1ra-1906/2019 — art. 244 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 244 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1906/2019 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1906/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
30 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul
Odobescu Ghenadie în numele inculpatului Elenciuc Ruslan și de avocatul Sandu Stela în
numele SRL „Bona Fruct”, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții
de Apel Bălți din 29 mai 2019, în cauza penală privindu-i pe
ELENCIUC Ruslan XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX;
SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE
LIMITATĂ „BONA-FRUCT”, cod fiscal XXXXX, cu
adresa juridică XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.09.2017 – 03.11.2017;
Instanța de apel:
1) 19.12.2017 – 28.02.2018;
2) 30.11.2018 – 29.05.2019;
Instanța de recurs:
1) 25.06.2018 – 02.10.2018;
2) 15.08.2019 – 30.10.2019.
Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 3 noiembrie 2017, adoptată
în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală:
- Elenciuc R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 244 alin. (2) lit. b)
Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2600 (două mi șase sute)
unități convenționale echivalentul a 130000 (o sută treizeci mii) lei, cu privarea de
dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 (doi) ani.
1
- SRL „Bona-Fruct” a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în
mărime de 3000 (trei mii) unități convenționale echivalentul a 150000 (o sută cincizeci
mii) lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitățile: comerțul cu ridicata al cartofilor,
și comerțul cu ridicata al produselor agricole brute și animalelor vii.
Acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat a fost admisă, cu încasarea de la
SRL „Bona Fruct” în beneficul statului a sumei de 7342579 (șapte milioane trei sute
patruzeci și două mii cinci sute șaptezeci și nouă) lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Elenciuc R.
urmărind scopul eschivării de la achitarea impozitelor și taxelor la bugetul public național
și obținerii unor avantaje economice și materiale, în perioada anilor 2011-2016, fiind
investit în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție și organizatorico-
economice în cadrul unei organizații comerciale, fiind responsabil, conform art. 7, 13 a
Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, de asigurarea controlului asupra
operațiunilor economice efectuate și înregistrarea lor în documentele justificative, de
organizarea și asigurarea ținerii contabilității, de întocmirea și prezentarea oportună,
completă și corectă a documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor
stabilite, de asigurarea întocmirii și prezentării rapoartelor financiare și dărilor de seamă
fiscale, precum și responsabili de respectarea legislației fiscale, calcularea și achitarea
impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii, a gestionat activitatea persoanei juridice
„Frucstar” SRL, unde deține calitatea de fondator unic și conducător și activitatea
persoanei juridice „Bona-Fruct” SRL, unde deținea calitatea de conducător și contabil
până la 11 iunie 2015 și din 12 noiembrie 2015 până la 12 iunie 2016, în baza procurii, a
reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct” SRL, Sandul V., cu toate că din
data de 12 iunie 2015 unicul fondator al persoanei juridice date este Sandul V., care în
realitate nu a desfășurat activitate de întreprinzător, activitatea întreprinderii fiind în
întregime gestionată de Elenciuc R., punând în aplicare o schemă frauduloasă manifestată
prin includerea în documentele contabile, fiscale și/sau financiare a datelor vădit
denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni
reale și/ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, și tăinuirea unor obiecte
impozabile, acțiuni ce au condus la neachitarea impozitelor față de bugetul de stat în
proporții deosebit de mari.
În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Frucstar”
SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală Nord a
Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-674407 din 20 februarie 2017, s-au constatat următoarele:
În cadrul controlului fiscal contribuabilul nu a prezentat controlului documentele
justificative ce confirma procurarea mărfurilor de la persoane fizice (acte de achiziții),
neasigurarea elaborării și respectării politicilor contabile în conformitate cu cerințele
Legii Contabilității și ale SCN, registrul cartea mare pentru anul 2016, Registrul de
evidență a retribuțiilor, listele de pontaj, contractele în baza cărora s-a efectuat livrarea
mărfurilor, contractele de împrumut și alte, prin ce au fost încălcate obligațiunile
contribuabilului prevăzute de art. 8 pct. 2) lit. c), f) din Codul Fiscal, care prevede: „să
2
țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să
prezinte organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările
de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de
evidență în conformitate cu cerințele legislației...”, „în caz de control al respectării
legislației fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcții de răspundere ale
organelor cu atribuții de administrare fiscală documentele de evidență, dările de seamă
fiscale și alte documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător,
calcularea și achitarea la buget a impozitelor și taxelor și acordarea facilităților, să
permită accesul, în cazul ținerii evidenței computerizate, la sistemul electronic de
contabilitate”, art. 17 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie 2007, conform
căruia: „Deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de
proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora
în contabilitate se interzic”, art. 43 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie
2007, care prevede că: „Răspunderea pentru organizarea păstrării și integritatea
documentelor contabile o poartă conducătorul entității”.
Reieșind din situația creată, de care control s-a estimat obligațiunile fiscale prin
metode și surse indirecte. Efectuând verificarea corectitudinii aprecierii situației de profit
și pierderi, calculării și declarării impozitului pe venit obținut din activitate de
antreprenor, în conformitate cu prevederile titlurilor I „Dispoziții generale” și II
„Impozitul pe venit” ale Codului fiscal aprobate prin Legea nr. 1163-XIII din 24 aprilie
1997 pentru perioada an. 2015 s-au constatat următoarele:
Conform situației de profit și pierderi în urma activității sale SRL „Fructstar” a
obținut, pentru anul 2015, profit în mărime de 295864 lei (suma totală a veniturilor
constatate conform datelor contabilității financiare, clasa 6 constituie - 1851612 lei, suma
totală a cheltuielilor constatate conform datelor contabilității financiare, clasa 7 constituie
- 1555748 lei).
Conform declarației cu privire la impozitul pe venit obținut din activitate de
antreprenor în urma activității sale, societatea a obținut pentru perioada anului 2015 profit
în sumă de 295864 lei de unde impozitul pe venit calculat de entitate cu statut de
persoană juridică în mărimea venitului impozabil specificat în art. 15 lit. a) CF constituie
35503 lei.
De către control pentru perioada respectivă s-au constatat următoarele:
- contrar prevederilor SNC nr. 18 „Venituri” , art. 8 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal,
de către societate a fost diminuat venitul obținut de la livrarea mărfurilor la export cu
45223 lei, ceea ce constituie 1625533 lei - contul 611 din evidența contabilă și anume,
conform informației disponibile aferentă Serviciului Vamal, societatea nu a declarat
livrarea mărfurilor la export din L/08/2015 în valoare de 72670.92 lei, iar pentru perioada
L/09/2015 majorând volumul livrărilor cu 27447.83 lei;
- contrar prevederilor art. 30 alin. (1) din Codul Fiscal, societatea a atribuit la
deduceri în scopuri fiscale în mărime de 2814 lei, ce reprezintă amenzi și penalități
aplicate pentru încălcările actelor normative;
3
- contrar prevederilor art.24 alin. (1) din Codul Fiscal, societatea a atribuit la
deduceri cheltuieli în scopuri fiscale în mărime de 649699 lei, ce reprezintă cheltuieli
(fișa contului 711, 714 pentru an. 2015) aferente costului vânzărilor nejustificate
documentar, prin neprezentarea documentelor justificative controlului, astfel în
conformitate cu prevederile art. 189 alin. (2) și art. 225 alin.(2) din Codul fiscal se calcula
prin metode și surse indirecte venitul estimat prin neatribuirea la deducere în scopuri
fiscale cheltuielile neconfirmate documentar în suma de 649699 lei, dar care conform art.
24 alin. (10) din Codul Fiscal deducerea unor asemenea cheltuieli se permite în mărime
de 0.2% din venitul impozabil.
Încălcările menționate mai sus au dus la majorarea venitului obținut în perioada
anului 2015, cu 699730 lei, ceea ce constituie 995595 lei, deducerea cheltuielilor
neconfirmat documentar permise în limitele stabilite, conform art. 24 alin. (10) din Codul
fiscal constituie 1991 lei (0.2% din suma venitului impozabil), de unde suma venitului
impozabil constituie 993604 lei, iar impozitul pe venit - 119232 lei. Astfel de către
societate a fost diminuat impozitul pe venit pentru anul 2015 cu 83728 lei (119232 -
35503), inclusiv 77964 lei impozitul pe venit calculat de la venitul estimat. Diminuarea
impozitului pe venit a dus la neachitarea în termen a impozitului, în încălcarea
prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d), c) din Codul Fiscal.
Efectuând controlul corectitudinii calculării impozitului pe venit reținut din surse de
venituri, altele decât cele salariale în conformitate cu prevederile art. 90 și 90/1 din Codul
Fiscal „Impozitul pe venit” aprobat prin Legea nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 pentru
perioada de activitate 05.11.2013 - 31.12.2016 de către control s-a constatat că entitatea
pentru perioada supusă controlului, a reținut și a achitat impozit pe venit din suma plaților
efectuate în folosul persoanei fizice (LIV), respectiv:
- în perioada L/l0/2015 venitul calculat și îndreptat spre achitare constituie 2023250
lei, suma impozitului pe venit reținut constituie 40465 lei;
- în perioada L/02/2016 și L/09/2016 venitul calculat și îndreptat spre achitare
constituie 2427890 lei, suma impozitului pe venit reținut constituie 48558 lei.
De către control nu a fost posibil de verificat corectitudinea calculării impozitului
pe venit reținut din surse de venituri altele decât cele salariale din cauza neprezentării
controlului documentelor confirmative privind procurările efectuate de la persoanele
fizice (actele de achiziții), cât și documente de plată ce confirmă plățile efectuate în
folosul persoanei fizice, pe veniturile obținute de către acesta, aferent livrării producției
din fitotehnie și horticultura.
