utile care, prin coroborarea lor, să susțină poziția inculpatului.

Afirmația inculpatului că Roman vrea să-l facă țap ispășitor pentru cele

întâmplate este nefondată, nefiind prezentate careva date plauzibile în acest sens și nu

doar poziția subiectivă a apărării, în condițiile în care instanța examinează cauza doar

în limita probelor și în interesul legii.

Totodată, poziția inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției nu echivalează cu

achitarea lui, odată ce au fost prezentate probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării, dovedesc săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Ori, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat reprezintă o metodă de

apărare și un drept al inculpatului de a nu se autoincrimina, garantat de art. 66 Cod de

procedură penală.

Declarațiile părții vătămate Croitoru C. sunt veridice, deoarece, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 507D din 06.01.2017, acestuia i-au fost

2

cauzate vătămări ușoare, chiar dacă a indicat că nu știe de cine a fost lovit, asupra

acestor împrejurări expunându-se partea vătămată Odagiu R. care a văzut că

inculpatul îl bătea pe Croitoru C., iar apărarea nu a prezentat probe care să

dovedească contrariul.

Pe lângă aceasta, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din

13.01.2017, martorii Magdei M. și Ziziri V. l-au recunoscut pe inculpat ca fiind

implicat în cazul dat, iar obiecții asupra procesului-verbal nu au parvenit.

În același timp, sunt irelevante declarațiile martorilor Culacov O. și Sandu S.,

care nu pot confirma cu certitudine cine a participat nemijlocit la acest conflict, soldat

cu cauzarea vătămărilor ușoare părților vătămate.

În baza probelor administrate, instanța a conchis ca fiind dovedită pe deplin

vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor și de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților

care curmă acțiunile huliganice, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un

cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit de două sau mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se sancționează cu

amendă de la 750 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, că

anterior nu a fost condamnat, are o vârstă tânără, se caracterizează ca fiind o persoană

calmă și disciplinată, că nu au fost constatate circumstanțe atenuante și agravante,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei cu

amendă, aceasta fiind una echitabilă, rațională și proporțională circumstanțelor

cauzei, persoanei vinovate, precum și scopului pedepsei aplicate, aceasta fiind în

măsură să îl determine să conștientizeze încă o dată fapta comisă, să se corijeze și, pe

viitor, să nu admită comiterea faptelor penale.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că martorii Culacov O. și Sandu O. au confirmat că

inculpatul nu a lovit părțile vătămate și că acesta a obținut trauma cerebrală în alte

circumstanțe.

Partea vătămată Croitoru C. a indicat că nu poate afirma cu certitudine cine l-a

lovit și nu neagă faptul că cineva din compania lui Odagiu R. putea să-l lovească.

Acesta nu a confirmat că între inculpat și partea vătămată Odagiu R. s-a iscat un

conflict.

Totodată, declarațiile părții vătămate Odagiu R. sunt controversate or, acesta a

dat declarații diferite în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond, astfel că apar

dubii în privința sincerității acestuia.

Niciun martor al acuzării nu a fost audiat în ședința de judecată, aceștia fiind

audiați în cadrul urmăririi penale și toți fiind prieteni ai lui Odagiu R., care au dat

declarații în favoarea acestuia.

Partea vătămată Odagiu R. a relatat că conflictul cu inculpatul a început în fața

localului, apoi, împreună, au ieșit în afara ogrăzii, circumstanțe care ar fi putut fi

verificate de acuzare și instanța de fond la vizionarea înregistrării video.

3

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la examinarea cauzei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 26-27, 93-101 Cod de procedură penală, cercetând

cauza multiaspectual, apreciind probele administrate prin prisma pertinenței,

concludenței și coroborării lor, fiind reținută just starea de fapt și de drept, cu

stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Astfel, cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii,

vinovăția acestuia se confirmă prin:

declarațiile părții vătămate Odagiu R. că a văzut personal că inculpatul îl bătea

pe Croitoru C. Aceștia au început să se bată în drum, la o distanță de 5-6 m. de la

intrarea în club, era multă lume afară, dar din grupul părții vătămate afară se afla doar

el și Croitoru C. De la lovitura inculpatului și-a pierdut cunoștința și crede că acesta

