1ra-1906/2019 — art. 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-1906/2019 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1906/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul

Odobescu Ghenadie în numele inculpatului Elenciuc Ruslan și de avocatul Sandu Stela în

numele SRL „Bona Fruct”, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Bălți din 29 mai 2019, în cauza penală privindu-i pe

ELENCIUC Ruslan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE

LIMITATĂ „BONA-FRUCT”, cod fiscal XXXXX, cu

adresa juridică XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.09.2017 – 03.11.2017;

Instanța de apel:

1) 19.12.2017 – 28.02.2018;

2) 30.11.2018 – 29.05.2019;

Instanța de recurs:

1) 25.06.2018 – 02.10.2018;

2) 15.08.2019 – 30.10.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală:

- Elenciuc R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 244 alin. (2) lit. b)

Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2600 (două mi șase sute)

unități convenționale echivalentul a 130000 (o sută treizeci mii) lei, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 (doi) ani.

1

- SRL „Bona-Fruct” a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 3000 (trei mii) unități convenționale echivalentul a 150000 (o sută cincizeci

mii) lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitățile: comerțul cu ridicata al cartofilor,

și comerțul cu ridicata al produselor agricole brute și animalelor vii.

Acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat a fost admisă, cu încasarea de la

SRL „Bona Fruct” în beneficul statului a sumei de 7342579 (șapte milioane trei sute

patruzeci și două mii cinci sute șaptezeci și nouă) lei.

urmărind scopul eschivării de la achitarea impozitelor și taxelor la bugetul public național

și obținerii unor avantaje economice și materiale, în perioada anilor 2011-2016, fiind

investit în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție și organizatorico-

economice în cadrul unei organizații comerciale, fiind responsabil, conform art. 7, 13 a

Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, de asigurarea controlului asupra

operațiunilor economice efectuate și înregistrarea lor în documentele justificative, de

organizarea și asigurarea ținerii contabilității, de întocmirea și prezentarea oportună,

completă și corectă a documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor

stabilite, de asigurarea întocmirii și prezentării rapoartelor financiare și dărilor de seamă

fiscale, precum și responsabili de respectarea legislației fiscale, calcularea și achitarea

impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii, a gestionat activitatea persoanei juridice

„Frucstar” SRL, unde deține calitatea de fondator unic și conducător și activitatea

persoanei juridice „Bona-Fruct” SRL, unde deținea calitatea de conducător și contabil

până la 11 iunie 2015 și din 12 noiembrie 2015 până la 12 iunie 2016, în baza procurii, a

reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct” SRL, Sandul V., cu toate că din

data de 12 iunie 2015 unicul fondator al persoanei juridice date este Sandul V., care în

realitate nu a desfășurat activitate de întreprinzător, activitatea întreprinderii fiind în

întregime gestionată de Elenciuc R., punând în aplicare o schemă frauduloasă manifestată

prin includerea în documentele contabile, fiscale și/sau financiare a datelor vădit

denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni

reale și/ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, și tăinuirea unor obiecte

impozabile, acțiuni ce au condus la neachitarea impozitelor față de bugetul de stat în

proporții deosebit de mari.

În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Frucstar”

SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală Nord a

Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-674407 din 20 februarie 2017, s-au constatat următoarele:

În cadrul controlului fiscal contribuabilul nu a prezentat controlului documentele

justificative ce confirma procurarea mărfurilor de la persoane fizice (acte de achiziții),

neasigurarea elaborării și respectării politicilor contabile în conformitate cu cerințele

Legii Contabilității și ale SCN, registrul cartea mare pentru anul 2016, Registrul de

evidență a retribuțiilor, listele de pontaj, contractele în baza cărora s-a efectuat livrarea

mărfurilor, contractele de împrumut și alte, prin ce au fost încălcate obligațiunile

contribuabilului prevăzute de art. 8 pct. 2) lit. c), f) din Codul Fiscal, care prevede: „să

2

țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să

prezinte organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările

de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de

evidență în conformitate cu cerințele legislației...”, „în caz de control al respectării

legislației fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcții de răspundere ale

organelor cu atribuții de administrare fiscală documentele de evidență, dările de seamă

fiscale și alte documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător,

calcularea și achitarea la buget a impozitelor și taxelor și acordarea facilităților, să

permită accesul, în cazul ținerii evidenței computerizate, la sistemul electronic de

contabilitate”, art. 17 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie 2007, conform

căruia: „Deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de

proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora

în contabilitate se interzic”, art. 43 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie

2007, care prevede că: „Răspunderea pentru organizarea păstrării și integritatea

documentelor contabile o poartă conducătorul entității”.

Reieșind din situația creată, de care control s-a estimat obligațiunile fiscale prin

metode și surse indirecte. Efectuând verificarea corectitudinii aprecierii situației de profit

și pierderi, calculării și declarării impozitului pe venit obținut din activitate de

antreprenor, în conformitate cu prevederile titlurilor I „Dispoziții generale” și II

„Impozitul pe venit” ale Codului fiscal aprobate prin Legea nr. 1163-XIII din 24 aprilie

1997 pentru perioada an. 2015 s-au constatat următoarele:

Conform situației de profit și pierderi în urma activității sale SRL „Fructstar” a

obținut, pentru anul 2015, profit în mărime de 295864 lei (suma totală a veniturilor

constatate conform datelor contabilității financiare, clasa 6 constituie - 1851612 lei, suma

totală a cheltuielilor constatate conform datelor contabilității financiare, clasa 7 constituie

- 1555748 lei).

Conform declarației cu privire la impozitul pe venit obținut din activitate de

antreprenor în urma activității sale, societatea a obținut pentru perioada anului 2015 profit

în sumă de 295864 lei de unde impozitul pe venit calculat de entitate cu statut de

persoană juridică în mărimea venitului impozabil specificat în art. 15 lit. a) CF constituie

35503 lei.

De către control pentru perioada respectivă s-au constatat următoarele:

- contrar prevederilor SNC nr. 18 „Venituri” , art. 8 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal,

de către societate a fost diminuat venitul obținut de la livrarea mărfurilor la export cu

45223 lei, ceea ce constituie 1625533 lei - contul 611 din evidența contabilă și anume,

conform informației disponibile aferentă Serviciului Vamal, societatea nu a declarat

livrarea mărfurilor la export din L/08/2015 în valoare de 72670.92 lei, iar pentru perioada

L/09/2015 majorând volumul livrărilor cu 27447.83 lei;

- contrar prevederilor art. 30 alin. (1) din Codul Fiscal, societatea a atribuit la

deduceri în scopuri fiscale în mărime de 2814 lei, ce reprezintă amenzi și penalități

aplicate pentru încălcările actelor normative;

3

- contrar prevederilor art.24 alin. (1) din Codul Fiscal, societatea a atribuit la

deduceri cheltuieli în scopuri fiscale în mărime de 649699 lei, ce reprezintă cheltuieli

(fișa contului 711, 714 pentru an. 2015) aferente costului vânzărilor nejustificate

documentar, prin neprezentarea documentelor justificative controlului, astfel în

conformitate cu prevederile art. 189 alin. (2) și art. 225 alin.(2) din Codul fiscal se calcula

prin metode și surse indirecte venitul estimat prin neatribuirea la deducere în scopuri

fiscale cheltuielile neconfirmate documentar în suma de 649699 lei, dar care conform art.

24 alin. (10) din Codul Fiscal deducerea unor asemenea cheltuieli se permite în mărime

de 0.2% din venitul impozabil.

Încălcările menționate mai sus au dus la majorarea venitului obținut în perioada

anului 2015, cu 699730 lei, ceea ce constituie 995595 lei, deducerea cheltuielilor

neconfirmat documentar permise în limitele stabilite, conform art. 24 alin. (10) din Codul

fiscal constituie 1991 lei (0.2% din suma venitului impozabil), de unde suma venitului

impozabil constituie 993604 lei, iar impozitul pe venit - 119232 lei. Astfel de către

societate a fost diminuat impozitul pe venit pentru anul 2015 cu 83728 lei (119232 -

35503), inclusiv 77964 lei impozitul pe venit calculat de la venitul estimat. Diminuarea

impozitului pe venit a dus la neachitarea în termen a impozitului, în încălcarea

prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d), c) din Codul Fiscal.

Efectuând controlul corectitudinii calculării impozitului pe venit reținut din surse de

venituri, altele decât cele salariale în conformitate cu prevederile art. 90 și 90/1 din Codul

Fiscal „Impozitul pe venit” aprobat prin Legea nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 pentru

perioada de activitate 05.11.2013 - 31.12.2016 de către control s-a constatat că entitatea

pentru perioada supusă controlului, a reținut și a achitat impozit pe venit din suma plaților

efectuate în folosul persoanei fizice (LIV), respectiv:

- în perioada L/l0/2015 venitul calculat și îndreptat spre achitare constituie 2023250

lei, suma impozitului pe venit reținut constituie 40465 lei;

- în perioada L/02/2016 și L/09/2016 venitul calculat și îndreptat spre achitare

constituie 2427890 lei, suma impozitului pe venit reținut constituie 48558 lei.

De către control nu a fost posibil de verificat corectitudinea calculării impozitului

pe venit reținut din surse de venituri altele decât cele salariale din cauza neprezentării

controlului documentelor confirmative privind procurările efectuate de la persoanele

fizice (actele de achiziții), cât și documente de plată ce confirmă plățile efectuate în

folosul persoanei fizice, pe veniturile obținute de către acesta, aferent livrării producției

din fitotehnie și horticultura.