Efectuând verificarea corectitudinii calculării TVA pentru perioadele fiscale
01.09.2014 - 31.12.2016, în conformitate cu prevederile Titlului III al Codului Fiscal
aprobat prin Legea nr. 1415-XI11 din 17 decembrie 1997 „Taxa pe valoarea adăugată”
s-a constatat ca SRL „Fructstar” a fost înregistrat ca contribuabil a TVA la data de
01.09.2014 sub nr. 3200692, conform prevederilor art. 112 alin. (2) din Codul fiscal.
Conform prevederilor art. 118 alin. (2) și (4) din Codul Fiscal societatea ține evidența
întregului volum de mărfuri și servicii livrate și a valorilor materiale, serviciilor procurate
în registrul de evidență a livrărilor și procurărilor.
4
Datele TVA declarate și datele determinate conform rezultatului controlului fiscal
pe perioada supusă controlului sânt oglindite în tabela (anexa nr. 2).
La determinarea sumelor TVA spre trecere în cont s-a controlat corectitudinea
trecerii în cont a sumelor TVA prin verificarea provenienței facturilor fiscale eliberate de
către furnizori. Pentru verificare s-a utilizat informația existentă în baza de date a SFS.
Analizând datele din evidența contabilă s-a constatat că pentru perioada L/08/2014
societatea a efectuat livrări la export în suma totală de 1886173.87 lei, depășind plafonul
de înregistrare ca contribuabil a TVA 600000 lei și a fost obligat să se înregistreze nu mai
târziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depășire și conform cererii depuse la data de
18.08.2014, entitatea fost înregistrata în termen în calitate de contribuabil al TVA
conform prevederilor art. 112 alin.(1) din Titlul III al Codului fiscal cu prima perioadă
fiscală L/09/2014 - la verificarea compartimentului „livrări de mărfuri și servicii” pentru
întreaga perioadă ce a fost supusă controlului s-a constatat:
- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea
atât în registrul livrărilor cât și în declarația privind TVA pentru perioada L/10/2014, a
majorat valoarea livrării de mărfuri la cota zero, în boxa 5 din declarație, cu 43014.85 lei,
deoarece conform bazei informaționale a Serviciului Vamal pentru perioada L/l0/2014
societatea a efectuat livrări la export impozitate la cota zero în sumă de 1159515.56 lei,
dar nu 1202530.41 lei declarat de către societate;
- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea
atât în registrul livrărilor cât și în declarația privind TVA pentru perioada L/08/2015 n-a
declarat livrările la export în sumă de 72670.92 lei, conform bazei informaționale a
Serviciului Vamal, pentru perioada L/08/2015, societatea a efectuat livrări la export
impozitate la cota zero conform declarației vamale nr. 5312 din 22.08.2015;
- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea
atât în registrul livrărilor, cât și în declarația privind TVA pentru perioada 1709/2015, a
majorat volumul livrărilor la export în sumă de 27447.83 lei, conform bazei
informaționale a Serviciului Vamal pentru perioada L/09/2015 societatea a efectuat
livrări la export impozitate la cota zero în sumă de 249065.04 lei, dar nu 276512.87 lei
declarat de către societate.
Încălcările menționate mai sus de către control au dus la micșorarea volumului
livrărilor pentru an. 2014 cu 43014 lei, iar pentru an. 2015 la majorarea volumului
livrărilor cu 45223 lei, dar n-au influențat la apariția obligațiunilor suplimentare aferentă
TVA la buget.
La verificarea corectitudinii calculării taxei pentru amenajarea teritoriului pentru
perioada fiscală T/04/2013 - T/01-04/2016, conform Titlului VII al Codului Fiscal
„Taxele locale” aprobat prin Legea nr. 93-XV din 1 aprilie 2004 și deciziei Consiliului
Primăriei Lipcani s-a constatat că, pentru perioada T/04/2015, societatea a dispus de 2
persoane angajate, dar taxa pentru amenajarea teritoriului s-a calculat pentru o persoana,
astfel diminuând taxa cu 60 lei pentru perioada T/04/2015, fapt ce a dus la neachitarea în
termen a taxei pentru amenajarea teritoriului și prezentarea dării de seamă pentru
T/04/2015 cu date neautentice, în încălcarea prevederilor art. 292 din Codul Fiscal.
5
La efectuarea controlului corectitudinii calculării și declarării și achitării primelor
de asigurare medicală pentru perioada T/04/2013-T/03/2016 în conformitate cu
prevederile art. 17 alin. (4) al Legii nr. 585-XIII din 27 februarie 1998 și a Legii nr. 1593-
XV din 26 decembrie 2002 „Cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a
primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală” s-au constatat următoarele:
- la efectuarea analizei documentelor de evidentă contabilă s-a constatat că
societatea a început activitatea în perioada L/07/2014 achiziționând marfa, (fișa contului
217, 521, 532 pentru L/07-09/, 12/2014), dar salariu la conducător s-a calculat numai
pentru L/10-11/2014, L/06-11/2015 astfel pentru desfășurarea activității este necesar de
cel puțin un salariat. Conform prevederilor art. 189 alin. (2) și art. 225 alin. (2) din Codul
fiscal de către control se estimează salariu calculat pentru un salariat de la cuantumul
salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru an. 2014 și an. 2015, aprobat de
Guvern prin Hotărârea nr. 1000 din 13 decembrie 2013 și nr. 974 din 4 decembrie 2014
pentru perioada L/07-09, 12/2014, în mărime de 16900 lei (câte 4225 lei lunar) și pentru
L/01-05/, 12/2015, în mărime de 27000 lei (câte 4500 lei lunar). De la salariu calculat
suplimentar de către control, se calcula primele de asigurare obligatorie de asistenta
medicală datorată de angajator, calculate de la venitul din salariul estimat în mărime de:
676 lei (16900 lei x 4%) pentru perioada L/07-09, 12/2014 (câte 169 lei lunar), și 1215
lei (27000 lei x 4.5%) pentru L/01-05/, 12/2015 (câte 202.5 lunar). Astfel în total de către
control s-a calculat primele de asigurare obligatorie de asistenta medicala datorată de
angajator de la estimarea venitului din salariu în mărime totală de 1891 lei.
În rezultatul verificării corectitudinii calculării contribuțiilor de asigurări sociale de
stat de către control, în baza prevederilor art. 189 alin.(2) și art.225 alin.(2) din Codul
fiscal se estimează salariu calculat pentru un salariat de la cuantumul salariului mediu
lunar pe economie, prognozat pentru an.2014 și an.2015 aprobat de Guvern prin
Hotărârea nr. 1000 din 13.12.2013 și nr.974 din 04.12.2014 pentru perioada L/07-09,
12/2014 în mărime de 16900 lei (câte 4225 lei lunar) și pentru L/01-05,12/2015 în
mărime de 27000 lei (câte 4500 lei lunar). De la salariu calculat suplimentar de către
control se calcula contribuțiile de asigurare socială de stat obligatorii virate de angajator,
calculate de la venitul din salariul estimat în mărime de: 3887 lei ( 16900 lei x 23%)
pentru perioada L/07-09, 12/2014 (câte 971.75 lei lunar), și 6210 lei (27000 lei x 23%)
pentru L/01-05/, 12/2015 (câte 1242 lunar).
În total de către control s-a calculat contribuții sociale de asigurare obligatorie
obligatorii de la estimarea venitului din salariu în mărime totală de 10097 lei. De către
control s-a calculat adăugător:
- impozitul pe venit obținut din activitatea de întreprinzător diminuat pentru
perioada fiscală A/2015 în mărime de 83728 lei (inclusiv 77964 lei calculate prin metode
și surse indirect);
- taxa pentru amenajarea teritoriului diminuat pentru perioada fiscală T/04/2015 în
sumă de 60 lei;
- primele obligatorii de asistență medicală diminuate pentru perioada T/03-04/2014
și T/01-02, 04/2015 în mărime de 1891 lei, calculate prin metode și surse indirecte;
6
- contribuții de asigurare de stat obligatorie diminuate pentru perioada T/03-
04/2014, L/01-05/, 12/2015 în mărime de 10097 lei, calculate prin metode și surse
indirecte.
Astfel, Elenciuc R., gestionând activitatea întreprinderii „Fruct-Star” SRL, a
săvârșit acțiuni prejudiciabile de eschivare de la achitarea impozitelor și taxelor la
bugetul public național a întreprinderilor, prin includerea în documente contabile, fiscale
și financiare a datelor vădit denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli
care nu au la bază operațiuni reale și care au la bază operațiuni ce nu au existat, și
tăinuirea unor obiecte impozabile, acțiuni care au condus la neachitarea taxelor și
impozitelor în sumă totală de 95776 lei.
