1ra-509/22 — art.art. 186 al. 2, 190 al. 2 lt. c, 190 al. 5 CP

1ra-509/22 — art.art. 186 al. 2, 190 al. 2 lt. c, 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-509/22

1-16210353-01-1ra-01042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Filincova Svetlana

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Craiu Nicolae

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul Covali Rodion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie

2021, în cauza penală de învinuire a lui

Covali Rodion xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. d), 190 alin. (2),

lit. c), 190 alin. (5) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 17.11.2016 - 27.12.2017;

instanța de apel: 30.08.2018 - 23.05.2019;

instanța de recurs: 08.08.2019 - 05.11.2019;

instanța de apel: 10.12.2019 - 23.09.2020;

instanța de recurs: 14.12.2020 - 20.04.2021;

instanța de apel: 14.06.2021 - 08.12.2021;

instanța de recurs: 01.04.2022 - 05.12.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T :

2017, Covali Rodion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 190 alin. (5); art. 190 alin. (2), lit. c); 186 alin. (2), lit. d) Cod

penal și în baza acestor Legi i-a fost stabilită pedeapsă după cum urmează:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - 8 ani închisoare;

- în baza art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal - 2 ani închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal - 1(unu) an închisoare;

În conformitate cu art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Covali Rodion i s-a stabilit pedeapsă

definitivă - 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea părții civile Ersoy Mehmet a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul lui Covali Rodion în beneficiul lui Ersoy Mehmet

prejudiciul material cauzat în sumă de 351 872, 40 lei și prejudiciul moral în

sumă de 5000 lei, iar în total 356 872,40 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Covali Rodion, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor

urmări, având un plan bine determinat și urmărind scopul dobândirii bunurilor

altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretext inventat, la 20

iunie 2016 până la 21 septembrie 2016, în timp ce se afla pe adresa mun. xxxx,

a însușit de la cet. Saulea Axenia, anul nașterii xxxx, un lănțișor din aur cu masa

de 2.5 gr. în valoare de 3000 lei, un inel din aur cu valoare de 2000 lei, după care

cu bunurile însușite a dispărut într-o direcție necunoscută.

Astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

sumă de 5000 lei.

Prin urmare, acțiunile lui Covali Rodion au fost încadrate juridic în baza

art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi –„escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu

cauzarea de daune în proporții considerabile ”.

Tot Covali Rodion, la 25.06.2016, aproximativ la ora 09:00, în timp ce se

afla la centrul de deservire tehnică auto „Olmosdon” situat în mun. Chișinău, str.

Varnița, 8, având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul procurării unui automobil de

model xxxx cu n/î xxxxla prețul de 355 833 lei, ce aparține cet. Ersoy Mehmet, a

însușit de la ultimul, automobilul menționat, cauzându-i astfel părții vătămate

Ersoy Mehmet, un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Astfel, acțiunile lui Covali Rodion au fost încadrate juridic în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, conform indicilor calificativi –„escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea

de daune în proporții deosebit de mari”.

Tot Covali Rodion, la 03.09.2016, în intervalul de timp de la ora 10:00 până

la 22:20, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, fiind în

apartamentul nr. xxxxde pe adresa str. xxxx, a sustras pe ascuns, prin acces

liber, din portmoneul, care se afla pe masă în cameră, mijloace bănești în sumă

de 300 euro, ce conform ratei de refinanțare a BNM, constituie 6620 lei, astfel

cauzând părții vătămate Burdujel Rita un prejudiciu material considerabil în

sumă de 6620 lei.

Astfel, acțiunile lui Covali Rodion au fost încadrate juridic în baza art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal, conform indicilor calificativi –„furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

3.1. Inculpatul Covali Rodion prin care a solicitat casarea sentinței

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa mai

blândă, exprimând-și dezacordul cu soluția primei instanțe în partea stabiliri

pedepsei considerând-o prea aspră și care a fost aplicată în lipsa sa.

3.2. Prin cerere suplimentară la apelul declarat, inculpatul Covali Rodion a

solicitat repunerea în termen de declararea apelului, admiterea apelului, casarea

integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Covali Rodion să fie achitata în baza art. art. 190 alin. (5), 190 alin. (2), lit. c) Cod

penal, pe motiv că în faptele incriminate lipsesc elementele infracțiunii, iar în baza

art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea

penală, deoarece a fost exclusă din Codul penal.

În argumentarea apelului suplimentar inculpatul a solicitat repunerea

cererii de apel în termenul de declarare motivând omiterea acestuia prin

recepționarea copiei de pe sentință cu întârziere, inclusiv lipsa asistenței juridice

calificate din partea unui avocat.