Efectuând verificarea corectitudinii calculării TVA pentru perioadele fiscale

01.09.2014 - 31.12.2016, în conformitate cu prevederile Titlului III al Codului Fiscal

aprobat prin Legea nr. 1415-XI11 din 17 decembrie 1997 „Taxa pe valoarea adăugată”

s-a constatat ca SRL „Fructstar” a fost înregistrat ca contribuabil a TVA la data de

01.09.2014 sub nr. 3200692, conform prevederilor art. 112 alin. (2) din Codul fiscal.

Conform prevederilor art. 118 alin. (2) și (4) din Codul Fiscal societatea ține evidența

întregului volum de mărfuri și servicii livrate și a valorilor materiale, serviciilor procurate

în registrul de evidență a livrărilor și procurărilor.

4

Datele TVA declarate și datele determinate conform rezultatului controlului fiscal

pe perioada supusă controlului sânt oglindite în tabela (anexa nr. 2).

La determinarea sumelor TVA spre trecere în cont s-a controlat corectitudinea

trecerii în cont a sumelor TVA prin verificarea provenienței facturilor fiscale eliberate de

către furnizori. Pentru verificare s-a utilizat informația existentă în baza de date a SFS.

Analizând datele din evidența contabilă s-a constatat că pentru perioada L/08/2014

societatea a efectuat livrări la export în suma totală de 1886173.87 lei, depășind plafonul

de înregistrare ca contribuabil a TVA 600000 lei și a fost obligat să se înregistreze nu mai

târziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depășire și conform cererii depuse la data de

18.08.2014, entitatea fost înregistrata în termen în calitate de contribuabil al TVA

conform prevederilor art. 112 alin.(1) din Titlul III al Codului fiscal cu prima perioadă

fiscală L/09/2014 - la verificarea compartimentului „livrări de mărfuri și servicii” pentru

întreaga perioadă ce a fost supusă controlului s-a constatat:

- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea

atât în registrul livrărilor cât și în declarația privind TVA pentru perioada L/10/2014, a

majorat valoarea livrării de mărfuri la cota zero, în boxa 5 din declarație, cu 43014.85 lei,

deoarece conform bazei informaționale a Serviciului Vamal pentru perioada L/l0/2014

societatea a efectuat livrări la export impozitate la cota zero în sumă de 1159515.56 lei,

dar nu 1202530.41 lei declarat de către societate;

- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea

atât în registrul livrărilor cât și în declarația privind TVA pentru perioada L/08/2015 n-a

declarat livrările la export în sumă de 72670.92 lei, conform bazei informaționale a

Serviciului Vamal, pentru perioada L/08/2015, societatea a efectuat livrări la export

impozitate la cota zero conform declarației vamale nr. 5312 din 22.08.2015;

- încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) și art. 97 din Codul Fiscal, societatea

atât în registrul livrărilor, cât și în declarația privind TVA pentru perioada 1709/2015, a

majorat volumul livrărilor la export în sumă de 27447.83 lei, conform bazei

informaționale a Serviciului Vamal pentru perioada L/09/2015 societatea a efectuat

livrări la export impozitate la cota zero în sumă de 249065.04 lei, dar nu 276512.87 lei

declarat de către societate.

Încălcările menționate mai sus de către control au dus la micșorarea volumului

livrărilor pentru an. 2014 cu 43014 lei, iar pentru an. 2015 la majorarea volumului

livrărilor cu 45223 lei, dar n-au influențat la apariția obligațiunilor suplimentare aferentă

TVA la buget.

La verificarea corectitudinii calculării taxei pentru amenajarea teritoriului pentru

perioada fiscală T/04/2013 - T/01-04/2016, conform Titlului VII al Codului Fiscal

„Taxele locale” aprobat prin Legea nr. 93-XV din 1 aprilie 2004 și deciziei Consiliului

Primăriei Lipcani s-a constatat că, pentru perioada T/04/2015, societatea a dispus de 2

persoane angajate, dar taxa pentru amenajarea teritoriului s-a calculat pentru o persoana,

astfel diminuând taxa cu 60 lei pentru perioada T/04/2015, fapt ce a dus la neachitarea în

termen a taxei pentru amenajarea teritoriului și prezentarea dării de seamă pentru

T/04/2015 cu date neautentice, în încălcarea prevederilor art. 292 din Codul Fiscal.

5

La efectuarea controlului corectitudinii calculării și declarării și achitării primelor

de asigurare medicală pentru perioada T/04/2013-T/03/2016 în conformitate cu

prevederile art. 17 alin. (4) al Legii nr. 585-XIII din 27 februarie 1998 și a Legii nr. 1593-

XV din 26 decembrie 2002 „Cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală” s-au constatat următoarele:

- la efectuarea analizei documentelor de evidentă contabilă s-a constatat că

societatea a început activitatea în perioada L/07/2014 achiziționând marfa, (fișa contului

217, 521, 532 pentru L/07-09/, 12/2014), dar salariu la conducător s-a calculat numai

pentru L/10-11/2014, L/06-11/2015 astfel pentru desfășurarea activității este necesar de

cel puțin un salariat. Conform prevederilor art. 189 alin. (2) și art. 225 alin. (2) din Codul

fiscal de către control se estimează salariu calculat pentru un salariat de la cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru an. 2014 și an. 2015, aprobat de

Guvern prin Hotărârea nr. 1000 din 13 decembrie 2013 și nr. 974 din 4 decembrie 2014

pentru perioada L/07-09, 12/2014, în mărime de 16900 lei (câte 4225 lei lunar) și pentru

L/01-05/, 12/2015, în mărime de 27000 lei (câte 4500 lei lunar). De la salariu calculat

suplimentar de către control, se calcula primele de asigurare obligatorie de asistenta

medicală datorată de angajator, calculate de la venitul din salariul estimat în mărime de:

676 lei (16900 lei x 4%) pentru perioada L/07-09, 12/2014 (câte 169 lei lunar), și 1215

lei (27000 lei x 4.5%) pentru L/01-05/, 12/2015 (câte 202.5 lunar). Astfel în total de către

control s-a calculat primele de asigurare obligatorie de asistenta medicala datorată de

angajator de la estimarea venitului din salariu în mărime totală de 1891 lei.

În rezultatul verificării corectitudinii calculării contribuțiilor de asigurări sociale de

stat de către control, în baza prevederilor art. 189 alin.(2) și art.225 alin.(2) din Codul

fiscal se estimează salariu calculat pentru un salariat de la cuantumul salariului mediu

lunar pe economie, prognozat pentru an.2014 și an.2015 aprobat de Guvern prin

Hotărârea nr. 1000 din 13.12.2013 și nr.974 din 04.12.2014 pentru perioada L/07-09,

12/2014 în mărime de 16900 lei (câte 4225 lei lunar) și pentru L/01-05,12/2015 în

mărime de 27000 lei (câte 4500 lei lunar). De la salariu calculat suplimentar de către

control se calcula contribuțiile de asigurare socială de stat obligatorii virate de angajator,

calculate de la venitul din salariul estimat în mărime de: 3887 lei ( 16900 lei x 23%)

pentru perioada L/07-09, 12/2014 (câte 971.75 lei lunar), și 6210 lei (27000 lei x 23%)

pentru L/01-05/, 12/2015 (câte 1242 lunar).

În total de către control s-a calculat contribuții sociale de asigurare obligatorie

obligatorii de la estimarea venitului din salariu în mărime totală de 10097 lei. De către

control s-a calculat adăugător:

- impozitul pe venit obținut din activitatea de întreprinzător diminuat pentru

perioada fiscală A/2015 în mărime de 83728 lei (inclusiv 77964 lei calculate prin metode

și surse indirect);

- taxa pentru amenajarea teritoriului diminuat pentru perioada fiscală T/04/2015 în

sumă de 60 lei;

- primele obligatorii de asistență medicală diminuate pentru perioada T/03-04/2014

și T/01-02, 04/2015 în mărime de 1891 lei, calculate prin metode și surse indirecte;

6

- contribuții de asigurare de stat obligatorie diminuate pentru perioada T/03-

04/2014, L/01-05/, 12/2015 în mărime de 10097 lei, calculate prin metode și surse

indirecte.

Astfel, Elenciuc R., gestionând activitatea întreprinderii „Fruct-Star” SRL, a

săvârșit acțiuni prejudiciabile de eschivare de la achitarea impozitelor și taxelor la

bugetul public național a întreprinderilor, prin includerea în documente contabile, fiscale

și financiare a datelor vădit denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli

care nu au la bază operațiuni reale și care au la bază operațiuni ce nu au existat, și

tăinuirea unor obiecte impozabile, acțiuni care au condus la neachitarea taxelor și

impozitelor în sumă totală de 95776 lei.

