1ra-2027/19 — Art. 332 alin. 1, 312 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11 decembrie 2018, Dănăilă Vadim a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Dănăilă Vadim este învinuit pentru faptul că, fiind, conform prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, deținând funcția de inspector al serviciului escortă al secției management operațional al IP Leova al IGP al MAI, numit în această funcție prin ordinul nr. 238ef din 05.07.2013, fiind antrenat conform graficului în serviciu în calitate de inspector operativ de serviciu în IP Leova în data de 15.09.2015, folosind intenționat situația sa de serviciu, acționând din alte interese personale, înțelegând și conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, intenționat, având scopul falsificării documentelor oficiale, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și săvârșirea unei fapte cu intenție, care poate produce consecințe socialmente periculoasă, în noaptea de 15.09.2015 spre 16.09.2015, aflându-se în Unitatea de Gardă a Inspectoratului de Poliție Leova, a întocmit din numele lui, un raport - informație telefonică, în care a înscris date vădit false, precum că la 15.09.2015, aproximativ în jurul orelor 20:30, el a primit un apel telefonic de la 1 inspectorul pentru supravegherea circulației rutiere al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Serviciului securitate publică a IP Leova, Șișianu Victor, precum că o persoană pe nume Malanciuc, prin intermediul cet. Cașu, dorește să-i însceneze o luare de mită, fapt care în realitate, nu corespunde adevărului, raport care ulterior a fost înregistrat în Registrul nr. 2 de evidență a înștiințărilor referitoare la infracțiuni și incidente a IP Leova sub nr. 2417, înscriind astfel date vădit false și în registrul nominalizat. Organul de urmărire penală a încadrat aceste acțiuni ale lui Dănăilă Vadim în baza prevederilor art. 332 alin. (1) Cod penal - înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din alte interese personale. Tot el, Dănăilă Vadim, este învinuit că, la data de 17.09.2015, fiind audiat în calitate de martor în cadrul cauzei penale nr. 2015970446, pornită de DUP a DGT Sud a CNA, în baza art. 324 alin. (2) lit. (c) Cod penal, pe faptul coruperii pasive comise de către Șișianu Victor, în incinta DGT Sud a CNA, situat în or. Cahul , bd. Victoriei, 11 și fiind preîntâmpinat de răspunderea penală pe care o poartă în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal, și anume, de prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase de către martor, a prezentat declarații mincinoase, necorespunzătoare realității, precum că, la 15.09.2015 dânsul, fiind implicat în serviciul de gardă a IP Leova, aproximativ în jurul orelor 20:30, a fost înștiințat telefonic de inspectorul pentru supravegherea circulației rutiere al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Serviciului securitate publică a IP Leova, Șișianu Victor, precum că o persoană pe nume Malanciuc, prin intermediul lui Cașu M., dorește să-i însceneze o luare de mită, fapt despre care Dănăilă Vadim a înștiințat pe responsabilul de serviciu a IP Leova, Poclit Tatiana. Organul de urmărire penală a încadrat aceste acțiuni ale lui Dănăilă Vadim în baza prevederilor art. 312 alin. (1) Cod penal - prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Dănăilă Vadim să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal, și în baza art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, a înceta procesul penal în legătură cu expirarea termenelor de prescripție. Corpurile delicte în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) Cod de procedură penală, urmează a fi păstrate la materialele cauzei penale. În susținerea poziției sale, apelantul a invocat: - soluția de achitare emisă de către instanța de fond în coraport cu probele administrate la dosar, este una rezultată din aprecierea greșită a probelor, prin 2 derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatului și interpretarea eronată a dreptului material, care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz; - instanța de judecată nu a luat în considerare că Dănăilă Vadim, prin comiterea infracțiunii imputate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit și a admis, în mod conștient, survenirea acestora, iar ca urmare a încălcării normelor imperative ale legilor, a dus la subminarea imaginii organelor publice și instituțiilor de stat, fapta fiind comisă în timpul exercitării de către inculpat