1ra-913/2019 — art. 165 alin.2 lit.b,d CP

1ra-913/2019 — art. 165 alin.2 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-913/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Pascal Iuliana în numele inculpatului Culiuc Alexandru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Culiuc Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220

alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 10000 lei.

Prin aceiași sentință a fost respinsă solicitarea procurorului Gropa Maxim de a

încasa de la Culiuc Alexandru XXXXX, cheltuielile judiciare suportate în prezenta cauză

penală, ca fiind neîntemeiată.

Instanța de fond a dispus aplicarea măsurii preventive - obligarea de nepărăsire

a țării în privința lui Culiuc Alexandru XXXXX, până la intrarea în vigoare a sentinței,

apoi a o revoca.

2012-2013, Culiuc Alexandru XXXXX împreună cu Gheorghița Lilia XXXXX și alte

persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, acționând în mod

intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale, prin

înșelăciune, manifestată prin promisiunea obținerii unor câștiguri însemnate, prin abuz

1

de poziție de vulnerabilitate, manifestat prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, prin discuții în cadrul cărora i-au comunicat toate condițiile

prestării serviciilor sexuale contra plată în Federația Rusă, au recrutat-o pe Stoleru

Alina Fiodor, cu consimțământul acesteia.

În perioada lunii aprilie 2013, urmărind același scop infracțional, Culiuc Alexandru

XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghița Lilia XXXXX și alte

persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, după ce Stoleru Alina

XXXXX s-a deplasat în Federația Rusă, au întâlnit-o și au transportat-o la locul de

destinație, adică la un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă, unde

urma să fie adăpostită.

Ulterior, în perioada martie 2013 - martie 2015, continuând realizarea intenției

infracționale comune, Culiuc Alexandru XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu Gheorghița Lilia XXXXX și alte persoane la moment nestabilite de organul de

urmărire penală, luându-i pașaportul sub pretextul perfectării înregistrării, au

adăpostit-o pe Stoleru Alina XXXXX într-un apartament situat în regiunea Moscova din

Federația Rusă și, abuzând de poziția de vulnerabilitate a victimei, manifestată prin

lipsa de surse financiare și mijloace necesare pentru existență, prin înșelăciune,

manifestată prin aceea că îi comunicau permanent despre faptul că cheltuielile pentru

întreținerea sa sunt mai mari decât câștigul obținut, precum și prin amenințarea cu

aplicarea și aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, au supus-o pe Stoleru Alina XXXXX exploatării sexuale comerciale,

organizând în fiecare caz transportarea acesteia la locul unde presta servicii sexuale

contra plată și primind banii obținuți de la clienți pentru serviciile prestate de ea, dintre

care o parte erau transmiși lui Stoleru Alina XXXXX, în fiecare caz suma de bani primită

de ea fiind stabilită în mod arbitrar de către Culiuc Alexandru XXXXX și Gheorghița Lilia

XXXXX.

Tot el, aproximativ în luna iulie 2014, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Gheorghița Lilia XXXXX și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării sexuale

comerciale, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea obținerii unor câștiguri

însemnate, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestat prin situația precară din

punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin discuții în cadrul cărora i-au comunicat

toate condițiile prestării serviciilor sexuale contra plată în Federația Rusă, au recrutat-o

pe Braniște Lucia XXXXX, cu consimțământul acesteia.

La fel, în perioada lunii iulie 2014, urmărind același scop infracțional, Culiuc

Alexandru XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghița Lilia XXXXX și

alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, după ce Braniște

Lucia XXXXX s-a deplasat în Federația Rusă, au întâlnit-o și au transportat-o la locul de

destinație, adică la un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă, unde

urma să fie adăpostită.

Ulterior, pe parcursul anului 2014, continuând realizarea intenției infracționale

comune, Culiuc Alexandru XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghița

Lilia XXXXX și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală,

2

luându-i pașaportul sub pretextul perfectării înregistrării, au adăpostit-o pe Braniște

Lucia XXXXX într-un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă și,

abuzând de poziția de vulnerabilitate a victimei, manifestată prin aflarea pe teritoriul

unui stat străin tară surse financiare și mijloace necesare pentru existență, prin

înșelăciune, manifestată prin aceea că îi comunicau permanent despre faptul că suportă

cheltuieli suplimentare pentru întreținerea acesteia, au supus-o pe Braniște Lucia

XXXXX exploatării sexuale comerciale, organizând în fiecare caz transportarea acesteia

la locul unde presta servicii sexuale contra plată și primind banii obținuți de la clienți

pentru serviciile prestate de ea, dintre care o parte erau transmiși lui Braniște Lucia

XXXXX, în fiecare caz suma de bani primită de ultima fiind stabilită în mod arbitrar de

către Culiuc Alexandru XXXXX și Gheorghița Lilia XXXXX.