2

Astfel, pe episodul condamnării în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

inculpatul a invocat că aceasta este una neîntemeiată, iar instanța de fond eronat

a reținut fapta penală, deoarece consideră că între părți au existat relații civile,

iar circumstanțele speței denotă lipsa elementelor infracțiunii. De către acuzare

nu a fost dovedită intenția de a însuși automobilul, specificând în acest sens, că

toate acțiunile au avut loc împreună cu proprietarul automobilului, respectiv

consideră că dacă nu ar fi avut loc accidentul rutier, nu ar fi fost nici dauna

materială, iar automobilul ar fi fost întors părții vătămate fără consecințele

survenite.

Circumstanțele cauzei denotă lipsa elementelor infracțiunii de escrocherie,

susținând că în cauza dată au fost relații pur civile, iar părțile au avut niște

neînțelegeri contractuale, care nu pot fi calificate ca elementele infracțiunii.

La fel, a invocat că de către acuzare nu s-a dovedit existența elementelor

infracțiunii, iar prima instanță neîntemeiat l-a recunoscut vinovat pe Covali

Rodion, specificând că dispoziția art.190 alin.(5) Cod penal, a fost modificată prin

LP75 din 21.04.16, M0128-133/13.05.16 art.272, respectiv a susținut că

circumstanțele imputate nu mai sunt prevăzute de legea penală.

De asemenea, prima instanță eronat a admis încasarea de la inculpat a

costului automobilului în beneficiul părții vătămate or, ultimului i-a fost restituit

și automobilul și costul acestuia, ceea ce apelantul consideră că ar însemna o

îmbogățire fără justă cauză.

Pe episodul condamnării în baza art. 190 alin.(2), lit. c) Cod penal,

inculpatul a invocat că instanța de fond neîntemeiat a reținut fapta infracțională

motivând că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii.

În susținerea poziției invocate a indicat că, partea vătămată în instanța de

judecată a declarat că a dat obiectele din aur benevol pentru a fi reparate, iar

faptul că nu au fost întoarse în acea zi deoarece le-a uitat acasă nu poate fi

reținută ca faptă de însușire, căci au existat alți factori subiectivi, care nu se

încadrează în acțiunea de însușire a bunurilor altei persoane, or invocă că au

locuit împreună fiind în relații de concubinaj, prin urmare, obiectele au devenit

de uz comun, iar faptul că inculpatul anume în ziua cu pricina nu i-a adus

obiectele din aur a existat un motiv plauzibil, căci le-a uitat acasă, nu poate fi

reținută ca intenție de însușire.

Nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2), lit. c) Cod

penal, deoarece din circumstanțele faptei lipsesc elementele infracțiunii. Norma

prevăzută de art. 190 alin.(2), lit. c) Cod penal, a fost exclusă prin Legea nr 179

din 26.07.18, publicată în Monitorul Oficial nr. 309-320/17.08.18 art.498; în

vigoare 17.08.18, ceea ce în opinia sa semnifică că pe episodul în cauză urmează

să fie emisă o sentință de achitare, din motiv că fapta nu este prevăzută de legea

penală.

Cu referire la episodul prevăzut de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal,

consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, ținând cont de

faptul că pe acest episod inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit sincer, existând

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal.

Totodată, acesta anterior nu a fost atras la răspundere penală. În aceste

circumstanțe pedeapsa stabilită cu privațiune de libertate este prea aspră,

instanța urma să aplice în această speță prevederile art. 90 Cod penal și să

stabilească în privința inculpatului suspendarea executării pedepsei.

apelul inculpatului Covali Rodion a fost repus în termen.

S-a admis parțial, din alte motive în conformitate cu art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, apelul și apelul suplimentar declarat de către inculpatul

3

Covali Rodion, s-a casat parțial sentința în latura penală și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Covali Rodion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(1) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni.

S-a menținut dispozițiile privind condamnarea lui Covali Rodion în baza art.

art.190 alin (5), 186 alin (2), lit. d) Cod penal.

Conform prevederilor art.84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite lui Covali Rodion i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de timp semiînchis

numele inculpatului Covali Rodion și inculpatul, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală au declarat recursuri ordinare,

prin care au solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare

pe episodul cu privire la învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, deoarece nu întrunește elementele infracțiunii și stabilirii

pedepsei mai blânde pentru episoadele prevăzute de art. 190 alin. (1), art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal, cu respingerea acțiunii civile.

noiembrie 2019, s-au admis recursurile ordinare, declarate de către avocatul

Lazur Irina în numele inculpatului Covali Rodion și de ultimul, fiind casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza

penală, în privința lui Covali Rodion și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a statuat

că instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate în cererea de apel, dar

s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale, menționând că: „...este

justificată concluzia primei instanțe privind încasarea prejudiciului material solicitat

de partea vătămată în sumă de 351 872 lei și încasarea prejudiciului moral în sumă

de 5 000 lei, stabilind că pe lângă faptul că inculpatul prin deteriorarea

automobilului părții vătămate i-a cauzat ultimului un prejudiciu material, partea

vătămată a suportat și suferințe morale.” , considerând in cest sens că instanța de

apel contrar prevederilor legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că potrivit rechizitoriului,

inculpatul a fost pus sub învinuire, pentru faptul că „sub pretextul procurării

automobilului de model „xxxx cu n/î XXX la prețul de 355 833 lei, ce aparține cet.

