1ra-1537/2019 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP

1ra-1537/2019 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1537/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către

inculpata Iacovenco Polina, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central din 28 septembrie 2018 și a deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 23 aprilie 2019, în cauza penală privind-o pe

Iacovenco Polina Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Iacovenco Polina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, și prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 11 (unsprezece)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis.

S-a dispus informarea imediată a Direcției Asistență Socială și Protecția

Familiei Cimișlia despre necesitatea instituirii tutelei/curatelei asupra copiilor

minori Xxxxx, a.n. Xxxxx, Xxxxx, a.n. Xxxxxși Xxxxx, a.n. Xxxxx.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatei în

beneficiul statului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare,

în sumă de 22140 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

la 22 iulie 2018, în jurul orelor 02:00 min., fiind în stare de ebrietate alcoolică, dîndu-

și seama de acțiunile sale prejudiciabile, avînd scopul comiterii unui omor

intenționat asupra unui membru de familie, aflîndu-se în domiciliul amplasat pe str.

Ștefan cel Mare nr.28 ap. 13, împreună cu membrii familiei sale și anume mama sa

Emțova Natalia și concubinul său Ciubotaru Ruslan, în urma consumului de băuturi

1

alcoolice, din cauza conflictului apărat spontan între Emțova Natalia și Ciubotaru

Ruslan, avînd în mînă un cuțit de bucătărie, intenționat, i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul dat în regiunea cutiei toracice concubinului său Ciubotaru Ruslan, cauzîndu-

i conform raportului de expertiză judiciară medico - legală nr.201822C0086 din 05

septembrie 2018, leziuni corporale externe și interne sub formă de: plagă tăiat-

înțepată oarbă a hemitoracelui stîng, penetrantă în cavitatea pleurală: lezarea

tegumentelor, secționarea coastei IV din stînga, lezarea pericardului, peretelui

anterior a ventriculului drept a cordului, plagă transfixiată și plagă tăiată a lobului

superior a pulmonului stâng - leziuni care au fost produse intravital cu puțin timp

înainte de deces (0-30 min), în urma acțiunii traumatice a unui obiect tăietor -

înțepător, în timpul și circumstanțele descrise în ordonanță, au legătură directă cu

cauza morții și se califică ca vătămare corporală gravă; excoriații pe față - leziuni

care au fost produse în urma acțiunii traumatice a unui corp dur contodent sau la

lovirea de acesta, cu puțin timp înainte de deces, nu au legătură cu cauza morții și se

califică ca vătămare corporală neînsemnată; moartea cet. Ciubotaru Ruslan a

survenit cu aproximativ 24 - 48 ore înainte de necropsia medico - legală, în urma

hemoragiei interne acute, ca rezultat a plăgii tăiat-înțepate a hemitoracelui stîng, cu

lezarea pulmonului stîng și cordului, fapt confirmat prin modificările patologice

respective depistate la necropsia cadavrului și adeverite histologic, fapta a fost

încadrată juridic în prevederile art. 145 alin. (2) lit.e1) Cod penal, conform indicilor:

omorul unei persoane, săvârșit asupra unui membru de familie.

- avocatul Curtev Alexandr, în numele inculpatei Iacovenco Polina prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri privind

aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani.

Apelantul în cererea de apel a invocat că, sentința instanței de fond este una

ilegală, urmînd a fi casată în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale, reieșind din

faptul că, fiind audiată în cadrul cercetărilor judecătorești Iacovenco Polina vina sa

în comiterea infracțiunii incriminate a recunoscut-o integral, să căiește sincer în cele

comise. Faptul dat se confirmă și prin cererea înaintată, prin care Iacovenco Polina

a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, care a fost acceptată de instanța de judecată. Totodată Iacovenco Polina a

solicitat că în caz, dacă va fi stabilită vinovăția ei în comiterea infracțiunii

incriminate, să fie aplicată pedeapsa penală mai blândă.

A menționat că, în urma examinării cauzei penale, de către instanța de judecată,

în privința cet. Iacovenco Polina a fost stabilită pedeapsa penală sub formă de

închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani, ignorînd faptul că acuzarea a

solicitat pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani.

