1ra-1281/2019 — art. 201/1 alin.2 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin.2 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 4, 5, 6, 10 CPP
1ra-1281/2019 — art. 201/1 alin.2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.1ra-1281/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
20 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Elena Cobzac
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Gherasim Vladimir și de către avocatul acestuia, Gamurari Victoria, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie
2019, în cauza penală privindu-l pe
Gherasim Vladimir xxxx, născut la xx xx xxxx,
originar din xxxx, domiciliat în xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 19.06.2018 – 14.09.2018;
Instanța de apel: 16.10.2018 – 13.02.2019;
Instanța de recurs: 22.05.2019 – 20.11.2019.
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 14 septembrie 2018, adoptată
în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, Gherasim Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea de la Gherasim Vladimir în beneficiul statului a cheltuielilor
judiciare în mărime de 667, 6 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Gherasim Vladimir, la
06 ianuarie 2018, în jurul orei 21.00, aflându-se în locuința pe care o închiriază,
amplasată în satul Negureni, raionul Telenești, împreună cu concubina sa Prinos Emilia,
1
a. n. xx xx xx și fiicele ei minore xxxx, a.n. xxxx și xxxx, a. n. xxxx, care conform
art.1331 lit. a) Codul penal sunt membri de familie, intenționat, manifestând violență
fizică, a aplicat lovituri cu palma peste față părții vătămate Prinos Emilia, iar mai apoi cu
o foarfecă a lovit-o în regiunea toracelui, cauzându-i conform raportului de expertiză
judiciară nr.201832D0027 leziuni corporale ușoare sub formă de comoție cerebrală,
echimoze la nivelul țesuturilor moi a feței, toracelui și coapsei, plăgi la nivelul țesuturilor
moi a toracelui și regiunii lombare, iar mai apoi a lovit-o cu palma peste față pe minora
Barbaroș Mădălina și cu foarfeca i-a lezat urechea dreaptă, cauzându-i conform raportului
de expertiză judiciară nr.f201832D0028, leziuni corporale ușoare sub formă de comoție
cerebrală, echimoze pe față și coapse, plagă pe pavilionul auricular drept.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Gherasim Vladimir a comis infracțiunea
prevăzută de art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, violenta în familie, adică acțiunea
intenționată, comisă de un membru al familiei în privința a doi membri ai familiei,
manifestată prin maltratare, soldată cu vătămarea ușoară a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Coșneanu Svetlana în numele
inculpatului Gherasim Vladimir, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii
pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care lui Gherasim Vladimir să-i fie aplicată o
pedeapsă mai blândă.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă
prea aspră în privința inculpatului Gherasim Vladimir, acesta a recunoscut vinovăția
incriminată, cauza penală a fost examinată în conformitate cu prevederile art.3641 alin.(8)
Cod de procedură penală, prin urmare consideră posibil de aplicat prevederile art.90 Cod
penal în privința lui Gherasim Vladimir.
Mai indică recurentul că, anterior inculpatul a fost condamnat, însă antecedentele
penale sunt stinse, la locul de trai se caracterizează satisfăcător.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, a
fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prezenta cauză a
fost judecată de către prima instanță, în temeiul art.3641 Cod procedură penală, adică în
baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în
corespundere cu alin.(3) a normei vizate, prin cererea depusă până la începerea cercetării
judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate faptele incriminate.
Respingând apelul, instanța de apel a considerat că, nu sunt temeiuri de a interveni în
sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului, or, la stabilirea
categoriei și măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale
privind individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-se o pedeapsă corectă, echitabilă și
legală.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului instanța a
acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art.61, 75, 76-78 Cod penal, respectând
prevederile art.3641 Cod procedură penală și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de scopul
2
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Totodată, instanța de apel a specificat că, analizând solicitarea avocatului referitor la
aplicarea unei pedepse mai blânde, în temeiul art.90 Cod, a considerat-o neîntemeiată și
irațională, dat fiind faptul că inculpatul nu este la prima sa abatere de la lege, acesta
anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară.
Mai mult, instanța de apel apreciind în cele din urmă că pedeapsa aplicată de către
prima instanță este legală, întemeiată și echitabilă. Careva temeiuri de a casa sentința
primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost stabilite.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel inculpatul Gherasim Vladimir și
avocatul acestuia, Gamurari Victoria, au declarat recursuri ordinare.
6.1. Inculpatul Gherasim Vladimir în recursul declarat, invocând temeiurile de recurs
din art.427 alin.(1) pct.4) și 5) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei
instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă
mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării ei pe termen de probațiune.
În motivarea recursului a indicat că contrar prevederilor legale instanța de apel a
examinat cauza în lipsa sa, nefiind citat în instanța de apel, necătând la faptul că toată
perioada ulterioară pronunțării sentinței din 14.09.2018 s-a aflat permanent în s. Negureni
r-nul Telenești. În s. Brăviceni r-nul Orhei de unde a fost citat, niciodată nu a locuit.
Recurentul consideră că nu a existat nici o necesitate pentru a-l anunța în căutare,
deoarece nu s-a ascuns, nu a neglijat prezența în fața instanței, permanent s-a aflat la
domiciliu său în s. Negureni r-nul Telenești, instanța de apel neîntemeiat a dispus
examinarea cauzei în lipsa sa.
