1ra-1988/19 — art. 192/1 alin. 2 CP

1ra-1988/19 — art. 192/1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-1988/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Postoroncă Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2019, în cauza

penală în privința lui

Creciun Alexandru Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.03.2019 - 08.04.2019;

Instanța de apel: 23.04.2019 - 26.06.2019;

Instanța de recurs: 28.08.2019 - 06.11.2019;

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Creciun

Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal și art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa:

- în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal - 1 (un) an închisoare cu ispășirea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal - 1 (un) an închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, a fost numită lui Creciun Alexandru pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 1 an 6 luni, cu executarea acesteia

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea aplicată

inculpatului, a fost suspendată condiționat pe termen de probațiune de 3 (trei) ani,

1

cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul pe parcursul termenului de

probațiune, fără acordul organului competent.

Cererea procurorului privind încasarea în mod solidar de la inculpați a

cheltuielilor de judecată în sumă de 6 663,83 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Leu Victor, în privința căruia

hotărârile nu se contestă cu recurs ordinar.

în noaptea de la 21.09.2018 spre 22.09.2018, împreună și după o înțelegere

prealabilă cu Leu Victor și Zidu Valeria, având scopul răpirii mijlocului de transport,

fără a-l însuși, au pătruns în garajul lui Efim Țurcan, amplasat în s. Xxxxx, r. Xxxxx

de unde au răpit mijlocul de transport de model „Mersedes C200” cu n/î XXX xxx,

ce aparține ultimului și împingând automobilul menționat aproximativ 400 m. de la

garaj, observând că automobilul nu are acumulator și nu-1 pot porni, l-au abandonat.

Tot el, la 22.09.2018, în perioada de timp de la 02.00 până la orele 04.00,

împreună și după o înțelegere prealabilă cu Leu Victor, având scopul răpirii

mijlocului de transport, fără a-l însuși, au pătruns în gospodăria lui Eugeniu Bălănici,

amplasat în s. Xxxxx, r. Xxxxx de unde au răpit mijlocul de transport de model „Ford

Fiesta”, cu n/î XX XX xxx, ce aparține ultimului, după ce s-au plimbat cu

automobilul o perioadă de timp, l-au parcat la locul de unde l-au răpit.

Acțiunile lui Creciun Alexandru, au fost încadrate juridic în baza art. 1921 alin.

(2) lit. a), c) Cod penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire,

săvârșită de două persoane, prin pătrundere în garaj și art. 1921 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, săvârșită de două

persoane, prin pătrundere în spațiul îngrădit.

a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care:

- lui Creciun Alexandru, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin.

(2) lit. a), c) Cod penal, a-i stabili pedeapsă, în conformitate cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală și art. 70, 72 Cod penal, sub în formă de închisoare pe

termen de 2 ani;

în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, a-i stabili pedeapsă, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 70, 72 Cod penal,

sub în formă de închisoare pe termen de 2 ani;

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial, de stabilit lui Creciun Alexandru pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe termen de 2 ani 3 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

- lui Leu Victor, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal, a-i stabili pedeapsă, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de

2

procedură penală și art. 70, 72 Cod penal, sub în formă de închisoare pe termen de

3 ani;

în baza art. 1921 alin. (2), lit. lit. a), c) CP, a-i stabili pedeapsă, în conformitate

cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 70, 72 Cod penal, sub în formă

de închisoare pe termen de 3 ani;

în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă, în conformitate cu art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 70, 72 Cod penal, sub formă de

închisoare pe termen de 1 an.

În conformitatea cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, a stabili lui Leu Victor pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

menținerea arestului preventiv până la punerea în executare a sentinței.

În baza art. 103 Cod penal, concomitent cu executarea pedepsei, Leu Victor să

fie supus unui tratament medical forțat antihipertensiv, sedativ, rezorbitiv împotriva

alcoolemiei cu supravegherea psihiatrului din penitenciar.

