1ra-1848/2019 — art..190 alin. 2 CP

1ra-1848/2019 — art..190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1848/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpata Rotaru Iulia și de către avocatul acesteia Mîrzîncu Aurelia, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 28 martie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2019, în cauza penală

privind-o pe

Rotaru Iulia XXXXX, născută la

XXXXXX, originară și domiciliată în

s. XXXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.06.2017–28.03.2018;

Instanța de apel: 24.04.2018–15.04.2019;

Instanța de recurs: 07.08.2019– 06.11.2019.

Asupra admisibilității recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art.190 alin. (5) Cod penal (partea vătămată „Textil Import” SRL) - 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor

materiale și financiare pe un termen de 4 ani;

- în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal (părțile vătămate SRL „Titan Exim” și SRL

„Eurolumina”) - 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit lui Iu. Rotaru pedeapsa de 9 ani

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 5 ani.

Prin aceiași sentință, Rotaru Iulia a fost achitată în baza art.190 alin.(2) lit. b) din Cod

penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

S-a dispus încasarea de la Iu. Rotaru în folosul SRL „Textil Import” prejudiciul

material cauzat în mărime de 317 187 lei 90 bani.

S-a dispus încasarea de la Iu. Rotaru în folosul SRL „Titan-Exim” prejudiciul

1

material cauzat în mărime de 60 242 lei 60 bani.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea din contul lui

Iu. Rotaru a cheltuielilor de extrădare în mărime de 27 650 lei.

infracțiunea de escrocherie în următoarele circumstanțe: pe parcursul lunilor octombrie-

noiembrie 2015, data și ora exactă nefiind stabilită, fiind administrator al SRL „Vasalex-

Don”, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat,

prin înșelăciune, sub pretextul procurării în viitor a produselor textile cu achitarea în rate,

sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare a mărfurilor într-un centru

comercial din or. Briceni, cunoscând din start că nu au o astfel de afacere și, respectiv, nu

are ce dezvolta, precum și nu are măcar careva intenții de a iniția o astfel de afacere, după

un set repetat și îndelungat de tratative, creând intenționat impresia de bune intenții în

executarea obligațiunilor, a încheiat la 09.11.2015 un contract de colaborare cu SRL „Textil

Import”, în baza căruia, la 12.11.2015, conform facturii de expediție nr.WH XXXXX, pe

adresa din or. XXXXX, str. XXXXX, au fost livrate mărfuri textile în sumă totală de

416838,45 lei, care, ulterior, în aceeași zi au fost transportate în s. XXXXX, r-nu1 Don

XXXXX dușeni, de unde au fost realizate unor terți neidentificați, iar banii obținuți i-a

însușit, cauzându-i SRL „Textil Import” o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot ea, pe parcursul lunii noiembrie 2015, data și ora exactă nu a fost stabilită, fiind

administrator al SRL „Vasalex-Don”, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, acționând intenționat, prin înșelăciuni, sub pretextul procurării în viitor a

materialelor de construcții cu achitarea în termen de 30 zile bancare de la livrarea

mărfurilor, sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare a mărfurilor,

cunoscând din start că nu au o astfel de afacere și, respectiv, nu are ce dezvolta, a încheiat

la 16.11.2015 un contract de colaborare cu SRL „Titan-Exim”, situat în mun. Chișinău, str.

Uzinelor 169, în baza căruia, la 17, 19 și 20 noiembrie 2015, conform facturilor fiscale JV

XXXXX, JV XXXXX, JV XXXXX, JV XXXXX, de la depozitul SRL „Titan-Exim”,

situat în mun. Chișinău, str. Uzinelor 169, au fost eliberate materialele de construcții în

sumă totală de 62319 lei, care, ulterior, în aceeași zi au fost transportate în direcție

necunoscută, de unde au fost realizate unor terți neidentificați, iar banii obținuți i-a însușit,

cauzându-i SRL „Titan-Exim” o daună materială în proporții considerabile.

Tot ea, pe parcursul lunii decembrie 2015, data și ora exactă n-a putut fi stabilită,

fiind administrator al SRL „Vasalex-Don”, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, acționând intenționat, prin înșelăciuni, sub pretextul procurării în viitor a

produselor electrice cu achitarea în termen de 15 zile calendaristice de la data eliberării

facturii fiscale, sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare a mărfurilor

într-un centru comercial din mun. Chișinău, cunoscând din start că nu are o astfel de afacere

și, respectiv, nu are ce dezvolta, precum și nu are măcar careva intenții de a iniția o afacere,

după un set repetat și îndelungat de tratative, creând intenționat impresia de bune intenții

în executarea obligațiunilor, a încheiat la 08.12.2015 un contract de colaborare cu SRL

„Eurolumina”, în baza căruia, la 09.12.2015, conform facturilor fiscale JV XXXXX și JV

XXXXX, pe adresa indicată de către S. Rotaru, în mun. Chișinău, str. Zelinski, 5/4, au fost

livrate produsele electrice în suma totală de l7 375,30 lei, care, ulterior, în aceeași zi de

către S. Rotaru au fost transportate în direcție necunoscută, de unde au fost realizate unor

terți neidentificați, iar banii obținuți i-a însușit, cauzându-i SRL „Eurolumina” o daună

materială în proporții considerabile.