În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Bona-
Fruct” SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală
Nord a Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-682280,682281 din 31 iulie 201 7, s-a constatat că:
Prin derogare de la art. 8 pct. (2) lit. c), f) din Codul Fiscal ce prevede: „să țină
contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să
prezinte organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările
de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de
evidență în conformitate cu cerințele legislației”, „în caz de control al respectării
legislației fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcții de răspundere ale
organelor cu atribuții de administrare fiscală documentele de evidență, dările de seamă
fiscale și alte documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător,
calcularea și achitarea la buget a impozitelor și taxelor și acordarea facilităților, să
permită accesul, în cazul ținerii evidenței computerizate, la sistemul electronic de
contabilitate” , art. 17 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie 2007, conform
căruia: „Deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de
proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora
în contabilitate se interzic”, art. 43 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie
2007, care prevede: „Răspunderea pentru organizarea păstrării și integritatea
documentelor contabile o poartă conducătorul entității”, de către contribuabil n-au fost
prezentate controlului documentele de evidență contabilă, dările de seamă fiscale și alte
documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător, fapt ce a dus la
necesitatea estimării obligațiunile fiscale prin metode și surse indirecte. Impozitul pe
venit obținut din activitatea de întreprinzător: Perioada supusă necontrolului A/201, 1-
A/2014 și perioada supusa controlului A/2015-A/2016.
Conform Raportului de profit și pierderi prezentate, SRL „Bona-Fruct” a înregistrat
până la impozitare pentru perioada anului 2012 profit în sumă de 54064 lei, pentru
perioada anului 2013 profit în sumă de 430614 lei, pentru perioada anului 2014 profit în
sumă de 196495 lei, iar pentru perioadele an. 2011, an. 2015 și an. 2016, Rapoartele
financiare nu au fost prezentate.
Pentru perioada supusă controlului, conform Declarațiilor cu privire la impozitul pe
venit pentru anii 2011-2014, contribuabilul, luând în considerație ajustarea veniturilor și
cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale, a declarat pierdere:
7
- anul 2011 în sumă de - 95 lei,
și a declarat impozit pe venit pentru perioada:
- anul 2012 în sumă de 6488 lei,
- anul 2013 în sumă de 51674 lei,
- anul 2014 în sumă de 23579 lei.
Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,
care prevede că: „Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la
venitul societății se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern,
potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25
martie a anului următor anului fiscal de gestiune” pentru perioada fiscală an. 2015 și an.
2016, entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12,
IVAO15).
În baza art. 134 alin. (12), art. 189 alin. (2), art. 225 din Codul Fiscal și a
Recomandărilor metodice privind estimarea obligației fiscale a contribuabililor prin
metode și surse indirecte aprobate prin Ordinul IFPS nr. 505 din 12 iunie 2015 și
modificărilor ulterioare aprobate prin Ordinul IFPS nr. 351 din 4 aprilie 2016, se
recalcula obligația fiscală a SRL „Bona-Fruct”, cu utilizarea metodei comparative, care
presupune: „la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit a persoanelor
juridice și fizice care practică activitate de întreprinzător, sau activitate profesională se
va ține cont de cheltuielile argumentate economic aferente activității de întreprinzător,
conform prevederilor art. 24 al Codului fiscal”.
Respectiv, la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit din
activitatea de întreprinzător pentru an. 2011- an. 2016, conform SISFS se va ține cont de:
1) Venituri (cea mai mare sumă):
- suma totală a veniturilor (intrări de mijloace bănești la conturile bancare), ceea ce
constituie: an. 2011 - 1700 lei, an. 2012 - 4591 098 lei, an. 2013 - 16828023 lei, an. 2014
- 24587536 lei, an. 2015 - 8254786 lei, an. 2016 - 0 lei.
- volumul livrărilor conform Declarațiilor privind TVA, prezentate de către agentul
economic, ceea ce constituie: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (L/10-12) - 4505521 lei, an. 2013
- 18758753 lei, an. 2014 - 24 702 831 lei, an. 2015 - 26387035 lei, an. 2016 - 0 lei.
- volumul exportului de marfă, conform informației Serviciului Vamal, constituie
respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 7606037 lei, an. 2013 - 18674564 lei, an. 2014 -
25165960 lei, an. 2015 - 26588992 lei, an. 2016 - 0 lei.
2) Cheltuieli:
- volumul procurărilor, conform produsului informațional „Procurările pe facturi
fiscale efectuate de toate tipurile de întreprinderi TVA 12” din anexele la Declarațiile
privind TVA, prezentate de către furnizorii agentului economic, constituie corespunzător:
an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 14777 lei, an. 2013 - 19908920 lei, an. 2014 - 3079127 lei, an.
2015 - 2734558 lei, an. 2016 - 0 lei.
- volumul importului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie
respectiv: an. 2013 - 84002 lei, an. 2014 - 316769 lei.
8
- salariul calculat și achitat, conform Dărilor de seamă privind suma venitului
achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV09/IRV14):
- an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 5200 lei, an. 2013 - 80203 lei, an. 2014 – 91634 lei, an.
2015 - 41818 leii, an. 2016 - 0 lei;
- contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de
23%;
- anul 2011 - 0 lei, anul 2012 - 0 lei, anul 2013 - 13985 lei, anul 2014 - 20745 lei,
anul 2015 - 12888 lei, anul 2016 - 0 lei;
- primele de asigurare obligatorie de asistență medicală achitate de angajator,
constituie respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (T/03-04) - 182 lei, an. 2013 - 2807 lei, an.
2014 - 3665 lei, an. 2015 (T/01-02) - 1822 lei, an. 2016 - 0 lei;
- taxa pentru amenajarea a teritoriului constituie: an. 2011 (T/02-04) - 75 lei, an.
2012 - 90 lei, an. 2013 - 120 lei, an. 2014- 280 lei, an. 2015 (T/01-02) - 60 lei, an. 2016 -
0 lei.
Conform Informației din Banca centrală de date a cadastrului, administrată de ÎS
„Cadastru” pe numele SRL „Bona-Fruct”, nu este înscris dreptul de proprietate asupra
bunurilor imobile din Republica Moldova.
În baza Raportului financiar pentru anul 2013 (r.240 din bilanțul contabil), la
situația din 31 decembrie 2013 întreprinderea a reflectat stocuri de marfă în sumă de
4925411 lei. Această sumă va fi luată în calcul la estimarea impozitului pe venit pentru
anul 2014.
În cadrul efectuării controlului fiscal au fost analizate actele de achiziție și
explicațiile persoanelor fizice furnizori, prezentate de către colaboratorii organelor de
urmărire penală, conform cărora s-a constatat că majoritatea persoanelor fizice nu
confirmă faptul livrării, dar fiind stabilite și unele cazuri de confirmare a livrării, dar nu
în cantitățile și sumele indicate în acte. Astfel de către control nu s-a luat în calcul costul
procurărilor de la persoane fizice la aprecierea venitului impozabil.
În total, suma cheltuielilor pentru estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului
pe venit din activitatea de întreprinzător constituie:
- anul 2011 - 75 lei, anul 2012 - 20249 lei, anul 2013 - 15164626 lei, anul 2014 -
8437631 lei, anul 2015 - 2791146 lei, anul 2016 - 0 lei.
Reieșind din volumul venitului estimat - cea mai mare sumă a veniturilor fără TVA
conform surselor indirecte, anexa nr. 1) pentru perioadele fiscale menționate (1700 lei -
anul 2011, 7655128 lei - anul 2012, 19754538 lei - anul 2013, 27451757 lei - anul 2014,
26588992 lei - anul 2015 și 0 lei - anul 2016) și sumă cheltuielilor calculate mai sus,
entitatea a obținut venitul impozabil va constitui suma de 1625 lei pentru anul 2011,
7634879 lei pentru anul 2012, 4589912 lei pentru anul 2013, 19014126 lei pentru anul
2014, 23797846 lei pentru anul 2015 și 0 lei pentru perioada fiscală a anului 2016.
Astfel, conform art. 15 lit. d) din Codul Fiscal, care prevede că „suma totală a
impozitului pe venit se determină în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față
de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic”, și ținând cont de
prevederile art. 24 alin. (10) din Codul Fiscal, care „permite deducerea cheltuielilor
9
ordinare și necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,
neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil”, și anume 3 lei
pentru perioada an. 2011, 15299 lei - an. 2012, 9180 lei - an. 2013, 38028 lei - an. 2014,
47596 lei - an. 2015, urmează a fi calculat impozitul pe venit pentru:
- anul 2011 în sumă de 243 lei ((1625-3) x 15%);
- anul 2012 - 1134832 lei ((7 634 879 - 15 270 - 54 064) x 15%);
- anul 2013 - 622518 lei ((4 589 912 - 9 180 - 430 614) x 15%);
- anul 2014 - 2816940 lei 1(19 014 126 - 38 028 - 196 495)x 15%).
Pentru anul 2015 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit
(forma VF.N12), impozitul pe venit urmează a fi calculat conform art. 15 alin. b) din
Codul Fiscal la cota de 12% în sumă de 2 850 030 lei ((23797846 - 47596) x 12%).
Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,
pentru anul 2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit
(forma VF.N12), dar în rezultatul analizei informațiilor disponibile din alte surse, de
control nu s-au constatat surse de venit impozabile. Ca consecință în rezultatul
controlului s-a constatat:
- diminuarea impozitului pe venit obținut din activitate de întreprinzător pentru anul
2011 cu 243 lei, pentru anul 2012 cu 1128344 lei, pentru anul 2013 cu 570844 lei, pentru
anul 2014 cu 2793361 lei;
- eschivarea de la calcul și plată impozitul pe venit din activitate de întreprinzător
pentru anul 2015 cu 2850030 lei;
- prezentarea cu informație neautentică a Declarațiilor cu privire la impozitul pe
venit (forma VENI2) pentru perioadele fiscale A/201 l-A/2014 - 4 cazuri;
- neprezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit (forma IVA015) pentru
perioada fiscală A/2016- 1 caz;
- neprezentarea Notei de informare privind salariul și alte plăți efectuate de către
patron în folosul angajaților, precum și plățile achitate rezidenților din alte surse de venit
decât salariu și impozitul pe venit reținut din aceste plăți pentru anul 2015 un caz;
- neprezentarea declarațiilor privind TVA pentru perioada L/07-09/2015 - 3 cazuri.