3.1. - procurorul în Procuratura raionului Cimișlia, Marcel Bojinov, care în

motivarea apelului a invocat, că sentința în cauză necesită a fi casată parțial în partea

ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare suportate de către stat la efectuarea

expertizelor judiciare din considerentul, că deși instanța de judecată, a dat aprecierea

2

corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și a condamnat-o pe Iacovenco Polina în

baza art. 145 alin.(2) lit. e1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală în limitele legale

ale normelor Codului penal, totuși, în sentința de condamnare instanța de judecată a

respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la Iacovenco Polina

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare în mărime de 22140 lei.

A indicat că, la etapa urmăririi penale organul de urmărire penală, în

conformitate prevederile art. 143 alin.(l) Cod penal, a dispus efectuarea expertizelor

medico-legale în vederea stabilirii gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale la partea vătămată decedată Ciubotaru Ruslan și învinuita

Iacovenco Polina, expertiza judiciară medico-legală biologică în vederea stabilirii

provenienței amprentelor depistate pe mînerul cuțitului cu care a fost ucisă victima,

cît și expertiza medico-legală psihiatrică a învinuitei Polina Iacovenco.

A menționat faptul că, expertizele efectuate în cadrul urmăririi penale, au servit

drept probe concludente și pertinente pentru recunoașterea Polinei Iacovenco

culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e1) Cod penal,

la materialele cauzei fiind anexate actele respective, ce confirmă cheltuielile

judiciare suportate de stat la efectuarea expertizelor judiciare.

A invocat că, la adoptarea sentinței instanța de judecată nu a ținut cont de

prevederile art. 227 alin. (1 ) și (2), art. 229 alin. (2) din Codul de procedură penală.

De asemenea a considerat că, instanța de judecată în conformitate cu

prevederile normelor procesuale penale, expuse supra urma să oblige condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare suportate din contul statului.

apelurile declarate de către procuror și avocat, au fost respinse ca fiind neîntemeiate

și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

corect a examinat și a acceptat cererea inculpatei Iacovenco Polina privind judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că din

probele administrate rezultă că fapta inculpatei Iacovenco Polina este stabilită și

există suficiente date cu privire la persoana inculpatei pentru a permite stabilirea

unei pedepse, după cum o cer prevederile art.3641 alin.(4) Cod de procedură penală,

a stabilit corect starea de fapt. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe administrate la faza urmăririi penale și de instanța de fond și, care au fost

corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de fond just a făcut concluzia că, fapta penală reținută în culpa inculpatei

Iacovenco Polina a avut loc și a fost săvârșită de Iacovenco Polina în circumstanțele

descrise mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de

fond corect a calificat infracțiunea pe art.145 alin.(2) lit. e1) Cod penal, conform

indiciilor calificativi: omorul intenționat, săvârșit asupra unui membru de familie.

3

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatei Iacovenco Polina, colegiul judiciar a reținut, că

inculpata Iacovenco Polina a comis infracțiunea prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e1)

Cod penal conform indiciilor calificativi: omorul intenționat, săvârșit asupra unui

membru de familie, pentru care prima instanță, dând eficiență prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal i-a stabilit pedeapsa în formă de închisoare pe termen de 11

(unsprezece) ani.

La stabilirea acestei pedepse instanța de fond a reținut drept circumstanțe

atenuante, autodenunțul inculpatei și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

iar în calitate de circumstanță agravantă - în sarcina inculpatei Iacovenco Polina a

fost reținută săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate.

La stabilirea pedepsei inculpatei Iacovenco Polina, instanța de fond a ținut cont

de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, „inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă în baza, probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoarea.... Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se

aplică pedeapsa închisorii de 30 ani”.

Fapta imputată inculpatei Iacovenco Polina se pedepsește cu închisoare de la 15

la 20 de ani sau cu detențiune pe viață. La fel instanța de fond corect a aplicat

criteriile de individualizare a pedepsei stabilite la art.75 Cod penal.