Instanța de fond a reținut că Culiuc Alexandru se învinuiește de organul de

urmărire penală de recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni săvârșite prin

amenințare cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei,

confiscarea documentelor, prin înșelăciune, de poziție de vulnerabilitate, asupra a două

sau mai multe persoane de două sau mai multe persoane, acțiuni săvârșite de mai multe

persoane, infracțiune prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b), d) din Codul penal, însă

acțiunile inculpatului în baza probelor acumulate, se circumscriu juridic în baza art. 220

alin. (1) Cod penal după indicii calificativi: înlesnirea practicării prostituției și tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, totodată constatând

următoarea stare de fapt, precum că Culiuc Alexandru XXXXX în perioada anilor 2013-

2014, aflând despre domeniul de activitate a d-nei Braniște Lucia XXXXX și anume de

prestarea serviciilor sexuale contra plată în orașul Moscova, a transportat-o de mai multe

ori pe Braniște Lucia XXXXX, la locul unde ultima presta servicii sexuale contra plată, iar

ulterior a pretins și a primit o parte din banii obținuți de la clienți pentru serviciile

prestate de ea, respectiv înlesnindu-i practicării prostituției de către Braniște Lucia

XXXXX.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care inculpatul Culiuc Alexandru XXXXX să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și condamnat la

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o

activitate legată de gestionarea resurselor umane pe un termen de 5 ani.

De asemenea procurorul a solicitat încasarea de la inculpat a cheltuielilor de

judecată, și anume: (1) 186 lei, consumabile (hârtie), fiind luate în calcul filele

materialelor cauzei și celor anexate la demersurile înaintate în instanța de judecată; (2)

2666,32 lei, salariul procurorului (4 zile), fiind luat în calcul timpul utilizat pentru

efectuarea acțiunilor de urmărire penală și la examinarea demersurilor în instanța de

judecată; (3) 22731, 74 lei, cheltuieli pentru procedura de extrădare suportate din

contul bugetului de stat.

În motivarea apelului procurorul a invocat că vinovăția inculpatului a fost

demonstrată integral prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în ședința instanței de fond. In contextul celor relatate, apreciind conform propriei

3

convingeri, formate în urma examinării în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv a probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești din punct de vedere a

coroborării lor, călăuzindu-se de legea procesual penală, procurorul conchide că

probele acumulate confirmă cu certitudine că Culiuc Alexandru XXXXX a comis trafic de

ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni săvârșite

prin amenințare cu aplicarea și aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, prin confiscare a documentelor, prin înșelăciune, prin abuz de

poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau mai multe persoane, de două sau mai

multe persoane, infracțiune prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

Apelantul a menționat, că în cadrul urmăririi penale inculpatul A. Culiuc a depus

declarații ce contravin cu cele date în cadrul cercetării judecătorești, fapt ce

demonstrează tendința acestuia de a duce în eroare organul de urmărire penală și

instanța de judecată, precum și culpa acestuia. Mai mult ca atât, schimbarea

declarațiilor de către partea vătămată Alina Stoleru, cărora urmează de a le fi dată o

apreciere critică, deoarece vin în contradicție cu celelalte probe legal acumulate și

administrate în cadrul procesului penal, se datorează influențării acesteia de către

inculpat, de frica pe care o are partea vătămată față de acesta, subliniind suplimentar

rolul inculpatului la comiterea infracțiunii.

În același context, judecătorul în sentință face o analiză amplă a componențelor de

infracțiune prevăzute de art. 165 și 220 Cod penal, dar nu atrage atenție la declarațiile

părții vătămate Lucia Braniște, care indică și în instanța de judecată că a fost maltratată

în Federația Rusă, inculpatul a dorit să profite de ea, mai mult ca atât a amenințat-o cu

răfuială prin intermediul rețelelor de socializare. Chiar dacă instanța dă apreciere

critică extraselor din rețelele de socializare anexate de către părțile vătămate, cum pot

fi lăsate fără vedere declarațiile lui Braniște Lucia și celelalte probe, care indică că

A. Stoleru a primit bani de la Lilia Gheorghiță, soția lui A. Culiuc și că aceasta a ajuns

înapoi în Republica Moldova cu bilet de călătorie, dar nu cu pașaportul său, astfel din

analiza minuțioasă a probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești, atrage

atenția procurorul la existența amenințărilor și folosirea poziției de vulnerabilitate a

părților vătămate de către inculpat, precum și restul acțiunilor prejudiciabile descrise și

admise de către instanță în sentință, nu apar careva dubii că Alexandru Culiuc prin

acțiunile sale intenționate a materializat latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, dar nu a celei prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod

penal.

De asemenea, procurorul a indicat că, refuzând cerința de a încasa cheltuielile

judiciare formate ca rezultat a administrării probelor în cadrul urmăririi penale,

instanța de judecată a ignorat prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală.

a fost admis apelul declarat de procuror, casată total hotărârea atacată și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță după cum urmează:

Culiuc Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 165 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

4

a exercita activități legate de resursele umane, pe un termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea pedepsei principale sub formă de închisoare, în penitenciar de tip închis.

