1ra-1858/2019 — art. 190 al. 5 CP

1ra-1858/2019 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1858/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către avocatul Irina Lazur în numele inculpatului Covali Rodion și de ultimul, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai

2019, în cauza penală, în privința lui

Covali Rodion XXX, născut la XXX, originar din

XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 17.11.2016 pînă la 27.12.2017;

Instanța de apel de la 30.08.2018 pînă la 23.05.2019;

Instanța de recurs de la 08.08.2019 pînă la 05.11.2019.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Covali Rodion a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunilor:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare;

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Covali Rodion, i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 9

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis parțial acțiunea părții civile Ersoy Mehmet, prin care s-a încasat din

contul lui Covali Rodion în folosul lui Ersoy Mehmet prejudiciul material cauzat în

mărime de 351 872 lei și 40 bani și prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, în total

356 872 lei și 40 bani.

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestor urmări, având un plan bine determinat și urmărind

scopul dobândirii bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretext inventat, la data de 20 iunie 2016 pînă la 21 septembrie 2016, în timp ce se

afla pe adresa mun. Chișinău, str. XXX, a însușit de la cet. Saulea Axenia, XXX, un

lănțișor din aur cu masa de 2,5 gr, în valoare de 3 000 lei, un inel din aur cu valoare

de 2 000 lei, după care cu bunurile însușite a dispărut într-o direcție necunoscută,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 5 000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Covali Rodion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

1

Tot el, Covali Rodion, la 25.06.2016 aproximativ la ora 09:00, în timp ce se afla

la centrul de deservire tehnică auto „Olmosdon” situat în mun. Chișinău, str. XXX,

având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul procurării unui automobil de model „BMW 630F’ cu n/î

XXX la prețul de 355 833 lei, ce aparține cet. Ersoy Mehmed, a însușit de la ultimul,

automobilul menționat, cauzându-i astfel părții vătămate Ersoy Mehmed, un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Covali Rodion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari.

Tot el, Covali Rodion, la 03.09.2016 în intervalul de timp de la ora 10:00 pînă la

22:20, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, fiind în apartamentul nr.

38 de pe adresa str. Burebista, 66/4, mun. Chișinău, a sustras pe ascuns, prin acces

liber, din portmoneul, care se afla pe masă în cameră, mijloace bănești în sumă de

300 euro, ce conform ratei de refinanțare a BNM, constituie 6 620 lei, astfel cauzând

părții vătămate Burdujel Rita un prejudiciu material considerabil în sumă de 6 620

lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Covali Rodion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Ciocana din 27 decembrie 2017, a declarat apel inculpatul Covali Rodion care a

solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare

în privința sa pe episoadele prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și 190 alin. (2),

lit. c) Cod penal, pe motiv că, în faptele incriminate lipsesc elementele infracțiunii.

Totodată fapta prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost exclusă din Cod

penal, fiind temei de achitare pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Iar episodul prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal să fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului s-a invocat că, soluția primei instanțe în partea stabiliri

pedepsei este prea aspră, care a fost aplicată în lipsa sa.

În continuare, în motivarea apelului suplimentar, inculpatul Covali Rodion a

solicitat repunerea cererii de apel în termenul de declarare motivând omiterea

acestuia prin recepționarea copiei de pe sentință cu întârziere, inclusiv lipsa asistenței

juridice calificate din partea unui avocat.

În continuare, cu referire la dezacordul său cu soluția primei instanțe, pe

episodul condamnării în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, apelantul/inculpat a invocat

că aceasta este una neîntemeiată, iar instanța de fond eronat a reținut fapta penală,

deoarece a considerat că între părți au existat relații civile, iar circumstanțele speței

denotă lipsa elementelor infracțiunii.

În contextul dat, apelantul a invocat că, de către acuzare nu a fost dovedită

intenția de a însuși automobilul, specificând în acest sens, că toate acțiunile au avut

loc împreună cu proprietarul automobilului, respectiv consideră că dacă nu ar fi avut

loc accidentul rutier, nu ar fi fost nici dauna materială, iar automobilul ar fi fost întors

părții vătămate fără consecințele survenite.

2

În opinia apelantului, circumstanțele cauzei denotă lipsa elementelor infracțiunii

de escrocherie, susținând că în cauza dată au fost relații pur civile, iar părțile au avut

niște neînțelegeri contractuale, care nu pot fi calificate ca elementele infracțiunii.