Ersoy Mehmed, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit automobilul

nominalizat, cauzându-i astfel părții vătămate Ersoy Mehmed, un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari. Instanțele de judecată analizând probele

prezente la speță au constatat că s-a confirmat faptul că, inculpatul sub pretextul

procurării automobilului, fără permisiunea părții vătămate a luat automobilul de

la stația de deservire tehnice auto „Olmosdon” cu care s-a primblat prin oraș și

ulterior a săvârșit un accident rutier, însă în baza probelor, urmau să motiveze

care a fost scopul inculpatului, în ce constă înșelăciunea și abuzul de încredere

și care sunt daunele aduse părții vătămate, ori, automobilul avariat a fost returnat

proprietarului, fapt recunoscut de însăși partea vătămată.

Prin urmare, instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele

prezentate de către partea acuzării și partea apărării sub toate aspectele, nu le-a

verificat și analizat prin prisma pertinentei, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat

soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

4

chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a soluționat fondul apelului

declarat.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

în termen apelul și apelul suplimentar inculpatul Covali Rodion, au fost admise

parțial, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează:

Covali Rodion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

art. 1921 alin.(2) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost aplicată pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen - 3 (trei) ani.

Covali Rodion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(l) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost aplicată pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen - 1 (un) an.

Covali Rodion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen - 1 (un) an.

Potrivit art. 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor lui Covali Rodion i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen - 5 (cinci) ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civile și s-a încasat din contul lui Covali

Rodion în beneficiul lui Ersoy Mehmet, prejudiciul material însumă de 351872,40

lei și prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care

invocând ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1), pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu restituirea cauzei la o nouă

rejudecare în instanța de apel.

Partea acuzării a invocat că instanța de apel a emis hotărârea pe caz cu

încălcarea prevederilor art. 394 alin.(1), pct.2) Cod de procedură penală, fără

cercetarea întemeiată, obiectivă și multiaspectuală a tuturor probelor sub

aspectul circumstanțelor cazului și probele prezentate de partea acuzării de stat

și fără a indica motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Soluția instanței de apel în partea ce ține de reîncadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 1921 alin (2) Cod penal, contravin normelor procesual

penale în vigoare, or în speță s-a stabilit, cu certitudine, toate semnele

componenței de infracțiune prevăzută de art. 190 alin (5) Cod pena

De asemenea, recurentul a invocat că instanța de apel l-a condamnat pe

inculpat în baza art. 1921 alin.2, lit. a), c) Cod penal, iar conform dispozitivului

aceleiași decizii, condamnă inculpatul în baza art. 1921 alin.(2) Cod penal, fără a

indica literele menționate în descriptiv, fapt ce se califică ca o eroare de drept,

care poate fi corectată, doar prin casarea deciziei menționate.

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020

în partea recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 190 alin.(5) Cod penal la

art. 1921 alin.(2) Cod penal, aplicării prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal,

soluționării acțiunii civile cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5

9.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a

constatat că instanța de apel, contrar prevederilor art. 394 alin. (1), pct. 1), 4) Cod

de procedură penală, nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită,

în raport cu noua încadrare juridică a acțiunilor inculpatului înfăptuită în urma

recalificării faptei din învinuirea adusă prin rechizitoriu.

Instanța de recurs a reținut că, în conținutul deciziei instanța de apel a

decis reîncadrarea acțiunilor inculpatului Covali Rodion din prevederile art. 190

alin. (5) Cod penal, în baza art. 1921 alin. (2), lit. a), c) Cod penal, totuși înfăptuind

operațiunea de reîncadrare a faptei imputate inculpatului, instanța a redat în

hotărârea adoptată conținutul integral al art. 1921 alin. (2), lit. a), c) Cod penal,

fără a raporta aceste prevederi legale la acțiunile constatate, ca fiind săvârșite de

către inculpatul Covali Rodion.

Totodată, instanța de apel la rejudecarea cauzei nu a elucidat toate

circumstanțele ce au importantă pentru justa soluționare a cauzei, ajungând la

concluzii ce nu se conciliază cu actele cauzei, ieșind vădit din limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu și îndreptate împotriva inculpatului Covali Rodion.

În acest context, instanța de recurs a evidențiat că, decizia instanței de apel

nu conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, or, instanța a conchis asupra necesității

reîncadrării acțiunilor inculpatului Covali Rodion din prevederile art. 190 alin. (5)

Cod penal, în baza art. 1921 alin. (2), lit. a), c) Cod penal, din motiv că acțiunile

inculpatului Covali Rodion nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, fără a aduce o argumentare în acest sens.