În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Bona-

Fruct” SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală

Nord a Serviciului Fiscal de Stat nr. 5-682280,682281 din 31 iulie 201 7, s-a constatat că:

Prin derogare de la art. 8 pct. (2) lit. c), f) din Codul Fiscal ce prevede: „să țină

contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să

prezinte organului fiscal și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările

de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de

evidență în conformitate cu cerințele legislației”, „în caz de control al respectării

legislației fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcții de răspundere ale

organelor cu atribuții de administrare fiscală documentele de evidență, dările de seamă

fiscale și alte documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător,

calcularea și achitarea la buget a impozitelor și taxelor și acordarea facilităților, să

permită accesul, în cazul ținerii evidenței computerizate, la sistemul electronic de

contabilitate” , art. 17 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie 2007, conform

căruia: „Deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de

proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora

în contabilitate se interzic”, art. 43 din Legea contabilității nr. 13-XVI din 27 aprilie

2007, care prevede: „Răspunderea pentru organizarea păstrării și integritatea

documentelor contabile o poartă conducătorul entității”, de către contribuabil n-au fost

prezentate controlului documentele de evidență contabilă, dările de seamă fiscale și alte

documente și informații privind desfășurarea activității de întreprinzător, fapt ce a dus la

necesitatea estimării obligațiunile fiscale prin metode și surse indirecte. Impozitul pe

venit obținut din activitatea de întreprinzător: Perioada supusă necontrolului A/201, 1-

A/2014 și perioada supusa controlului A/2015-A/2016.

Conform Raportului de profit și pierderi prezentate, SRL „Bona-Fruct” a înregistrat

până la impozitare pentru perioada anului 2012 profit în sumă de 54064 lei, pentru

perioada anului 2013 profit în sumă de 430614 lei, pentru perioada anului 2014 profit în

sumă de 196495 lei, iar pentru perioadele an. 2011, an. 2015 și an. 2016, Rapoartele

financiare nu au fost prezentate.

Pentru perioada supusă controlului, conform Declarațiilor cu privire la impozitul pe

venit pentru anii 2011-2014, contribuabilul, luând în considerație ajustarea veniturilor și

cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale, a declarat pierdere:

7

- anul 2011 în sumă de - 95 lei,

și a declarat impozit pe venit pentru perioada:

- anul 2012 în sumă de 6488 lei,

- anul 2013 în sumă de 51674 lei,

- anul 2014 în sumă de 23579 lei.

Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,

care prevede că: „Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la

venitul societății se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern,

potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25

martie a anului următor anului fiscal de gestiune” pentru perioada fiscală an. 2015 și an.

2016, entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12,

IVAO15).

În baza art. 134 alin. (12), art. 189 alin. (2), art. 225 din Codul Fiscal și a

Recomandărilor metodice privind estimarea obligației fiscale a contribuabililor prin

metode și surse indirecte aprobate prin Ordinul IFPS nr. 505 din 12 iunie 2015 și

modificărilor ulterioare aprobate prin Ordinul IFPS nr. 351 din 4 aprilie 2016, se

recalcula obligația fiscală a SRL „Bona-Fruct”, cu utilizarea metodei comparative, care

presupune: „la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit a persoanelor

juridice și fizice care practică activitate de întreprinzător, sau activitate profesională se

va ține cont de cheltuielile argumentate economic aferente activității de întreprinzător,

conform prevederilor art. 24 al Codului fiscal”.

Respectiv, la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător pentru an. 2011- an. 2016, conform SISFS se va ține cont de:

1) Venituri (cea mai mare sumă):

- suma totală a veniturilor (intrări de mijloace bănești la conturile bancare), ceea ce

constituie: an. 2011 - 1700 lei, an. 2012 - 4591 098 lei, an. 2013 - 16828023 lei, an. 2014

- 24587536 lei, an. 2015 - 8254786 lei, an. 2016 - 0 lei.

- volumul livrărilor conform Declarațiilor privind TVA, prezentate de către agentul

economic, ceea ce constituie: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (L/10-12) - 4505521 lei, an. 2013

- 18758753 lei, an. 2014 - 24 702 831 lei, an. 2015 - 26387035 lei, an. 2016 - 0 lei.

- volumul exportului de marfă, conform informației Serviciului Vamal, constituie

respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 7606037 lei, an. 2013 - 18674564 lei, an. 2014 -

25165960 lei, an. 2015 - 26588992 lei, an. 2016 - 0 lei.

2) Cheltuieli:

- volumul procurărilor, conform produsului informațional „Procurările pe facturi

fiscale efectuate de toate tipurile de întreprinderi TVA 12” din anexele la Declarațiile

privind TVA, prezentate de către furnizorii agentului economic, constituie corespunzător:

an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 14777 lei, an. 2013 - 19908920 lei, an. 2014 - 3079127 lei, an.

2015 - 2734558 lei, an. 2016 - 0 lei.

- volumul importului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie

respectiv: an. 2013 - 84002 lei, an. 2014 - 316769 lei.

8

- salariul calculat și achitat, conform Dărilor de seamă privind suma venitului

achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV09/IRV14):

- an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 5200 lei, an. 2013 - 80203 lei, an. 2014 – 91634 lei, an.

2015 - 41818 leii, an. 2016 - 0 lei;

- contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de

23%;

- anul 2011 - 0 lei, anul 2012 - 0 lei, anul 2013 - 13985 lei, anul 2014 - 20745 lei,

anul 2015 - 12888 lei, anul 2016 - 0 lei;

- primele de asigurare obligatorie de asistență medicală achitate de angajator,

constituie respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (T/03-04) - 182 lei, an. 2013 - 2807 lei, an.

2014 - 3665 lei, an. 2015 (T/01-02) - 1822 lei, an. 2016 - 0 lei;

- taxa pentru amenajarea a teritoriului constituie: an. 2011 (T/02-04) - 75 lei, an.

2012 - 90 lei, an. 2013 - 120 lei, an. 2014- 280 lei, an. 2015 (T/01-02) - 60 lei, an. 2016 -

0 lei.

Conform Informației din Banca centrală de date a cadastrului, administrată de ÎS

„Cadastru” pe numele SRL „Bona-Fruct”, nu este înscris dreptul de proprietate asupra

bunurilor imobile din Republica Moldova.

În baza Raportului financiar pentru anul 2013 (r.240 din bilanțul contabil), la

situația din 31 decembrie 2013 întreprinderea a reflectat stocuri de marfă în sumă de

4925411 lei. Această sumă va fi luată în calcul la estimarea impozitului pe venit pentru

anul 2014.

În cadrul efectuării controlului fiscal au fost analizate actele de achiziție și

explicațiile persoanelor fizice furnizori, prezentate de către colaboratorii organelor de

urmărire penală, conform cărora s-a constatat că majoritatea persoanelor fizice nu

confirmă faptul livrării, dar fiind stabilite și unele cazuri de confirmare a livrării, dar nu

în cantitățile și sumele indicate în acte. Astfel de către control nu s-a luat în calcul costul

procurărilor de la persoane fizice la aprecierea venitului impozabil.

În total, suma cheltuielilor pentru estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului

pe venit din activitatea de întreprinzător constituie:

- anul 2011 - 75 lei, anul 2012 - 20249 lei, anul 2013 - 15164626 lei, anul 2014 -

8437631 lei, anul 2015 - 2791146 lei, anul 2016 - 0 lei.

Reieșind din volumul venitului estimat - cea mai mare sumă a veniturilor fără TVA

conform surselor indirecte, anexa nr. 1) pentru perioadele fiscale menționate (1700 lei -

anul 2011, 7655128 lei - anul 2012, 19754538 lei - anul 2013, 27451757 lei - anul 2014,

26588992 lei - anul 2015 și 0 lei - anul 2016) și sumă cheltuielilor calculate mai sus,

entitatea a obținut venitul impozabil va constitui suma de 1625 lei pentru anul 2011,

7634879 lei pentru anul 2012, 4589912 lei pentru anul 2013, 19014126 lei pentru anul

2014, 23797846 lei pentru anul 2015 și 0 lei pentru perioada fiscală a anului 2016.

Astfel, conform art. 15 lit. d) din Codul Fiscal, care prevede că „suma totală a

impozitului pe venit se determină în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față

de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic”, și ținând cont de

prevederile art. 24 alin. (10) din Codul Fiscal, care „permite deducerea cheltuielilor

9

ordinare și necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,

neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil”, și anume 3 lei

pentru perioada an. 2011, 15299 lei - an. 2012, 9180 lei - an. 2013, 38028 lei - an. 2014,

47596 lei - an. 2015, urmează a fi calculat impozitul pe venit pentru:

- anul 2011 în sumă de 243 lei ((1625-3) x 15%);

- anul 2012 - 1134832 lei ((7 634 879 - 15 270 - 54 064) x 15%);

- anul 2013 - 622518 lei ((4 589 912 - 9 180 - 430 614) x 15%);

- anul 2014 - 2816940 lei 1(19 014 126 - 38 028 - 196 495)x 15%).

Pentru anul 2015 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit

(forma VF.N12), impozitul pe venit urmează a fi calculat conform art. 15 alin. b) din

Codul Fiscal la cota de 12% în sumă de 2 850 030 lei ((23797846 - 47596) x 12%).

Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,

pentru anul 2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit

(forma VF.N12), dar în rezultatul analizei informațiilor disponibile din alte surse, de

control nu s-au constatat surse de venit impozabile. Ca consecință în rezultatul

controlului s-a constatat:

- diminuarea impozitului pe venit obținut din activitate de întreprinzător pentru anul

2011 cu 243 lei, pentru anul 2012 cu 1128344 lei, pentru anul 2013 cu 570844 lei, pentru

anul 2014 cu 2793361 lei;

- eschivarea de la calcul și plată impozitul pe venit din activitate de întreprinzător

pentru anul 2015 cu 2850030 lei;

- prezentarea cu informație neautentică a Declarațiilor cu privire la impozitul pe

venit (forma VENI2) pentru perioadele fiscale A/201 l-A/2014 - 4 cazuri;

- neprezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit (forma IVA015) pentru

perioada fiscală A/2016- 1 caz;

- neprezentarea Notei de informare privind salariul și alte plăți efectuate de către

patron în folosul angajaților, precum și plățile achitate rezidenților din alte surse de venit

decât salariu și impozitul pe venit reținut din aceste plăți pentru anul 2015 un caz;

- neprezentarea declarațiilor privind TVA pentru perioada L/07-09/2015 - 3 cazuri.