Astfel, a susținut că, de către acuzare nu s-a dovedit existenta elementelor

infracțiunii, iar instanța de fond neîntemeiat l-a recunoscut vinovat pe Covali Rodion,

specificând că dispoziția art. 190 alin. (5) a fost modificată prin MO 128-

133/13.05.16 art. 272, respectiv susține că circumstanțele imputate nu mai sunt

prevăzute de legea penală.

În același context, partea apelantă a invocat dezacordul său cu admiterea acțiunii

civile considerând că, instanța de fond eronat a admis încasarea de la inculpat a

costului automobilului în beneficiul părții vătămate or, ultimului i-a fost restituit și

automobilul și costul acestuia, ceea ce apelantul consideră că ar însemna o îmbogățire

fără justă cauză.

Pe episodul condamnării în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, apelantul a

susținut că, instanța de fond neîntemeiat a reținut fapta infracțională motivând că în

acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii.

În susținerea poziției invocate a indicat că, partea vătămată în instanța de

judecată singură a declarat că a dat obiectele din aur benevol pentru a fi reparate, iar

faptul că nu au fost întoarse în acea zi, deoarece le-a uitat acasă nu poate fi reținută ca

faptă de însușire, căci au existat alți factori subiectivi, care nu se încadrează în

acțiunea de însușire a bunurilor altei persoane, or ei au locuit împreună fiind în relații

de concubinaj, prin urmare, obiectele au devenit de uz comun, iar faptul că inculpatul

anume în ziua cu pricina nu i-a adus obiectele din aur a existat un motiv plauzibil,

căci le-a uitat acasă, nu poate fi reținută ca intenție de însușire. Respectiv, în fapta

imputată nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, deoarece din circumstanțele faptei lipsesc elementele infracțiunii.

În același context apelantul a indicat că, norma prevăzută de art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal a fost exclusă prin Legea nr 179 din 26.07.18, publicată în Monitorul

Oficial nr. 309-320/17.08.18 art. 498; în vigoare 17.08.18, ceea ce în opinia sa

semnifică că pe episodul în cauză urmează să fie emisă o sentință de achitare din

motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Iar cu referire la episodul prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal a

considerat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, ținând cont de faptul că

pe acest episod inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, existând circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, totodată, acesta anterior nu a fost atras la

răspundere penală. În aceste circumstanțe pedeapsa stabilită cu privațiune de libertate

este prea aspră, instanța urma să aplice în această speță prevederile art. 90 Cod penal

și să stabilească în privința acestuia o pedeapsă neprivativă de libertate.

apelul inculpatului Covali Rodion a fost repus în termen, admis parțial, din alte

motive în conformitate cu art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, apelul și apelul

suplimentar declarat de către inculpatul Covali Rodion, s-a casat parțial sentința în

latura penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Se recunoaște vinovat Covali Rodion, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi a-i stabili pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni.

3

Se mențin dispozițiile privind condamnarea lui Covali Rodion în baza art. 190

alin (5) și art. 186 alin (2) lit. d) Cod penal.

Conform prevederilor art.84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepselor stabilite lui Covali Rodion se stabilește pedeapsa

definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de timp

semiînchis.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a fost pronunțată public la data de 27

decembrie 2017, fiind adoptată în cauza penală privind condamnarea lui Covali

Rodion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d), art. 190 alin

(2) lit. c) și art. 190 alin (5) Cod penal (f.d.240-248).

Totodată, instanța de apel a remarcat că, sentința a fost pronunțată în lipsa

inculpatului Covali Rodion, în privința căruia a fost dispusă intentarea investigațiilor

de căutare, conform prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, fiind dispusă

examinarea cauzei în lipsa acestuia.

La fel, din materialele cauzei date rezultă că, în privința lui Covali Rodion a fost

pornit dosar de căutare (f.d.4, vol. IV), fapt prin care se justifică examinarea cauzei în

lipsa lui Covali Rodion.

Totodată, apelantul a invocat că despre sentința din 27.12.2017, inculpatul

Covali Rodion a aflat după ce a fost reținut, astfel termenul de atac fiind omis, motiv

din care consideră posibilă repunerea în termen a apelului.