2

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare: - în baza art.190 alin.(5)

Cod penal, la 10 ani închisoare; - în baza art.190 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal, la 3 ani

închisoare; - în baza art.190 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul

art.84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial de pedepse a-i stabili definitiv lui Iu. Rotaru

pedeapsa - 13 ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate comercială pe un termen

de 5 ani. Încasarea de la Iu. Rotaru în beneficiul statului a sumei de 27 650 lei, pentru

extrădarea acesteia în Republica Moldova.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- instanța neîntemeiat a achitat inculpata conform art.190 alin.(2) lit. b) Cod penal,

deoarece, reprezentanții părților vătămate „Textil Import” SRL, „Titan Exim” SRL și

„Eurolumina” SRL, unanim au invocat faptul că la negocieri precum și la încheierea

contractelor au participat atât inculpata Iu. Rotaru cât și fiica acesteia S. Rotaru, fapt ce

denotă că infracțiunea a fost comisă de către două persoane;

-instanța nu a dat nici o apreciere faptului că beneficiar al bunurilor obținute prin

infracțiune a fost însăși fiica inculpatei - S. Rotaru, la domiciliul căreia au fost depozitate

și ulterior realizate aceste bunuri terților;

- aplicarea pedepsei în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal (părțile vătămate „Titan

Exim” SRL și „Eurolumina” SRL) - 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 2 ani, a fost

aplicată eronat or, instanța nu s-a expus asupra pedepsei pentru fiecare infracțiune de

escrocherie separat, pe când aceasta urma a fi stabilită definitiv pentru concurs de

infracțiuni;

- prima instanță neîntemeiat și contrar prevederilor art.art.227, 229 Cod de procedură

penală a respins solicitarea acuzatorului privind încasarea cheltuielilor de judecată de la

Iu. Rotaru.

3.1 Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpata și avocatul acesteia Iu.

Mihalache care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe

motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunilor incriminate, argumentând

următoarele:

- instanța de fond a calificat eronat situația de fapt și de drept;

- probele prezentate și cercetate nu demonstrează vina inculpatei în cele incriminate,

deoarece între părți au existat relații cu caracter civil;

-în speță nu a fost demonstrată latura subiectivă și obiectivă a infracțiunilor

incriminate, nefiind prezentate probe concludente, pertinente și veridice care ar demonstra

că Iu. Rotaru a dobândit ilicit bunurile SRL „Titan-Exim” „Eurolumina” și SRL „Textil-

Import” prin înșelăciuni și abuz de încredere, or în speță au fost încheiate contracte de

vânzare cumpărare și de distribuție între SRL „Titam-Exim”, SRL „Eurolumina” și SRL

„Textil-Import”, contracte care au fost încheiate legal, cu eliberarea facturilor fiscale, astfel

între părți există un raport juridic civil care nu cade sub incidența normelor penale;

- acuzarea nu a probat care anume acțiuni a săvârșit inculpata, care ar constitui

acțiuni prevăzute la infracțiunea de escrocherie.

- inculpatei i s-a încălcat dreptul la ultimul cuvânt și nu au fost audiați martorii

din partea apărării.

3.2 Avocatul V. Pîslaru a declarat a declarat apel suplimentar, în numele inculpatei,

prin care a solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei.

În argumentarea apelului a indicat că prima instanță a stabilit eronat circumstanțele de

3

fapt și de drept, astfel incorect a încadrat acțiunile inculpatei în baza art.art.190 alin.(5) și

190 alin.(2) Cod penal.

La caz, consideră apelantul că faptele incriminate nu prezintă trăsăturile esențiale ale

infracțiunii de escrocherie, acestea sunt niște raporturi juridice cu caracter civil, deoarece

părțile au semnat contracte și facturi.

Nu s-a dat apreciere faptului că contractele aveau un termen de acțiune până la un an,

iar părțile vătămate s-au autovictimizat și anticipat s-au adresat la organele de drept,

tensionând relațiile de comerț generate chiar de acțiunile proprii.