Astfel, prin acțiunile sale Elenciuc R. n-a achitat impozitul în proporții deosebit de

mari, în sumă totală de 7342822 lei.

Persoana juridică Societatea cu Răspundere Limitată „Bona-Fruct” urmărind scopul

eschivării de la achitarea impozitelor și taxelor la bugetul public național și obținerii unor

avantaje economice și materiale, în perioada anilor 2011-2016, Elenciuc R., a gestionat

activitatea persoanei juridice „Bona-Fruct” SRL, punând în aplicare o schemă

frauduloasă manifestată prin includerea în documentele contabile, fiscale și/sau financiare

a datelor vădit denaturate privind veniturile și cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la

bază operațiuni reale și/ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, și tăinuirea unor

obiecte impozabile, acțiuni ce au condus la neachitarea impozitelor față de bugetul de stat

în proporții deosebit de mari.

Elenciuc R. a gestionat activitatea întreprinderii „Bona-Fruct” SRL, unde a deținut

calitatea de conducător și contabil până la 11.06.2015 și din 12.11.2015 până la

10

12.06.2016, în baza procurii a reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct” SRL,

Sandul V., deși din data de 12.06.2015 unicul fondator al persoanei juridice date era

Sandul V., care în realitate nu a desfășurat activitate de întreprinzător, activitatea

întreprinderii fiind în întregime gestionată de Elenciuc R.

În conformitate cu rezultatele controlului fiscal efectuat la întreprinderea „Bona-

Fruct” SRL, reflectate în actul de control emis de Direcția Generală Administrare Fiscală

Nord a Serviciului Fiscal de Stat nr.5-682280, 682281 din 31 iulie 2017, s-a constatat că:

Conform Raportului de profit și pierderi prezentate, SRL „Bona-Fruct” a înregistrat

până la impozitare pentru perioada anului 2012, profit în sumă de 54064 lei, pentru

perioada anului 2013 profit în sumă de 430614 lei, pentru perioada anului 2014 profit în

sumă de 196495 lei, iar pentru perioadele anului 2011, anului 2015 și anului 2016

Rapoartele financiare nu au fost prezentate.

Pentru perioada supusă controlului, conform Declarațiilor cu privire la impozitul pe

venit pentru anii 2011-2014, contribuabilul, luând în considerație ajustarea veniturilor și

cheltuielilor conform prevederilor legislației fiscale, a declarat pierdere:

- anul 2011 în sumă de - 95 lei, și a declarat impozit pe venit pentru perioada :

- anul 2012 în sumă de 6488 lei;

- anul 2013 în sumă de 5 1674 lei;

- anul 2014 în sumă de 23579 lei.

Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,

care prevede că: „Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la

venitul societății se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern,

potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25

martie a anului următor anului fiscal de gestiune”, pentru perioada fiscală an. 2015 și an.

2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VENI2,

IVA015).

În baza art. 134 alin. (12), art. 189 alin. (2), art. 225 din Codul Fiscal,

Recomandărilor metodice privind estimarea obligației fiscale a contribuabililor prin

metode și surse indirecte aprobate, prin Ordinul IFPS nr. 505 din 12.06.2015 și

modificărilor ulterioare aprobate prin Ordinul IFPS nr. 351 din 04.04.2016, se recalculă

obligația fiscală a SRL „Bona-Fruct”, cu utilizarea metodei comparativă, care presupune

”la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit a persoanelor juridice și

fizice care practică activitate de întreprinzător, sau activitate profesională se va ține cont

de cheltuielile argumentate economic aferente activității de întreprinzător, conform

prevederilor art. 24 al Codului fiscal”.

Respectiv, la estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător pentru an. 2011 - an. 2016, conform SISFS se va ține cont de:

1) Venituri ( cea mai mare suma):

- suma totală a veniturilor (intrări de mijloace bănești la conturile bancare), ceea ce

constituie: an. 2011-1700 lei, an. 2012 - 4591098 lei, an. 2013 - 16828023 lei, an. 2014 -

24587536 lei, an. 2015 - 8254786 lei, an. 2016 - 0 lei;

11

- volumul livrărilor conform Declarațiilor privind TVA, prezentate de către agentul

economic, ceea ce constituie: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (L/l0-12) - 4505521 lei, an. 2013 -

18758753 lei, an. 2014 - 24702831 lei, an. 2015 - 26387035 lei, an. 2016 - 0 lei;

- volumul exportului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie

respectiv: an. 2011 - 0 lei, an.2012 - 7606037 lei, an. 2013 - 18674564 lei, an. 2014 -

25165960 lei, an. 2015 - 26588992 lei, an. 2016 – 0 lei.

2) Cheltuieli:

- volumul procurărilor, conform produsului informațional „Procurările pe facturi

fiscale efectuate de toate tipurile de întreprinderi TVA 12” din anexele la Declarațiile

privind TVA, prezentate de către furnizorii agentului economic, constituie corespunzător:

an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 14777 lei, an. 2013 - 19908920 lei, an. 2014 - 3079127 lei, an.

2015 - 2734558 lei, an. 2016 - 0 lei;

- volumul importului de marfă conform informației Serviciului Vamal, constituie

respectiv: an. 2013 - 84002 lei, an. 2014 - 316769 lei;

- salariul calculat și achitat, conform Dărilor de seamă privind suma venitului

achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (forma IRV09/IRV14): an. 2011 - 0 lei, an.

2012 - 5200 lei, an. 2013 - 80203 lei, an. 2014 - 91634 lei, an. 2015 - 41818 lei, an. 2016

- 0 lei;

- contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori în mărime de

23%: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 - 0 lei, an. 2013 - 13985 lei, an. 2014 - 20745 lei, an. 2015

- 12888 lei, an. 2016 - 0 lei;

- primele de asigurare obligatorie de asistență medicală achitate de angajator,

constituie respectiv: an. 2011 - 0 lei, an. 2012 (1703-04) - 182 lei, an. 2013 - 2807 lei, an.

2014 - 3665 lei, an. 2015 (T/01 -02) - 1822 lei, an. 2016 -0 lei;

- taxa pentru amenajarea a teritoriului constituie: an. 2011 (T/02-04) - 75 lei,

an. 2012 - 90 lei, an. 2013 - 120 lei, an. 2014-280 lei, an. 2015 (T/01 -02) - 60 lei, an.

2016 - 0 lei.

Conform Informației din Banca centrală de date a cadastrului, administrată de ÎS

„Cadastru” pe numele SRL „Bona-Fruct”, nu este înscris dreptul de proprietate asupra

bunurilor imobile din Republica Moldova.

În baza Raportului financiar pentru anul 2013 (r. 240 din bilanțul contabil), la

situația de 31.12.2013 întreprinderea a reflectat stocuri de marfă în sumă de 4925411 lei.

Această sumă va fi luată în calcul la estimarea impozitului pe venit pentru anul 2014.

În cadrul efectuării controlului fiscal au fost analizate actele de achiziție și

explicațiile persoanelor fizice furnizori, prezentate de către colaboratorii organelor de

urmărire penală, conform cărora s-a constatat că majoritatea persoanelor fizice nu

confirmă faptul livrării, dar fiind stabilite și unele cazuri de confirmare a livrării, dar nu

în cantitățile și sumele indicate în acte. Astfel de către control nu s-a luat în calcul costul

procurărilor de la persoane fizice la aprecierea venitului impozabil.

În total, suma cheltuielilor pentru estimarea obligațiilor fiscale aferente impozitului

pe venit din activitatea de întreprinzător constituie: anul 2011 - 75 lei, anul 2012 - 20249

12

lei, anul 2013 - 15164 626 lei, anul 2014 - 8437631 lei, anul 2015 - 2791146 lei, anul

2016 - 0 lei.

Reieșind din volumul venitului estimat (cea mai marc sumă a veniturilor fără TVA

conform surselor indirecte, anexa nr. 1) pentru perioadele fiscale menționate (1700 lei -

anul 2011, 7655128 lei - anul 2012, 19754538 lei - anul 2013, 27451757 lei - anul 2014,

26588992 lei - anul 2015 și 0 lei - anul 2016) și suma cheltuielilor calculate mai sus,

entitatea a obținut venitul impozabil va constitui suma de 1625 lei pentru anul 2011,

7634879 lei pentru anul 2012, 4589912 lei pentru anul 2013, 19014126 lei pentru anul

2014, 23797846 lei pentru anul 2015 și 0 lei pentru perioada fiscală a anului 2016.

Astfel, conform art. 15 lit. d) din Codul fiscal, care prevede că; „suma totală a

impozitului pe venit se determină în mărime de 15% din depășirea venitului estimat față

de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic”, și ținând cont de

prevederile art. 24 alin. (10) din Codul Fiscal, care „permite deducerea cheltuielilor

ordinare și necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,

neconfirmate documentar. în mărime de 0,2% din venitul impozabil”, și anume 3 lei

pentru perioada an. 2011, 15299 lei - an. 2012, 9180 lei - an. 2013, 38028 lei - an. 2014,

47596 lei - an. 2015, urmează a fi calculat impozitul pe venit pentru:

- anul 2011 în sumă de 243 lei ((1625-3) x l5%),

- anul 2012- 1134832 lei ((7634879- 15270 - 54064) x 15%),

- anul 2013- 622518 lei ((4589912 - 9180 - 430614) x 15%),

- anul 2014 - 2816940 lei ((19014126 - 38028 - 196495) x 15%).