În ordinea celor relevate, instanța de apel a notat că, deși inculpatul Covali

Rodion a omis termenul de declarare a apelului împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 27 decembrie 2017, se apreciază ca fiind argumentat

temeiul acestuia în omiterea termenului de declarare a cererii de apel, circumstanțe ce

motivează repunerea în termenul de atac a inculpatului împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 decembrie 2017.

Instanța de apel a conchis că, Covali Rodion a comis infracțiunea imputată lui în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoanei prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile, însă, deoarece prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în

vigoare 17.08.2018 calificativul de la lit. c) al art. 190 Cod penal ”cu cauzarea de

daune în proporții considerabile” a fost abrogat, prin prisma retroactivității legii

penale, se impune excluderea acestuia din învinuirea imputată lui Covali Rodion

Pavel, iar acțiunilor făptuitorului urmează a fi dată o nouă încadrare juridică, motiv

pentru care instanța de apel admite cererea de apel declarată de către inculpat, cu

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 10 Cod penal, că modificările

operate sunt aplicabile cazului în speță privindu-l pe Covali Rodion și acțiunile

inculpatului se încadrează în prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a subliniat că, Covali Rodion, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, având un plan bine determinat și urmărind scopul

dobândirii bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretext

inventat, la data de 20 iunie 2016 pînă la data de 21 septembrie 2016, în timp ce se

afla pe adresa mun. Chișinău, str. XXX, a însușit de la cet. Saulea Axenia, un lănțișor

din aur cu masa de 2,5 gr, în valoare de 3 000 lei, un inel din aur cu valoare de 2 000

4

lei, după care cu bunurile însușite a dispărut într-o direcție necunoscută, cauzându-i

părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 5 000 lei.

În ședința de judecată a instanței de apel, inculpatul Covali Rodion a susținut

declarațiile date în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond unde vina nu a

recunoscut. Suplimentar a declarat că recunoaște faptul că a luat automobilul dat. Pe

episodul cu partea vătămată Saulea Axenia recunoaște vina și a explicat că parțial a

restituit prejudiciul, în sumă de 5000 lei. Pe episodul cu partea vătămată Ersoy

Mehmed vina nu o recunoaște și explică că au fost împreună, respectiv i-a propus

părții vătămate să achite suma deteriorării automobilului, însă ultimul i-a spus să-i

achite integral automobilul. A menționat că automobilul era de model BMW M6 și a

fost reparat de Ersoy Mehmed. De asemenea a declarat că pe episodul cu partea

vătămată Burdujel Rita recunoaște vina, a ajuns la un numitor comun cu ultima, însă

nu a restituit prejudiciul, deoarece partea vătămată nu s-a prezentat la ultima ședință

de judecată, iar ulterior nu a avut posibilitate să o contacteze, deoarece este plecată

peste hotarele țării.

În ordinea celor constatate, instanța de apel a reținut, că deși inculpatul Covali

Rodion, în ședința de judecată a instanței de apel a recunoscut vina în comiterea

acțiunilor descrise în actul de învinuire, vina acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, se dovedește integral și prin cumulul de

probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum

ar fi: declarațiile părții vătămate Saulea Axenia (f.d. 234-235); procesul-verbal de

audiere a martorului Covali Valentina (f.d. 14 vol. II); procesul-verbal de ridicare din

24.10.2016 prin care a fost ridicat de la Covali Valentina telefonul mobil de model

’’Lenovo” cu nr. de imei XXX, XXX (f.d. 15, vol. II); procesul-verbal de examinare

a obiectului din 24.10.2016, prin care a fost examinat telefonul mobil de model

’’Lenovo” (f.d. 20, vol. II); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din

24.10.2016 prin care Saulea Axenia a recunoscut obiectul cu nr. 2, după modelul

telefonului (f.d. 21-22, vol. II); ordonanța de recunoaștere drept corp delict din

24.10.2016, fiind recunoscut corp delict telefonul mobil de model ’’Lenovo” (f.d. 23,

vol. II); ordonanța din 27.10.2016 de restituire a corpului delict - telefonul mobil de

model ’’Lenovo” cu nr. de imei XXX, părții vătămate Saulea Axenia și recipisa

ultimei, prin care se obligă să-l păstreze pînă la finalizarea examinării cauzei (f.d. 25-

26, vol. II); procesul-verbal de confruntare din 24.10.2016 între inculpatul Covali

Rodion și partea vătămată Saulea Axenia, prin care inculpatul a confirmat declarațiile

părții vătămate Saulea Axenia ca fiind veridice (f.d. 27-28, vol. II).