În opinia recurentului, instanțele de judecată urmau să-i aplice inculpatului o
pedeapsa mai blândă, neprivativă de libertate, deoarece acesta a recunoscut vina și s-a
căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută de
art.3641 Cod de procedură penală, astfel, fiind posibil și rațional de ai fi stabilit o
pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de
probațiune.
6.2. Avocatul Gamurari Victoria în recursul declarat în numele inculpatului,
invocând temeiul de recurs din art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului
să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării ei pe
termen de probațiune, considerând că instanțele de judecată eronat au individualizat
pedeapsa contrar prevederilor legale.
În opinia recurentului, instanțele de judecată urmau să-i aplice inculpatului o
pedeapsa mai blândă, neprivativă de libertate, pe motiv că pe parcursul urmăririi penale și
la examinarea cauzei a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, fiind
posibil și rațional de ai fi stabilit o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a
executării ei pe termen de probațiune.
În argumentarea recursului recurentul a invocat aceleași motive care anterior le-a
menționat în cererea de apel.
3
Pe marginea recursurilor ordinare declarate, procurorul a depus referință,
solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel,
și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din
următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept
pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal
și material.
Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că
inculpatul invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427
alin.(1) pct. 4), 5) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a
apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit
legii precum și când cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală
a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința
instanța despre această imposibilitate, solicitând să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă
cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Avocatul Gamurari Victoria în recursul declarat în numele inculpatului invocă drept
temei pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, considerând decizia recurată ca
neîntemeiată și ilegală, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gherasim
Vladimir, în baza art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii
cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Colegiul penal reține că, invocând temeiurile de casare menționat supra, inculpatul
susține că instanța de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece nu a fost
citat și înștiințat în mod legal despre data și ora petrecerii ședințelor de judecată.
Instanța de recurs, examinând materialele dosarului constată însă că, argumentele
recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză, din următoarele
considerente.
Reieșind din conținutul procesului-verbal al ședințelor de judecată în instanța de
apel, rezultă că în urma citării legale a inculpatului, în legătură cu neprezentarea acestuia
la ședințele de judecată, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
4
28 noiembrie 2018, a fost dispusă aducerea silită a inculpatului (f.d.159-160 vol. I), iar
prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019,
Gherasim Vladimir a fost anunțat în căutare, în privința acestuia fiind aplicată măsura
preventivă sub formă de obligațiune de nepărăsire a localității de trai (f.d.170-171 vol. I).
Totodată, se reține că inculpatul cunoștea despre faptul că cauza penală în privința sa
se examinează în ordine de apel la apelul declarat de apărătorul acestuia.
Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit art.321 alin.(2) pct.1) Cod de
procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când
inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță.
Reieșind din prevederile legale citate și având la bază informațiile acumulate de
către Inspectoratul de Poliție Telenești, instanța de apel a dispus judecarea cauzei în lipsa
inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.412 alin.(5) Cod de procedură penală,
neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.
Având în susținere dispozițiile normei pre citate, Colegiul penal reține, că decizia
instanței de apel privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul
acestuia la un proces echitabil, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei,
Gherasim Vladimir a fost reprezentat de avocatul desemnat din oficiu, Gamurari Victoria,
care a susținut pe deplin apelul declarat.
În acest context, Colegiul penal respinge argumentul recurentului că, instanța de apel
a examinat cauza în lipsa sa, or, acesta cunoscând că, în instanța de apel se află spre
examinare cauza penală în privința sa, nu s-a prezentat la ședințele de judecată și nici n-a
comunicat despre motivele neprezentării.
Cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a pedepsei,
precum și cele ce țin de executarea acesteia, Colegiul penal retine că, se subscriu erorii de
drept din pct.10) al alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, apărătorul inculpatului
indicând greșit temeiul de drept al declarării recursului și pct.6) alin.(1) art.427 Cod de
procedură penală. Concomitent, analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din
recurs, instanța constată că apărătorul critică aceleași chestiuni de drept – neaplicarea
art.90 Cod penal. Însă, raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor art.90
Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și
comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de
manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de
infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună; stăruința
depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,
comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea
condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o
măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta. În toate cazurile, este prerogativa
instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea
efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină
5
cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz anume în această
consecutivitate și s-a realizat.
Colegiul penal consideră că, pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, sub formă de 8 luni închisoare,
cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va
contribui la atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia.
Instanța de recurs reține că, instanțele de fond au statuat asupra aplicării pedepsei
închisorii în privința lui Gherasim Vladimir, la limita minimă specială prevăzută de
sancțiunea art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, coroborat cu art.3641 alin.(8) Cod de
procedură penală, totodată ținând seama atât de circumstanțele atenuante, cât și de cele
agravante.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja
raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării pârții apărării de a-i stabili
inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea
descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe
argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele
atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei,
totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții apărării privind
stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate.
Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei
corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă
raportat la scopul urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe
inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.
În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la
jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că
instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a
se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,
instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai
cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această
obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și
circumstanțele cauzei.
Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din
motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte
succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza
Bachowski v. Polonia din 02.11.2010)
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că instanța de apel la judecarea
cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei
adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit
neîntemeiate.
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
6
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Gherasim
Vladimir și de către avocatul acestuia, Gamurari Victoria, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe
Gherasim Vladimir xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 20 decembrie 2019.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Elena Cobzac
7