a unei funcții publice, circumstanță care sporește considerabil gradul social-periculos al faptei comise; - nu au fost apreciate probele părții acuzării conform normelor procesual penale, ci s-a limitat doar la literatura de specialitate cu referință la cazurile abordate; - în sentință nu s-a indicat și examinarea altor probe decât declarațiile martorilor, cum ar fi înregistrările audio/video și corpurile delicte anexate la cauza penală; - instanța a ignorat o probă esențială și anume, procesul-verbal de audiere în calitate de martor a lui Dănăilă Vadim, în cadrul cauzei penale de învinuirea lui Șișianu Victor în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 324 Cod penal, unde a fost preîntâmpinat de răspunderea ce o poartă conform art. 312 Cod penal, or acestea și declarațiile date în calitate de martor a lui Șișianu Victor în cauza penală de învinuire a lui Dănăilă Vadim se contrazic, fapt ce încă o dată dovedește vinovăția lui Dănăilă Vadim în săvârșirea infracțiunilor imputate; - a fost ignorată și discuția ce a avut loc între Dănăilă Vadim și Șișianu Victor la 15 septembrie 2015 despre faptul că ultimul urmează să se prezinte la ora 21:00 la IP Leova pentru instructaj, este înregistrată în cadrul măsurilor speciale de investigație care au fost autorizate de către judecătorul de instrucție, și care au fost prezentate ca probe în cadrul cauzei penale de învinuire a lui Dănăilă Vadim.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 iunie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată integral, inclusiv din oficiu, sentința instanței de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit căreia Dănăilă Vadim a fost achitat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. 4.1. Instanța de apel a constatat admiterea de încălcări procesuale de către instanța de fond la adoptarea sentinței rezultate din faptul că, în partea descriptivă a sentinței s-au indicat două temeiuri de achitare a lui Dănăilă Vadim, și anume, „nu s-a demonstrat comiterea faptelor penale prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal de către Dănăilă Vadim” și „faptele imputate achitatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii”, prevăzute la art. 390 alin. (1) pct. 1), 3) Cod de procedură penală, constatându-se neconcordanță în stabilirea temeiului 3 ce a stat la baza achitării lui Dănăilă Vadim, fiind constatate în acest sens concluzii și temeiuri de achitare diferite. Colegiul, analizând temeiurile de achitare indicate în dispozitivul sentinței și din partea descriptivă, a observat o neconcordanță în stabilirea temeiului ce a stat la baza achitării inculpatului, fiind constatate în acest sens concluzii și temeiuri de achitare diferite, pe de o parte instanța a statuat că: „nu s-a constatat existența faptelor infracționale” și pe de altă parte că: „faptele nu întrunesc elementele infracțiunii”, iar menționarea concomitentă a două temeiuri de achitare ce se exclud reciproc, în aceiași hotărâre judecătorească, constituie o eroare de procedură. De asemenea, s-a notat și faptul că deși instanța îl achită pe Dănăilă Vadim pe motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunii, în partea descriptivă nu a indicat direct și nici nu a analizat care dintre elementele constitutive ale infracțiunilor imputate, lipsesc în acțiunile acestuia. În acest context, Colegiul a notat că contradicția esențială între dispozitivul sentinței și partea descriptivă a ei, referitor la temeiul de achitare a lui Dănăilă Vadim, constituie temei pentru casarea totală a sentinței, cu rejudecarea cauzei. Analizând probele cauzei penale, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblul, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, Colegiul judiciar a considerat că în acțiunile lui Dănăilă Vadim nu s-a constatat existența faptelor infracționale prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. 