Termenul de executare a pedepsei, fiind calculat din data reținerii acestuia, cu

includerea în acest termen a duratei aflării în stare de reținere și arest la domiciliu, din

28 iulie 2017 până la 24 ianuarie 2018.

S-a dispus încasarea de la Culiuc Alexandru în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 22 731,74 lei suportate în legătură cu extrădarea inculpatului

din Federația Rusă, în rest solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

au fost respinse, ca fiind neîntemeiată.

perioada anilor 2012 - 2013, Culiuc Alexandru, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu Gheorghiță Lilia și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării sexuale

comerciale, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea obținerii unor câștiguri

însemnate, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestat prin situația precară din

punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin discuții în cadrul cărora i-au comunicat

toate condițiile prestării serviciilor sexuale contra plată în Federația Rusă, au recrutat-o

pe Stoleru Alina Fiodor, cu consimțământul acesteia.

În perioada lunii aprilie 2013, urmărind același scop infracțional, Culiuc

Alexandru XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghiță Lilia XXXXX și

alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, după ce Stoleru

Alina XXXXX s-a deplasat în Federația Rusă, au întâlnit-o și au transportat-o la locul de

destinație, adică la un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă, unde

urma să fie adăpostită.

Ulterior, în perioada martie 2013 - martie 2015, continuând realizarea intenției

infracționale comune, Culiuc Alexandru, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Gheorghiță Lilia și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală,

luându-i pașaportul sub pretextul perfectării și înregistrării, au adăpostit-o pe Stoleru

Alina într-un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă și, abuzând de

poziția de vulnerabilitate a victimei, manifestată prin aflarea pe teritoriul unui stat

străin fără surse financiare și mijloace necesare pentru existență, prin înșelăciune,

manifestată prin aceea că îi comunicau permanent despre faptul că cheltuielile pentru

întreținerea sa sunt mai mari decât câștigul obținut, precum și prin amenințarea cu

aplicarea și aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, au supus-o pe Stoleru Alina XXXXX exploatării sexuale comerciale,

organizând în fiecare caz transportarea acesteia la locul unde presta servicii sexuale

contra plată și primind banii obținuți de la clienți pentru serviciile prestate de ea, dintre

care o parte erau transmiși lui Stoleru Alina XXXXX, în fiecare caz suma de bani primită

de ea fiind stabilită în mod arbitrar de către Culiuc Alexandru XXXXX și Gheorghiță Lilia

XXXXX.

Tot el, aproximativ în luna iulie 2014, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Gheorghiță Lilia XXXXX și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării sexuale

5

comerciale, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea obținerii unor câștiguri

însemnate, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestat prin situația precară din

punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin discuții în cadrul cărora i-au comunicat

toate condițiile prestării serviciilor sexuale contra plată în Federația Rusă, au recrutat-o

pe Braniște Lucia XXXXX, cu consimțământul acesteia.

La fel, în perioada lunii iulie 2014, urmărind același scop infracțional, Culiuc

Alexandru XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghiță Lilia XXXXX și

alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, după ce Braniște

Lucia XXXXX s-a deplasat în Federația Rusă, au întâlnit-o și au transportat-o la locul de

destinație, adică la un apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă, unde

urma să fie adăpostită.

Ulterior, pe parcursul anului 2014, continuând realizarea intenției infracționale

comune, Culiuc Alexandru, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Gheorghiță Lilia și

alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, luându-i pașaportul

sub pretextul perfectării înregistrării, au adăpostit-o pe Braniște Lucia într-un

apartament situat în regiunea Moscova din Federația Rusă și, abuzând de poziția de

vulnerabilitate a victimei, manifestată prin aflarea pe teritoriul unui stat străin fără

surse financiare și mijloace necesare pentru existență, prin înșelăciune, manifestată

prin aceea că îi comunicau permanent despre faptul că suportă cheltuieli suplimentare

pentru întreținerea acesteia, au supus-o pe Braniște Lucia exploatării sexuale

comerciale, organizând în fiecare caz transportarea acesteia la locul unde presta

servicii sexuale contra plată și primind banii obținuți de la clienți pentru serviciile

prestate de ea, dintre care o parte erau transmiși cet. Braniște Lucia, în fiecare caz suma

de bani primită de ultima fiind stabilită în mod arbitrar de către Culiuc Alexandru și

Gheorghiță Lilia.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Culiuc Alexandru a comis infracțiunea

prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu indici calificativi: „trafic de ființe

umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul

acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni săvârșite prin amenințare cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, prin confiscare a

documentelor, prin înșelăciune, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau

mai multe persoane, de două sau mai multe persoane”.

5.1. Instanța de apel, analizând cumulul de probe, cercetându-le prin prisma

rigorilor de drept, a conchis că, acestea demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului

Culiuc Alexandru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal, iar instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat,

ajungând în mod pripit la concluzia că fapta lui Culiuc Alexandru întrunește elementele

infracțiunii de proxenetism, or,

În această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de ființe umane, menționând că, victimă a infracțiunii prevăzute la

art. 165 Cod penal poate fi numai persoana care la momentul comiterii faptei a atins

vârsta de 18 ani, ceia ce și deosebește de fapta de trafic de copii, incriminată la art. 206

Cod penal.