Nu a fost demonstrată latura subiectivă și anume intenția inculpatei, de rând ce ultima

a anunțat partenerii de afaceri că pleacă pe 2-3 luni în Italia pentru a-și primi salariul și

pentru a înființa în continuare, cu partenerii din Italia, un mic atelier de cusătorie.

În speță, nu au fost dovedită ni latura obiectivă a infracțiunii incriminate - înșelăciunea

și abuzul de încredere, de rând ce părțile vătămate intenționat și prin metode anticipate și

ilegale au condiționat OUP la desfășurarea unui dosar penal.

Bunurile nu au fost înstrăinate, acestea au fost depozitate cu scopul folosirii în

continuare în afacerea preconizată.

Declarațiile părților vătămate E. Țiganu și O. Potângă sunt contradictorii în partea ce

ține de proveniența, transmiterea și ridicarea mărfii.

Raportul de expertiză nu poate sta la baza acuzării, ori în concluzie nu a fost stabilit cine

a efectuat semnăturile pe contracte.

Contractul nr.257 din 16.11.2015 nu corespunde exigențelor legii, din motiv că nu este

semnat corespunzător la fiecare pagină, iar contractul nr.268/2015-mc din 08.12.2015, are

careva divergențe.

respinge, ca nefondate, apelurile avocatului Iu. Mihalache în numele inculpatei, apelul

inculpatei și apelul suplimentar al avocatului inculpatei.

Apelul acuzatorului de stat a fost admis. S-a dispus casarea parțială a sentinței,

inclusiv din oficiu, și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Iu. Rotaru a fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art.190 alin.(2) lit. b) Cod penal (partea vătămată SRL „Titan Exim”) la 2

ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții privind gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 2 ani;

- în baza art.190 alin.(2) lit. b) Cod penal (partea vătămată SRL „Eurolumina”) la 2

ani 6 luni închisoare, cu executare in penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții privind gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(l) Cod penal pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa 9 ani închisoare

cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții privind gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută.

Colegiul penal a statuat că dispozitivul sentinței este în contradicție cu partea constatatoare,

or în partea constatatoare a sentinței prima instanță, a stabilit că inculpata a comis trei fapte

infracționale incriminate prin rechizitoriu, însă în dispozitiv Iu. Rotaru a fost achitată pe un

episod din motivul lipsei faptei constatate deja.

4

Reieșind din aceste considerente instanța de apel a conchis că sentința urmează a fi

casată în partea ce se referă la învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190

alin.(2) lit. b), c) și art.190 alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

În continuare instanța de apel a reținut următoarele circumstanțe de fapt (în partea

care se referă la învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(2) lit. b),

c) Cod penal și art.190 alin.2 lit. b), c) Cod penal): Rotaru Iulia, pe parcursul lunii noiembrie

2015, data și ora exactă n-a putut fi stabilită, fiind administrator al SRL „Vasalex-Don”.

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat,

împreună cu o altă persoană, prin înșelăciune, sub pretextul procurării în viitor a

materialelor de construcții cu achitarea în termen de 30 zile bancare de la livrarea

mărfurilor, sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare a mărfurilor,

cunoscând din start că nu au o astfel de afacere și, respectiv, nu are ce dezvolta, precum și

nu are măcar careva intenții de a iniția o afacere, după un set repetat și îndelungat de

tratative, creând intenționat impresia de bune intenții în executarea obligațiunilor, a încheiat

la 16 noiembrie 2015 un contract de colaborare cu SRL „Titan-Exim”, situat în mun.

Chișinău, str. Uzinelor 169, în baza căruia, la 17, 19 și 20 noiembrie 2015,conform

facturilor fiscale JV XXXXX, JV XXXXX, JV XXXXX, JV XXXXX, de la depozitul SRL

„Titan-Exim”, situat în mun. Chișinău, str. Uzinelor 169, au fost eliberate materialele de

construcții în suma totală de 62 319 lei, care, ulterior, în aceeași zi au fost transportate în

direcție necunoscută, de unde au fost realizate unor terți neidentificați, iar banii obținuți i-

a însușit, cauzându-i SRL „Titan-Exim” o daună materială.