Respectiv din materialele cercetate atât în instanța de fond cât și în instanța

de apel se constată, că inculpatul Covali Rodion a avut inițial intenția de a

induce în eroare partea vătămată prin înșelăciune și abuz de încredere și anume

încredințând-o pe partea vătămată Saulea Axenia că se va ocupa de repararea

bijuteriilor din aur transmise lui, circumstanțe ce a determinat-o să-i transmită

lui Covali Rodion lănțișorul și un inel din aur, pe care nu i le-a mai restituit, fapt

prin care i s-a cauzat daune considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Covali Rodion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții

considerabile or, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe ce indică cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În contextul dat, luând în considerare particularitățile ce caracterizează

5

infracțiunea prevăzută de art. 190 Cod penal, instanța de apel a reținut că,

inculpatul Covali Rodion a comis infracțiunea de escrocherie or, cumulul de

probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii cercetate și

apreciate inclusiv în instanța de apel, dovedesc în întregime vinovăția

inculpatului, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu au

fost stabilite, acestea fiind obținute cu respectarea normelor de procedură

penală, coroborează între ele și pe deplin dovedesc vinovăția inculpatului.

În ordinea celor relevate, în opinia instanței de apel sunt neîntemeiate

alegațiile apelantului/inculpat care invocă în esență că în cadrul cercetării

judecătorești nu a fost demonstrată intenția inculpatului de însușire a bunurilor

părții vătămate, or s-a stabilit cert că Covali Rodion a obținut ilicit bunurile

(bijuteriile din aur) de la partea vătămată Saulea Axenia, prin înșelăciune și abuz

de încredere, ducând-o în eroare și anume prin crearea unei false reprezentări a

realității, astfel asigurând-o că bijuteriile sale au fost reparate.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, inculpatul a pus amprenta

încrederii în această relație, or inculpatul și partea vătămată locuiau împreună,

avînd o relație amoroasă, circumstanțe pe care inculpatul nu le-a negat, fapt pe

de care inculpatul s-a folosit cu rea voință pentru a-și realiza scopul său,

însușindu-i bunurile (bijuteriile din aur), or partea vătămată a fost dusă în

eroare, având o reprezentare greșită a situației, iar toate aceste acțiuni au avut

scopul de a realiza interesele personale - obținerea acestor bunuri, valoarea

cărora a fost estimată la 5000 lei.

Prin urmare, din analiza coroborată a materialului probator, s-a stabilit cert

că inculpatul chiar de la început nu a avut intenția să execute obligațiile asumate

față de partea vătămată, iar datorită acestui fapt dânsul a recurs la procedee

frauduloase în detrimentul victimei, astfel, fapta s-a consumat odată cu primirea

bunurilor (bijuteriile din aur), însă fără a duce la capăt promisiunea făcută, adică

de a le restitui părții vătămate, pe care inculpatul nici nu intenționa să o facă, or

acesta de fiecare dată cînd era întrebat de bijuterii invoca diferite pretexte pentru

a-și justifica acțiunile de nerestituire.

În același context, întru respingerea alegațiilor apelantului/inculpat care în

esență invocă că acțiunile sale nu reprezintă infracțiune de escrocherie ci relații de

ordin civil, instanța de apel evidențiază că delimitarea infracțiunii de escrocherie

față de încălcarea unor relații civile este subsecventă prezenței sau lipsei

scopului de cupiditate la momentul asumării obligațiilor, iar primirea bunurilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în

cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor

bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prin însăși acțiunile sale, Covali Rodion

a demonstrat că a urmărit intenția de a însuși bunurile de la partea vătămată,

atunci când în fapt nu a întreprins real careva acțiuni în vederea restituirii lor,

așa cum a fost înțelegerea inițială, precum și nici după adresarea părții vătămate

la organele de poliție.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, prezumția de nevinovăție a

inculpatului Covali Rodion a fost răsturnată fără dubiu prin coroborarea

cumulului de probe administrate, cercetate și analizate și care dovedesc

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de escrocherie.