6

Colegiul penal a menționat că, în speța dată, părțile vătămate Braniște Lucia și

Stoleru Alina aveau împlinită vârsta de 18 ani, fapt care exclude calificare acțiunilor

inculpatului Culiuc Alexandru în baza faptei de proxenetism, și denotă evident existența

faptei de trafic de ființe umane.

Totodată, fiind reținut că, de fapt și de drept obiectul juridic și-a găsit confirmare

integral, datorită relatărilor părților vătămate, care au descris circumstanțele în care au

fost ținute în Federația Rusă, precum și împrejurările în care le-au fost reținute actele

de identitate, dar și nemijlocit au fost lipsite de posibilitatea de a dispune personal de

dreptul său de deplasare liberă și nestingherită. Iar contradicțiile între declarațiile

partea vătămată Braniște Lucia depuse în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond,

dar și în instanța de apel, au fost apreciate critic, în contextul în care partea vătămată a

susținut de fapt aceleași circumstanțe descrise în fața organului de urmărire penală.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, și partea vătămată Stoleru Alina și-a

schimbat declarațiile în ședința instanței de fond, care au fost explicate exclusiv

datorită relațiilor pe care le-a avut anterior cu inculpatul Culiuc Alexandru, fapt

confirmat și de către partea vătămată în ședința instanței de fond, schimbarea acestora

fiind determinată de nedorința victimei ca inculpatul să fie condamnat, or acesta ...,,are

soție și copii”, cu atît mai mult că declarațiile inițiale depuse în cadrul urmăririi penale

de către Stoleru Alina, în cea mai mare parte, vin să confirme și să întărească încă o dată

relatările părții vătămate Stoleru Alina în cadrul ședinței instanței de fond, unde de

fapt, ultima a confirmat consecutivitatea acțiunilor, și anume primirea banilor de la

Culiuc Alexandru, perfectarea de către ultimul a actelor pentru traversarea frontierei de

stat, condițiile de prestare a serviciilor sexuale contra plată în Federația Rusă, dar și

condițiile de restituire a unei datorii inexistente. Mai mult cu atât, însuși partea

vătămată Braniște Lucia a confirmat că inculpatul Culiuc Alexandru a contactat-o,

pentru a o găsi de urgență pe Stoleru Alina, care se afla în Moldova, din motivul unei

datorii inexistente.

În același context, instanța de apel a reiterat și faptul, că conform extraselor din

pașaportul nr. XXXXX pe numele lui Braniște Lucia, se confirmă timpul și locul

traversării frontierei de stai a Federației Ruse de către aceasta, care corespunde cu cele

declarate în calitate de parte vătămată, iar conform titlului de călătorie XXXXX din

15.06.2015, eliberat pe numele lui Stoleru Alina, se confirmă declarațiile făcute de către

aceasta în calitate de parte vătămată referitor la modul în care s-a întors în Republica

Moldova.

La fel, s-a menționat și extrasele din pașaportul nr. XXXXX pe numele lui Stoleru

Alina, prin care se confirmă timpul și locul traversării frontierei de stat a Federației

Ruse de către aceasta, și corespunde cu cele declarate în calitate de parte vătămată în

cadrul urmăririi penale, iar, la rîndul său, conform informației privind traversarea

frontierei de stat de către Stoleru Alina, Braniște Lucia, Culiuc Alexandru și Gheorghiță

Lilia, se demonstrează faptul că în perioadele indicate de părțile vătămate acestea se

aflau pe teritoriul Federației Ruse concomitent cu Culiuc Alexandru și Gheorghiță Lilia.

Colegiul penal a notat că, din relatările părților vătămate, reiese că acestea din

urmă au fost recrutate prin intermediul altor persoane de către inculpatul Culiuc

7

Alexandru, iar ultimul a realizat acțiunile date în contextul obținerii de foloase pentru

practicarea prostituției de către Braniște Lucia și Stoleru Alina, fiind inițiatorul ca

părțile vătămate să fie transportate în Federația Rusă, unde au prestat servicii sexuale

contra plată. Cu atât mai mult, tot dânsul a fost persoana care a transferat surse

financiare pentru deplasarea lui Braniște Lucia și Stoleru Alina în Federația Rusă, la fel,

dânsul, fiind persoana care a perfectat actele de ședere pe teritoriul Federației Ruse pe

numele lui Braniște Lucia și Stoleru Alina.