Tot ea, Iu. Rotaru, pe parcursul lunii decembrie 2015, data și ora exactă n-a putut fi

stabilită, fiind administrator al SRL „Vasalex-Don”, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, acționând intenționat, împreună cu o altă persoană, prin

înșelăciuni, sub pretextul procurării în viitor a produselor electrice cu achitarea în termen

de 15 zile calendaristice de la data eliberării facturii fiscale, sub pretextul dezvoltării unei

activități comerciale de vânzare a mărfurilor într-un centru comercial din mun. Chișinău,

cunoscând din start că nu are o astfel de afacere și, respectiv, nu are ce dezvolta, precum și

nu are măcar careva intenții de a iniția o afacere, după un set repetat și îndelungat de

tratative, creând impresia de bune intenții în executarea obligațiunilor, a încheiat la

08.12.2015 un contract de colaborare cu SRL „Eurolumina”, în baza căruia, la 09.12.2015,

conform facturilor fiscale JV XXXXX și JV XXXXX, pe adresa indicată de către Svetlana

Rotaru, în mun. Chișinău, str. Zelinski, 5/4, au fost livrate produsele electrice în suma totală

del7375,30 lei, care, ulterior, în aceeași zi de către Rotaru Svetlana au fost transportate în

direcție necunoscută, de unde au fost realizate unor terți neidentificați, iar banii obținuți i-

a însușit, cauzându-i-i SRL „Eurolumina” o daună materială.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, deși inculpata nu își recunoaște vina, acesta

este probată integral prin următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului părții

vătămate SRL „Textil Import”, O. Potînga, reprezentantului SRL „Textil Import”, E.

Țîganu, reprezentantului legal al părții vătămate SRL „Eurolumina” E. Bubuioc,

reprezentantului legal al părții vătămate SRL „Titan Exim”, Iu. Gîscă, a martorilor E.

Clocico, A. Ciobanu, R. Cozlov, A. Albu, cât și prin probele materiale - procesele verbale

de percheziție a domiciliului N. Ciumac din 25.04.2016, de ridicare și examinare a

obiectului din 06.06.2016, de ridicare de la E. Țiganu din 03.06.2016 a contractului de

distribuție din 09.11.2015, încheiat între SRL „Textil Import” și SRL „Vasalex-Don”

(original) și factura cu s/n WH XXXXX din 12.11.2015, eliberată de SRL „Textil Import”

către SRL „Vasalex-Don” (original) în sumă de 416 838,451ei, de ridicare de la Iu. Gîsca

5

din 08.06.2016 a contractului nr.257 de vânzare-cumpărare din 16.11.2015 încheiat între

SRL „Titan Exim” și SRL „Vasalex-Don” (în original), Factura fiscală s/n JV 3879771

eliberată la 19.11.2015, de către SRL „Titan Exim” către SRL „Vasalex-Don” (în original),

în sumă totală de 13 688 lei; Factura fiscală s/n JV 3879772 eliberată la 19.11.2015, de

către SRL „Titan Exim” către SRL „Vasalex-Don” (în original), în sumă totală de 14 126

lei; Factura fiscală s/n JV XXXXX eliberată la 20.11.2015, de către SRL „Titan Exim”

către SRL „Vasalex-Don” (în original), în sumă totală de 26 505 lei și Factura fiscală s/n

JV XXXXX eliberată la 17.11.2015, de către SRL „Titan Exim” către SRL „Vasalex-Don”

(în original), însuma totală de 8 000 lei, de ridicare de la I. Belicci din 06.07.2016 a

contractului nr.368/2015 din 08.12.2015, încheiat între SRL „Eurolumina” și SRL

„Vasalex-Don” (original), Acordul adițional nr.1/2015 la Contractul nr.368/2015 din

08.12.2015, încheiat între SRL „Eurolumina” și SRL „Vasalex-Don” (original), Factura

fiscală ex.3 cu s/n JV XXXXX din 09.12.2015, eliberată de SRL „Eurolumina” către SRL

„Vasalex-Don”, în sumă totală de 15 484,60 lei și Factura fiscală ex. 3 cu s/n JV XXXXX

din 09.12.2015, eliberată de SRL „Eurolumina” către SRL „Vasalex-Don”, în sumă totală

de 1 890,70 lei și raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4113 din 27.07.2016, prin care s-a

constatat că semnăturile cu inscripția „Rotaru” plasate în rubrica „Director” în Contractul

nr. 368/2015din 08.12.2015 și Acordul adițional nr.1/2015 la Contractul nr.368/2015 din

08.12.2015,semnătura cu inscripția „Rotaru” plasată la rubrica „Cumpărător” în Contractul

nr.257 de vânzare-cumpărare din 16.11.2015, semnăturile cu inscripția „Rotaru” plasate la

rubrica” Primit bunurile (serviciile) cumpărătorul: „în Facturile Fiscale cu Seria nr. JV