A încasa în mod solidar de la Leu Victor și Creciun Alexandru cheltuielile de

judecată în mărime de 6 663,83 lei suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea cerințelor procurorul invocat:

- instanța de judecată nu a ținut cont, de faptul, că în privința condamnaților

anterior au fost aplicate pedepse non privativ de libertate, însă ultimii concluzii

necesare n-au făcut și din nou au comis infracțiuni analogice, chiar dacă și-au

recunoscut vinovăția și antecedentele penale sunt stinse, scopul pedepsei penale nu

a fost atins, prin urmare reeducarea acestora nu a fost posibilă;

- reeducarea și încadrarea inculpaților în societate urmează a fi efectuată numai

prin privarea temporară a acestora de libertate, care tot poate duce la atingerea

scopului pedepsei, adică la restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane;

- instanța de judecată diminuează acel factor de abținere de la comiterea unor

asemenea infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către inculpați. Acest fapt

urmează a fi apreciat și prin prisma gravității pe care o are această infracțiune,

precum și în raport cu riscul de a transforma săvârșirea acestei în îndeletnicire, în

condițiile când va fi sesizat de către infractor faptul dezinteresului statului de a

condamna asemenea cazuri;

- sentința este ilegală în ceia ce privește faptul că instanța nu a încasat de la

condamnați cheltuielile de judecată care au fost solicitate de către acuzare în mărime

de 6 663,83 lei suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, or efectuarea

cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei

infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauze: pentru aplicarea

legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare, imputabile

3

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția

sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat;

Împotriva sentinței a mai declarat apel și avocatul Jizdan Liliana în numele lui

Leu Victor, care a solicitat modificarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, pedeapsa aplicată lui Leu

Victor să fie suspendată conform dispozițiilor art. 90 Cod penal.

apelul declarat de către avocatul Jizdan Liliana în numele lui Leu Victor, a fost

respins ca nefondat.

S-a admis apelul declarat de către procuror, s-a casat sentința parțial cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit

căreia:

lui Creciun Alexandru, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal și art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal, s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ultimul urmând să execute

pedeapsa aplicată în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile de judecată în sumă de 6 663 (șase mii șase sute șasezeci și trei) lei

și 83 bani, suportate de organul de urmărire penală în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare, s-au încasat solidar din contul inculpaților Leu Victor și

Creciun Alexandru.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Colegiul a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare.

Instanța a reținut că sentința a fost contestată de către apelanți la pedeapsă și în

partea încasării cheltuielilor de judecată, iar temei pentru a interveni în sentință din

oficiu, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, lipsesc.

Cu privire la stabilirea pedepsei inculpaților, Colegiul a constatat, că instanța

de fond corect a individualizat pedeapsa stabilită inculpaților, aplicându-le o

pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile comise, ținând cont de personalitatea

acestora, de circumstanțele cauzei, de faptul că anterior au fost condamnați pentru

infracțiuni similare, cât și săvârșirea infracțiunii de către persoane în stare de

ebrietate, sunt caracterizați negativ, de comiterea infracțiunilor care fac parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave conform art. 16 Cod penal.

Colegiul a menționat că instanța de fond a luat în considerație dispozițiile art.

61 și art. 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, de restabilire a echității

sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor

4

infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se

cont de gravitatea faptei penale și consecințele survenite.

Astfel, instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aleasă

în privința lui Creciun Alexandru, nu este în acord cu principiul proporționalității

având în vedere faptele comise și că acestea au devenit pentru inculpat o

îndeletnicire, anterior fiind judecat pentru fapte similare și care nu a tras concluzii

în vederea corectării comportamentului său.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul sentinței

primei instanțe, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate lui Creciun Alexandru menționând că dânsul se poate îndrepta fără

a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce s-a considerat de către instanța de apel

drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută, odată ce s-a stabilit că

recunoașterea vinovăției, care atrage incidența procedurii simplificate conform art.