În același context, instanța de apel a relevat că conform procesului-verbal din

04.11.2016, privind examinarea informației cu privire la transferurile bănești din/pe

numele lui Stoleru Alina. Braniște Lucia, Culiuc Alexandru și Gheorghiță Lilia, se atestă

acțiunea inculpatului realizată în vederea transportării pătimitelor în Federația Rusă,

totodată conform extraselor din profilul lui Braniște Lucia de pe site-ul

www.odnoklassniki.ru. se confirmă declarațiile părții vătămate Braniște Lucia privind

amenințarea acesteia de către Culiuc Alexandru și, respectiv, demonstrează legătura

între aceștia, iar conform informației Ministerului Afacerilor Interne din 23.03.2016, se

confirmă că la 15.06.2015, pe numele lui Stoleru Alina, de către Ambasada Republicii

Moldova la Moscova, a fost eliberat titlul de călătorie seria XXXXX, pe motivul

deteriorării pașaportului deținut.

La fel, instanța de apel a menționat că, la sosirea în Federația Rusă, părțile

vătămate au fost adăpostite de către inculpatul Culiuc Alexandru într-un apartament, de

unde dânsul le transporta în diferite locuri pentru prestarea serviciilor sexuale, iar

schimbarea declarațiilor de către părțile vătămate în ședința instanței de fond, nu este

decât o intenție a ultimei de a ameliora situația inculpatului, în vederea exonerării de la

răspunderea penală, cu atât mai mult că anume relatările depuse de către Braniște

Lucia și Stoleru Alina în cadrul urmăririi penale vin să coroboreze cu probatoriul

administrat la caz, or, însuși conform procesului-verbal din 25.03.2016 privind

recunoașterea persoanei după fotografie, se constată că, Braniște Lucia l-a recunoscut

pe Alexandru Culiuc, ca fiind persoana care a supus-o exploatării sexuale în Federația

Rusă.

De continuare, s-a reținut că confiscarea documentelor, așa cum rezultă din pct.5)

art.2 al Legii privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, adoptate de

Parlamentul Republicii Moldova la 20.10.2005 - prin „confiscarea documentelor” se

înțelege lipsirea sub orice formă a victimei de pașaport, buletinul de identitate sau

documentul de călătorie etc. Permisul de ședere și alte documente (cu excepția

pașaportului, buletinului de identitate sau a documentului de călătorie) nu pot constitui

obiectul confiscării în sensul prevederii de la art. 165 Cod penal.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a notat că, din declarațiile părții

vătămate Braniște Lucia, reiese cert că atunci când a ajuns la Moscova buletinul i-a fost

luat de Culiuc Alexandru ca să-i facă înregistrare, totodată partea vătămată Stoleru

Alina a reiterat că a venit cu pașaport alb, a dat vina pe Lilia că a luat pașaportul ei, iar

conform informației Ministerului Afacerilor Interne din 23.03.2016 se confirmă că la

15.06.2015, pe numele lui Stoleru Alina, de către Ambasada Republicii Moldova la

8

Moscova, a fost eliberat titlul de călătorie seria XXXXX, pe motivul deteriorării

pașaportului deținut.

Mai mult ca atât, partea vătămată Braniște Lucia a confirmat că ea a insistat ca

Culiuc Alexandru să-i facă înregistrarea, ca să nu plătească amendă, iar după

înregistrare, pașaportul ei nu s-a aflat la Culiuc Alexandru sau la soția acestuia, Culiuc

Alexandru i-a comunicat că o să-i dea pașaportul când o sa-i fie restituită datoria.

De asemenea, instanța de apel a reținut și poziția de vulnerabilitate a victimei

Braniște Lucia, din declarațiile căreia reiese că starea materială a sa era una foarte

dificilă, aceasta fiind nevoită să presteze servicii sexuale contra plată și a acceptat să se

deplaseze în Federația Rusă la propunerea lui Botnari Elena, anume sub tutela

inculpatului Culiuc Alexandru. Poziția de vulnerabilitate a pătimitei Braniște Lucia este

confirmată și prin însuși faptul că dânsa a comunicat că i-au fost transmiși bani pentru a

se deplasa în Federația Rusă, unde a fost adăpostită, iar în cele din urmă, fiind

transportată pentru prestarea serviciilor sexuale de către inculpatul Culiuc Alexandru.

Victima Braniște Lucia a comunicat că, din suma de 15000 ruble rusești pentru

serviciile sexuale prestate, suma de 5000 ruble rusești primea ea, iar suma de 5000

ruble rusești era pentru locul unde sta și 5000 pentru Culiuc Alexandru, astfel dânsa

primea banii când se ducea acasă.

În acest sens, Colegiul penal a menționat că, conform anchetei sociale din

24.02.2016 în privința lui Braniște Lucia, scrisorii Direcției asistență socială și protecție

a familiei XXXXX din 14.03.2016 și scrisorii Direcției asistență socială și protecție a

familiei XXXXX din 01.03.2016, se confirmă că Braniște Lucia face parte din categoria

familiilor social vulnerabile.

La fel, au fost reținute și declarațiile părții vătămate Stoleru Alina, care a indicat că

anume din cauza lipsei surselor financiare a fost nevoită să presteze servicii sexuale, și

în Federația Rusă, din considerentul că are un copil minor la întreținere, iar starea sa

materială este grea, totodată, conform anchetei sociale din 29.02.2016 în privința lui

Stoleru Alina, se confirmă că ultima face parte din categoria familiilor social vulnerabile.