XXXXX din 17.11.2015, JV XXXXX din 19.11.2015, JV XXXXX din 19.11.2015, JV

XXXXX din 20.11.2015, semnătura cu inscripția „Rotaru Iulia” plasată la rubrica

„Cumpărător” în Contractul de distribuție din 09.11.2015, semnătura cu inscripția „Rotaru”

plasată la rubrica „Primit beneficiar” în Factura cu Seria nr.WH XXXXX din 12.11.2015,

semnăturile din numele cet. Rotaru, plasate la rubrica „Director” în contractul nr.368/2015

din 08.12.2015 și Acordul adițional nr.1/2015 la Contractul nr. 368/2015 din 08.12.2015,

semnătura din numele cet. Rotaru, plasată la rubrica „Cumpărător” în Contractul nr.257 de

vânzare-cumpărare din 16.11.2015, semnăturile din numele cet. Rotaru, plasate la rubrica”

Primit bunurile (serviciile) cumpărătorul: în Facturile Fiscale cu Seria nr.JV 3879767din

17.11.2015, JV XXXXX din 19.11.2015, JV XXXXX din 19.11.2015, JV XXXXX din

20.11.2015, semnătura cu inscripția ”Rotaru Iulia” plasată la rubrica „Cumpărător” în

Contractul de distribuție din 09.11.2015, semnătura cu inscripția „Rotaru” plasată la rubrica

„Primit beneficiar” în Factura cu Seria nr. WH XXXXX din 12.11.2015, au fost executate

de către cet. Rotaru Iulia.”.

În concluzie Colegiul a conchis că probele analizate combat argumentele apărării, iar

declarațiile depuse de către inculpată, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea

infracțiunii imputate sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a

se eschiva de la răspunderea penală.

Fată de lucrul judecat de primă instanță (în partea care se referă la învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal), Colegiul penal a constatat

o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți, în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

astfel, fiind în corespundere cu exigențele art.6 din CEDO.

În continuare instanța de apel a menționat că în cazul concret, delimitarea escrocheriei

de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte

de maximă importantă: 1) atitudinea făptuitorului fată de faptul transmiterii lui a bunurilor;

6

2) prezenta disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste

două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în vederea constatării

lipsei sau prezentei scopului de cupiditate. La fel, pot fi supuse cercetării și alte

circumstanțe, nu mai puțin importante: 1) maniera de comportament pe care făptuitorul a

manifestat-o după ce i-au fost transmise bunurile (de exemplu, cheltuie imediat banii

prevăzuți pentru procurarea unor bunuri destinate victimei); 2) făptuitorul acceptă să-i fie

transmise bunurile pe care cu bună-știință nu le va putea valorifica; făptuitorul săvârșește

acțiuni care demonstrează nedorința lui de a-și executa angajamentele;4) făptuitorul își

asumă obligații pe care ulterior afirmă că nu este în stare să le îndeplinească.

Pornind de la cele menționate și apreciind probele administrate din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității acestora, Colegiul penal a constatat că

argumentele inculpatei precum că, acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței de

infracțiune, făcând referire la faptul că au avut loc relații civile, nu pot fi reținute. Aceste

argumente au fost apreciate critic, fiind declarative fără suport probatoriu având scopul

evitării răspunderii penale or, în baza probelor administrate de acuzatorul de stat s-a

constatat cu certitudine că inculpata, a acționat prin înșelăciune, manifestând rea-credință

în raport cu părțile vătămate, respectiv, a creat pârților vătămate impresia precum că în

virtutea poziției de administrator al societății comerciale, își va onora obligația de a achita

prețul mărfii, ca ulterior să se eschiveze de la executarea obligațiilor. Or, aceste împrejurări

demonstrează că, inculpata de la bun început a avut intenția infracțională de a însuși

bunurile pârților vătămate, fără a-și onora obligațiile asumate printr-un act de natură civilă.

Tot aici, instanța de apel a reținut că, din declarațiile părților vătămate, rezultă cu

certitudine că inculpata era împreună cu o altă persoană, care exercita, deopotrivă cu

inculpata, unele acțiuni de înșelăciune. Astfel, s-a reținut că prezenta celei de-a doua

persoane le-a insuflat părților vătămate o încredere sporită, care nu ar fi fost fără prezenta

celor două persoane. Prin urmare, probatoriul prezentat (în special, declarațiile părților

vătămate) este suficient pentru a concluziona că faptele de escrocherie au fost comise de

două persoane, urmând a fi reținută agravanta respectivă, iar agravanta „daună

considerabilă” nu poate fi reținută, deoarece a fost abrogată.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria și termenul de pedeapsă, ținând cont de

prevederile art.art.7, 61, 75, 78 Cod penal, instanța de apel a conchis că, scopul pedepsei

penale poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate.

contestat inculpata și avocatul acestuia A. Mîrzîncu, care invocând temeiul de drept

prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită, casarea acestora cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare pe motiv că în acțiunile inculpatei lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunilor incriminate.