6

Astfel, instanța de apel a relevat că conform prevederilor art.61 Cod penal

și art.75 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea condamnaților.

De asemenea, instanța de apel a notat că, un rol primordial în aprecierea

stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care

valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate

atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea vinovatului.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că, conform art. 16 alin. (3) Cod

penal, infracțiunea săvârșită de către Covali Rodion, în funcție de caracterul și

gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

De asemenea, instanța de apel notează că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante și nici circumstanțe atenuante.

Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, care

stipulează expres că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane, luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor

comise, și anume că infracțiunea de escrocherie comisă de către inculpat, este

săvârșită cu intenție și atentează la relațiile sociale cu caracter patrimonial,

acțiuni ce prezintă o gravitate sporită și care dețin rezonanță în rândurile opiniei

publice și determină reacții negative ale acesteia asupra faptului dat, instanța de

apel a conchis că, inculpatul Covali Rodion urmează a fi condamnat pe art. 190

alin. (1) Cod penal cu aplicarea unei pedepse cu închisoare, în limitele sancțiunii

prevăzute de norma penală la momentul comiterii infracțiunii.

În aceeași ordine de idei instanța de apel a menționat asupra pericolului

social prezentat de către inculpat, care a comis infracțiune de escrocherie pe

două episoade, iar paguba pricinuită părților vătămate crescând în valoarea ei

din ,,considerabile” în ,,deosebit de mari”, circumstanțe care în opinia instanței

de apel a dus la imposibilitatea stabilirii în privința lui Covali Rodion a unei

pedepse mai blânde și nu va fi suficientă pentru corectarea inculpatului și nici

pentru prevenirea de noi infracțiuni.

În continuare, instanța de apel, audiind participanții la proces, verificând

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de

urmărire penală și cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în

instanța de apel a constatat că, instanța de fond a stabilit o corectă situație de

fapt pe episodul părții vătămate Ersoy Mehmet și Burdujel Rita, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume

comiterea de către Covali Rodion Pavel a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari

și a art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În același context, instanța de apel a remarcat că starea de fapt și de drept

reținută, apreciată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate

în cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

În această ordine de idei, în opinia instanței de apel nu există temei pentru a

7

da o nouă apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Concluziile

primei instanțe sunt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei

și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută

prin sentință, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a remarcat că, față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

reținută în sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că, prima instanță a luat în

considerare caracterul și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea

inculpatului, lipsa circumstanțelor atenuante, cât și lipsa celor agravante

răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, concluzionând întemeiat asupra

faptului, că sentința de condamnare, în prezenta cauză penală, va avea un efect

preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la

comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi ale RM sunt

apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

În continuare, cu referire la criticile inculpatului cu referire la soluția

instanței de fond în partea admiterii parțiale a acțiunii civile înaintată de către

Ersoy Mehmed, instanța de apel a respins, și în acest sens a reiterat concluzia

instanței de fond pe care a însușeșit-o.

Astfel, în speță, corect s-a remarcat că, partea vătămată Ersoy Mehmet a

înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la Covali Rodion a

prejudiciului material cauzat în mărime de 351 872,40 lei și prejudiciului moral

în mărime de 50 000 lei (f.d. 166-167, vol. III).

De asemenea, relevînd prevederile art. 219, 225 Cod de procedură penală,

inclusiv prevederile din Codul civil (în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii și pronunțării sentinței atacate), ținând cont de caracterul faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpatul Covali Rodion față de partea vătămată

Ersoy Mehmed, în opinia instanței de apel este justificată concluzia primei

instanțe privind încasarea prejudiciului material solicitat de partea vătămată în

sumă de 351 872 lei și încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei,

stabilind că pe lângă faptul că inculpatul prin deteriorarea automobilului părții

vătămate i-a cauzat ultimului un prejudiciu material, partea vătămată a suportat

și suferințe morale.

numele inculpatului Covali Rodion și inculpatul, făcând trimitere la prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, declară recursuri

ordinare, prin care solicită casare acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare pe episodul cu privire la învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece nu întrunește elementele infracțiunii și

stabilirii pedepsei mai blînde pentru episoadele prevăzute de art. 190 alin. (1),

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu respingerea acțiunii civile. Recurenții

8

invocă că, instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului; părții vătămate

Ersoy Mehmed i s-a întors prejudiciul material, însă instanțele au încasat toată

suma de la începutul anchetei, nu a fost demonstrată fapta de dobândire și

înstrăinare a automobilului.

opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită inadmisibilitatea acestuia,

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg în pct.