Instanța de apel a indicat că, deși partea vătămată Stoleru Alina a declarat în

ședința instanței de fond că nu a prestat servicii sexuale în Federația Rusă, în cadrul

urmăririi penale dânsa a comunicat contrariul și anume că în cadrul discuției cu

Alexandru, care apoi s-a dovedit a fi Culiuc Alexandru i-a comunicat condițiile de muncă,

explicându-i că vor merge în or. Moscova, Federația Rusă, unde vor presta servicii

sexuale contra plată, pe stradă diferitor clienți, că el v-a închiria pentru ele un

apartament unde vor locui, că chiria și serviciile comunale le vor achita ele, că la client

ele urma să meargă minim pe 6 ore și că pentru prestarea serviciilor sexuale clientului

el achita 15000 ruble rusești dintre care 5000 ruble le lua Culiuc Alexandru, 5000 ruble

le lua persoana care le proteja pe stradă (mamocica) și respectiv 5000 ruble le

reveneau lor. Ea a acceptat aceste condiții, dar i-a comunicat, că la moment nu are

pașaport și are careva amenzi de achitat, pentru care nu are bani. Atunci, Culiuc

Alexandru a mers împreună cu ea și îi dădea bani ca ea să achite amenzile pe care le

avea pe la executorii judecătorești, după care i-a dat bani și ea i-a perfectat buletinul și

pașaportul național și respectiv a organizat plecarea lor spre Federația Rusă.

9

Colegiul penal a reținut că, cele comunicate de către părțile vătămate Braniște

Lucia și Stoleru Alina sunt confirmate și prin informația privind transferurile bancare

în/din numele lui Stoleru Alina, Braniște Lucia, Culiuc Alexandru și Gheorghiță Lilia,

astfel că, potrivit informației respective se confirmă transferurile efectuate din

Federația Rusă în adresa lui Stoleru Alina și Braniște Lucia în perioadele indicate. S-a

constatat că legătura dintre persoanele din numele cărora erau efectuate transferurile

cu Culiuc Alexandru și Gheorghiță Lilia, ceea ce confirmă declarațiile părților vătămate,

precum că transferurile bănești din Federația Rusă au fost efectuate de către Alexandru

Culiuc și Gheorghiță Lilia de pe numele altor persoane. Din numele aceleiași persoane

pe nume Cincearic Veaceslav sunt efectuate transferuri în adresa lui Culiuc Alexandru,

Gheorghiță Lilia, Stoleru Alina și Braniște Lucia, precum și în adresa altor persoane,

care la fel au prestat servicii sexuale în aceleași circumstanțe, cum sunt Garbuz

Valentina și Botnari Elena. La fel, s-a constatat că Gheorghiță Lilia a efectuat nemijlocit

transferuri bănești în adresa lui Stoleru Alina. S-a mai stabilit că, în corespundere cu

declarațiile părților vătămate, transferurile bănești erau efectuate de regulă până la

plecarea acestora în Federația Rusă și la revenirea în Republica Moldova, ceea ce se

confirmă suplimentar și prin informația privind traversarea frontierei de stat a

Federației Ruse.

Astfel, și-a găsit confirmare integrală latura subiectivă a infracțiunii de trafic de

ființe umane, realizat prin interesul material, or, pătimitele Stoleru Alina și Braniște

Lucia au confirmat integral faptul că din suma de 15000 ruble rusești pentru serviciile

sexuale prestate, inculpatul Culiuc Alexandru primea suma de 5000 ruble rusești,

totodată, dânsul le adăpostea pe pătimite într-un apartament, și nemijlocit le transporta

la locul unde urma să presteze serviciile sexuale contra plată.

Reieșind din circumstanțele enunțate, instanța de apel a notat că, la caz, s-a

constatat clar și fără echivoc, că acțiunile inculpatului Culiuc Alexandru sunt specifice

anume faptei de trafic de ființe umane, și nicidecum faptei infracționale de proxenetism,

or, concluzia abordată de către instanța de fond, este axată în cea mai mare parte doar

pe declarațiile subiective ale inculpatului, precum și pe declarațiile părților vătămate,

care într-un mod neclar și-au schimbat declarațiile față de declarațiile depuse în cadrul

urmăririi penale, astfel, încercând să inducă instanța de judecată în eroare, în vederea

exonerării inculpatului de la răspunderea penală pentru fapta infracțională comisă cu

intenție.

Așadar, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Culiuc Alexandru

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal - trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei

persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, acțiuni

săvârșite prin amenințare cu aplicarea și aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, prin confiscare a documentelor, prin înșelăciune, prin abuz de

poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau mai multe persoane, de două sau mai multe

persoane.