Astfel, prin acțiunile sale Elenciuc R. n-a achitat impozitul în proporții deosebit de
mari, în sumă totală de 7342822 lei.
Persoana juridică Societatea cu Răspundere Limitată „Bona-Fruct” urmărind scopul
eschivării de la achitarea impozitelor și taxelor la bugetul public național și obținerii unor
avantaje economice și materiale, în perioada anilor 2011-2016, Elenciuc R., a gestionat
activitatea persoanei juridice „Bona-Fruct” SRL, punând în aplicare o schemă
frauduloasă manifestată prin includerea în documentele contabile, fiscale și/sau financiare
a datelor vădit denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la
bază operațiuni reale și/ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, și tăinuirea unor
obiecte impozabile, acțiuni ce au condus la neachitarea impozitelor față de bugetul de stat
în proporții deosebit de mari.
Elenciuc R. a gestionat activitatea întreprinderii „Bona-Fruct” SRL, unde a deținut
calitatea de conducător și contabil până la 11.06.2015 și din 12.11.2015 până la
10
12.06.2016, în baza procurii a reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct” SRL,
Sandul V., deși din data de 12.06.2015 unicul fondator al persoanei juridice date era
Sandul V., care în realitate nu a desfășurat activitate de întreprinzător, activitatea
întreprinderii fiind în întregime gestionată de Elenciuc R.
În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Bona-
Fruct” SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală
Nord a Serviciului Fiscal de Stat nr.5-682280, 682281 din 31 iulie 2017, s-a constatat că:
Conform Raportului de profit și pierderi prezentate, SRL „Bona-Fruct” a înregistrat
până la impozitare pentru perioada anului 2012, profit în sumă de 54064 lei, pentru
perioada anului 2013 profit în sumă de 430614 lei, pentru perioada anului 2014 profit în
sumă de 196495 lei, iar pentru perioadele anului 2011, anului 2015 și anului 2016
Rapoartele financiare nu au fost prezentate.
Pentru perioada supusă controlului, conform Declarațiilor cu privire la impozitul pe
venit pentru anii 2011-2014, contribuabilul, luând în considerație ajustarea veniturilor și
cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale, a declarat pierdere:
- anul 2011 în sumă de - 95 lei, și a declarat impozit pe venit pentru perioada :
- anul 2012 în sumă de 6488 lei;
- anul 2013 în sumă de 5 1674 lei;
- anul 2014 în sumă de 23579 lei.
Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,
care prevede că: „Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la
venitul societății se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern,
potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25
martie a anului următor anului fiscal de gestiune”, pentru perioada fiscală an. 2015 și an.
2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VENI2,
IVA015).
În baza art. 134 alin. (12), art. 189 alin. (2), art. 225 din Codul Fiscal,
Recomandărilor metodice privind estimarea obligației fiscale a contribuabililor prin
metode și surse indirecte aprobate, prin Ordinul IFPS nr. 505 din 12.06.2015 și
modificărilor ulterioare aprobate prin Ordinul IFPS nr. 351 din 04.04.2016, se recalculă
obligația fiscală a SRL „Bona-Fruct”, cu utilizarea metodei comparativă, care presupune
”la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit a persoanelor juridice și
fizice care practică activitate de întreprinzător, sau activitate profesională se va ține cont
de cheltuielile argumentate economic aferente activității de întreprinzător, conform
prevederilor art. 24 al Codului fiscal”.
Respectiv, la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit din
activitatea de întreprinzător pentru an. 2011 - an. 2016, conform SISFS se va ține cont de:
1) Venituri ( cea mai mare suma):
- suma totală a veniturilor (intrări de mijloace bănești la conturile bancare), ceea ce
constituie: an. 2011-1700 lei, an. 2012 - 4591098 lei, an. 2013 - 16828023 lei, an. 2014 -
24587536 lei, an. 2015 - 8254786 lei, an. 2016 - 0 lei;
11
- volumul livrărilor conform Declarațiilor privind TVA, prezentate de către agentul
economic, ceea ce constituie: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (L/l0-12) - 4505521 lei, an. 2013 -
18758753 lei, an. 2014 - 24702831 lei, an. 2015 - 26387035 lei, an. 2016 - 0 lei;
- volumul exportului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie
respectiv: an. 2011 - 0 lei, an.2012 - 7606037 lei, an. 2013 - 18674564 lei, an. 2014 -
25165960 lei, an. 2015 - 26588992 lei, an. 2016 – 0 lei.
2) Cheltuieli:
- volumul procurărilor, conform produsului informațional „Procurările pe facturi
fiscale efectuate de toate tipurile de întreprinderi TVA 12” din anexele la Declarațiile
privind TVA, prezentate de către furnizorii agentului economic, constituie corespunzător:
an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 14777 lei, an. 2013 - 19908920 lei, an. 2014 - 3079127 lei, an.
2015 - 2734558 lei, an. 2016 - 0 lei;
- volumul importului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie
respectiv: an. 2013 - 84002 lei, an. 2014 - 316769 lei;
- salariul calculat și achitat, conform Dărilor de seamă privind suma venitului
achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV09/IRV14): an. 2011 - 0 lei, an.
2012 - 5200 lei, an. 2013 - 80203 lei, an. 2014 - 91634 lei, an. 2015 - 41818 lei, an. 2016
- 0 lei;
- contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de
23%: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 0 lei, an. 2013 - 13985 lei, an. 2014 - 20745 lei, an. 2015
- 12888 lei, an. 2016 - 0 lei;
- primele de asigurare obligatorie de asistență medicală achitate de angajator,
constituie respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (1703-04) - 182 lei, an. 2013 - 2807 lei, an.
2014 - 3665 lei, an. 2015 (T/01 -02) - 1822 lei, an. 2016 -0 lei;
- taxa pentru amenajarea a teritoriului constituie: an. 2011 (T/02-04) - 75 lei,
an. 2012 - 90 lei, an. 2013 - 120 lei, an. 2014-280 lei, an. 2015 (T/01 -02) - 60 lei, an.
2016 - 0 lei.
Conform Informației din Banca centrală de date a cadastrului, administrată de ÎS
„Cadastru” pe numele SRL „Bona-Fruct”, nu este înscris dreptul de proprietate asupra
bunurilor imobile din Republica Moldova.
În baza Raportului financiar pentru anul 2013 (r. 240 din bilanțul contabil), la
situația de 31.12.2013 întreprinderea a reflectat stocuri de marfă în sumă de 4925411 lei.
Această sumă va fi luată în calcul la estimarea impozitului pe venit pentru anul 2014.
În cadrul efectuării controlului fiscal au fost analizate actele de achiziție și
explicațiile persoanelor fizice furnizori, prezentate de către colaboratorii organelor de
urmărire penală, conform cărora s-a constatat că majoritatea persoanelor fizice nu
confirmă faptul livrării, dar fiind stabilite și unele cazuri de confirmare a livrării, dar nu
în cantitățile și sumele indicate în acte. Astfel de către control nu s-a luat în calcul costul
procurărilor de la persoane fizice la aprecierea venitului impozabil.
În total, suma cheltuielilor pentru estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului
pe venit din activitatea de întreprinzător constituie: anul 2011 - 75 lei, anul 2012 - 20249
12
lei, anul 2013 - 15164 626 lei, anul 2014 - 8437631 lei, anul 2015 - 2791146 lei, anul
2016 - 0 lei.
Reieșind din volumul venitului estimat (cea mai marc sumă a veniturilor fără TVA
conform surselor indirecte, anexa nr. 1) pentru perioadele fiscale menționate (1700 lei -
anul 2011, 7655128 lei - anul 2012, 19754538 lei - anul 2013, 27451757 lei - anul 2014,
26588992 lei - anul 2015 și 0 lei - anul 2016) și suma cheltuielilor calculate mai sus,
entitatea a obținut venitul impozabil va constitui suma de 1625 lei pentru anul 2011,
7634879 lei pentru anul 2012, 4589912 lei pentru anul 2013, 19014126 lei pentru anul
2014, 23797846 lei pentru anul 2015 și 0 lei pentru perioada fiscală a anului 2016.
Astfel, conform art. 15 lit. d) din Codul fiscal, care prevede că; „suma totală a
impozitului pe venit se determină în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față
de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic”, și ținând cont de
prevederile art. 24 alin. (10) din Codul Fiscal, care „permite deducerea cheltuielilor
ordinare și necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,
neconfirmate documentar. în mărime de 0,2% din venitul impozabil”, și anume 3 lei
pentru perioada an. 2011, 15299 lei - an. 2012, 9180 lei - an. 2013, 38028 lei - an. 2014,
47596 lei - an. 2015, urmează a fi calculat impozitul pe venit pentru:
- anul 2011 în sumă de 243 lei ((1625-3) x l5%),
- anul 2012- 1134832 lei ((7634879- 15270 - 54064) x 15%),
- anul 2013- 622518 lei ((4589912 - 9180 - 430614) x 15%),
- anul 2014 - 2816940 lei ((19014126 - 38028 - 196495) x 15%).
Pentru anul 2015 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit
(forma VFN12), impozitul pe venit urmează a fi calculat conform art. 15 lit. b) din Codul
Fiscal la cota de 12% în sumă de 2850030 lei ((23797846 - 47596) x 12%).
Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,
pentru anul 2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit
(forma VENI2), dar în rezultatul analizei informațiilor disponibile din alte surse, de
control nu s-au constatat surse de venit impozabile. Ca consecință în rezultatul
controlului s-a constatat:
- diminuarea impozitului pe venit obținut din activitate de întreprinzător pentru anul
2011 cu 243 lei, pentru anul 2012 cu 1128344 lei, pentru anul 2013 cu 570844 lei, pentru
anul 2014 cu 2 93361 lei;
- eschivarea de la calcul și plată impozitul pe venit din activitate de întreprinzător
pentru anul 2015 cu 2850030 lei;
- prezentarea cu informație neautentică a Declarațiilor cu privire la impozitul pe
venit (forma VENI2) pentru perioadele fiscale A/201 1-A/2014 - 4 cazuri;
- neprezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit (forma IVA015) pentru
perioada fiscala A/2016 -1 caz;
- neprezentarea Notei de informare privind salariul și alte plăți efectuate de către
patron în folosul angajaților, precum și plățile achitate rezidenților din alte surse de venit
decât salariu și impozitul pe venit reținut din aceste plăți pentru anul 2015 - 1 caz.
- neprezentarea declarațiilor privind TVA pentru perioada 1707-09/2015 - 3 cazuri.
13
Prin urmare, persoana juridică SRL „Bona-Fruct” nu a achitat impozitul în proporții
deosebit de mari, în sumă totală de 7342822 lei.
Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, evaziunea fiscală a întreprinderilor,
comisă prin includerea în documente contabile, fiscale și financiare a unor date
denaturate privind veniturile și cheltuielile și prin tăinuirea unor obiecte impozabile,
care a dus la neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror,
avocatul Odobescu Gh. în interesul inculpatului Elenciuc R. și reprezentantul SRL „Bona
Fruct”, Sandu S.
3.1. Procurorul a invocat că prima instanță just a concluzionat, că vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii imputate acestuia se confirmă prin totalitatea
probelor administrate, la fel, a acceptat cererea acestuia privind examinarea cauzei penale
în procedură specială în ordinea art. 364/1 Cod de procedură penală, însă, pedeapsa sub
formă de amendă este una prea blândă, nefiind în acest sens luate în calcul că Elenciuc R.
a săvârșit o infracțiune cu intenție directă, urmărind scopul eschivării de la achitarea
impozitelor și taxelor la bugetul public național și obținerii de avantaje economice și
materiale, care a condus la neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari.
Instanța urma să ia în considerație la stabilirea pedepsei, gravitatea faptelor
săvârșite, pericolul social sporit al faptelor, scopul pedepsei penale care urmărește
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi fapte atât din partea
inculpatului cât și de alte persoane, mărimea prejudiciului cauzat statului prin infracțiune.
În speță, erau întrunite toate condițiile și premizele legale de a-i aplica lui Elenciuc
R. pedeapsă sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar. Orice altă
soluție, reieșind din circumstanțele cazului și persoana făptuitorilor, se prezintă drept una
ilegală, nemotivată și neechitabilă.
Din considerentele arătate, procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în
partea stabilirii pedepsei în privința lui Elenciuc R., cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care inculpatului să-i fie aplicată, în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsa în
limitele art. 364/1 Cod de procedură penală, de închisoare pe un termen de - 4 (patru) ani,
cu privarea de dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
3.2. Avocatul Odobescu Gh. a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea
stabilirii pedepsei, cu aplicarea ultra-activității legii penale de până la 07.11.2016,
luându-se în calcul unitatea convențională în mărime de 20 lei.
În motivarea apelului, apărătorul a invocat că pedeapsa pentru astfel de infracțiuni
în urma modificărilor din 07.11.2016 se pedepsește cu amendă în mărime de la 3350 la
5350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 6 ani. Infracțiunea comisă de
Elenciuc R. a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea convențională
constituia 20 de lei, în prezent, conform art. 64 Cod penal a suferit modificări prin Legea
14
nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia unitatea convențională
este egală cu 50 de lei. Drept urmare, cuantumul amenzii în perioada consumării
infracțiunii, până la intrare în vigoare a noii legi, a fost următorul: de la 2000 la 3000
unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani (1 u.c. fiind egală cu 20 lei ).
Pentru cele enunțate, apelantul consideră că trebuie aplicate prevederile art. 64 Cod
penal, în redacția Legii penale de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din
29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei.
3.3. Reprezentantul SRL „Bona-Fruct”, Sandu S., a solicitat casarea parțială a
sentinței, în partea aplicării pedepsei cu aplicarea retroactivității legii penale de până la
07.11.2016, luând în calcul unitatea convențională de 20 lei.
Pedeapsa pentru astfel de infracțiune, în urma modificărilor din 07.11.2016 se
pedepsește cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unități convenționale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice (u. c. egală
cu 50 lei). Infracțiunea a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea
convențională constituia 20 de lei, în prezent, art. 64 Cod penal a suferit modificări prin
Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia unitatea
convențională este egală cu 50 de lei.
Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii, deci până la intrarea în
vigoare a noii legi, a fost următorul: amendă în mărime de la 2000 - la 5000 unități
convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate (u. c. este egală cu
20 lei).
Prin urmare, consideră necesar și legal de a fi aplicată în cazul din speță ultra-
activitatea legii penale, care reiese din aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul când
o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancțiune mai
ușoară, dar pe parcursul urmăririi penale sau al judecării cauzei, ea a fost abrogată și
înlocuită cu o lege nouă care prevede o sancțiune mai aspră. În acest caz se va aplica
ultraactiv legea veche.
Pentru cele enunțate, consideră că trebuie aplicate prevederile art. 64 Cod penal, în
redacția Legii de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în
vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei. Vinovăția SRL
„Bona-Fruct” a fost dovedită pe deplin, acesta a recunoscut fapta incriminată, este de
acord de a achita amenda, însă conform prevederilor când unitatea convențională era 20
de lei, adică potrivit principiului ultraactivității legii penale.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2018 au fost
admise apelurile declarate, inclusiv din oficiu, cu casarea parțială a sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, după cum urmează:
- Elenciuc R. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.
244 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 Cod procedură penală, fiindu-i
stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2600 (două mii șase sute) unități
convenționale echivalentul sumei de 52000 (cincizeci și două mii) lei, cu privarea de
dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 (doi) ani.
15
- Societatea cu Răspundere Limitată „Bona Fruct” a fost recunoscută vinovată de
comiterea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei
legi, cu aplicarea art. 364/1 Cod procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă
de amendă în mărime de 3000 (trei mii) unități convenționale echivalentul a 60000
(șaizeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitățile: comerțul cu ridicata al
cartofilor, legumelor, fructelor și comerțul cu ridicata al produselor agricole brute și
animalelor vii pe un termen de 2 (doi)ani.
În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că prima instanță a
respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere
al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului
Elenciuc R. și a Societății cu Răspundere Limitată „Bona Fruct” în faptele incriminate
acestora în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, de altfel, în această latură sentința nu a
fost contestată.
Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a considerat că argumentele din
apeluri sunt întemeiate, opinând pentru modificarea sentinței în latura stabilirii pedepsei
ce ține de aplicarea prevederilor art. 64 Cod penal și anume la echivalarea pedepselor
aplicate lui Elenciuc R. în mărime de 2600 unități convenționale echivalentă cu suma de
130000 lei și a pedepsei aplicate pentru SRL „Bona Fruct” în mărime de 3000 unități
convenționale echivalentă cu suma de 150000 lei. Or, instanța de fond la stabilirea
pedepsei inculpaților a ignorat prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal, care prevede că
legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.
Totodată, s-a menționat că instanța de fond neîntemeiat a privat SRL „Bona Fruct”
de dreptul de a exercita activități pe un termen nedeterminat, or, conform art. 65 alin. (2)
Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate poate fi stabilită de instanța de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în
cazurile expres prevăzute în Partea specială a codului, pe un termen de la un an la 15 ani.
Astfel, la stabilirea pedepsei cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau
de a exercita o anumită activitate, termenul de privare trebuie indicat expres, acesta
neputând să fie nelimitat, or, neindicarea acestui termen ar duce la privarea pe toată
perioada existenței persoanei juridice, ce într-un fel ar echivala cu lichidarea ultimei.
Referitor la apelul procurorului, instanța de apel l-a admis inclusiv din oficiu în
latura aplicării de instanța de fond a prevederilor art. 64 alin. (31) Cod penal și a casat
sentința în această latură, or, potrivit prevederilor legale aplicate în cazul infracțiunilor
ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda
stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărârea devine
executorie, totodată, în speță infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal
face parte din categoria infracțiunilor grave.
Astfel, la emiterea hotărârii noi, instanța de apel a exclus dispoziția ce ține de
prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal.
16
Cu referire la cele invocate de procurorul-apelant în partea ce ține de înăsprirea
pedepsei penale, instanța de apel a respins aceste solicitări, or, reieșind din normele
legale și anume din conținutul art. 61 și 75 Cod penal, precum și din materialele cauzei se
dovedește inoportunitatea înăspririi acesteia față de Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct”,
scopul pedepsei penale fiind atins și prin pedepsele stabilite sub formă de amendă,
nefiind constatate careva încălcări la capitolul dat.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, procurorul a contestat-
o cu recurs ordinar, fondat pe temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod
procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și dispunerea
rejudecări cauzei de către instanța de apel.