312 alin. (1) Cod penal. Așadar, Colegiul judiciar a reținut că potrivit învinuirii înaintate, Dănăilă Vadim i se impută că, fiind antrenat conform graficului în serviciu în calitate de inspector operativ de serviciu în IP Leova, în noaptea de 15.09.2015 spre 16.09.2015, aflându-se în Unitatea de Gardă a Inspectoratului de Poliție Leova, a întocmit din numele lui, un raport - informație telefonică, în care a înscris date vădit false, precum că la 15.09.2015, aproximativ în jurul orelor 20.30, el a primit un apel telefonic de la inspectorul pentru supravegherea circulației rutiere al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Serviciului securitate publică a IP Leova, Șișianu Victor, precum că o persoană pe nume Malanciuc, prin intermediul cet. Cașu Maxim, dorește să-i însceneze o luare de mită, fapt care în realitate, nu corespunde adevărului, raport care ulterior a fost înregistrat în Registrul nr.2 de evidență a înștiințărilor referitoare la infracțiuni și incidente a IP Leova sub nr.2417, înscriind astfel date vădit false în registrul nominalizat. Acțiunile respective, ale lui Dănăilă Vadim au fost încadrate juridic în baza prevederilor art. 332 alin. (1) Cod penal, conform indicilor, înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și 4 falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din alte interese personale. De asemenea, potrivit rechizitoriului, Dănăilă Vadim, este învinuit că, la data de 17.09.2015 fiind audiat în calitate de martor în cadrul cauzei penale nr. 2015970446, pornită de DUP a DGT Sud a CNA, în baza art. 324 alin. (2) lit. (c) Cod penal, pe faptul coruperii pasive comise de către Șișianu Victor, a prezentat declarații mincinoase, necorespunzătoare realității, precum că, la 15.09.2015 dânsul fiind implicat în serviciul de gardă a IP Leova, aproximativ în jurul orelor 20.30, a fost înștiințat telefonic de inspectorul pentru supravegherea circulației rutiere al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Serviciului securitate publică a IP Leova, Șișianu Victor, precum că o persoană pe nume Malanciuc, prin intermediul lui Cașu M., dorește să-i însceneze o luare de mită, fapt despre care Dănăilă Vadim a înștiințat pe responsabilul de serviciu a IP Leova, Poclit Tatiana. Acțiunile respective ale lui Dănăilă Vadim au fost calificate juridic în baza prevederilor art. 312 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor, prezentarea, cu bună- știință, a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale. Apreciind probele administrate de partea acuzării în sensul demonstrării vinovăției lui Dănăilă Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, Colegiul judiciar a reținut ca fiind neprobată în afara oricărui dubiu rezonabil învinuirea formulată acestuia. Instanța de apel nu a reținut drept o probă pertinentă și concludentă interceptarea și înregistrarea comunicărilor cu înregistrarea de imagini video a întrevederii avute loc între Cașu Maxim și Șișianu Victor la data de 15 septembrie 2015, salvată pe suport electronic de tip disc CD+R de model „Barges”, anexată la materialele dosarului ca corp delict, în susținerea învinuirii formulate lui Dănăilă Vadim în săvârșirea faptei prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece din înregistrarea video respectivă, se observă că întrevederea între Cașu Maxim și Șișianu Victor în data de 15 septembrie 2015 a început la ora 20:35:00, adică după discuția avută loc între Dănăilă Vadim și Șișianu Victor (ora 20:26) în cadrul căreia ultimul a comunicat lui Dănăilă Vadim despre organizarea actelor de corupție în privința sa, confirmată obiectiv prin descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la Compania de telefonie mobilă „Orange”. De asemenea, nu a fost reținută ca o probă pertinentă și concludentă nici stenograma convorbirilor din 15.09.2015, petrecute între Cașu Maxim și Șișianu Victor, anexă la procesul-verbal privind interceptarea convorbirilor cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice din 16 septembrie 2015, potrivit căreia în timpul discuției avute cu Cașu Maxim, Șișianu Victor a primit doar un apel telefonic, din care nu rezultă că ar fi comunicat despre organizarea unor acțiuni de corupție în privința sa de către Cașu și Malanciuc. Referitor la această convorbire telefonică 5 purtată de către Șișianu Victor în timpul discuției cu Cașu Maxim, care a fost înregistrată cu ajutorul mijloacelor tehnice și redată în stenogramă, Șișianu Victor a declarat că acest apel telefonic a fost de la Bodorceanu Gheorghe, iar la rândul său, Bodorceanu Gheorghe audiat în instanța de judecată a confirmat că în data de 15 septembrie 2015 a avut o discuție telefonică că Șișianu Victor, ora nu o ține minte, însă după 1-2 ore a aflat despre reținerea acestuia. Aceste declarații își găsesc confirmarea, inclusiv și din descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la Compania de telefonie mobilă ”Orange”, conform cărora la 15.09.2015, ora 20:47:51 este înregistrat un apel telefonic de la numărul xxxxx către numărul xxxxx (f.d.32). În acest sens se impune a menționa că din