5.2. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

10

potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunii grave, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost condamnat, este încadrat în câmpul

muncii, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, este căsătorit și are la

întreținere un copil minor, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, care nu au fost reținute, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așa dar, Colegiul penal, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel până la și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități legate de resursele umane, pe un

termen de 5 ani. Această pedeapsă, în opinia instanța de apel este una echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, pedeapsă,

care preveni săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

5.3. La capitolul solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel a notificat prevederile art. 227 Cod de procedură penală și a

menționat că, cheltuieli pentru consumabile, dar și salariul procurorului, sunt cheltuieli de

drept puse și trecute în contul statului, atâta timp cât salariul procurorului este achitat în

conformitate cu legile și hotărârile Guvernului, privind salarizarea procurorilor și a

funcționarilor publici, totodată, organele de drept sunt asigurate cu consumabile strict

din contul statului, în contextul în care anume statul prin intermediul organelor de

resort are obligația de a investiga faptele infracționale, dar și de a preveni comiterea

infracțiunilor.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat și însuși faptul că cheltuielile indicate

de către procuror nu sunt de natura celor neprogramate și nestabilite prin lege, cu atât

mai mult că aceste cheltuieli sunt prevăzute prin lege, în contextul efectuării unui

proces penal în vederea investigării faptelor infracționale, respectiv cerința

procurorului la acest capitol a fost respinsă ca neîntemeiată.

Însă instanța de apel a considerat întemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea sumei de 22731,74 lei, suportate în legătură cu extrădarea inculpatului Culiuc

Alexandru din Federația Rusă în Republica Moldova, or, conform rigorilor art. 229 alin.

(1) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției

și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Așa dar, instanța de apel a concluzionat că, aceste cheltuieli nu sunt de natura

celor programate, în contextul în care au apărut anume din cauza că inculpatul Culiuc

Alexandru s-a eschivat de la organul de urmărire penală, fiind necesară intentarea

procedurii de extrădare a acestuia din Federația Rusă în Republica Moldova, pentru

examinarea acestei cauze penale.

11

este atacată, la 19 februarie 2019, cu recurs ordinar de către avocatul Pascal Iuliana în

numele inculpatului Culiuc Alexandru, care, invocând prevederile art.427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivare partea apărării își exprimă dezacordul său cu soluția instanței de apel

de încadrare a acțiunilor inculpatului în baza art.165 Cod penal, considerând că este o

concluzie eronată, or, prima instanță corect a dat apreciere probelor administrate în

cauză și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 220 Cod penal, iar instanța de apel

a pronunțat decizia de condamnare în lipsa părții vătămate Stoleru I.

Astfel că, în opinia recurentului hotărârea primei instanțe este una legală și

întemeiată.

declarat de avocatul Pascal Iuliana în numele inculpatului, solicitând inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

decizia atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal, administrativ ori

civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

În acest sens este relevantă și practica judiciară constantă ,,Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, care stipulează că: motive de casare a

sentinței instanței de fond pot fi unele încălcări ale legii procesuale penale, cum ar fi:

reglementările ce vizează competența instanței după materie sau după calitatea

12

persoanei, compunerea completului de judecată, publicitatea ședinței de judecată,

obligativitatea participării procurorului, inculpatului, apărătorului, traducătorului,

interpretului în ședința de judecată.

Prin urmare, decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit

cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2)

Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de

prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, și în calitate de probe în

procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor

mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții

civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în

cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în

conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

8.1. Analizând hotărârile de condamnare a inculpatului Culiuc Alexandru,

adoptate de prima instanță, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal (acțiunile, fiind reîncadrate din

art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal) și de instanța de apel, prin care inculpatul Culiuc

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii imputate conform

învinuirii, și anume, în baza art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, Colegiul lărgit conchide

că ambele instanțe au ignorat prevederile indicate supra, din următoarele considerente:

1) prima instanță, reîncadrând acțiunile inculpatului Culiuc Alexandru în baza

art. 220 alin. (1) Cod penal, a constatat în mod divergent faptele, deoarece textul

sentinței conține două constatări ale faptelor. Totodată prima instanță a reținut starea

de fapt doar în privința părții vătămate Braniște Lucia (f.d. 98, vol. III), cu toate că,

potrivit învinuirii înaintate inculpatului în baza art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și

rechizitoriului, figurează și partea vătămată Stoleru Alina (f.d. 109, 193-194, vol. II);

13

2) instanța de apel, adoptând hotărârea de condamnare a inculpatului Culiuc

Alexandru în baza art.165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în care figurează partea

vătămată Stoleru A., pune la bază acestei soluții declarațiile inclusiv și declarațiile părții

vătămate Stoleru Alina, date în cadrul urmăririi penale, care nu au fost verificate și n-a

fost înfăptuită o analiză complexă a lor. Mai mult ca atât, la data de 17 august 2018

partea vătămată Stoleru Alina depune cerere adresată instanței de apel, indicând că:

„Susține pe deplin declarațiile care au fost date sub jurămînt în cadrul ședinței de

judecată, a judecătoriei sec. Centru” (f.d.128), constatându-se că această parte vătămată

nici nu a fost interogată în instanța de apel, inculpatul fiind condamnat și pe capătul de

acuzare în privința acesteia.