Pentru anul 2015 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit

(forma VFN12), impozitul pe venit urmează a fi calculat conform art. 15 lit. b) din Codul

Fiscal la cota de 12% în sumă de 2850030 lei ((23797846 - 47596) x 12%).

Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,

pentru anul 2016 entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit

(forma VENI2), dar în rezultatul analizei informațiilor disponibile din alte surse, de

control nu s-au constatat surse de venit impozabile. Ca consecință în rezultatul

controlului s-a constatat:

- diminuarea impozitului pe venit obținut din activitate de întreprinzător pentru anul

2011 cu 243 lei, pentru anul 2012 cu 1128344 lei, pentru anul 2013 cu 570844 lei, pentru

anul 2014 cu 2 93361 lei;

- eschivarea de la calcul și plată impozitul pe venit din activitate de întreprinzător

pentru anul 2015 cu 2850030 lei;

- prezentarea cu informație neautentică a Declarațiilor cu privire la impozitul pe

venit (forma VENI2) pentru perioadele fiscale A/201 1-A/2014 - 4 cazuri;

- neprezentarea Declarației cu privire la impozitul pe venit (forma IVA015) pentru

perioada fiscala A/2016 -1 caz;

- neprezentarea Notei de informare privind salariul și alte plăți efectuate de către

patron în folosul angajaților, precum și plățile achitate rezidenților din alte surse de venit

decât salariu și impozitul pe venit reținut din aceste plăți pentru anul 2015 - 1 caz.

- neprezentarea declarațiilor privind TVA pentru perioada 1707-09/2015 - 3 cazuri.

13

Prin urmare, persoana juridică SRL „Bona-Fruct” nu a achitat impozitul în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 7342822 lei.

Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, evaziunea fiscală a întreprinderilor,

comisă prin includerea în documente contabile, fiscale și financiare a unor date

denaturate privind veniturile și cheltuielile și prin tăinuirea unor obiecte impozabile,

care a dus la neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror,

avocatul Odobescu Gh. în interesul inculpatului Elenciuc R. și reprezentantul SRL „Bona

Fruct”, Sandu S.

3.1. Procurorul a invocat că prima instanță just a concluzionat, că vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate acestuia se confirmă prin totalitatea

probelor administrate, la fel, a acceptat cererea acestuia privind examinarea cauzei penale

în procedură specială în ordinea art. 364/1 Cod de procedură penală, însă, pedeapsa sub

formă de amendă este una prea blândă, nefiind în acest sens luate în calcul că Elenciuc R.

a săvârșit o infracțiune cu intenție directă, urmărind scopul eschivării de la achitarea

impozitelor și taxelor la bugetul public național și obținerii de avantaje economice și

materiale, care a condus la neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari.

Instanța urma să ia în considerație la stabilirea pedepsei, gravitatea faptelor

săvârșite, pericolul social sporit al faptelor, scopul pedepsei penale care urmărește

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi fapte atât din partea

inculpatului cât și de alte persoane, mărimea prejudiciului cauzat statului prin infracțiune.

În speță, erau întrunite toate condițiile și premizele legale de a-i aplica lui Elenciuc

R. pedeapsă sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar. Orice altă

soluție, reieșind din circumstanțele cazului și persoana făptuitorilor, se prezintă drept una

ilegală, nemotivată și neechitabilă.

Din considerentele arătate, procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în

partea stabilirii pedepsei în privința lui Elenciuc R., cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie aplicată, în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsa în

limitele art. 364/1 Cod de procedură penală, de închisoare pe un termen de - 4 (patru) ani,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.2. Avocatul Odobescu Gh. a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea

stabilirii pedepsei, cu aplicarea ultra-activității legii penale de până la 07.11.2016,

luându-se în calcul unitatea convențională în mărime de 20 lei.

În motivarea apelului, apărătorul a invocat că pedeapsa pentru astfel de infracțiuni

în urma modificărilor din 07.11.2016 se pedepsește cu amendă în mărime de la 3350 la

5350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 6 ani. Infracțiunea comisă de

Elenciuc R. a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea convențională

constituia 20 de lei, în prezent, conform art. 64 Cod penal a suferit modificări prin Legea

14

nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia unitatea convențională

este egală cu 50 de lei. Drept urmare, cuantumul amenzii în perioada consumării

infracțiunii, până la intrare în vigoare a noii legi, a fost următorul: de la 2000 la 3000

unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani (1 u.c. fiind egală cu 20 lei ).

Pentru cele enunțate, apelantul consideră că trebuie aplicate prevederile art. 64 Cod

penal, în redacția Legii penale de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei.

3.3. Reprezentantul SRL „Bona-Fruct”, Sandu S., a solicitat casarea parțială a

sentinței, în partea aplicării pedepsei cu aplicarea retroactivității legii penale de până la

07.11.2016, luând în calcul unitatea convențională de 20 lei.

Pedeapsa pentru astfel de infracțiune, în urma modificărilor din 07.11.2016 se

pedepsește cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unități convenționale cu privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice (u. c. egală

cu 50 lei). Infracțiunea a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea

convențională constituia 20 de lei, în prezent, art. 64 Cod penal a suferit modificări prin

Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia unitatea

convențională este egală cu 50 de lei.

Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii, deci până la intrarea în

vigoare a noii legi, a fost următorul: amendă în mărime de la 2000 - la 5000 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate (u. c. este egală cu

20 lei).

Prin urmare, consideră necesar și legal de a fi aplicată în cazul din speță ultra-

activitatea legii penale, care reiese din aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul când

o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancțiune mai

ușoară, dar pe parcursul urmăririi penale sau al judecării cauzei, ea a fost abrogată și

înlocuită cu o lege nouă care prevede o sancțiune mai aspră. În acest caz se va aplica

ultraactiv legea veche.

Pentru cele enunțate, consideră că trebuie aplicate prevederile art. 64 Cod penal, în

redacția Legii de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în

vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei. Vinovăția SRL

„Bona-Fruct” a fost dovedită pe deplin, acesta a recunoscut fapta incriminată, este de

acord de a achita amenda, însă conform prevederilor când unitatea convențională era 20

de lei, adică potrivit principiului ultraactivității legii penale.

admise apelurile declarate, inclusiv din oficiu, cu casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, după cum urmează:

- Elenciuc R. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.

244 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 Cod procedură penală, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2600 (două mii șase sute) unități

convenționale echivalentul sumei de 52000 (cincizeci și două mii) lei, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de antreprenor pe un termen de 2 (doi) ani.

15

- Societatea cu Răspundere Limitată „Bona Fruct” a fost recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei

legi, cu aplicarea art. 364/1 Cod procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 3000 (trei mii) unități convenționale echivalentul a 60000

(șaizeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitățile: comerțul cu ridicata al

cartofilor, legumelor, fructelor și comerțul cu ridicata al produselor agricole brute și

animalelor vii pe un termen de 2 (doi)ani.

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Elenciuc R. și a Societății cu Răspundere Limitată „Bona Fruct” în faptele incriminate

acestora în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, de altfel, în această latură sentința nu a

fost contestată.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a considerat că argumentele din

apeluri sunt întemeiate, opinând pentru modificarea sentinței în latura stabilirii pedepsei

ce ține de aplicarea prevederilor art. 64 Cod penal și anume la echivalarea pedepselor

aplicate lui Elenciuc R. în mărime de 2600 unități convenționale echivalentă cu suma de

130000 lei și a pedepsei aplicate pentru SRL „Bona Fruct” în mărime de 3000 unități

convenționale echivalentă cu suma de 150000 lei. Or, instanța de fond la stabilirea

pedepsei inculpaților a ignorat prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal, care prevede că

legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Totodată, s-a menționat că instanța de fond neîntemeiat a privat SRL „Bona Fruct”

de dreptul de a exercita activități pe un termen nedeterminat, or, conform art. 65 alin. (2)

Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate poate fi stabilită de instanța de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în

cazurile expres prevăzute în Partea specială a codului, pe un termen de la un an la 15 ani.

Astfel, la stabilirea pedepsei cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate, termenul de privare trebuie indicat expres, acesta

neputând să fie nelimitat, or, neindicarea acestui termen ar duce la privarea pe toată

perioada existenței persoanei juridice, ce într-un fel ar echivala cu lichidarea ultimei.

Referitor la apelul procurorului, instanța de apel l-a admis inclusiv din oficiu în

latura aplicării de instanța de fond a prevederilor art. 64 alin. (31) Cod penal și a casat

sentința în această latură, or, potrivit prevederilor legale aplicate în cazul infracțiunilor

ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda

stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărârea devine

executorie, totodată, în speță infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal

face parte din categoria infracțiunilor grave.

Astfel, la emiterea hotărârii noi, instanța de apel a exclus dispoziția ce ține de

prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal.