Mai mult ca atât, instanța de apel în motivarea soluției nu și-a argumentat

poziția sub aspectul recalificării acțiunilor inculpatului, respectiv nu s-a

pronunțat nici asupra probelor aduse de partea acuzării la înaintarea învinuirii,

însă s-a redus la faptul că prima instanță nu a apreciat just probele și a ajuns la

concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe Covali Rodion de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a statuat că, decizia instanței de

apel urmează a fi desființată în partea aplicării prevederilor art. 84 alin. (1) Cod

penal, precum și în partea admiterii parțiale a acțiunii civile înaintate de către

partea vătămată Ersoy Mehmet nu este clară.

Instanța de apel în decizia emisă nu a clarificat care este prejudiciul

material cauzat de către inculpat prin infracțiune, or, suma de 351 872, 40 lei,

constituie mijloace financiare pentru repararea automobilul de model „xxxxx”, iar

de către instanță, nu a fost stabilit dacă inițial autoturismul implicat în accident

necesita sau nu reparație. Colegiul atrage atenția și asupra faptului că, inițial

partea vătămată Ersoy Mehmet avea intenția de a vinde automobilul de model

„xxxx cu n/î xxxxx la prețul de 355 833 lei.

Instanța de apel nu s-a expus motivat nici asupra argumentelor

inculpatului Covali Rodion cu privire la acțiunea civilă înaintată, astfel această

instanță descrie normele din Codul de procedură penală cu privire la soluționarea

acțiunii civile, însă nu se expune asupra argumentelor apelului și nu motivează

admiterea parțială a acțiunii civile, or, inculpatul a invocat în cererea de apel că

părții vătămate i-a fost restituit și automobilul și costul acestuia, iar admiterea

acțiunii civile ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.

La fel, instanța de apel nu și-a argumentat soluția în partea ce ține de

încasarea din contul lui Covali Rodion în beneficiul lui Ersoy Mehmet a

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, doar menționând faptul că prejudiciul

moral solicitat este disproporționat de mare în raport cu practica Curții Europene

a Drepturilor Omului, dar și cu suferințele morale suportate de partea vătămată.

6

În consecință instanța de recurs a conchis asupra necesității casării deciziei

instanței de apel în partea recalificării acțiunilor inculpatului Covali Rodion de la

art. 190 alin.(5), la art. 1921 alin.(2), lit. a), c) Cod penal, decizia instanței de apel

urmează a fi desființată și în partea aplicării prevederilor art. 84 alin. (1) Cod

penal.

În același context, instanța de recurs ordinar a constatat faptul ignorării

prevederilor art.436 alin.(2) Cod de procedură penală de către instanța de apel, or

deși prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05.11.2019, a fost casată total

decizia Curții de Apel Chișinău din 23.05.2019 și dispusă rejudecarea cauzei

penale în aceeași instanță de apel, pe motiv că instanța nu a motivat „care a fostul

scopul inculpatului, în ce constă înșelăciunea și abuzul de încredere și care sunt

daunele aduse părții vătămate, or, automobilul avariat a fost returnat proprietarului

fapt recunoscut de însăși partea vătămată” și că instanța nu și-a motivat soluția

prin care să indice din ce motive a fost admis prejudiciul moral, reieșind din textul

deciziei instanței de apel, aceste indicații nu au fost respectate.

decembrie 2021, a fost admis apelul inculpatului Covali Rodion, casată parțial

sentința, din alte motive, inclusiv din oficiu potrivit art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

În baza art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Covali Rodion în baza art. 186 alin.(2),

lit. d), art. 190 alin.(1) și art. 190 alin.(5) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă - 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privare de drept de a ocupa funcții și a exercita activități legate de gestionarea

patrimoniului pe 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Ersoy Mehmet cu privire la încasarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

10.1 În motivarea soluției sale, cu referire la episodul intentat la plângerea

părții vătămate Ersoy Mehmei, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a ajuns la concluzia că inculpatul Vornic Alexandr a săvârșit infracțiunea

incriminată pe art. 190 alin.(5) Cod penal, vinovăția acestuia fiind dovedită prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Ersoy Mehmet (f. d.

204-205, vol. III), declarațiile martorului Chirtoca Mihail verificate prin citire în

instanța de apel (f. d. 212-213, vol. III); procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea infracțiunii a cet. Ersoy Mehmet (f. d. 7, vol. II); ordonanță și procesul-

verbal de ridicare din 27.06.2016, a înregistrărilor video de la camerele de

supraveghere video de la oficiul din str. Columna 74, mun. Chișinău (f. d. 26-27,

vol. III); procesul-verbal de examinare din 12.10.2016 a înregistrărilor video de la

camerele de supraveghere video de la oficiul din str. Columna 74, mun. Chișinău

(f. d. 28, vol. III); ordonanța de recunoaștere și anexare Ia cauza penală a

corpurilor delicte din 12.10.2016, prin care în calitate de corp delict pe prezenta

cauză penală a fost recunoscut și anexat un disc DVD-R cu înregistrările video de

la camerele de supraveghere video de la oficiul din str. Columna 74, mun.