Recurentul a menționat că este neargumentat de către Colegiul Penal al Curții de
Apel Bălți, la calcularea pedepsei penale pe acest caz, folosirea cuantumului unității
convenționale în mărime de 20 lei și nu de 50 lei. Astfel, din materialele cauzei penale, se
constată că în urma controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală
Nord a SFS a fost verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul
public național pentru perioada anilor 2011 - 2016. Anul bugetar în Republica Moldova
începe cu data de 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie a fiecărui an. Ca rezultat al
verificărilor s-au constatat încălcări comise atât de către persoana fizică Elenciuc R. cât și
de persoana juridică „Bona Fruct” în perioada anului 2016.
Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,
„Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societății
se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern, potrivit formei
aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25 martie a anului
următor anului fiscal de gestiune, pentru perioada fiscală a anului 2015 și a anului 2016
entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit” or, modificarea în
art. 64 Cod penal, ce ține de mărimea unității convenționale, este aplicabilă din 7
noiembrie 2016, adică până la finele anului fiscal supus controlului și până la expirarea
datei de prezentare a Declarației cu privire la impozitul pe venit.
Prin decizia Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 2 octombrie
2018, recursul declarat a fost admis, cu casarea totală a deciziei Colegiului Penal al Curții
de Apel Bălți din 28 februarie 2018, în cauza penală privindu-i pe Elenciuc R. și SRL
„Bona Fruct” și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Judecând recursul ordinar, instanța a conchis asupra admiterii acestuia, pentru
următoarele considerente, de fapt și de drept.
Instanța de apel a admițând apelurile, a invocat că prima instanță nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 64 Cod penal și art. 10 alin. (2) Cod penal, la
echivalarea pedepselor aplicate lui Elenciuc R. în mărime de 2600 unități convenționale
echivalentul sumei de 130000 lei și a pedepsei aplicate SRL „Bona Fruct” în mărime de
3000 unități convenționale echivalentul sumei de 150000 lei, a ajuns la concluzia casării
parțiale a sentinței, doar în latura pedepselor aplicate, însă în dispozitiv inculpații
17
Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct” se recunosc vinovați cu stabilirea pedepsei,
circumstanțe care constituie erori de drept.
La fel, prima instanță a constatat că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, în corespundere cu prevederile art. 395
Cod procedură penală, cauza fiind examinată în ordinea procedurii simplificate potrivit
art. 364/1 Cod procedură penală, sentința fiind contestată doar în privința pedepsei
aplicate, instanța de apel urma să se expună doar asupra pedepsei aplicate, după cum și
a indicat în motivare, dar nu și să recunoască repetat persoanele vinovate cu aplicarea
pedepsei.
Totodată, Colegiul a menționat că, cauza penală a fost examinată în procedură
simplificată, în condițiile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel
motivează că soluția primei instanțe este una legală și întemeiată, fiind corect încadrate
acțiunile inculpaților în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, indicând că în această
parte sentința nu se contestă (f.d. 233, vol. 1), totodată instanța de apel ajunge la o altă
concluzie decât cea constatată de prima instanță, precum că infracțiunea a fost comisă în
altă perioadă - până la survenirea modificărilor din art. 64 Cod penal (07.11.2016),
motivând, că la calcularea pedepsei inculpaților prima instanță nu a luat în calcul
modificările operate în art. 64 alin. (2) Cod penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, prin
care unitatea convențională de amendă a fost majorată la 50 de lei, concluzii care sunt
contradictorii, fără a cuprinde motivele legale.
Rejudecând cauza, potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din
29 mai 2019, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare
a sentinței contestate.
În expunerea de motive, care au stat la baza adoptării unei atare soluții, instanța
de apel a indicat următoarele.
Instanța de fond i-a aplicat inculpatului Elenciuc R. și persoanei juridice SRL
”Bona-Fruct”o pedeapsă prevăzută de lege, proporțională faptei infracționale, ținând
seama de personalitatea inculpatului, imaginea persoanei juridice și consecințele
infracțiunii, fiind acordată deplină eficiență normelor legale ce prevăd individualizarea
pedepsei.
În aceeași ordine de idei s-a mai remarcat și faptul că pedeapsa este echitabilă când
ea impune persoanei vinovate lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică
a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă.
Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția
unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce
la consecințe contrare scopului urmărit.
Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de
individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile respective,
precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul
reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările
societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept
18
încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului Elenciuc R. și
persoanei juridice SRL ”Bona-Fruct” corect a fost stabilită sub formă de amendă. De
asemenea corect a fost calculată mărimea ei.
Instanța de fond corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea lui
inculpatului Elenciuc R. și sancționarea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, precum și
atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei va fi posibil doar prin aplicarea pedepsei de
amendă, fiind respectate în acest sens prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78 Cod
penal, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului Elenciuc R. de instanța de fond este una legală,
întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
faptei – că este infracțiune mai puțin gravă, de prezența circumstanțelor atenuante –
căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, de lipsa la evidența –
medicilor narcolog și psihiatru, caracteristica pozitivă de la locul de trai, consecințele
infracțiunii – cauzarea unui prejudiciu statului, de influența pedepsei asupra corectării și
reeducării lui, fiind aplicată în limita stabilită de lege.
Totodată și pedeapsa aplicată persoanei juridice SRL „Bona-Fruct” este una legală,
întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
faptei – că este infracțiune mai puțin gravă, de prezența circumstanțelor atenuante –
căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii exprimate de
reprezentant, consecințele infracțiunii – cauzarea unui prejudiciu statului, fiind aplicată
în limita stabilită de lege.
De asemenea, prima instanță a luat în considerație comportamentul inculpatului
Elenciuc R. și a reprezentantului persoanei juridice SRL „Bona-Fruct” în cadrul cauzei
penale și atitudinea lor față de fapta infracțională.
Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că aplicarea
unei pedepse sub formă de amendă este pe măsură materialului probant administrat,
considerând că această pedeapsă va atinge scopul scontat, va corecta și reeduca
inculpatul, precum și va restabili echitatea socială și va preveni săvârșirea de noi
infracțiuni atât din partea acestuia, cât și de alte persoane.
Cu referire la apelul procurorului, instanța a menționat că acesta este neîntemeiat,
deoarece art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede ca pedeapsă penală amenda și
închisoarea. La stabilirea pedepsei sau ținut cont de gravitatea faptei ce constituie o
infracțiune mai puțin gravă, de circumstanțele atenuante manifestate prin căința sinceră,
contribuirea la descoperirea infracțiunii, de acceptarea procedurii simplificate de
examinate a cauzei penale, cu cheltuieli minime, de caracteristica pozitivă de la locul de
trai, de lipsa circumstanțelor agravante. Or, instanța de fond corect a individualizat
pedeapsa și i-a aplicat inculpatului Elenciuc R. o sancțiune prevăzută de lege și
proporțională faptei infracționale comise.
Instanța de apel a considerat că nu este rațional ca lui Elenciuc R. să-i fie aplicată
pedeapsa închisorii, după cum a solicitat procurorul. Acesta poate fi corectat, reeducat și
în condițiile pedepsei stabilite de instanța de fond sub formă de amendă. Ca urmare a
pedepsei de amendă, în bugetul public al statului va parveni suma indicată în sentință.
19
Mai mult ca atât, în condițiile de libertate Elenciuc R. va munci și va asigura
restituirea pagubei materiale cauzate statului prin infracțiunea comisă.
Concomitent, cu referire la apelul avocaților, instanța l-a considerat neîntemeiat
menționând că prima instanță corect a stabilit pedeapsa amenzii, dând deplină eficiență
circumstanțelor cauzei și prevederilor legale pertinente.
Potrivit art. 83 alin. (4) lit. a) Cod Fiscal declarația cu privire la impozitul pe venit
se completează în modul și forma stabilite de Ministerul Finanțelor. Cu excepția cazurilor
prevăzute la alin. (5) - (10), declarația cu privire la impozitul pe venit se prezintă
Serviciului Fiscal de Stat nu mai târziu de: a) data de 25 a lunii a treia după finele
perioadei fiscale de gestiune – în cazul persoanelor juridice, formelor organizatorice
rezidenți cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, reprezentanțelor permanente ale
nerezidentului în Republica Moldova.
Conform art. 187 alin. (3) Cod Fiscal, darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să
conțină: a) denumirea (numele și prenumele) contribuabilului; b) codul fiscal al
contribuabilului, iar după caz și codul subdiviziunii acestuia; c) perioada fiscală pentru
care se prezintă; d) tipul impozitului, al taxei, al primelor de asigurare obligatorie de
asistență medicală, al contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii; e) obiectul
impozabil (baza impozabilă); f) cota impozitului, a taxei, a primelor de asigurare
obligatorie de asistență medicală, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;
g) facilitățile fiscale; h) suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de
asistență medicală, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii; i) alte date și
informații; j) pentru darea de seamă pe suport de hârtie – semnătura persoanelor
responsabile (conducătorul și contabilul-șef) ale contribuabilului sau semnătura
contribuabilului (a reprezentantului acestuia); k) pentru darea de seamă în format
electronic – semnătura electronică, aplicată în modul stabilit de Guvern, sau semnătura
electronică de autentificare, aplicată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, a
persoanelor menționate la lit. j).
În baza normelor legale menționate, declarația cu privire la impozitul pe venit sau
documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu procedura
stabilită de Guvern, potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu
mai târziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.