16

Cu referire la cele invocate de procurorul-apelant în partea ce ține de înăsprirea

pedepsei penale, instanța de apel a respins aceste solicitări, or, reieșind din normele

legale și anume din conținutul art. 61 și 75 Cod penal, precum și din materialele cauzei se

dovedește inoportunitatea înăspririi acesteia față de Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct”,

scopul pedepsei penale fiind atins și prin pedepsele stabilite sub formă de amendă,

nefiind constatate careva încălcări la capitolul dat.

o cu recurs ordinar, fondat pe temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și dispunerea

rejudecări cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a menționat că este neargumentat de către Colegiul Penal al Curții de

Apel Bălți, la calcularea pedepsei penale pe acest caz, folosirea cuantumului unității

convenționale în mărime de 20 lei și nu de 50 lei. Astfel, din materialele cauzei penale, se

constată că în urma controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală

Nord a SFS a fost verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul

public național pentru perioada anilor 2011 - 2016. Anul bugetar în Republica Moldova

începe cu data de 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie a fiecărui an. Ca rezultat al

verificărilor s-au constatat încălcări comise atât de către persoana fizică Elenciuc R. cât și

de persoana juridică „Bona Fruct” în perioada anului 2016.

Prin derogare de la prevederile art. 83 alin. (4) și art. 187 alin. (3) din Codul Fiscal,

„Declarația cu privire la impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societății

se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern, potrivit formei

aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu mai târziu de 25 martie a anului

următor anului fiscal de gestiune, pentru perioada fiscală a anului 2015 și a anului 2016

entitatea nu a prezentat Declarația cu privire la impozitul pe venit” or, modificarea în

art. 64 Cod penal, ce ține de mărimea unității convenționale, este aplicabilă din 7

noiembrie 2016, adică până la finele anului fiscal supus controlului și până la expirarea

datei de prezentare a Declarației cu privire la impozitul pe venit.

2018, recursul declarat a fost admis, cu casarea totală a deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Bălți din 28 februarie 2018, în cauza penală privindu-i pe Elenciuc R. și SRL

„Bona Fruct” și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

următoarele considerente, de fapt și de drept.

Instanța de apel a admițând apelurile, a invocat că prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 64 Cod penal și art. 10 alin. (2) Cod penal, la

echivalarea pedepselor aplicate lui Elenciuc R. în mărime de 2600 unități convenționale

echivalentul sumei de 130000 lei și a pedepsei aplicate SRL „Bona Fruct” în mărime de

3000 unități convenționale echivalentul sumei de 150000 lei, a ajuns la concluzia casării

parțiale a sentinței, doar în latura pedepselor aplicate, însă în dispozitiv inculpații

17

Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct” se recunosc vinovați cu stabilirea pedepsei,

circumstanțe care constituie erori de drept.

La fel, prima instanță a constatat că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, în corespundere cu prevederile art. 395

Cod procedură penală, cauza fiind examinată în ordinea procedurii simplificate potrivit

art. 364/1 Cod procedură penală, sentința fiind contestată doar în privința pedepsei

aplicate, instanța de apel urma să se expună doar asupra pedepsei aplicate, după cum și

a indicat în motivare, dar nu și să recunoască repetat persoanele vinovate cu aplicarea

pedepsei.

Totodată, Colegiul a menționat că, cauza penală a fost examinată în procedură

simplificată, în condițiile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel

motivează că soluția primei instanțe este una legală și întemeiată, fiind corect încadrate

acțiunile inculpaților în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, indicând că în această

parte sentința nu se contestă (f.d. 233, vol. 1), totodată instanța de apel ajunge la o altă

concluzie decât cea constatată de prima instanță, precum că infracțiunea a fost comisă în

altă perioadă - până la survenirea modificărilor din art. 64 Cod penal (07.11.2016),

motivând, că la calcularea pedepsei inculpaților prima instanță nu a luat în calcul

modificările operate în art. 64 alin. (2) Cod penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, prin

care unitatea convențională de amendă a fost majorată la 50 de lei, concluzii care sunt

contradictorii, fără a cuprinde motivele legale.

29 mai 2019, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare

a sentinței contestate.

de apel a indicat următoarele.

Instanța de fond i-a aplicat inculpatului Elenciuc R. și persoanei juridice SRL

”Bona-Fruct”o pedeapsă prevăzută de lege, proporțională faptei infracționale, ținând

seama de personalitatea inculpatului, imaginea persoanei juridice și consecințele

infracțiunii, fiind acordată deplină eficiență normelor legale ce prevăd individualizarea

pedepsei.

În aceeași ordine de idei s-a mai remarcat și faptul că pedeapsa este echitabilă când

ea impune persoanei vinovate lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile respective,

precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările

societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept

18

încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului Elenciuc R. și

persoanei juridice SRL ”Bona-Fruct” corect a fost stabilită sub formă de amendă. De

asemenea corect a fost calculată mărimea ei.

Instanța de fond corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea lui

inculpatului Elenciuc R. și sancționarea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, precum și

atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei va fi posibil doar prin aplicarea pedepsei de

amendă, fiind respectate în acest sens prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78 Cod

penal, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Pedeapsa aplicată inculpatului Elenciuc R. de instanța de fond este una legală,

întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei – că este infracțiune mai puțin gravă, de prezența circumstanțelor atenuante –

căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, de lipsa la evidența –

medicilor narcolog și psihiatru, caracteristica pozitivă de la locul de trai, consecințele

infracțiunii – cauzarea unui prejudiciu statului, de influența pedepsei asupra corectării și

reeducării lui, fiind aplicată în limita stabilită de lege.

Totodată și pedeapsa aplicată persoanei juridice SRL „Bona-Fruct” este una legală,

întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei – că este infracțiune mai puțin gravă, de prezența circumstanțelor atenuante –

căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii exprimate de

reprezentant, consecințele infracțiunii – cauzarea unui prejudiciu statului, fiind aplicată

în limita stabilită de lege.

De asemenea, prima instanță a luat în considerație comportamentul inculpatului

Elenciuc R. și a reprezentantului persoanei juridice SRL „Bona-Fruct” în cadrul cauzei

penale și atitudinea lor față de fapta infracțională.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă este pe măsură materialului probant administrat,

considerând că această pedeapsă va atinge scopul scontat, va corecta și reeduca

inculpatul, precum și va restabili echitatea socială și va preveni săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și de alte persoane.

Cu referire la apelul procurorului, instanța a menționat că acesta este neîntemeiat,

deoarece art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede ca pedeapsă penală amenda și

închisoarea. La stabilirea pedepsei sau ținut cont de gravitatea faptei ce constituie o

infracțiune mai puțin gravă, de circumstanțele atenuante manifestate prin căința sinceră,

contribuirea la descoperirea infracțiunii, de acceptarea procedurii simplificate de

examinate a cauzei penale, cu cheltuieli minime, de caracteristica pozitivă de la locul de

trai, de lipsa circumstanțelor agravante. Or, instanța de fond corect a individualizat

pedeapsa și i-a aplicat inculpatului Elenciuc R. o sancțiune prevăzută de lege și

proporțională faptei infracționale comise.

Instanța de apel a considerat că nu este rațional ca lui Elenciuc R. să-i fie aplicată

pedeapsa închisorii, după cum a solicitat procurorul. Acesta poate fi corectat, reeducat și

în condițiile pedepsei stabilite de instanța de fond sub formă de amendă. Ca urmare a

pedepsei de amendă, în bugetul public al statului va parveni suma indicată în sentință.

19

Mai mult ca atât, în condițiile de libertate Elenciuc R. va munci și va asigura

restituirea pagubei materiale cauzate statului prin infracțiunea comisă.

Concomitent, cu referire la apelul avocaților, instanța l-a considerat neîntemeiat

menționând că prima instanță corect a stabilit pedeapsa amenzii, dând deplină eficiență

circumstanțelor cauzei și prevederilor legale pertinente.

Potrivit art. 83 alin. (4) lit. a) Cod Fiscal declarația cu privire la impozitul pe venit

se completează în modul și forma stabilite de Ministerul Finanțelor. Cu excepția cazurilor

prevăzute la alin. (5) - (10), declarația cu privire la impozitul pe venit se prezintă

Serviciului Fiscal de Stat nu mai târziu de: a) data de 25 a lunii a treia după finele

perioadei fiscale de gestiune – în cazul persoanelor juridice, formelor organizatorice

rezidenți cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, reprezentanțelor permanente ale

nerezidentului în Republica Moldova.

Conform art. 187 alin. (3) Cod Fiscal, darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să

conțină: a) denumirea (numele și prenumele) contribuabilului; b) codul fiscal al

contribuabilului, iar după caz și codul subdiviziunii acestuia; c) perioada fiscală pentru

care se prezintă; d) tipul impozitului, al taxei, al primelor de asigurare obligatorie de

asistență medicală, al contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii; e) obiectul

impozabil (baza impozabilă); f) cota impozitului, a taxei, a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

g) facilitățile fiscale; h) suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de

asistență medicală, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii; i) alte date și

informații; j) pentru darea de seamă pe suport de hârtie – semnătura persoanelor

responsabile (conducătorul și contabilul-șef) ale contribuabilului sau semnătura

contribuabilului (a reprezentantului acestuia); k) pentru darea de seamă în format

electronic – semnătura electronică, aplicată în modul stabilit de Guvern, sau semnătura

electronică de autentificare, aplicată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, a

persoanelor menționate la lit. j).

În baza normelor legale menționate, declarația cu privire la impozitul pe venit sau

documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu procedura

stabilită de Guvern, potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului fiscal nu

mai târziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.

Din materialele cauzei penale se constată că, în urma controlului efectuat de către

Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a SFS a fost verificată corectitudinea

achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public național pentru perioada anilor 2011 –

data de 31 decembrie a fiecărui an.