Chișinău (f.d.30, vol. III); ordonanță și proces-verbal de ridicare din 06.07.2016 a

automobilului de model "xxxx (f. d. 31-35, vol. III); procesul-verbal de examinare

din 06.07.2016, a automobilului de model ”xxxxx(f. d. 36, vol. III); ordonanță și

procesul-verbal de ridicare din 26.07.2016, prin care a fost ridicată copia actului

de examinare a mijlocului de transport auto nr. 1632/07 A din 11.07.2016 (f. d.

38-47, vol. III); ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

7

penală din 26.07.2016, prin care la materialele cauzei în calitate de corp delict au

fost anexate copia actului de examinare a mijlocului de transport auto nr.

1632/07 A și automobilul de model „xxxx cu n/î xxxxx și de evaluare a pagubei,

care a fost estimată în valoare dc 351872,40 lei (f. d. 40-48, vol. III); ordonanța și

procesul-verbal de ridicare din 18.10.2016 a cheilor de la automobilul de model

„xxxxx (f. d. 62-63, vol. III); proces verbal de examinare din 19.10.2016, a cheilor

de la automobilul de model „xxxxx (f. d. 66-67, vol. III); ordonanța de recunoaștere

și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 19.10.2016 prin care la

materialele cauzei penale în calitate de corp delict a fost anexată cheia de la

automobilul de model „BMW 630i” (f. d.68, vol. III).

Cu referire la elementele infracțiunii de escrocherie, prevăzută de art. 190

Cod penal, instanța de apel a menționat că la caz obiectul material și cel juridic al

acestei infracțiuni, îl constituie automobilul de model ,,xxxx” cu n/î xxxxx în

valoarea totală 355833 lei, iar ca urmare, însușirea acestui bun, al cărui

proprietar de facto și de iure este anume pătimitul Ersoy Mehmet”.

Instanța de apel a reținut că, însuși inculpatul Covali Rodion a confirmat

că s-a înțeles asupra vânzării automobilului cu partea vătămată, pentru care

urmau să achite plata după testarea tehnică la servisul auto, acțiune care însă

nu s-a realizat, ca urmare a intenției directe a inculpatului.

Aceste împrejurări și-au găsit confirmare și nemijlocit prin relatările părții

vătămate care a declarat că inculpatul sub pretextul că vrea să testeze

automobilul, l-a convins pe pătimit să lase automobilul la service-auto arătat de

către inculpat, astfel încât să revină a doua zi la orele 10.00 pentru a obține

rezultatul verificării stării tehnice a acestui automobil, însă inculpatul s-a

prezentat a doua zi mai devreme decât la ora convenită cu partea vătămată,

fraudulos a intrat în posesia automobilului fără a avea acordul pătimitului, astfel

încât dispunând de cheile și pașaportul tehnic a plecat cu automobilul pătimitului

de la service-auto, realizându-și astfel intenția de însușire frauduloasă asupra

bunului respectiv.

Referitor la latura obiectivă, instanța de apel a reținut că instanța de fond

întemeiat a conchis că inculpatul Covali Rodion a acționat cu scopul dobândiri

ilicite a automobilului de model ,,BMW630i”, în situația în care partea vătămată

Mehmet Erasy a confirmat că pe inculpat l-a cunoscut când acesta s-a adresat

pentru ai procura automobilul, dând acordul în acest sens cu referire la condițiile

vânzării-cumpărării acestuia. Însă ulterior urmărind scopul sustragerii prin

escrocheriei, sub pretextul verificării automobilului după calitățile tehnice, l-a

ademenit pe pătimit să lase automobilul la un service-auto indicat de către

inculpat, unde a fost dus automobilul la sfârșitul zilei de muncă, astfel încât ca

acțiunea de verificare să nu reușească în ziua respectivă.

Ulterior în continuarea acțiunilor sale, sub pretextul că se vor întâlni a doua

zi la servis la orele 10.00, contrar acestei înțelegeri, a venit la service-auto

respectiv pe la orele 06.00 și a luat automobilul contrar înțelegerii cu partea

vătămată, dispunând și de cheile și pașaportul tehnic al acestui automobil, pe

care le-a luat folosindu-se de situația anterioară că a adus automobilul împreună

cu partea vătămată acest automobil la service-auto, astfel creând impresia falsă

față de lucrătorii servilului că este posesorul legal al automobilului respectiv,

după ce a intrat în posesia automobilului dat și a dispus de acesta după bunul

său plac, folosindu-se în continuare de acest bun ca un proprietar, având asupra

sa nemijlocit bunul, cheile de la automobil și documentele care-i acordă drepturi

asupra acestuia. Instanța de apel apreciază critic alegațiile inculpatului în partea

ce ține de achitarea inculpatului urmare a lipsei scopului de sustragere a averii

pătimitului, or aceste declarații vin în contradicție nu doar cu declarațiile părții

vătămate ci și a probelor acumulate, prin care s-a confirmat faptul că inculpatul

8

ducându-l în eroare pe pătimit că a doua zi se vor întâlni la orele 10 .00 la service-

auto, a venit înainte de orele stabilite, anume pe la orele 06.00, a luat automobilul

părții vătămate fără a avea vre-un temei și motiv legal în acest sens (acordul părții

vătămate), ulterior inculpatul s-a comportat ca un proprietar al mijlocului de

transport atunci când a intrat în posesia automobilului lăsat la service-auto,

pentru a nu trezi îndoieli din partea lucrătorilor service-auto respectiv.