În argumentarea recursurilor s-au invocat următoarele motive:

- instanțele de fond eronat au apreciat probele;

- acuzarea nu a prezentat probe concludente și pertinente care ar confirma că acțiunile

inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate, iar instanța și-a

întemeiat soluția doar pe probele acuzării, ignorându-le pe cele ale apărării;

- instanțele nu au verificat versiunea inculpatei care susține că dânsa nu a semnat

contractele prezentate organului de urmărire penală;

- inculpata a semnat contracte cu părțile vătămare care aveau termen de executare de

1 an, iar presupusele părți vătămate s-au adresat organului de urmărire penală în termenul

cât contractele erau în vigoare fără a aștepta executarea obligațiilor contractuale;

7

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor inculpatei, care a invocat că

dânsa a informat părțile vătămate despre faptul că va pleca pentru câteva luni în Italia pentru

a primi salariul și a înființa cu partenerii din această țară un mic atelier de cusătorie.

Partenerii de afaceri și persoana căreia i-a încredințat păstrarea mărfii erau informați despre

plecarea sa;

- reprezentanții părților vătămate E. Țiganu și O. Potîngă au dat declarații

contradictorii, acestea nefiind verificate în cumul cu alte probe, în special acele ce țin de

proveniența, transmiterea și ridicarea mărfii;

- raportul de expertiză (f.d.83 vol. I) nu are nici o forță probantă deoarece în concluzie

nu s-a stabilit cu certitudine cine a efectuat semnăturile pe contract;

- contractul nr.527 din 16.11.2015 nu corespunde exigenților legii deoarece nu a fost

semnat corespunzător pe fiecare pagină;

- în acțiunile inculpatei lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de

escrocherie care se caracterizează prin intenție directă și prin scop de profit.

inculpată și avocatul acestuia A. Mîrzîncu, ținând cont de opinia procurorului și a

reprezentantului Iu. Gîscă în interesele SRl „Titan Exim” expuse în referință, prin care se

solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurenții în recurs au invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul când fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând respectivul temei în raport cu motivele invocate de autori, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel, în susținerea recursului, atât inculpata, cât și avocatul au invocat, precum că

instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis că acțiunile

lui Iu. Rotari întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.190

alin.(5), 190 alin.(2) lit. b) și 190 alin.(2) lit. b) Cod penal, deoarece nu a fost demonstrată

latura obiectivă și cea subiectivă și că între părți au avu loc un raport cu caracter pur civil.

Colegiul penal reține că, având în vedere specificul infracțiunii de escrocherie,

aceasta are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă: dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere; 2) urmările prejudiciabile sub forma

prejudiciului patrimonial efectiv și 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

Prin „înșelăciune” se înțelege dezinformarea conștientă a victimei, care constă în

prezentarea vădit falsă a realității sau în trecerea cu tăcere a realității, când are loc

ascunderea faptelor și a circumstanțelor care trebuie comunicate în cazul săvârșirii cu bună-

credință și în conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale.

Colegiul penal precizează că înșelăciunea se referă la circumstanțe precum: -

persoana făptuitorului sau a altcuiva, și anume este denaturată informația despre identitatea

acestora, despre calitățile lor personale etc.; - bunurile care formează obiectul material al

escrocheriei - este denaturată informația privind cantitatea, mărimea, calitatea bunurilor

etc.; - acțiuni sau evenimente anumite (de exemplu, boala, cazul asigurat, câștigarea potului

într-o loterie etc.); - promisiuni, atunci când făptuitorul ia de la victimă banii angajându-se

8

să presteze un anumit serviciu, să execute o lucrare, când ia bunuri în chirie, promițând că

le va întoarce, sau ia bani cu împrumut etc., cu toate că, de facto, nu are intenția să execute

lucrarea, să presteze serviciul, să întoarcă bunurile închiriate sau să stingă datoria, etc.

Înșelăciunea se mai prezintă sub formă de oferire victimei a unor documente false.

La calificare nu au relevanță mijloacele care au fost utilizate pentru săvârșirea

escrocheriei: documente sau instrumente de măsurat false; uniforma specială sau alte

însemne de apartenență la un anumit rol social; computerul etc. Important este de a stabili

că aceste mijloace au fost folosite pentru sustragere și nu pentru a facilita accesul la bunurile

respective, nici pentru crearea unor condiții întru luarea ulterioară a bunurilor pe altă cale.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se manifestă, în primul rând, prin vinovăție

sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

scopului special - a scopului de cupiditate (profit). Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de

a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Subsecvent, având în vedere circumstanțele faptei, descrise la pct.2 și 5 ale deciziei,

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor

art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

lui Iu. Rotaru în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) și 190 alin.(2) lit. b)

Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acesteia fiind corectă.