Ca rezultat al verificărilor, s-au constatat încălcări comise atât de către persoana

fizică Elenciuc R., cât și persoana juridică SRL „Bona Fruct” în perioada anului 2016

(ultimul an fiscal controlat), care cuprinde întregul an fiscal.

În asemenea circumstanțe, la stabilirea pedepsei inculpatului Elenciuc R. și

persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, corect au fost aplicate prevederile art. 64 alin. (2)

și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în redacția Codului penal după modificarea introdusă

20

prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 207 din 29 iulie

2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, fiind luată just în considerație unitatea

convențională egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350 la 5350 unități

convenționale.

La momentul comiteri faptei și pronunțării sentinței, infracțiunea prevăzută la art.

244 alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit art. 16 Cod penal, era una gravă.

În prezent, reieșind din modificările introduse prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018,

în vigoare din 17 august 2018, infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) Cod penal,

potrivit art. 16 Cod penal, este o infracțiune mai puțin gravă.

Reieșind din aceste modificări și examinarea cauzei până la 29 mai 2019, sunt

aplicabile prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal, care prevede că în cazul infracțiunilor

ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda

stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea

devine executorie. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată

integral.

Gh. în numele inculpatului Elenciuc R. și de avocatul Sandu S. în numele SRL „Bona-

Fruct”. După conținut, cererile de recurs depuse de recurenți sunt similare, atât în cerințe,

cât și în argumentele expuse, de aceea vor fi descrise într-un singur context.

Ambii apărători solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel și a sentinței, în

latura aplicării pedepsei sub formă de amendă, cu emiterea unei noi decizii potrivit căreia

la calcularea pedepsei amenzii stabilite inculpaților, în temeiul art. 64 alin. (2) și art. 244

alin. (2) lit. b) cu aplicarea ultraactivității legii penale de până la 07.11.2016 luând în

calcul u.c. - 20 lei.

În argumentarea celor solicitate, recurenții invocă faptul că, în perioada anilor 2011-

2016 Elenciuc R. a gestionat activitatea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, unde a

deținut calitatea de conducător și contabil până la 11.06.2015 și din 12.11.2015, până la

12.06.2016, în baza procurii a reprezentat interesele administratorului „Bona-Fruct”

Sandu V., activitatea întreprinderii a fost în întregime gestionată de Elenciuc R.

Potrivit rechizitoriului din 25.09.2017, acuzatorul de stat a solicitat de a fi atras la

răspundere penală Elenciuc R. în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal. Pedeapsa pentru

astfel de infracțiuni în urma modificărilor din legea penală din 07.11.2016 se pedepsește

cu amendă în mărime de la 3350 la 5350 unități convenționale sau cu închisoare de până

la 6 ani.

Infracțiunea comisă a fost consumată la mijlocul anului 2016, când unitatea

convențională constituia 20 de lei, în prezent, conform art. 64 Cod penal a suferit

modificări prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, potrivit căreia

unitatea convențională este egală cu 50 lei.

Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii deci până la intrare în

vigoare a noii legi a fost următorul: de la 2000 la 3000 unități convenționale sau cu

închisoare de până la 3 ani (unități convenționale egală cu 20 lei).

21

Principiul neretroactivității legii penale are menirea de a întări principiul activității

legii penale și decurge din principiul legalității, care stabilește că nimeni nu poate fi tras

la răspundere penală pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune în

momentul în care a fost săvârșită. Or, principiul neretroactivității a fost consacrat în

Codul Penal al Republicii Moldova nu ca o simplă excepție de la principiul

retroactivității legii penale, ci ca un garant al libertății cetățenilor, ca un mijloc de

menținere și întărire a legalității de stat în această situație când legea nouă ce agravează

pedeapsa nu produce efecte asupra faptelor săvârșite până la adoptarea ei, iar legea veche

nu mai funcționează, apare întrebarea, care lege va fi atunci aplicată față de infractor? în

acest sens, pentru a nu încălca atât principiul legalității cât și cel al umanismului s-a

admis ca legea penală veche, sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta infracțională, să

ultraactiveze.

Putem afirma că pentru rezolvarea problemelor ce i-au naștere din succesiunea

legilor penale în timp, legislația penală a Republicii Moldova a adoptat așa numita —

modalitate de extra-activitate a legii mai favorabile, care constă în ultraactivitatea legii

vechi sau retroactivitatea legii noi, după cum, una sau alta este mai favorabilă

infractorului. Prin urmare, recurenții consideră necesar și legal de a fi aplicată în acest

caz ultraactivitatea legii penale.

Ultraactivitatea legii penale reiese din aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul

când o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancțiune mai

ușoară, dar pe parcursul urmăririi penale sau al judecării cauzei, ea a fost abrogată și

înlocuită cu o lege nouă care prevede o sancțiune mai aspră. În acest caz se va aplica

ultraactiv legea veche.

Legislația penală a Republicii Moldova prevede situații în care legea ultraactivează,

adică se aplică asupra faptelor comise sub imperiul ei, chiar după ce a ieșit din vigoare.

Ca urmare, se menționează faptul că o excepție de ultraactivitate reiese din aplicarea

legii penale mai favorabile. În cazul când o infracțiune a fost săvârșită sub imperiul legii

vechi, care prevede o sancțiune mai ușoară, dar pe parcursul urmăririi sau al judecării

cauzei ea a fost abrogată și înlocuită cu o lege nouă, ce prevede o sancțiune mai aspră, se

va aplica ultraactiv legea veche. Justificarea ultraactivității legii penale constă în faptul că

infractorul trebuie să poarte răspundere penală conform condițiilor sancționatoare în

vigoare la momentul comiterii faptei, condiții cunoscute și prevăzute de el.

Din considerentele arătate, recurenții consideră că trebuie aplicate prevederile art.

64 Cod penal, în redacția Legii de până la modificările operate prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, când unitatea convențională era taxată cu 20 lei.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost analizate cu

atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o

face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul

22

unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere

de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod

corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face

apel (a se vedea cauza Hirvisaari împotriva Finlandei).

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia asupra recursurilor părții apărării

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, cu menținerea hotărârii

contestate.

citarea părților, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, pentru următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs,

din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată de efectuarea verificării temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că

actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să

genereze desființarea acestuia.

Analizând conținutul textual al cererilor de recurs depuse de apărătorii inculpaților,

Colegiul Penal constată că acestea sunt identice, recurenții solicitând casarea parțială a

sentinței și deciziei instanței de apel, pronunțată după rejudecarea cauzei, în latura

aplicării pedepsei sub formă de amendă stabilită inculpaților, cu emiterea unei noi decizii

potrivit căreia la calcularea contra-echivalentului amenzii, în temeiul art. 64 alin. (2) Cod

penal și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie aplicat principiul ultraactivității legii

penale în redacția de până la 7 noiembrie 2016, și unitatea convențională să fie calculată

cu 20 lei.

În esență, apărătorii susțin că instanțele de fond, care au efectuat calculul pedepsei

amenzii, greșit au conchis că o unitate convențională urmează să fie estimată la 50 lei,

întrucât infracțiunea comisă de inculpați a fost consumată la mijlocul anului 2016, când

unitatea convențională constituia 20 de lei, după care art. 64 Cod penal a suferit

modificări, prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, și

unitatea convențională a devenit egală cu 50 lei, ceea ce le agravează situația inculpaților.

Cuantumul amenzii în perioada consumării infracțiunii, deci până la intrare în vigoare a

23

noii legi, a fost următorul: de la 2000 la 3000 unități convențional, iar o unitate era egală

cu 20 lei.

Pe lângă aceste critici, apărătorii mai invocă faptul că decizia instanței de apel

prezintă carențe în expunerea de motive, care au stat la baza adoptării soluției de

respingere a apelurilor și de menținere a sentinței. În acest aspect, se relevă că motivarea

hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, și oferă

posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură

cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei anumite

soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage desființarea ei.

Verificând actele cauzei raportate la criticele avansate de recurenți, instanța de

recurs conchide asupra netemeiniciei lor menținând ad integrum atât statuările din

sentință, cât și cele din decizia instanței de apel din data de 29 mai 2019, în partea ce ține

de chestiunea individualizării pedepsei, operațiune realizată în privința inculpaților

Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct”, condamnați pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată inculpaților pentru

infracțiunea comisă este în limitele speciale prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și nu s-au relevat împrejurări care ar conduce la modificarea acesteia.

La caz, este notabil faptul că acesta este deja al doilea set al procedurilor desfășurate

în fața instanței de recurs, ceea ce denotă caracterul specific al examinării, manifestat prin

aceea că instanța este obligată să verifice dacă Curtea de Apel a îndeplinit indicațiile date

anterior de instanța de recurs la rejudecarea cauzei și nu a admis careva erori de drept de

natură să vicieze procedural actul adoptat.

În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs la

această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului cauzei,

nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat asupra

acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de recurs și la

rejudecarea cauzei în apel, în care aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.

Din actele cauzei, se constată că, prin decizia Colegiului Penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 2 octombrie 2018, recursul declarat de procuror a fost admis, cu

casarea totală a deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 28 februarie 2018, în

cauza penală privindu-i pe Elenciuc R. și SRL „Bona Fruct” și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Erorile de drept semnalate de instanța de recurs,care au condiționat casarea deciziei

instanței de apel se rezumă la aceea că: dispozitivul deciziei recurate a fost expus neclar,

totodată instanța de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea constatată de prima instanță,

deși a menținut sentința în fapt, și anume precum că infracțiunea a fost comisă în altă

perioadă - până la survenirea modificărilor din art. 64 Cod penal (7 noiembrie 2016),

motivând că la calcularea pedepsei inculpaților nu s-a luat în calcul modificările operate

în art. 64 alin. (2) Cod penal prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016, prin care unitatea

convențională a fost majorată la 50 de lei, concluzii care sunt contradictorii, fără a

cuprinde motivele legale.