În continuare, instanța de apel a menționat că latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal se caracterizează, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este

obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate

La caz, instanța de apel a stabilit că, s-a confirmat pe deplin intenția

inculpatului de a însușii automobilul părții vătămate, în situația în care se

evidențiază de la bun început intenția inculpatului de a-l ademeni pe pătimit să

lase automobilul la service-auto pentru a achita costul acestuia după ce va fi

testat tehnic, ca ulterior fără a realiza testarea tehnică, inculpatul să intre în

posesia acestui automobil si să dispusă de acesta, după bunul său propriu având

asupra sa cheile de la acest automobil și documentele ce atestă dreptul asupra

acestuia, lucru confirmat prin acțiunile inculpatului îndreptate spre realizarea

scopului urmărit.

Instanța de apel a constatat că reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza

art. 192/1 Cod penal, nu este posibilă, or modul și felul cum a acționat inculpatul

denotă intenția acestuia de a însuși automobilul care aparține părții vătămate,

dar nu doar de a răpi mijlocului de transport.

Totodată, instanța a reținut că posibilitatea transmiterii juridice a dreptului

de proprietate asupra automobilului pătimitului la caz, nu este determinantă

pentru a constata realizarea intenției de sustragere a automobilului pătimitului de

către inculpat, or obiectul material al infracțiunii la caz este un bun deși

determinat individual, dar totodată, inculpatul având posibilitatea să se

folosească de acest bun având asupra sa cheile care-i permit să se deplaseze cu

acest bun unde dorește, precum și pașaportul tehnic, care-i permite nestingherit

să se folosească de acest automobil, chiar și temporar până la reclamarea de către

pătimit a faptului ieșirii neautorizate din posesia sa acestui bun, dat totuși aceasta

îi oferă inculpatului multe posibilități în vederea dispunerii de acest bun, inclusiv

de posibilitatea de a fi dezmembrat și realizat la piese de schimb nestingherit.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea acesteia, a constatat că, instanța de fond a ținut pe deplin cont de

prevederile art. art.6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise,

care se atribuie la categoria infracțiunii mai puțin grave prin prisma prevederilor

art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost comisă cu intenție, de

personalitatea inculpatului, care nu are antecedentele penale, prin urmare

instanța de judecată și-a argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei

și a motivat hotărârea pronunțată invocând motive clare din care considerent a

ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe un

termen - 8 ani închisoare.

Iar în baza art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Covali Rodion în baza art. 186

alin.(2), lit. d), art. 190 alin.(1) și art. 190 alin.(5) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă - 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privare de drept de a ocupa funcții și a exercita activități legate de

gestionarea patrimoniului pe 5 ani.

Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului privind aplicarea unei

pedepse mai blânde, menționând că instanța de fond și-a argumentat riguros

9

soluție la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată, invocând motive clare

din care considerent a ajuns la concluzia că aplicarea unei pedepse mai blânde,

nu va asigura atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea

civilă, privind încasarea prejudiciului material de 351872 lei și moral de 5000 lei

înaintată de partea vătămată Ersoy Mehmet, reieșind din faptul că în acest sens

nu au fost prezentate probe care ar justifica prejudiciul material și moral solicitat.

Or, pretențiile ce țin de repararea prejudiciului material a părții vătămate

sunt axate pe costul lucrărilor de reparație a automobilului urmare a faptului

deteriorării acestuia de către inculpat, însă la dosar au fost anexate copiile

neautentificate a actelor privind examinarea mijlocului de transport și de evaluare

a pagubei din 11.07.2016, care nu corespund cerințelor de formă și conținut întru

a fi apreciate drept probe în conformitate cu rigorilor legale, întru confirmarea

pretențiilor înaintate din acțiune (f. d. 40-47, vol. III).

La fel, la capitolul prejudiciului moral nu au fost argumentate și probate

pretențiile respective în vederea suferințelor fizice și psihice care au fost cauzate

victimei urmare a comiterii infracțiunii de către inculpat.

declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel si

pronunțarea deciziei prin care acțiunile sale, să fie recalificate de la art.190

alin.(5) Cod penal în art.1921 alin.(2) Cod penal.