La baza concluziilor instanțele de fond au reținut declarațiile reprezentanților SRL

„Textil Import”, O. Potînga, SRL „Textil Import”, E. Țîganu, SRL „Eurolumina”, E.

Bubuioc, SRL „Titan Exim”, Iu. Gîscă, prin declarațiile martorilor E. Clocico, A. Ciobanu,

R. Cozlov și A. Alb, cât și materiale cauzei, adică declarații și probe care au fost apreciate

de instanțele de fond ca veridice, pe motiv că ele se confirmă și prin alte probe existente în

cauză, descrise amănunțit în hotărârea primei instanțe și în decizia instanței de apel. În

cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Iu. Roatru,

inclusiv vinovăția acesteia, iar argumentele recurenților, precum că faptele ei nu întrunesc

elementele infracțiunilor imputate, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor

invocate în apel de către partea apărării, care a reprezentat interesele inculpatei, aplicând

legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, recursurile, în situația respectivă, sunt

declarative și contravin faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură penală, care s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a

alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurenți, în contextul expus, este

inoportună, or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va tine seama și de jurisprudența CtEDO,

și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual,

o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

9

acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din care

motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care o însușește sub aspectul

stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra vinovăției inculpatei Iu. Rotaru.

La fel, după cum rezultă din recursurile ordinare, recurenții critică hotărârile

judecătorești și sub aspectul că incorectă este condamnarea lui Iu. Rotaru, considerând că

nu au fost prezentate probe ce ar fi dovedit intenția acesteia de a însuși prin înșelăciune

mijloace bănești de la părțile vătămate, deoarece între aceștia au fost semnate contracte,

astfel au avut loc relații civile care sunt reglementate de prevederile codului civil și urmau

a fi soluționate în ordinea procedurii civile, prin ce s-a încălcat art.1 al Protocolului

adițional nr.4 la Convenție.

Colegiul penal, analizând hotărârile judecătorești, consideră neîntemeiat motivul

invocat de recurente, precum că acuzațiile incriminate inculpatei poartă un caracter civil.

Într-adevăr art.1 al Protocolului adițional nr.4 al Convenției Europene, prescrie că

nimeni nu poate fi privat de libertate pe motiv că nu este capabil să îndeplinească careva

obligații contractuale. Însă din sensul acestei norme, urmează de înțeles că persoana poate

fi private de libertate doar în cazul în care se va demonstra că la momentul asumării

anumitor obligațiuni, cât și pe parcurs, a întreprins măsuri reale pentru a-și onora

obligațiunile contractuale.

Pe când, aceste prevederi nu pot fi atribuite în cauza lui Iu. Rotaru, or, materialele

cauzei confirmă că inculpata nu a întreprins careva măsuri pozitive de a achita pentru

materialele textile, materialele de construcție și produsele electrice livrate, conform

facturilor fiscale, în termenul fixat în contract, pe care le-a obținut cu bună știință înșelând

părțile vătămate, fiindcă de la bun început cunoștea că nu-și va putea onora obligațiunea

asumată conform contractelor încheiate.

Instanța de recurs tine să menționează că, în cazul când una din părți, asumându-și

angajamente, nu are posibilitate și nici dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise

bunuri de cealaltă parte, care astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este

necesară intervenția legii penale.

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea formelor de drept civil se

face luându-se în considerație două aspecte de maximă importantă: atitudinea făptuitorului

față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența disponibilității efective a făptuitorului

de a-și executa angajamentele.

Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetare în

vederea constatării lipsei sau prezentei scopului de cupiditate.

Colegiul penal conchide că în cauză, cert s-a constatat că inculpata își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările prejudiciabile, a admis în

mod conștient survenirea acestor urmări, de unde rezultă că dânsa a acționat cu intenție

directă de a însuși prin înșelăciune bunurile materiale ale părților vătămate. Acțiunile

inculpatei de înșelăciune fiind dovedite prin faptul că, la momentul când părțile vătămate

au început a-i solicita achitarea mijloacelor bănești, conform facturilor fiscale, pentru

bunurile materialele textile, materialele de construcție și produsele electrice livrate,

inculpata sub diferite pretexte tergiversa executarea, iar apoi nici nu răspundea la apelurile

telefonice a părților vătămate, după care telefonul acesteia a fost deconectat, iar în scurt

timp după recepționarea mărfurilor a plecat în Italia, compania acesteia la momentul

încheierii contractelor nu avea pe cont surse financiare suficiente pentru achitarea

mărfurilor, ceea ce denotă faptul că, încă până a încheia contractele, aceasta cunoștea că nu

va avea posibilitate sa-și execute obligațiile contractuale. Compania a fost înregistrată la o

10

adresă unde nu dispunea de un imobil sau un spațiu deținut legal, unde ar recepționa

corespondența și ar putea fi găsită pentru a soluționa problemele cu prestatorii. Totodată,

pe perioada aflării sale peste hotarele țării, cunoscând că are datorii față de părțile vătămate,

nu a luat legătura cu aceștia și nici într-un mod nu a încercat de a le restitui datoria,

efectuând careva plăți către părțile vătămate.