avea ceva în mână, iar când și-a revenit, venise deja poliția. În sala barului nu a avut

cu cineva conflict;

declarațiile părții vătămate Croitoru C. că a văzut că pe Odagiu R. cineva îl

lovea, dar nu afirmă că anume inculpatul, fiind lovit și el personal;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 13.01.2017, unde s-a constatat

că martorii Magdei M. și Ziziri V. l-au recunoscut pe inculpatul Cunițchi M., ca fiind

implicat în conflict;

raportul de expertiză medico-legală nr. 4D din 13.01.2017, potrivit căruia părții

vătămate Odagiu R. i-au fost cauzate vătămări ușoare;

raportul de expertiză medico-legală nr. 507D din 06.01.2017, potrivit căruia

părții vătămate Croitoru C. i-au fost cauzate vătămări ușoare.

În același timp, este neîntemeiată cererea apărării privind achitarea inculpatului

or, partea vătămată Odagiu R. a indicat că ieșind afară la fumat cu Croitoru C., de ei

s-au apropiat un grup de tineri, vreo șase persoane, inclusiv inculpatul, care au

început a-i numi cu cuvinte necenzurate. Apoi, aflându-se pe scările încăperii

clubului, au început a-l bate pe Croitoru C., a văzut personal că îl bătea pe Croitoru

C. Inculpatul a început să se bată cu partea vătămată în drum, la o distanță de 5-6 m.

de la intrarea în clubul dat, era multă lume afară, dar din grupul părții vătămate afară

se afla doar el și Croitoru C. De la lovitura inculpatului și-a pierdut cunoștința.

Ori, se atestă veridicitatea declarațiilor părții vătămate Odagiu R., care au fost

consecvente pe tot parcursul urmăririi penale, cât și judecării cauzei în instanța de

fond. Declarațiile părții vătămate denotă că actele de huliganism au fost inițiate de

inculpat, care i-a atacat pe Odagiu R. și Croitoru C. și le-a aplicat mai multe lovituri

peste diferite părți ale corpului.

Astfel, sunt neîntemeiate argumentele apărării privind pretinsele divergențe

dintre declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală și cele în instanța de fond,

fiind stabilit, în urma examinării declarațiilor părții vătămate, că divergențe sau

neconcordanțe esențiale între declarațiile părții vătămate Odagiu R. de la urmărirea

penală și cele din instanța de fond nu s-au stabilit, iar partea vătămată, atât la

urmărirea penală, cât și în instanța de fond, a relatat circumstanțele comiterii

infracțiunii de către inculpat, declarații care în principiu sunt similare și confirmă în

mod cert vinovăția inculpatului.

4

Totodată, nici nu era necesară în ședința instanței de judecată reproducerea

exactă de către partea vătămată a declarațiilor date de el la urmărirea penală, iar

aceasta în plus confirmă că partea vătămată a descris veridic evenimentele și acțiunile

inculpatului. Faptul că partea vătămată a depus la urmărirea penală o cerere și a dat

declarații că nu solicită atragerea la răspundere a persoanelor care l-au maltratat, că

nu are pretenții și că leziunile corporale le-a primit de la cădere, nu infirmă faptul

comiterii infracțiunii, ci invers confirmă că a avut loc infracțiunea de huliganism,

inclusiv cu cauzarea vătămărilor corporale.

Declarațiile părții vătămate sunt susținute pe deplin și prin declarațiile părții

vătămate Croitoru C., care a indicat că a fost un conflict între compania inculpatului

și compania lui Odagiu R., a văzut că pe ultimul cineva îl lovea, dar nu afirmă că

anume inculpatul. A fost lovit și el, dar nu știe de către cine. Și-a revenit când venise

deja poliția și a constatat că i-a fost ruptă buza și avea un hematom în partea stângă a

capului. În incinta barului a fost doar un conflict verbal, cu îmbrânceli. După

avertizarea sa de a părăsi localul, persoanele implicate au ieșit afară. Odagiu R. a fost

lovit, nu știe de cine, dar mai aproape de el se afla inculpatul, nu a văzut cine aplica

lovituri, dar aplicau lovituri cu pumnii. Personal a fost lovit în partea stângă a capului

și buza era ruptă.