11.1. În motivarea recursului declarat, recurentul menționează că instanța

de apel nu a analizat motivele apelantului și nu s-a expus la argumentele indicate

în apel, doar s-a limitat la preluarea totală a motivării formulate de prima

instanța, ceia ce contravine art.6 CEDO, care impune instanțelor naționale să-și

motiveze deciziile prin examinarea in mod real a problemelor esențiale care au fost

supuse spre judecata si sa analizeze din nou cauza, in fapt si in drept, răspunzând

argumentat la criticile si mijloacele invocate de părți in cadrul examinării acestei

cauze penale.

Instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii în baza

art.190 alin.(5) Cod penal, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101

Cod de procedură penală, fiecare proba din punct de vedere a pertinentei,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate in ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor.

Consideră că nu a fost demonstrată intenția sa de a sustrage automobilul

prin escrocherie, automobilul urma să fie restituit proprietarului sau în cel mai

rău caz să fie achitată suma pentru procurarea lui. Probele prezentate spre

examinare au fost apreciate doar subiectiv și declarativ și ca urmare instanța de

apel a ajuns la o concluzie greșita recalificând acțiunile din art.192/1 alin.(2) Cod

penal în art.190 alin.(5) Cod penal.

Cauza penală a fost examinat în lipsa sa, fiind prezent prin teleconferința,

apărătorul său nu era prezent lângă el pentru a-și realiza dreptul la apărare, iar

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și ca

urmare acțiunilor sale au fost greșit încadrate într-o componența de infracțiune

nedemonstrata prin probe incontestabile.

penală, procurorul Crijanovschi Sergiu a depus referință asupra recursului

declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanțele de fond corect au apreciat probele ce demonstrează vinovăția

inculpatului Covali Rodion.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

10

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Din conținutul recursului ordinar declarat de inculpat se atestă invocarea

temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 3), 4), 5), 6), 8) și 12) Cod

de procedură penală care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile, când: 3) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când

legea prevede altfel, 4) judecata a avut loc fără participarea inculpatului, precum și

a apărătorului; 5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și

de a înștiința instanța despre această imposibilitate; când 6) instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În același timp, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu

este specificat, în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul

hotărârilor atacate, care ar fi esența și erorile concrete de drept, fiind omisă în

totalitate argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens.

Colegiul penal ține să evidențieze că, invocarea formală a unor temeiuri de

casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va face obiect de

examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.24

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele Legii. Adică completarea

cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc și care ar

suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează

întregul proces penal.

Respectiv instanța de recurs nu se va expune cu privire la pretinsele erori

de drept prevăzute de pct. 3), 4), 5), 6), 8) și 12) din alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, întrucât semnalându-le, autorul recursului a eșuat să descrie

esența acestora și relevanța lor pentru cauza dată.

Concomitent, în conținutul cererii de recurs inculpatul consemnează că

instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probatoriul administrat pe caz,

precum și faptul că încadrarea juridică a acțiunilor sale în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, înfăptuită de către prima instanță și menținută de către instanța de

apel este neîntemeiată, considerând că acțiunile sale urmau a fi reîncadrate în

baza art.1921 alin.(2) Cod penal, Colegiul penal atestă însă că argumentele

recurentului în sensul formulat, au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în ordine de apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat detaliat și

amplu argumentat, nefiind prezente în speță erorile de drept invocate de recurent.

11

În acest sens, Colegiul penal ține să menționeze că, prezenta cauză penală

a fost deja supusă verificării de către instanța de recurs, în rezultat decizia

instanței de apel a fost casată parțial, în partea recalificării acțiunilor inculpatului

Covali Rodion de la art. 190 alin.(5) Cod penal la art. 1921 alin.(2) Cod penal, în

partea aplicării prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, și soluționării acțiunii civile

cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării, în cazul casării hotărârii

de instanța de recurs, sunt cuprinse în art.436 Cod de procedură penală, unde

este stipulat expres că, instanța de rejudecare este pe deplin independentă,

respectând, în mod firesc și logic, indicațiile instanței de recurs, care, potrivit

art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămâne cea care a existat la momentul examinării recursului.

Verificând materialele dosarului și ținând seama de cele consemnate în

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, instanța de apel, prin

rejudecare, a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție corectă casând parțial, inclusiv și din oficiu sentința primei instanțe în

latura penală, astfel întemeiat ajungând la concluzia prin care în conformitate cu

prevederile art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, în baza art. 186 alin.(2), lit. d), art. 190 alin.(1) și

art. 190 alin.(5) Cod penal, inculpatului Covali Rodion i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privare de drept de a ocupa funcții și a exercita activități legate de gestionarea

patrimoniului pe 5 ani, cu respingerea acțiunii civile înaintată de către Ersoy

Mehmet cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune s-a respins

ca fiind neîntemeiată.

Soluția respectivă este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de

fapt și de drept incidente cauzei, iar careva temeiuri de a interveni în această

soluție nu s-au stabilit.

Decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

raționamentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art.6 din

CEDO.