De asemenea Colegiul penal atestă, că instanța de apel a constatat, că fapta pentru

care a fost condamnat Culiuc A. a fost săvârșită ”…împreună și prin înțelegere prealabilă

cu Gheorghiță Lilia XXXXX”, deși în privința acesteia prin ordonanța procurorului

materialele au fost disjunse într-o procedură separată și la materialele cauzei nu este

anexată vreo soluție asupra acesteia.

3) ambele instanțe nu au cercetat probele acumulate în cauza dată, fapt

constatat de instanța de recurs, or, la materialele cauzei este anexată copia autentificată

a sentinței nr. 1-632/2013 din 22 martie 2013, adoptată de Judecătoria Centru,

mun. Chișinău, prin care inculpatul Culiuc Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu

aplicarea art. 90 Cod penal executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 (doi) ani. (f.d. 192-197, vol. I).

La acest capitol Colegiul penal lărgit atrage atenția la circumstanțele de fapt

stabilite de instanța de judecată în hotărârea indicată supra: „În perioada de timp

septembrie-octombrie 2012, Culiuc Alexandru Valerian, acționând împreună și de

comun acord cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, avînd intenția

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de mai multe persoane, acționînd în scopul

realizării intenției sale infracționale, le-a îndemnat la practicarea prostituției pe cet.

Botnari Elena XXXXX, Timuș Svetlana XXXXX, Garbuz Valentina XXXXX și Cevdari Alina

XXXXX,, propunîndu-le să se deplaseze în or. Moscova, Federația Rusă, pentru a presta

servicii sexuale contra plată.

Ulterior, Culiuc Alexandru, obținînd consimțămîntul cet. Botnari Elena, Timuș

Svetlana, Garbuz Valentina și Cevdari Alina de a pleca în or. Moscova, Federația Rusă

pentru practicarea prostituției a întreprins acțiuni intenționate în vederea înlesnirii

practicării de către acestea a activității menționate, manifestate prin achitarea din banii

proprii a amenzilor neachitate de către ultimele pentru comiterea contravențiilor,

precum și suportarea cheltuielilor legate de perfectarea buletinelor de identitate și

pașapoartelor pentru plecare în străinătate a ultimelor.

În continuare, la 04.10.2012, Culiuc Alexandru, acționînd în vederea înlesnirii

practicării prostituției de către Botnari Elena, Timuș Svetlana și Garbuz Valentina le-a

procurat ultimelor bilete avia la cursa Chișinău - Moscovă, pentru data de 05.10.2012,

urmînd ca ulterior să organizeze și deplasarea Alinei Cevdari în or. Moscova pentru

practicarea prostituției....”

14

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel nu a verificat minuțios faptul,

dacă inculpatul Culiuc A. a fost deja condamnat pentru faptele expuse în rechizitoriu,

deoarece potrivit declarațiilor martorului Garbuz Valentin, ea presta servicii sexuale cu

Botnari Elena, Timuș Svetlana și Stoleru (Cevdari) Alina (f.d. 193, vol. I), anume în

perioada indicată și în rechizitoriul pe prezenta cauză, astfel nefiind exclusă încălcarea

principiului non bis in idem, adică faptul condamnării pentru unele și aceleași fapte.

La fel, Colegiul penal menționează că instanța de apel nu a verificat și nu s-a expus

asupra faptului că fișa din sistemul de căutare ACCES WEB, în privința lui Culiuc

Alexandru pe perioada de la 01.01.2013 și până la 17.02.2016, copia raportului de

excludere de la evidență, întocmit de către consilierul de probațiune al Biroului de

probațiune Centru, mun. Chișinău, prin care se atestă că, la data de 09 aprilie 2015 a

fost exclus de la evidență condamnatul Culiuc Alexandru, în legătură cu expirarea

termenului de probă stabilit prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

22 martie 2013 (f.d. 35, vol. I, f.d. 34, vol. II) nu confirmă faptul că inculpatul Culiuc A.

s-ar fi aflat peste hotarele Republicii Moldova în perioadele de timp incluse în

rechizitoriu, astfel nefiind elucidate în speță circumstanțe necesare pentru o

soluționare corectă a cauzei.

Reieșind din cele enunțate supra, instanța de recurs consideră că, cauza în speță a

fost examinată superficial de către instanțele ierarhic inferioare, fără a da apreciere

fiecărei probe administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

8.2. Astfel, din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că instanța de

apel a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, la care se face referire în recurs, eroare ce nu poate fi corectată de către instanța

de recurs, deci există temeiul de casare a soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar a casa

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în apelul declarat, să înfăptuiască o constatare a faptelor,

reieșind din cercetarea, verificarea și aprecierea profundă a probele administrate pe

parcursul procesului penal în strictă conformitate cu cerințele legii, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și formuleze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată.

Colegiul lărgit,

15

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Pascal Iuliana în numele

inculpatului Culiuc Alexandru, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Culiuc Alexandru XXXXX,

și se dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Culiuc Alexandru XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa

sub formă de închisoare în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la 13 decembrie2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

16