24

Rejudecând cauza, potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29

mai 2019, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare a

sentinței contestate. În expunerea de motive, care au stat la baza adoptării unei atare

soluții, a fost indicat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului Elenciuc R. și sancționarea persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”,

precum și atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei va fi posibil doar prin aplicarea față de

primii a pedepsei sub formă de amendă, fiind respectate în acest sens prevederile art. 2, 7,

61 alin. (2), 75, 76, 78 Cod penal, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

În partea ce ține de criticele apelanților-avocați despre necesitatea efectuării unui alt

calcul al amenzilor stabilite inculpaților, și anume în conformitate cu prevederile Legii

până la modificările datate cu 29 iulie 2016 din Codul penal, din sistematizarea

argumentelor expuse, se constată că instanța de apel, făcând trimitere la art. 83 alin. (4)

lit. a) și art. 187 alin. (3) Cod Fiscal, a menționat că declarația cu privire la impozitul pe

venit sau documentul cu privire la venitul societății se completează în conformitate cu

procedura stabilită de Guvern, potrivit formei aprobate de acesta și se prezintă organului

fiscal nu mai târziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. În urma

controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a SFS a fost

verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public național pentru

perioada anilor 2011 - 2016. Anul bugetar potrivit legislației Republicii Moldova începe

cu data de 1 ianuarie și se finisează cu data de 31 decembrie a fiecărui an. Ca rezultat al

verificărilor, s-au constatat încălcări comise atât de către persoana fizică Elenciuc R., cât

și de persoana juridică SRL „Bona Fruct” în perioada anului 2016 (ultimul an fiscal

controlat), care cuprinde întregul an fiscal. În asemenea circumstanțe, la stabilirea

pedepsei inculpatului Elenciuc R. și persoanei juridice SRL „Bona-Fruct”, corect au fost

aplicate prevederile art. 64 alin. (2) și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în redacția legii,

după modificările introduse prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, fiind luată just în

considerare unitatea convențională ca fiind egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350

la 5350 unități convenționale.

Colegiul Penal consideră că raționamentele pe care se fundamentează soluția de

respingere a apelurilor, formulate de Curtea de Apel, sunt întemeiate, legale și

corespunzătoare indicațiilor anterioare date de instanța de recurs pentru rejudecarea

acestei cauze.

Pe lângă aceasta, Colegiul notează că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

din art. 6 CEDO. Mai mult ca atât, deși art. 6§1 al Convenției obligă instanțele

judecătorești să-și motiveze hotărârile, Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un

răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (a se vedea în acest sens cauza Van

de Hurk v. the Netherlands, cererea nr. 16034/90, hotărârea din 19 aprilie 1994). Modul

în care se aplică obligația de motivare a hotărârilor judecătorești poate varia în funcție de

25

natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor fiecărei cauze în parte (a se

vedea în acest sens cauza Hiro Balani v. Spain, cererea nr. 18064/91, hotărârea din 9

decembrie 1994 ).

Inadmisibilitatea recursurilor declarate se mai bazează pe aceea că, este inacceptabil

faptul că partea apărării, pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă

analiză a sentinței primei instanțe, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-

se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care aceasta a fost

creată. Simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere distincte asupra unei

chestiuni nu este un temei pentru reexaminarea cauzei în fond. O îndepărtare de la acest

principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe ce au

un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit (a se vedea cauza

Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

2003-IX).

La caz, pentru a reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru a statua că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să

facă abstracție de prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de

individualizare a pedepselor, dintre care unele se referă la respectarea prevederilor părții

generale a Codului penal, în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor de drept penal –

limitele fiecărei pedepse, limitele în raport de concurs de infracțiuni, recidivă,

circumstanțe agravante și atenuante etc., dar și de limitele stabilite în partea specială a

Codului, criteriile de fapt pentru individualizarea pedepsei se referă la gradul de pericol

al faptei săvârșite, la persoana făptuitorului, la împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală. În general, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că, s-a

încălcat legea penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea

limitelor acesteia, sau modului de executare.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurenți și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanțele ierarhic inferioare. La

trasarea acestei concluzii, instanța de recurs a avut ca bază mai multe argumente

temeinice și pertinente expuse în sentință și în decizia instanței de apel din 29 mai 2019,

care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt și de drept din dosar și se

mențin în vigoare până în prezent.

În același context, urmează de evidențiat că stabilirea sancțiunilor de drept penal

este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și

celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora,

în conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o

sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.

La caz, inculpații au fost învinuiți și ulterior condamnați pentru comiterea

infracțiunii de evaziune fiscală între anii 2011 – 2016, în proporții deosebit de mari. Din

rechizitoriu, precum și din circumstanțele de fapt constatate de prima instanță se conchide

că, în urma controlului efectuat de către Direcția Generală Administrare Fiscală „Nord” a

SFS, a fost verificată corectitudinea achitării impozitelor și a taxelor la bugetul public

26

național pentru perioada anilor 2011 – 2016, anul fiscal, potrivit legislației Republicii

Moldova, începe cu data de 1 ianuarie și se finisează cu data de 31 decembrie a fiecărui

an. În rezultatul verificărilor, s-au constatat mai multe încălcări a legislației fiscale,

comise atât de către persoana fizică Elenciuc R., cât și de persoana juridică SRL „Bona

Fruct”, în perioada anului 2016 - ultimul an fiscal controlat, care cuprinde întregul an

fiscal.

În atare circumstanțe, la stabilirea pedepsei în privința inculpaților, instanțele corect

au ținut seama de prevederile art. 64 alin. (2) și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în

redacția legii, după modificările introduse prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 7 noiembrie 2016.

Potrivit acestor modificări, dispozițiile conținute în art. 64 din Codul penal au

suportat mai multe amendamente, printre care se enumeră și cea de la alineatul (2) în care

textul „20 de lei” a fost substituit cu textul „50 de lei”. Totodată, au intervenit modificări

și la sancțiunea art. 244 alin. (2) din Codul penal, și anume în sancțiunea alineatului (2),

textul „de la 3000 la 5000” a fost substituit cu textul „de la 3350 la 5350”, iar textul „de

la 3000 la 6000” – cu textul „de la 4000 la 7000”.

În dispozițiile finale și tranzitorii ale acestei legi a fost stipulat expres că prezenta

lege intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, adică

din 7 noiembrie 2016.

Principiul acțiunii legii penale în timp, reglementat de art. 8 din Codul penal,

prevede că, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, justificarea

aplicabilității acestui principiu constă în faptul că infractorul trebuie să poarte răspundere

penală, conform condițiilor sancționatoare în vigoare la momentul comiterii faptei,

condiții prezumate a fi cunoscute de infractor. Totodată, potrivit interpretărilor

doctrinare, de la efectul acțiunii legii penale în timp, există două excepții, retroactivitatea

legii și ultraactivitatea acesteia.

Recurenții, în această speță, insistă pe faptul că instanțele de fond eronat nu au făcut

uz de principiul ultraactivității legii în favoarea inculpaților pentru a le ameliora situația,

aplicând la calcularea amenzii contra-echivalentul unității convenționale „20 lei”, dar nu

„50 lei”, după cum prevede art. 64 Cod penal în redacția legii după modificările din 7

noiembrie 2016.

Ultraactivitatea legii, într-un sens strict simetric, ar acoperi situația aplicării unei

legi ieșite din vigoare în raport cu cauze apărute ulterior încetării activității sale.

Caracterul ultaactiv al legii penale nu este admis, decât în cazuri speciale și doar în

situația în care efectul acestuia este exhaustiv stipulat în legea nouă. De regulă, acest

principiu este incident doar pentru legile cu caracter temporar, situație improprie speței

date. Or, din textul Legii nr. 207 din 29 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, nu rezultă că amendamentele la Codul penal ar avea un caracter

temporar sau ar reglementa o situație excepțională, ci mai degrabă acestea sunt guvernate

de necesitatea ajustării mărimii unității convenționale la realitățile social-economice.

27

Pe cale de consecință, contrar afirmațiilor expuse de recurenți, precum că situația

inculpaților s-ar fi agravat prin amendarea Codului penal, Colegiul reiterează că just

prima instanță a aplicat principiul activității legii penale în timp, ținând seama de faptul

că inculpaților le-a fost incriminat comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în perioada

anilor 2011-2016, iar anul 2016 a fost ultimul an fiscal controlat, care cuprinde întregul

an fiscal, astfel calculul amenzii fiind corect efectuat: unitatea convențională ca fiind

egală cu 50 lei și pedeapsa amenzii de la 3350 la 5350 unități convenționale.

Față de lucrul judecat de instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare modalitate

de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată

inculpaților este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal,

care îi va descuraja de a comite pe viitor alte fapte infracționale.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate, sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în

numele inculpatului Elenciuc Ruslan și de avocatul Sandu Stela în numele SRL „Bona-

Fruct”, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019, în

cauza penală privindu-i pe Elenciuc Ruslan XXXXX și SRL „Bona Fruct”, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 2 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

28