În acest context, Colegiul penal lărgit nu poate susține argumentele

recurentului precum că, instanța de apel nu a respectat cerințele art.414 Cod de

procedură penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și să verifice probatoriul administrat, întrucât reieșind din decizia

contestată se învederează că aceasta cuprinde atât descrierea și analiza detaliată

a tuturor probelor, cât și răspunsurile argumentate formulate la alegațiile

apelantului.

Din alt punct de vedere, invocând prevederile din art.100 alin.(4) și art.101

alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă faptul că, verificarea

probelor este atributul exclusiv al activității desfășurate de instanțele de fond,

respectiv criticele semnalate în legătură cu pretinsa interpretare eronată a

acestora nu este obiect de cercetare la etapa dată a procedurilor.

Totodată, referitor la argumentele inculpatului precum că, fapta acestuia

urma a fi reîncadrată din art. 190 alin. (5) Cod penal în art.1921 alin.(2) Cod penal,

deoarece nu a fost demonstrată intenția acestuia de a sustrage automobilul prin

escrocherie, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a constatat faptul că

inculpatul Covali Rodion din start a avut intenția de a dobândi ilicit bunurile altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, fapt constatat atât prin

declarațiile părții vătămate Ersoy Mehmet, care fiind audiat în instanța de

judecată a indicat că, inculpatul i-a furat mașina, deoarece acesta a mers la

12

service fără el și intuiește că ar fi vrut să-i vândă piesele mașinii ca să câștige

bani(f. d. 204-205, vol. III), prin declarațiile martorului Chirtoca Mihail (f. d. 212-

213, vol. III) care coroborează cu declarațiile părții vătămate, inclusiv și prin

ansamblul de probe materiale expus și analizat în hotărârea contestată și

menționate în pct. 10.1. al prezentei decizii.

Mai mult ca atât, însăși inculpatul Covali Rodion a confirmat că s-a înțeles

asupra vânzării automobilului cu partea vătămată, pentru care urmau să achite

plata după testarea tehnică la service-auto, acțiune care însă nu s-a realizat, ca

urmare a intenției directe a inculpatului. Respectiv, modul și felul cum a acționat

inculpatul denotă intenția acestuia de însușire automobilul care aparține părții

vătămate, și nu de răpire a mijlocului de transport.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului privind reîncadrarea acțiunilor în baza art. 1921 Cod penal, întrucât

probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată și circumstanțele

de fapt constatate indică direct și incontestabil faptul că inculpatul Covali Rodion

având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul procurării unui automobil de model ”BMW 630I” cu

n/î H4785 la prețul de 355 833 lei, ce aparține cet. Ersoy Mehmet, a însușit de la

ultimul, automobilul menționat. Astfel, cauzându-i părții vătămate Ersoy Mehmet,

un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recurs,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, reproduse

în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și reproduse în pct. 10.1 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului, încadrând juridic just a acțiunile infracționale, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, a martorilor, precum și prin materialele probatoare

acumulate în prezenta cauză penală.

Astfel, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanțele de fond au argumentat detailat motivele pentru care au fost

respinse versiunile apărării, probele administrate confirmând în mod concludent

că faptei comise s-a dat o încadrare juridică corectă în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, conform indicilor calificativi – „escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune

în proporții considerabile ”.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție

sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice

versiunea despre vinovăția inculpatului în comiterea faptei încriminate.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că, instanța de apel а examinat

cauza (în regim on-line) îngrădind inculpatului de fapt accesul de а participa

efectiv lа ехаminаrеа cauzei și de a-și realiza dreptul său la арărаrе, Colegiul penal

conchide că este declarativ, or, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 69 „Cu privire

la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și

modificarea unor acte normative” din 21.05.2020, examinarea cauzelor penale se

efectuează doar prin intermediul sistemului de teleconferință, fără a fi necesar

acordul persoanei private de libertate. Condamnatul prezent la ședința de

judecată are dreptul să i-a cunoștință de materialele prezentate instanței, să

13

participe la examinarea lor, să înainteze cereri, inclusiv de recuzare, să dea

explicații să prezinte probe.

Astfel, conform procesului – verbal al ședinței din 20 ianuarie 2021 (f. d. 39

– 43, vol. V), ședința de judecată s-a petrecut prin teleconferință, fiind audiat

inculpatul ( f. d. 38, vol. V) și ceilalți participanți ai procesului, s-a oferit cuvânt

tuturor participanților, apărarea cât și inculpatul neavând careva obiecții, astfel,

fiind respectat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

Mai mult ca atât, conform procesului verbal al ședinței de judecată, nici

inculpatul și nici apărătorul său, nu au înaintat nici un demers privind escortarea

acestuia în ședința de judecată, inculpatul fiind audiat cu respectarea prevederilor

art.367 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează

că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin examinarea chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile enunțate la art.

art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată

sub toate aspectele și echitabilă, iar temei pentru admiterea recursului declarat

nu se regăsește, motiv din care se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Covali

Rodion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Covali Rodion xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023.

Președinte Filincova Svetlana

Judecători Plămădeală Ghenadie

Craiu Nicolae

14