1ra-859/2018 — art. 190 alin. 5, 190 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-859/2018 — art. 190 alin. 5, 190 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-859/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, și de avocatul Vasile Albu în numele părților vătămate SRL „Textil

Import” și SRL „Titan Exim”, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 decembrie 2017, în privința inculpatei

Rotaru Svetlana Xxxx, născută la

xx xxxxxxxxx xxxx în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx,

locuitoare a s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, cetățeancă

a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.10.2016 – 30.06.2017,

instanța de apel: 18.08.2017 – 08.12.2017,

instanța de recurs: 28.03.2018 – 05.06.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului și exercita activitatea legată de

comerț pe un termen de 4 ani, în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privare de dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului și exercita

activitate legată de comerț pe un termen de 3 ani, și în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privare de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

comerțului și exercita activitate legată de comerț pe un termen de 3 ani.

1

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului și exercita activitatea legată de

comerț pe un termen de 5 ani, de la reținere, deducându-se durata aflării în arest

preventiv de la 25.04.2016 până la 03.08.2016.

De la Rotaru Svetlana s-a încasat în beneficiul SRL „Textil Import” prejudiciul

material de 326.497,9 lei, în rest acțiunea civilă fiind respinsă ca neîntemeiată.

De la Rotaru Svetlana, s-a încasat în contul SRL „Eurolumina” dauna materială

de 17.375,3 lei

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Titan Exim”, a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

2015, data și ora exactă fiind imposibil de stabilit, inculpata Rotaru Svetlana, de

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat, prin înșelăciune,

sub pretextul procurării în viitor a produselor textile cu achitarea în rate, prezentându-

se ca reprezentant al SRL „Vasalex-Don”, sub pretextul dezvoltării unei activități

comerciale de vânzare a mărfurilor într-un centru comercial din or. Briceni,

cunoscând din start că nu au o astfel de afacere și, respectiv, nu au ce dezvolta,

precum și nu au măcar careva intenții de a iniția o astfel de afacere, după repetate și

îndelungate tratative, creând intenționat impresia de bune intenții în executarea

obligațiunilor, a încheiat la 09.11.2015 un contract de colaborare cu SRL „Textil

Import”, în baza căruia, la 12.11.2015, conform facturii de expediție nr. WH

3535527, pe adresa indicată de către Rotaru S. în or. Briceni, str. Xxxxxxxxx xxX, au

fost livrate mărfuri de textil în sumă totală de 416.838,45 lei, care ulterior, în aceiași

zi au fost transportate în s. Crișcăuți, r-nul Dondușeni, de unde au fost realizate unor

terți neidentificați, iar banii obținuți i-a însușit, cauzându-i SRL „Textil-Import” o

daună materială în proporții deosebit de mari, în sumă de 416.838,45 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpata Rotaru S. a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, acțiuni săvârșite de mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Tot ea, pe parcursul lunii noiembrie 2015, ora exactă fiind imposibil de stabilit,

de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat, prin înșelăciune,

sub pretextul procurării în viitor a materialelor de construcții cu achitarea în termen

de 30 de zile bancare de la livrarea mărfurilor, prezentându-se ca reprezentant al SRL

„Vasalex-Don”, sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare a

mărfurilor, cunoscând din start că nu au o astfel de afacere și, respectiv, nu au ce

dezvolta, precum și nu au măcar careva intenții de a iniția o astfel de afacere, după

repetate și îndelungate tratative, creând intenționat impresia de bune intenții în

executarea obligațiunilor, au încheiat la 16.11.2015 un contract de colaborare cu SRL

„Titan-Exim”, în baza căruia, la 17, 19 și 20.11.2015, conform facturilor fiscale JV

389767, JV 3879772, JV 3879771, JV 3879773, de la depozitul SRL „Titan-Exim”,

2

situat în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx xxx , au fost eliberate materiale de construcții

în sumă totală de 62.319 lei, care, ulterior, în aceiași zi au fost transportate în direcție

necunoscută, de unde au fost realizate unor terți neidentificați, iar banii obținuți i-a

însușit, cauzându-i SRL „Titan-Exim” o daună materială în proporții considerabile în

sumă de 62.319 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpata Rotaru Svetlana a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, ca escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, acțiuni săvârșite de mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot ea, pe parcursul lunii decembrie 2015, ora exactă fiind imposibil de stabilit,

de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând intenționat, prin înșelăciune,

sub pretextul procurării în viitor a produselor electrice cu achitarea în termen de 15

zile calendaristice de la data eliberării facturii fiscale, prezentându-se ca reprezentant

al SRL „Vasalex-Don”, sub pretextul dezvoltării unei activități comerciale de vânzare

a mărfurilor într-un centru comercial din mun. Chișinău, cunoscând din start că nu au

o astfel de afacere și, respectiv, nu au ce dezvolta, precum și nu au măcar careva

intenții de a iniția o astfel de afacere, după un set repetat și îndelungat de tratative,

creând intenționat impresia de bune intenții în executarea obligațiunilor, a încheiat la