4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

interpretându-le eronat.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs și astfel, instanța de recurs luând în considerație argumentele

invocate de recurent și constatând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile

legale la judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, urmează a se expune

asupra erorilor admise.

Astfel, Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei

hotărârii judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în

prezenta speță, menționate și în recurs, unde au fost puse pentru discuție în instanța

de apel, inclusiv argumentele principale, cum ar fi:

- episodul în care inculpatul este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, partea vătămată a ridicat automobilul, acesta având

careva defecțiuni, dar nu s-a constatat că acesta nu poate fi reparat. Astfel, se

9

concluzionează că, în situația dată partea vătămată a beneficiat atît de automobilul

avariat cît și de prețul automobilului, fapt ce ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a

părții vătămate;

- instanța de apel cu referire la prejudiciul moral nu își motivează soluția prin

care să indice clar din ce motive a fost admis.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie fondul

apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de

prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, Colegiul penal

lărgit constată că instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate în cererea

de apel, ci s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale, menționând că: „...este

justificată concluzia primei instanțe privind încasarea prejudiciului material solicitat

de partea vătămată în sumă de 351 872 lei și încasarea prejudiciului moral în sumă de

5 000 lei, stabilind că pe lângă faptul că inculpatul prin deteriorarea automobilului

părții vătămate i-a cauzat ultimului un prejudiciu material, partea vătămată a suportat

și suferințe morale.”

Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de fond urma să stabilească și să

încaseze prejudiciul cauzat pentru restabilirea automobilului, însă nu costul

automobilului și să se expună clar și motivat asupra acestui fapt.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel contrar prevederilor

legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective, or, Curtea de la Strasbourg

statuează că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor de a-și

motiva deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate impieta

asupra acestui drept.

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un

acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.

Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este strâns

legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil,

aceasta permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă

însăși calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.”cauza

CtEDO, Rebait și alții v. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995.

Totodată, instanța de recurs notează că, art. 325 alin. (1) Codul de procedură

penală, stipulează - judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul este pus sub învinuire, precum că sub

pretextul procurării automobilului de model „BMW 630F’ cu n/î XXX la prețul de

355 833 lei, ce aparține cet. Ersoy Mehmed, prin înșelăciune și abuz de încredere a

însușit automobilul nominalizat, cauzându-i astfel părții vătămate Ersoy Mehmed, un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Analiza probelor prezente la speță dată de către instanțele de judecată confirmă

faptul că, inculpatul sub pretextul procurării automobilului, fără permisiunea părții

vătămate a luat automobilul de la stația de deservire tehnice auto „Olmosdon” cu care

s-a primblat prin oraș și ulterior a săvârșit un accident rutier.

În așa caz, instanța urmează în baza probelor, să motiveze, ,,care a fost scopul

inculpatului, în ce constă înșelăciunea și abuzul de încredere și care sunt daunele

10

aduse părții vătămate, ori, automobilul avariat a fost returnat proprietarului, fapt

recunoscut de însăși partea vătămată.

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și

vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia

adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului, precum și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor invocate de avocat,

analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii unora și aprecierii

critice a altora.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar

în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că instanța

de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării

și partea apărării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea

instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți

și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia instanței de apel lipsește

analiza și aprecierea probelor, iar simpla redare a declarațiilor părților sau conținutul

materialele anexate nu este o procedură suficientă pentru a ajunge la concluzia

privind condamnarea inculpatului.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

11

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Prin urmare, circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis erori de

drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, recursurile ordinare fiind posibil

admiterii.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată,

iar în cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină cont de împrejurările expuse

care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă conformitate cu

prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să se

expună asupra tuturor motivelor apelului, iar în dependență de datele obținute să

pronunțe o hotărâre întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417-418 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare, declarate de către avocatul Irina Lazur în numele

inculpatului Covali Rodion și de ultimul, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza penală, în privința lui Covali

Rodion XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 03 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

12