În acest sens, Colegiul penal constată că, nu și-a găsit confirmare încălcarea art.1

al Protocolului nr.4 CEDO, nefiind comisă o eroare de drept de către instanțele de fond.

Lipsit de temei este și argumentul că, inculpata a semnat contracte cu părțile

vătămate care aveau termen de executare de 1 an, iar presupusele părți vătămate s-au

adresat organului de urmărire penală în termenul cât contractele erau în vigoare fără a

aștepta executarea obligațiilor contractuale, ori potrivit acestor contracte inculpata s-a

obligat ca să-și onoreze obligațiile conform contractelor în decurs de 30 de zile lucrătoare,

în termen de 30 zile bancare de la livrarea mărfii, că achitarea se va efectua, prin virament

la contul curent al vânzătorului, cu o întârziere de până la 15 zile calendaristice de la data

eliberării facturii fiscale, adică 09.12.2015, de la încheierea contractelor, dar nu în termenul

de valabilitate a acestuia. Faptul că inculpata tergiversa onorarea obligațiilor asumate, apoi

nu răspundea la telefon, apoi telefonul era deconectat, pe adresa juridică, în calitatea sa de

administrator nu a fost găsită, respectiv și la adresa unde a indicat că este depozitul unde

urma a fi livrată marfa, era o încăpere părăsită, a trezit părților vătămate suspiciuni cu

privire la legalitatea acțiunilor acesteia, ce ia determinat de a se adresa organelor de resort.

Neîntemeiat este și argumentul inculpatei că dânsa a informat părțile vătămate despre

faptul că va pleca pentru câteva luni în Italia pentru a primi salariul și a înființa cu partenerii

din această țară un mic atelier de cusătorie, acesta fiind unul declarativ, în confirmarea

căruia inculpata nu a adus nici o probă, iar reprezentații părților vătămate, audiați în prima

instanță și în instanța de apel, nu au confirmat că inculpata i-ar fi înștiințat că pleacă pentru

câteva luni în Italia.

Urmează a fi respins, și argumentul că declarațiile reprezentanților părților vătămate

E. Țiganu și O. Potîngă sunt contradictorii, acestea nefiind verificate în cumul cu alte probe

în special acele ce țin de proveniența, transmiterea și ridicarea mărfii, că raportul de

expertiză (f.d.83 vol. I) nu are nici o forță probantă deoarece în concluzie nu s-a stabilit cu

certitudine cine a efectuat semnăturile pe contract, că contractul nr.527 din 16.11.2015 nu

corespunde exigenților legii deoarece nu a fost semnat corespunzător pe fiecare pagină.

Persoanele la care face referire recurenta în cauză au dat declarații sub jurământ, fiind

preîntâmpinați de răspundere penală, declarațiile fiind consecutive și date condițiile

libertății de voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și că asupra lor nu

au existat presiuni, amenințări, constrângeri sau ingerințe ale organului de urmărire penală

sau ale altor persoane care să fi afectat acuratețea și realitatea celor consemnate în

declarațiile scrise existente la dosar, că nu au existat sugestii sau alte elemente de

influențare din partea organelor de drept sau ale altor persoane în sensul de a o acuza, pe

nedrept, pe inculpată, iar probelor materiale, conform art.101 alin.( 2) Cod de procedură

penală, instanțele la faza judecării cauzei le-au apreciat conform propriei convingeri

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Mai mult, recursul ordinar nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a

faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabilire a adevărului, generată de o urmărire

penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În

această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în

11

apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în

cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Făcând o analiză a temeiurilor expuse în recursuri în raport cu apelul declarat și

textul deciziei, Colegiul constată că recursurile repetă textul apelului, argumentele expuse

de recurenți fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu

și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.art.414, 417 Cod de procedură penală,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care

au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este bine

argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de

drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către inculpată

și avocatul acestuia I. Mîrzîncu nu este aplicabil din punct de vedere al prezentei erorilor

de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpata Rotaru Iulia și de

către avocatul acesteia Mîrzîncu Aurelia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Rotaru Iulia, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 05 decembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

12