08.12.2015 un contract de colaborare cu SRL „Eurolumina”, în baza căruia, la

09.12.2015, conform facturilor fiscale nr. JV 5176529 și JV 5176530, pe adresa

indicată de către Rotaru S. în mun. Chișinău, str. Xxxxxxxx x/x, au fost livrate

produse electrice în sumă totală de 17.375,30 lei, care, ulterior, în aceiași zi de către

Rotaru S. au fost transportate în direcție necunoscută, de unde au fost realizate unor

terți neidentificați, iar banii obținuți i-a însușit, cauzându-i SRL „Eurolumina” o

daună materială în proporții considerabile în sumă de 17.375,30 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpata a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, acțiuni săvârșite de mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În baza probelor administrate, instanța a conchis că inculpata a însușit bunurile

de la SRL „Textil Import”, SRL „Titan Expres” și SRL „Eurolumina”, sub pretextul

procurării mărfii în viitor cu achitarea ulterioară a mijloacelor bănești pentru marfa

luată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpata, deși a fost condamnată, nu are antecedente penale, are la

întreținere 1 copil minor de 7 ani, nu este angajată în câmpul muncii, nu a recunoscut

vina și nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune. Că circumstanțe atenuante și

agravante nu au fost stabilite.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a indicat că nevinovăția inculpatei se dovedește prin depozițiile

martorilor O. Potângă, D. Colotaeva, V. Bubuioc și E. Țiganu, care au declarat la

anchetarea prealabilă că nu le este cunoscută Rotaru S. La fel, nevinovăția inculpatei

se mai demonstrează și prin lipsa la materialele dosarului a semnăturii pe careva

3

contract de livrare și predare-primire a bunurilor care au fost incluse de către acuzare

în învinuire.

La urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate

probe care ar confirma în ce formă de participație a fost comisă infracțiunea.

Inculpata urmează a fi achitată, deoarece nu a fost constatată în acțiunile ei,

fapta infracțiunii.

Faptele incriminate inculpatei sunt de natura infracțiunilor economice, volumul

cărora necesită a fi determinat de suma prejudiciului, ce determină calificarea.

Însă, la caz, nu a fost stabilită suma concretă, care i s-ar imputa în vinovăția

apelantei ca să se poată constata o încadrare juridică.

3.1. A declarat apel și avocatul Petru Bobu, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Apelantul a invocat, că potrivit rechizitoriului, inculpata se învinuiește că a

săvârșit infracțiunea de comun acord și la înțelegerea prealabilă cu Rotaru Iulia și a

încheiat contracte de colaborare. Astfel, fiind constată o participație, în rechizitoriu

urma să se indice ce formă de participație e prezentă din cele prevăzute de art. 43 Cod

penal, care a fost rolul inculpatei în această participație, ce acțiuni concrete a săvârșit

ea și ce acțiuni concrete a săvârșit persoana în privința căreia materialele au fost

disjungate, iar numele acestei persoane în actul de învinuire nu trebuia să se

regăsească, odată ce ea nu este învinuită în prezenta cauză penală.

Totodată, formularea din rechizitoriu, că a încheiat contracte, ca element cheie

al laturii obiective lasă loc pentru întrebarea, cine a încheiat contractele – inculpata,

sau persoana respectivă.

Mai mult, proba principală pe care se bazează învinuirea – raportul de

expertiză, relevă că semnăturile din actele respective nu aparțin inculpatei.

decembrie 2017, apelurile au fost admise, casată sentința integral și pronunțată o

nouă hotărâre.

Rotaru Svetlana a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5), 190 alin. (4), 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a statuat că prin probele prezentate de procuror și cercetate de

instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

incriminate.

Împrejurările care determină necesitatea achitării inculpatei au fost constatate

prin totalitatea probelor prezentate de acuzare și apărare fiind apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în baza căror instanța

de apel a conchis că acțiunile inculpatei nu constituie infracțiune.

În cadrul cercetării judecătorești nu s-a dovedit prin probe vinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunilor incriminate și anume, nu a fost dovedită latura

subiectivă și obiectivă a infracțiunii incriminate.

Nu a fost demonstrată intenția inculpatei de a însuși prin înșelăciune sau abuz

de încredere banii de pe urma realizării mărfii, or, au fost încheiate contracte legale

care constituie relații strict de ordin civil. Nu au fost probate care anume acțiuni

4

concrete au fost săvârșite de inculpată și constituie acțiuni prevăzute de infracțiunea

de escrocherie.

Potrivit jurisprudenței naționale și CtEDO, și anume art. 6 CEDO, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare bazându-se exclusiv pe

dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat. Instanța de

apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai acuzării solicitați

de părți (hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72,

și Dănila împotriva României din 8 martie 2007,§62-63). Martorii acuzării se

audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului

(hotărârea CEDO Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60).