declarațiile martorilor Barbarov Iurie, Pucalev Ion, Curleac Roman, Zalisețchi Grigore, Ostafi Iurie, Gherman Mihail, cât și din certificatul nr. 2575 eliberat la 05.06.2017 de IP Leova se atestă că lui Bodorceanu Gheorghe ca șef adjunct al IP Leova, i-a fost repartizată cartela SIM de telefonie mobilă Orange, cu următorul nr. de telefon xxxxx, iar Unitatea de Gardă Secția S.M.O. a IP Leova i-a fost repartizată cartela cu nr. de telefon xxxxx, se atestă că numărul de telefon xxxxx, de la care în data de 15 septembrie 2015, Șișianu Victor a primit ultimul apel telefonic, îi aparține lui Bodorceanu Gheorghe, șef adjunct al IP Leova. Astfel, s-a reținut ca fiind veridice declarațiile martorului Șișianu Victor referitor la faptul că în timpul discuției sale cu martorul Cașu Maxim în data de 15 septembrie 2015, a fost sunat de către Bodorceanu Gheorghe, dar nu de către Dănăilă Vadim, precum a susținut partea acuzării. Ba mai mult, reieșind și din modul oficial în care Șișianu Victor a răspuns la apel „da, vă ascult”, indică la faptul că acesta ar fi vorbit cu o persoană ierarhic superioară. De asemenea, instanța de apel a remarcat că, Dănăilă Vadim în virtutea exercitării la 15 septembrie 2015 a funcției de ofițer operativ de serviciu al Unității de Gardă a IP Leova, era obligat să înregistreze informația comunicată de Șișianu Victor în R-2, ca altă informație referitoare la infracțiuni și incidente, care potrivit legii procesual-penale nu pot servi drept temei pentru pornirea urmăririi, dar care urmează a fi supusă controlului suplimentar și după caz, în condițiile legii, în baza acesteia, organul este obligat să se autosesizeze în vederea pornirii urmăririi penale, indiferent de faptul dacă informația furnizată este sau nu în corespundere cu realitatea. În acest sens, s-a notat că, pe baza înregistrării din 15 septembrie 2015 cu nr. 2417 efectuată de către Dănăilă Vadim, a fost emisă încheiere nr. 2059 conform căreia s-a dispus oprirea verificării în continuare a faptelor expuse în informația telefonică parvenită de la inspectorul auto de stat al SST și AR al SSP al IP Leova Șișianu Victor, precum și scoasă de la control această informație, deoarece în legătură cu cazul dat de către CNA a fost pornită o cauză penală care se află în procedură. 6 Declarațiile martorului Poclit Tatiana precum că Dănăilă Vadim în seara respectivă de 15 septembrie 2015 nu i-a comunicat despre informația telefonică parvenită de la Șișianu Victor, nu a fost reținută ca o probă în demonstrarea comiterii de către Dănăilă Vadim a faptei de înscriere a unor date vădit false în Registrul nr. 2 al IP Leova, în condițiile în care la materialele cauzei penale sunt alte probe care demonstrează că Dănăilă Vadim a avut discuția respectivă cu Șișianu Victor, și informația obținută a raportat-o imediat șefului IP Leova, Sîrbu Andrei. În concluzie, Colegiul a considerat că învinuirea formulată de acuzatorul de stat în privința lui Dănăilă Vadim precum că discuția telefonică între Dănăilă Vadim și Șișianu Victor referitoare la înscenarea unei presupuse infracțiuni de corupție de către Malanciuc Veaceslav, prin intermediul lui Cașu Maxim, nu a avut loc, rămâne a fi una nedemonstrată prin probe pertinente și concludente. Ca urmare, instanța de apel a menționat că proba cu declarațiile martorilor Ciubotaru Ion, Barbarov Iurie, Pucalev Ion, Curleac Roman, Zalisețchi Grigore, Ostafi Iurie, Gherman Mihail, Cașu Maxim, Poclit Tatiana, prezentate de partea acuzării, nu demonstrează în afara oricărui dubiu învinuirea formulată lui Dănăilă Vadim în săvârșirea faptei prejudiciabile prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece s-a dovedit cu certitudine că informația înregistrată de către Dănăilă Vadim în R-2 sub nr. 4217 în data de 15 septembrie 2015 la ora 20:30, a parvenit de la Șișianu Victor, iar veridicitatea acesteia urma să fie supusă unui control suplimentar, în condițiile stabilite de lege, de către IP Leova. Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, Colegiul a notat că declarațiile depuse de acesta în calitate de martor la audierea sa în data de 17 septembrie 2015, de către organul de urmărire penală a CNA, au fost susținute de el pe întreg parcursul procesului penal în prezenta cauză penală, și care își găsesc confirmarea în probele administrate de către acuzatorul de stat, prin înregistrarea făcută în R-2 la 15.09.2015 cu nr. 4217, declarațiile martorilor Șișianu Victor, Sîrbu Andrei, Barbarov Iuri, Ostafi Iurie, descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la compania de telefonie mobilă Orange, declarațiile martorului Bodorceanu Gheorghe, certificatul nr. 2575 eliberat la 05 iunie 2017 de către IP Leova. De asemenea, s-a menționat că învinuirea formulată lui Dănăilă Vadim precum că în data de 15 septembrie 2015 despre discuția avută cu Șișianu Victor referitor la organizarea dării de mită, a înștiințat-o pe responsabilul de serviciu IP Leova la acel moment, Poclit Tatiana, vin în contradicție directă cu declarațiile inculpatului notate în procesul-verbal de audiere din data de 17 septembrie 2015, potrivit cărora în cadrul audierii respective, el a declarat că despre informația comunicată de Șișianu Victor referitor la organizarea dării de mită în privința sa, i-a comunicat-o imediat șefului IP Leova Sîrbu Andrei, dar nu responsabilului de serviciu Poclit Tatiana, iar 7 acesta la rândul său, i-a dat indicația să o înregistreze și să organizeze grupa operativă. Drept urmare, Colegiul a reținut că acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și concludente în vederea confirmării săvârșirii de către Dănăilă Vadim a faptei prejudiciabile prevăzute la art. 312 alin.(1) Cod penal, precum este descrisă în rechizitoriu. Argumentele invocate în apel de către procuror, precum că la caz au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente în vederea demonstrării vinovăției lui Dănăilă Vadim în săvârșirea infracțiunilor imputate, însă aceste au fost apreciate greșit de către instanța de fond, au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară procurorul, care invocând drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea cerințelor înaintate, recurentul invocă că instanța de apel: - nu a suspus aprecierii probele acuzării prin coroborare, încălcând prevederile art. 101 Cod de procedură penală; - nu s-a expus în nici un mod în privința contradicțiilor ce rezultă din contrapunerea declarațiilor făcute de Dănăilă Vadim în calitate de martor în cauza penală de învinuire a lui Șișianu Victor și declarațiile lui Șișianu Victor în cauza penală de învinuirea lui Dănăilă Vadim; - a ignorat și discuția ce a avut loc între Dănăilă Vadim și Șișianu Victor la 15 septembrie 2015 despre faptul că ultimul urmează să se prezinte la ora 21:00 la IP Leova pentru instructaj, este înregistrată în cadrul măsurilor speciale de investigație care au fost autorizate de către judecătorul de instrucție, și care au fost prezentate ca probe în cadrul cauzei penale de învinuirea lui Dănăilă Vadim; - nu s-a expus asupra argumentului procurorului că declarațiile lui Dănăilă Vadim trebuie să fie apreciate critic, deoarece se contrazic cu probele administrate, și anume: datele din Registrul EI nr. 2 al IP Leova și din informația telefonică, declarațiile martorilor Barbarov Iurie, Ostafi Iurie, Cașu Maxim; - nu s-a expus în nici un mod în privința contradicțiilor ce rezultă din declarațiile lui Dănăilă Vadim; - nu s-a expus asupra lipsei discuțiilor între Șișianu Victor și Dănăilă Vadim la orele 20:30, pe data de 15.09.2015, or în perioada orelor 20:20 și 20:45 a avut loc discuția între Cașu Maxim și Șișianu Victor; - a lăsat fără soluționare împrejurarea că Dănăilă Vadim în Registrul EI nr. 2 al IP Leova a indicat că, la comunicarea lui Șișianu Victor, la fața locului a ieșit Curleac Roman, ulterior a fost adăugat cu un scris minuscul și numele lui Barbarov Iurie, pentru a confirma că într-adevăr a avut loc comunicarea telefonică de la Șișianu Victor cu obiectul fixat, și să complice lucrurile legate cu falsificarea informației respective făcute de către Dănăilă Vadim, fiind evident că, inițial Dănăilă 8 Vadim a indicat doar pe Curleac Roman care a ieșit la fața locului în s. Borogani, r. Leova, deoarece despre acest lucru știa din indicația lui Poclit Tatiana. Ulterior, a mai indicat și pe Barbarov Iurie, care s-a deplasat la fața locului, însă mai târziu și după o altă informație telefonică privind reținerea lui Șișianu Victor și Daud; - nu s-a expus asupra argumentului că între martorii Sîrbu Andrei, Bodorceanu Gheorghe, Barbarov Iurie cât și Șișianu Victor și respectiv Dănăilă Vadim a avut loc o înțelegere, împrejurare ce rezultă din faptul că declarațiile celor enunțați sunt inexacte și contradictorii între ele și materialele dosarului; - deși a descris declarațiile martorului Pucalev Ion, nu le-a analizat și nu a dat apreciere acestora; 5.1. Pe marginea recursului a prezentat referință avocatul Rusev Serghei, care a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil, motivând că nu corespunde cerințelor art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma 9 cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate. Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, raportată la criticele recurentului, constată că instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs. Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale. Așadar, cercetând decizia recurată, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a apreciat ca veridice, pertinente, concludente și utile declarațiile depuse de Dănăilă Vadim în calitate de inculpat și l-a achitat pe acesta pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, însă lăsând fără apreciere împrejurarea că persoana acuzată beneficiază de libertatea de a nu se auto incrimina și că aceasta nu poartă răspundere pentru declarațiile făcute, decât în cazul în care el face un denunț intenționat fals că infracțiunea a fost săvârșită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuție la săvârșirea ei. De asemenea, instanța de apel în nici un mod nu s-a expus asupra contradicțiilor ce rezultă din cele declarate de Dănăilă Vadim în calitate de martor în cauza penală de învinuire a lui Șișianu Victor și declarațiile lui Șișianu Victor în cauza penală de învinuire a lui Dănăilă Vadim și nu a verificat, prin prisma prevederilor art. 101 Cod 10 de procedură penală, afirmația acuzării că între inculpat și martorii apărării există relații de colegialitate și că ei s-ar fi pus de acord să ușureze situația în care s-a pomenit inculpatul, cu atât mai mult că există divergențe și inexactități între declarațiile inculpatului și ale martorilor apărării și că acestea se infimă prin datele ce se conțin în Registru EI nr. 2 al IP Leova, informația telefonică precum și declarațiile martorilor Barbarov Iurie, Ostafii Iurie și Cașu Maxim. Totodată, Colegiul lărgit mai constată că instanța doar a descris declarațiile martorului Pucalev Ion, însă nu le-a analizat și nu le-a dat apreciere în coroborare cu ansamblul probator, cu atât mai mult că din declarațiile respective rezultă că dânsul a examinat materialul acumulat la comunicarea lui Șișianu Victor înregistrată de către Dănăilă Vadim în Registrul EI nr. 2 al IP Leova sub numărul 2417, la 15.09.2015, cu privire la înscenarea luării de mită și nu a găsit confirmarea acestei informații, ulterior a emis o încheiere în acest sens, care nu a fost anulată și produce efecte juridice. Concomitent în textul deciziei nu își găsește infirmare divergența dintre declarațiile inculpatului și datele conținute în procesul-verbal privind interceptarea convorbirilor cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice din 16 septembrie 2015 și a stenogramei convorbirilor dintre Cașu Maxim și Șișianu Victor, ce ține de ora discuției purtate între Dănăilă Vadim cu Șișianu Victor referitor la înscenarea unei dări de mită, în scop de răzbunare, de către Cașu Maxim. Astfel, în Registrul EI nr. 2 al IP Leova și în Informația telefonică inculpatul a indicat ora 20:30, iar potrivit conținutului procesului-verbal privind interceptarea convorbirilor cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice din 16 septembrie 2015 și a stenogramei convorbirilor dintre Cașu Maxim și Șișianu Victor, rezultă că la 15 septembrie 2015, în intervalul de timp cuprins între orele 20:20-20:45, Șișianu Victor purta convorbire telefonică cu Cașu Maxim și că această convorbire nu a fost întreruptă de către Șișianu pentru a face/a primi alte convorbiri. Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au 11 declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor invocate de procuror, analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora. Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către părți sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de procuror și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat. În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor. În consecință, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile procurorului invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436 Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ținând cont de motivele invocate în apeluri și 12 dispozițiile expuse la pct. 6 al prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Dănăilă Vadim și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 10 decembrie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun Maria Ghervas Dumitru Mardari 13