Vinovăția inculpatului rezultă și din probele scrise, și anume, raportul de

expertiză medico-legală nr. 4D din 13.01.2017, potrivit cărui, părții vătămate Odagiu

R. i-au fost cauzate vătămări ușoare și raportul de expertiză medico-legală nr. 507D

din 06.01.2017, conform cărui părții vătămate Croitoru C. i-au fost cauzate vătămări

ușoare.

Deci, părțile vătămate, precum și concluziile rapoartelor de expertiză, confirmă

prezența la părțile vătămate a leziunilor corporale în noaptea zilei de 28.11.2016, iar

vătămările depistate la părțile vătămate susțin declarațiile acestora, că au fost agresați

și le-au fost aplicate mai multe lovituri de către inculpat. Aceste leziuni confirmă că a

avut loc conflictul între inculpat și părțile vătămate, și faptul că între aceștia au avut

loc altercații, în rezultatul cărora au și apărut leziunile corporale la părțile vătămate.

Afirmația apărării că declarațiile martorilor Culacov O. și Sandu O. combat

declarațiile părților vătămate și confirmă versiunea inculpatului că nu a aplicat

lovituri părților vătămate, este irelevantă, aceste declarații fiind făcute în favoarea

inculpatului întru evitarea răspunderii penale de către acesta. Mai mult, declarațiile

acestor martori contravin celorlalte probe administrate, ce denotă că declarațiile

martorilor au fost făcute în favoarea inculpatului.

Totodată, sunt nefondate alegațiile apărării că nici un martor din partea apărării

nu a fost audiat în ședința de judecată. Or, procurorul care conduce urmărirea penală

și reprezintă învinuirea incriminată inculpatului indică în lista martorilor doar acei

martori care, în viziunea lui, demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii. Iar, în cazul în care apărarea consideră că declarațiile acestor martori

combat învinuirea adusă inculpatului, nu era lipsită de dreptul de a solicita instanței

de judecată citarea acestor martori și asigurarea prezenței lor în ședința de judecată,

pentru a fi audiați, nefiind întreprinse careva acțiuni în acest sens.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii prevăzute de

5

articolul incriminat, fiind echitabilă și se racordă la toate circumstanțele stabilite,

urmând să atingă scopurile propuse de pedeapsa penală.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurenta a specificat că martorii Culacov O. și Sandu O. au confirmat că

inculpatul nu a lovit părțile vătămate.

Partea vătămată Croitoru C. a indicat că nu poate afirma cu certitudine cine l-a

lovit și nu neagă faptul că cineva din compania lui Odagiu R. putea să-l lovească.

Acesta nu a confirmat că între inculpat și partea vătămată Odagiu R. s-a iscat un

conflict.

În același timp, declarațiile părții vătămate Odagiu R. sunt controversate or,

acesta a dat declarații diferite în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond, astfel

că apar dubii în privința sincerității acestuia.

Nici un martor al acuzării nu a fost audiat în ședința de judecată, aceștia fiind

audiați în cadrul urmăririi penale.

Astfel, la baza învinuirii și a hotărârilor adoptate nu au fost puse probe

pertinente și concludente, fiind mai multe dubii și neclarități.

Mai mult, instanța de apel a ignorat declarațiile martorilor apărării depuse în

instanța de fond și toate probele prezentate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate,

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 13.01.2017, potrivit cărui martorii

Magdei M. și Ziziri V. l-au recunoscut pe inculpat ca fiind implicat în conflict;

raportul de expertiză medico-legală nr. 4D din 13.01.2017, că părții vătămate Odagiu

R. i-au fost cauzate vătămări ușoare; raportul de expertiză medico-legală nr. 507D din

6

06.01.2017, că părții vătămate Croitoru C. i-au fost cauzate vătămări ușoare, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele de fond și de apel indicând argumentat și

detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol,

probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal

(pct. 2. - 5. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanțele just și argumentat au ținut cont de

faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, că anterior nu a fost

condamnat, are o vârstă tânără, se caracterizează ca fiind o persoană calmă și

disciplinată, că nu au fost constatate circumstanțe atenuante și agravante, precum și

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

7

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Elena Vlas, împotriva

sentinței Judecătoriei Bălți din 19 martie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 24 iulie 2019, în privința inculpatului Cunițchi Maxim XXXXXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8