3641 Cod de procedură penală nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Ca urmare, Colegiul a apreciat faptul că circumstanțele cauzei care au stat la

baza aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 90 Cod penal, de fapt,

îndreptățesc stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii în cuantum minim față

de cel prevăzut de sancțiunea art. 1921 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal și redusă

pedeapsa în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul evaluând circumstanțele comiterii infracțiunii și

comportamentul inculpatului, a reținut că cel mai eficient mijloc de corectare a lui

Creciun Alexandru este aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu

executarea reală a acesteia, reieșind din gravitatea infracțiunii comise, de faptul că

anterior a comis infracțiuni similare, or legea penală are drept scop prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte persoane, iar

aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această

categorie de infracțiune nu va atinge scopul legii penale, servind ca un exemplu

negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor predispuse la comiterea faptelor

similare.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea solidară din

contul inculpaților Leu Victor și Creciun Alexandru a cheltuielilor de judecată în

mărime de 6 663,83 lei, instanța de apel a statuat că acestea urmează a fi încasate

solidar de la inculpați.

În acest sens, instanța de apel a notat că urmărirea și judecarea unei cauze

penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor

de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de

probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurări a procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea probelor

5

se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților și interpreților pentru

serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele

necesare acestor cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de

timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se

desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt

avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

Așadar, Colegiul a constatat că solicitarea acuzatorului de stat referitor la

încasarea solidară din contul inculpaților Leu Victor și Creciun Alexandru a

cheltuielilor judiciare în sumă de 6 663, 83 lei este întemeiată, or în conformitate cu

alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Postoroncă Aliona în numele inculpatului Creciun Alexandru, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia și menținerea sentinței instanței de fond în privința lui Creciun Alexandru.

În motivarea recursului avocatul indică că la stabilirea pedepsei în privința lui

Creciun Alexandru, instanța de judecată a dat o interpretare greșită normelor de drept

material, comițând în sensul dat erori de drept. Așadar, luând în considerație că

infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, inculpatul vina a

recunoscut, s-a căit sincer, era oportun ca în privința ultimului să fie menținută

sentința instanței de fond, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă neprivativă de

libertate.

La fel, dispunerea încasării cheltuielilor de judecată din contul inculpaților, este

una eronată, deoarece aceste expertize judiciare au fost dispuse de organul de

urmărire penală și care sunt acțiuni procesuale în cauze penale, efectuate din contul

statului.

6

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului avocatul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu a individualizat corect

pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței

de apel.

Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

criticând decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens menținerea sentinței prin care s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea unui termen de

probă.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire

la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar

în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

7

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Stabilind modul în care urmează a fi executată pedeapsa numită inculpatului de

către instanța de fond, instanța de apel a ținut cont de faptul că circumstanțele cauzei

care au stat la baza aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 90 Cod penal,

de fapt, îndreptățesc stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii în cuantum

minim față de cel prevăzut de sancțiunea articolelor incriminate.

În acest sens, Colegiul evaluând circumstanțele comiterii infracțiunii și

comportamentul inculpatului, a reținut că cel mai eficient mijloc de corectare a lui

Creciun Alexandru este aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu

executarea reală a acesteia, reieșind din gravitatea infracțiunii comise, de faptul că

anterior a comis infracțiuni similare, or legea penală are drept scop prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte persoane, iar

aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această

categorie de infracțiune nu va atinge scopul legii penale, servind ca un exemplu

negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor predispuse la comiterea faptelor

similare.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind menținerea în privința

lui Creciun Alexandru a sentinței prin care a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei în baza art. 90 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de

către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că recurentul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate

servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

8

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde

scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, urmând a fi

declarat ca neîntemeiat.

Referitor la solicitarea recurentului precum că instanța de apel nefondat a

dispus încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpaților în beneficiul

statului, Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței, or, potrivit art. 227

Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare

se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, în cazul supus judecării, Colegiul constată că cheltuielile judiciare

în sumă de 6 663,83 lei au fost suportate de stat pentru folosirea testului Drager și

pentru efectuarea expertizelor medico-legală, narcologică și dactiloscopice.

Subsidiar, Colegiul reține că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în

mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în

principal acestuia.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

9

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Postoroncă

Aliona în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Creciun Alexandru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10