Din materialele cauzei penale se constată că, în urma controlului efectuat de către
Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a SFS a fost verificată corectitudinea
achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public național pentru perioada anilor 2011 –
Anul bugetar în Republica Moldova începe cu data de 1 ianuarie și se termină cu
data de 31 decembrie a fiecărui an.
Ca rezultat al verificărilor, s-au constatat încălcări comise atât de către persoana
fizică Elenciuc R., cât și persoana juridică SRL „Bona Fruct” în perioada anului 2016
(ultimul an fiscal controlat), care cuprinde întregul an fiscal.
În asemenea circumstanțe, la stabilirea pedepsei inculpatului Elenciuc R. și
persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, corect au fost aplicate prevederile art. 64 alin. (2)
și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în redacția Codului penal după modificarea introdusă
20
prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 207 din 29 iulie
2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, fiind luată just în considerație unitatea
convențională egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350 la 5350 unități
convenționale.
La momentul comiteri faptei și pronunțării sentinței, infracțiunea prevăzută la art.
244 alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit art. 16 Cod penal, era una gravă.
În prezent, reieșind din modificările introduse prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018,
în vigoare din 17 august 2018, infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) Cod penal,
potrivit art. 16 Cod penal, este o infracțiune mai puțin gravă.
Reieșind din aceste modificări și examinarea cauzei până la 29 mai 2019, sunt
aplicabile prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal, care prevede că în cazul infracțiunilor
ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda
stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea
devine executorie. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată
integral.
Decizia instanței de apel este contestată cu recursuri de către avocatul Odobescu
Gh. în numele inculpatului Elenciuc R. și de avocatul Sandu S. în numele SRL „Bona-
Fruct”. După conținut, cererile de recurs depuse de recurenți sunt similare, atât în cerințe,
cât și în argumentele expuse, de aceea vor fi descrise într-un singur context.
Ambii apărători solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel și a sentinței, în
latura aplicării pedepsei sub formă de amendă, cu emiterea unei noi decizii potrivit căreia
la calcularea pedepsei amenzii stabilite inculpaților, în temeiul art. 64 alin. (2) și art. 244
alin. (2) lit. b) cu aplicarea ultraactivității legii penale de până la 07.11.2016 luând în
calcul u.c. - 20 lei.
În argumentarea celor solicitate, recurenții invocă faptul că, în perioada anilor 2011-
2016 Elenciuc R. a gestionat activitatea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, unde a
deținut calitatea de conducător și contabil până la 11.06.2015 și din 12.11.2015, până la
12.06.2016, în baza procurii a reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct”
Sandu V., activitatea întreprinderii a fost în întregime gestionată de Elenciuc R.
Potrivit rechizitoriului din 25.09.2017, acuzatorul de stat a solicitat de a fi atras la
răspundere penală Elenciuc R. în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal. Pedeapsa pentru
astfel de infracțiuni în urma modificărilor din legea penală din 07.11.2016 se pedepsește
cu amendă în mărime de la 3350 la 5350 unități convenționale sau cu închisoare de până
la 6 ani.
Infracțiunea comisă a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea
convențională constituia 20 de lei, în prezent, conform art. 64 Cod penal a suferit
modificări prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia
unitatea convențională este egală cu 50 lei.
Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii deci până la intrare în
vigoare a noii legi a fost următorul: de la 2000 la 3000 unități convenționale sau cu
închisoare de până la 3 ani (unități convenționale egală cu 20 lei).
21
Principiul neretroactivității legii penale are menirea de a întări principiul activității
legii penale și decurge din principiul legalității, care stabilește că nimeni nu poate fi tras
la răspundere penală pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune în
momentul în care a fost săvârșită. Or, principiul neretroactivității a fost consacrat în
Codul Penal al Republicii Moldova nu ca o simplă excepție de la principiul
retroactivității legii penale, ci ca un garant al libertății cetățenilor, ca un mijloc de
menținere și întărire a legalității de stat în această situație când legea nouă ce agravează
pedeapsa nu produce efecte asupra faptelor săvârșite până la adoptarea ei, iar legea veche
nu mai funcționează, apare întrebarea, care lege va fi atunci aplicată față de infractor? în
acest sens, pentru a nu încălca atât principiul legalității cât și cel al umanismului s-a
admis ca legea penală veche, sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta infracțională, să
ultraactiveze.
Putem afirma că pentru rezolvarea problemelor ce i-au naștere din succesiunea
legilor penale în timp, legislația penală a Republicii Moldova a adoptat așa numita —
modalitate de extra-activitate a legii mai favorabile, care constă în ultraactivitatea legii
vechi sau retroactivitatea legii noi, după cum, una sau alta este mai favorabilă
infractorului. Prin urmare, recurenții consideră necesar și legal de a fi aplicată în acest
caz ultraactivitatea legii penale.
Ultraactivitatea legii penale reiese din aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul
când o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancțiune mai
ușoară, dar pe parcursul urmăririi penale sau al judecării cauzei, ea a fost abrogată și
înlocuită cu o lege nouă care prevede o sancțiune mai aspră. În acest caz se va aplica
ultraactiv legea veche.
Legislația penală a Republicii Moldova prevede situații în care legea ultraactivează,
adică se aplică asupra faptelor comise sub imperiul ei, chiar după ce a ieșit din vigoare.
Ca urmare, se menționează faptul că o excepție de ultraactivitate reiese din aplicarea
legii penale mai favorabile. În cazul când o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii
vechi, care prevede o sancțiune mai ușoară, dar pe parcursul urmăririi sau al judecării
cauzei ea a fost abrogată și înlocuită cu o lege nouă, ce prevede o sancțiune mai aspră, se
va aplica ultraactiv legea veche. Justificarea ultraactivității legii penale constă în faptul că
infractorul trebuie să poarte răspundere penală conform condițiilor sancționatoare în
vigoare la momentul comiterii faptei, condiții cunoscute și prevăzute de el.
Din considerentele arătate, recurenții consideră că trebuie aplicate prevederile art.
64 Cod penal, în redacția Legii de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din
29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a
altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost analizate cu
atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o
face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul
22
unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere
de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în
repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei
decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit
include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație
corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite
argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod
corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face
apel (a se vedea cauza Hirvisaari împotriva Finlandei).
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia asupra recursurilor părții apărării
menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, cu menținerea hotărârii
contestate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, fără
citarea părților, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității
acestora, pentru următoarele considerente.
Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă
că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este
vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs,
din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată de efectuarea verificării temeiurilor
de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că
actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să
genereze desființarea acestuia.
Analizând conținutul textual al cererilor de recurs depuse de apărătorii inculpaților,
Colegiul Penal constată că acestea sunt identice, recurenții solicitând casarea parțială a
sentinței și deciziei instanței de apel, pronunțată după rejudecarea cauzei, în latura
aplicării pedepsei sub formă de amendă stabilită inculpaților, cu emiterea unei noi decizii
potrivit căreia la calcularea contra-echivalentului amenzii, în temeiul art. 64 alin. (2) Cod
penal și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie aplicat principiul ultraactivității legii
penale în redacția de până la 7 noiembrie 2016, și unitatea convențională să fie calculată
cu 20 lei.
În esență, apărătorii susțin că instanțele de fond, care au efectuat calculul pedepsei
amenzii, greșit au conchis că o unitate convențională urmează să fie estimată la 50 lei,
întrucât infracțiunea comisă de inculpați a fost consumată la mijlocul anului 2016, când
unitatea convențională constituia 20 de lei, după care art. 64 Cod penal a suferit
modificări, prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, și
unitatea convențională a devenit egală cu 50 lei, ceea ce le agravează situația inculpaților.
Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii, deci până la intrare în vigoare a
23
noii legi, a fost următorul: de la 2000 la 3000 unități convențional, iar o unitate era egală
cu 20 lei.
Pe lângă aceste critici, apărătorii mai invocă faptul că decizia instanței de apel
prezintă carențe în expunerea de motive, care au stat la baza adoptării soluției de
respingere a apelurilor și de menținere a sentinței. În acest aspect, se relevă că motivarea
hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, și oferă
posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură
cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei anumite
soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.
Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage desființarea ei.
Verificând actele cauzei raportate la criticele avansate de recurenți, instanța de
recurs conchide asupra netemeiniciei lor menținând ad integrum atât statuările din
sentință, cât și cele din decizia instanței de apel din data de 29 mai 2019, în partea ce ține
de chestiunea individualizării pedepsei, operațiune realizată în privința inculpaților
Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct”, condamnați pentru comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată inculpaților pentru
infracțiunea comisă este în limitele speciale prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală și nu s-au relevat împrejurări care ar conduce la modificarea acesteia.
La caz, este notabil faptul că acesta este deja al doilea set al procedurilor desfășurate
în fața instanței de recurs, ceea ce denotă caracterul specific al examinării, manifestat prin
aceea că instanța este obligată să verifice dacă Curtea de Apel a îndeplinit indicațiile date
anterior de instanța de recurs la rejudecarea cauzei și nu a admis careva erori de drept de
natură să vicieze procedural actul adoptat.
În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs la
această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului cauzei,
nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat asupra
acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de recurs și la
rejudecarea cauzei în apel, în care aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.