Astfel, din ansamblul de probe prezentate de către acuzare, cercetate de

instanța de fond și suplimentar în instanța de apel, rezultă cert că nu se constată

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor incriminate, deoarece în acțiunile

inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că împrejurările și caracterul penal al faptei comise sunt

confirmate prin declarațiile reprezentanților părții vătămate, declarațiile martorilor

Clocico E., Colontaev D., Ciobanu A., Cozlov M. cât și prin probele scrise.

Astfel, prin totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul judecării

cauzei a fost probat faptul, că inculpata a acționat în complicitate cu o altă persoană

care este administratorul SRL „Vasalex Don”, astfel urmărind scopul dobândirii

bunurilor altor persoane, prin înșelăciune, sub pretextul deschiderii unei afaceri,

camuflând acțiunile sale prin încheierea contractelor de vânzare – cumpărare, a intrat

în posesia bunurilor sus-enunțate, care ulterior au fost realizate unor terți, însușind

banii și neachitând datoriile firmelor de la care a dobândit marfa.

Însă, instanța de apel nu a realizat obligația constituțională de înfăptuire a

justiției în stat, nu a clarificat circumstanțele relevante pentru cauza dată, adoptând o

soluție neargumentată în modul cuvenit, în legătură cu ce o astfel de decizie urmează

a fi casată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5.1. La 12 și 19 februarie 2018, avocatul Vasile Albu, la fel a declarat recursuri

ordinare în numele părților vătămate SRL „Titan Exim” și SRL „Textil Import”, în

care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat, că inculpata a prezentat părților vătămate informații

mincinoase că ar fi având firmă, despre intenția de colaborare, despre locul aflării

spațiului său comercial din or. Briceni, str. Xxxxxxxxx xxX. În alte episoade

condamnata indica alte adrese inexistente de distribuție a mărfii confiscate.

De comun acord cu persoana, materialele în privința căreia au fost disjungate la

etapa urmăriri penale, care este mama sa, au înregistrat firma SRL „Vasalex-Don” pe

o adresă inexistentă, prin aceasta urmărind scopul de a nu fi identificate.

5

Circumstanțele respective denotă intențiile criminale ale inculpatei, or la caz, nu

poate fi invocat faptul că a avut loc o eroare, deoarece inculpata a activat în repetate

rânduri după aceeași metodă și schemă de escrocherie, iar condamnările precedente o

caracterizează pe inculpată cu înclinații și tentă infracțională.

Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage, fără intenția onorării

angajamentului asumat.

Inculpata nu a avut și nici nu are intenția returnării bunurilor sustrase de la

părțile vătămate, iar faptul că acestora le-a fost restituit câte ceva, se datorează doar

acțiunilor întreprinse de Organul de Urmărire Penală, la sesizarea victimelor.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Potrivit art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 394

alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare

trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

6

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate, rejudecând

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță (pct. 4.

din decizie):

a) a constatat în descriptivului sentinței mai multe temeiuri de achitare a

inculpatei, care se contrazic și se exclud reciproc, cum ar fi că: „nu a fost dovedită

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate..., acțiunile inculpatei nu

constituie infracțiune..., nu a fost dovedită prin probe vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunilor incriminate..., nu a fost dovedită latura subiectivă și

obiectivă a infracțiunii incriminate..., în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite

elementele infracțiunii”.

Totodată, în dispozitivul sentinței a indicat divergent, că inculpata este achitată

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii;

b) doar a trecut în revistă toate probele administrate pe caz, însă nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a indicat

motivele pentru care a respins probele acuzării.

Mai mult, a statuat absolut divergent și confuz că: „prin probele prezentate de

procuror și cercetate de instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția inculpatei...,

împrejurările care determină necesitatea achitării inculpatei au fost constatate prin

totalitatea probelor prezentate de acuzare..., din ansamblul de probe prezentate de

către acuzare, cercetate de instanța de fond și suplimentar în instanța de apel,

rezultă cert că nu se constată vinovăția inculpatei”, or, deopotrivă, procurorul a

prezentat probele în sprijinul acuzării formulate inculpatei;

c) a motivat soluția de achitare printr-o procedură de condamnare a persoanei

inculpate, adică absolut divergent, deoarece a reținut că: „Potrivit jurisprudenței

naționale și CtEDO, și anume art. 6 CEDO, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat. Instanța de apel urmează să

procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărârile CtEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și

Dănila împotriva României din 8 martie 2007,§62-63). Martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă

să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CtEDO

Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60)”.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

7

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, și de avocatul Vasile Albu în numele

părților vătămate SRL „Textil Import” și SRL „Titan Exim”, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, în privința

inculpatei Rotaru Svetlana Xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 03 iulie

2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

8