Din actele cauzei, se constată că, prin decizia Colegiului Penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 2 octombrie 2018, recursul declarat de procuror a fost admis, cu
casarea totală a deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2018, în
cauza penală privindu-i pe Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct” și dispunerea rejudecării
cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Erorile de drept semnalate de instanța de recurs,care au condiționat casarea deciziei
instanței de apel se rezumă la aceea că: dispozitivul deciziei recurate a fost expus neclar,
totodată instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea constatată de prima instanță,
deși a menținut sentința în fapt, și anume precum că infracțiunea a fost comisă în altă
perioadă - până la survenirea modificărilor din art. 64 Cod penal (7 noiembrie 2016),
motivând că la calcularea pedepsei inculpaților nu s-a luat în calcul modificările operate
în art. 64 alin. (2) Cod penal prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, prin care unitatea
convențională a fost majorată la 50 de lei, concluzii care sunt contradictorii, fără a
cuprinde motivele legale.
24
Rejudecând cauza, potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29
mai 2019, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare a
sentinței contestate. În expunerea de motive, care au stat la baza adoptării unei atare
soluții, a fost indicat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că corectarea și
reeducarea inculpatului Elenciuc R. și sancționarea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”,
precum și atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei va fi posibil doar prin aplicarea față de
primii a pedepsei sub formă de amendă, fiind respectate în acest sens prevederile art. 2, 7,
61 alin. (2), 75, 76, 78 Cod penal, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală.
În partea ce ține de criticele apelanților-avocați despre necesitatea efectuării unui alt
calcul al amenzilor stabilite inculpaților, și anume în conformitate cu prevederile Legii
până la modificările datate cu 29 iulie 2016 din Codul penal, din sistematizarea
argumentelor expuse, se constată că instanța de apel, făcând trimitere la art. 83 alin. (4)
lit. a) și art. 187 alin. (3) Cod Fiscal, a menționat că declarația cu privire la impozitul pe
venit sau documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu
procedura stabilită de Guvern, potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului
fiscal nu mai târziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. În urma
controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a SFS a fost
verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public național pentru
perioada anilor 2011 - 2016. Anul bugetar potrivit legislației Republicii Moldova începe
cu data de 1 ianuarie și se finisează cu data de 31 decembrie a fiecărui an. Ca rezultat al
verificărilor, s-au constatat încălcări comise atât de către persoana fizică Elenciuc R., cât
și de persoana juridică SRL „Bona Fruct” în perioada anului 2016 (ultimul an fiscal
controlat), care cuprinde întregul an fiscal. În asemenea circumstanțe, la stabilirea
pedepsei inculpatului Elenciuc R. și persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, corect au fost
aplicate prevederile art. 64 alin. (2) și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în redacția legii,
după modificările introduse prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte
legislative nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, fiind luată just în
considerare unitatea convențională ca fiind egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350
la 5350 unități convenționale.
Colegiul Penal consideră că raționamentele pe care se fundamentează soluția de
respingere a apelurilor, formulate de Curtea de Apel, sunt întemeiate, legale și
corespunzătoare indicațiilor anterioare date de instanța de recurs pentru rejudecarea
acestei cauze.
Pe lângă aceasta, Colegiul notează că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în
partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor
din art. 6 CEDO. Mai mult ca atât, deși art. 6§1 al Convenției obligă instanțele
judecătorești să-și motiveze hotărârile, Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un
răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (a se vedea în acest sens cauza Van
de Hurk v. the Netherlands, cererea nr. 16034/90, hotărârea din 19 aprilie 1994). Modul
în care se aplică obligația de motivare a hotărârilor judecătorești poate varia în funcție de
25
natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor fiecărei cauze în parte (a se
vedea în acest sens cauza Hiro Balani v. Spain, cererea nr. 18064/91, hotărârea din 9
decembrie 1994 ).
Inadmisibilitatea recursurilor declarate se mai bazează pe aceea că, este inacceptabil
faptul că partea apărării, pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă
analiză a sentinței primei instanțe, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-
se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care aceasta a fost
creată. Simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere distincte asupra unei
chestiuni nu este un temei pentru reexaminarea cauzei în fond. O îndepărtare de la acest
principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe ce au
un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit (a se vedea cauza
Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
2003-IX).
La caz, pentru a reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru a statua că s-au
aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să
facă abstracție de prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de
individualizare a pedepselor, dintre care unele se referă la respectarea prevederilor părții
generale a Codului penal, în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor de drept penal –
limitele fiecărei pedepse, limitele în raport de concurs de infracțiuni, recidivă,
circumstanțe agravante și atenuante etc., dar și de limitele stabilite în partea specială a
Codului, criteriile de fapt pentru individualizarea pedepsei se referă la gradul de pericol
al faptei săvârșite, la persoana făptuitorului, la împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală. În general, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că, s-a
încălcat legea penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea
limitelor acesteia, sau modului de executare.
Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept
semnalată de recurenți și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanțele ierarhic inferioare. La
trasarea acestei concluzii, instanța de recurs a avut ca bază mai multe argumente
temeinice și pertinente expuse în sentință și în decizia instanței de apel din 29 mai 2019,
care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt și de drept din dosar și se
mențin în vigoare până în prezent.
În același context, urmează de evidențiat că stabilirea sancțiunilor de drept penal
este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și
celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora,
în conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o
sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.
La caz, inculpații au fost învinuiți și ulterior condamnați pentru comiterea
infracțiunii de evaziune fiscală între anii 2011 – 2016, în proporții deosebit de mari. Din
rechizitoriu, precum și din circumstanțele de fapt constatate de prima instanță se conchide
că, în urma controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a
SFS, a fost verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public
26
național pentru perioada anilor 2011 – 2016, anul fiscal, potrivit legislației Republicii
Moldova, începe cu data de 1 ianuarie și se finisează cu data de 31 decembrie a fiecărui
an. În rezultatul verificărilor, s-au constatat mai multe încălcări a legislației fiscale,
comise atât de către persoana fizică Elenciuc R., cât și de persoana juridică SRL „Bona
Fruct”, în perioada anului 2016 - ultimul an fiscal controlat, care cuprinde întregul an
fiscal.
În atare circumstanțe, la stabilirea pedepsei în privința inculpaților, instanțele corect
au ținut seama de prevederile art. 64 alin. (2) și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în
redacția legii, după modificările introduse prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 7 noiembrie 2016.
Potrivit acestor modificări, dispozițiile conținute în art. 64 din Codul penal au
suportat mai multe amendamente, printre care se enumeră și cea de la alineatul (2) în care
textul „20 de lei” a fost substituit cu textul „50 de lei”. Totodată, au intervenit modificări
și la sancțiunea art. 244 alin. (2) din Codul penal, și anume în sancțiunea alineatului (2),
textul „de la 3000 la 5000” a fost substituit cu textul „de la 3350 la 5350”, iar textul „de
la 3000 la 6000” – cu textul „de la 4000 la 7000”.
În dispozițiile finale și tranzitorii ale acestei legi a fost stipulat expres că prezenta
lege intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, adică
din 7 noiembrie 2016.
Principiul acțiunii legii penale în timp, reglementat de art. 8 din Codul penal,
prevede că, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de
legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, justificarea
aplicabilității acestui principiu constă în faptul că infractorul trebuie să poarte răspundere
penală, conform condițiilor sancționatoare în vigoare la momentul comiterii faptei,
condiții prezumate a fi cunoscute de infractor. Totodată, potrivit interpretărilor
doctrinare, de la efectul acțiunii legii penale în timp, există două excepții, retroactivitatea
legii și ultraactivitatea acesteia.
Recurenții, în această speță, insistă pe faptul că instanțele de fond eronat nu au făcut
uz de principiul ultraactivității legii în favoarea inculpaților pentru a le ameliora situația,
aplicând la calcularea amenzii contra-echivalentul unității convenționale „20 lei”, dar nu
„50 lei”, după cum prevede art. 64 Cod penal în redacția legii după modificările din 7
noiembrie 2016.
Ultraactivitatea legii, într-un sens strict simetric, ar acoperi situația aplicării unei
legi ieșite din vigoare în raport cu cauze apărute ulterior încetării activității sale.
Caracterul ultaactiv al legii penale nu este admis, decât în cazuri speciale și doar în
situația în care efectul acestuia este exhaustiv stipulat în legea nouă. De regulă, acest
principiu este incident doar pentru legile cu caracter temporar, situație improprie speței
date. Or, din textul Legii nr. 207 din 29 iulie 2016 pentru modificarea și completarea
unor acte legislative, nu rezultă că amendamentele la Codul penal ar avea un caracter
temporar sau ar reglementa o situație excepțională, ci mai degrabă acestea sunt guvernate
de necesitatea ajustării mărimii unității convenționale la realitățile social-economice.
27
Pe cale de consecință, contrar afirmațiilor expuse de recurenți, precum că situația
inculpaților s-ar fi agravat prin amendarea Codului penal, Colegiul reiterează că just
prima instanță a aplicat principiul activității legii penale în timp, ținând seama de faptul
că inculpaților le-a fost incriminat comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în perioada
anilor 2011-2016, iar anul 2016 a fost ultimul an fiscal controlat, care cuprinde întregul
an fiscal, astfel calculul amenzii fiind corect efectuat: unitatea convențională ca fiind
egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350 la 5350 unități convenționale.
Față de lucrul judecat de instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare modalitate
de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată
inculpaților este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal,
care îi va descuraja de a comite pe viitor alte fapte infracționale.
Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei decizii
și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură
penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța
de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de
procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate, sunt vădit
neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în
numele inculpatului Elenciuc Ruslan și de avocatul Sandu Stela în numele SRL „Bona-
Fruct”, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019, în
cauza penală privindu-i pe Elenciuc Ruslan XXXXX și SRL „Bona Fruct”, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 2 decembrie 2019.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
28