Instanța de fond just a reținut ca circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de

către Iacovenco Polina în stare de ebrietate. Nu este reținut argumentul apărării

precum că instanța de fond urma să rețină ca circumstanță atenuantă - căința sinceră

de cele comise, or căința sinceră, recunoașterea vinovăției nu pot fi valorificate ca o

circumstanță atenuante prevăzută de art.76 alin.(l) lit.f) Cod penal, deoarece deja a

constituit temeiul aplicării procedurii simplificate și aceleiași situații de drept nu i se

acordă o dublă valență juridică.

Instanța de apel a menționat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat

deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al faptei, circumstanțele faptei în care s-a produs infracțiunea,

consecințele infracțiunii, personalitatea inculpatei care la locul de trai se

caracterizează pozitiv, faptul că ultima recunoaște vina și se căiește de cele comise,

cât și poziția succesorului părții vătămate, care ferm a comunicat în ședința de

judecată, că urmează inculpata să fie pedepsită conform legii, posibilitatea de

corectare și reeducare, prevenirea comiterii de noi infracțiuni, stabilindu-i cet.

Iacovenco Polina o pedeapsă care își va atinge scopul penal.

Prin urmare, colegiul judiciar a conchis că pedeapsa aplicată lui Iacovenco

Polina este în limitele prevăzute de lege.

La caz s-a reținut că, inculpata Iacovenco Polina a săvârșit o faptă excepțional

4

de gravă, care instituie aplicarea pedepsei cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu

detențiune pe viață, or, materialele cauzei atestă că inculpata 1-a lipsit de viață pe

concubinul său, care se consideră membru al familiei, invocând argumente precum

că acesta deseori aplica violența asupra sa, iar în seara respectivă a aplicat violența

și asupra mamei sale. Însă, ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în

procedură simplificată, situația inculpatei Iacovenco Polina a fost favorizată prin

prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa cu

închisoarea 11 (unsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei.

Referitor la apelul declarat de acuzatorul de stat, Colegiul judiciar a considerat

că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, și a apreciat corect

împrejurările constatate din totalitatea probelor acumulate la cauza penală sus

indicată, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității lor,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Sentința primei instanțe a fost contestată de către procuror numai în partea

încasării cheltuielilor judiciare, iar ce ține de încadrarea juridică și pedeapsă,

procurorul nu le contestă legalitatea.

Colegiul judiciar a apreciat ca nefondată solicitarea procurorului privind

încasarea de la inculpata Iacovenco Polina în contul statului a cheltuielilor suportate

în scopul efectuării judiciare în cuantum de 22140 lei, or, aceste sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii încriminate.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont de faptul că expertizele

judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării urmăririi penale, pentru acumularea

probatoriului necesar, și aceste cheltuieli sunt trecute în contul statului și nu urmează

să fie puse pe seama inculpatei, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de

urmărire penală, sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care dovedesc

comiterea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru înaintarea învinuirii

făptuitorului. Trecerea în contul statului a cheltuielilor în procesul penal se

întemeiază în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un

infractor să nu rămână nepedepsit.

6.1. procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru,

prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei atacate, în partea soluției privind

cheltuielile judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că instanța de apel nu a

soluționat corect chestiunea legată cu cheltuielile judiciare, și există temeiul pentru

recursul ordinar că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5

6.2. inculpata Iacovenco Polina, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești

atacate, cu pronunțarea unei noi decizii privind aplicarea pedepsei penale sub formă

de închisoare pe un termen de 10 ani, lăsînd fără modificări în partea ce ține de

solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 22140

lei.

Recurenta menționează că instanțele judecătorești inferioare au apreciat greșit

probele adunate la dosar, precum și au aplicat legea în mod eronat, interpretînd-o în

defavoarea inculpatei, or, aceasta în cadrul cercetării judecătorești și-a recunoscut

vina integral, a contribuit la buna desfășurare a anchetei, se căiește sincer de

infracțiunea ce a comis-o.

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

atacate în această parte din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Lecturînd recursul declarat, se constată că inculpata nu indică nici un temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă recurenta critică

pedeapsa aplicată acesteia, temei ce se încadrează la pct. 10) Cod de procedură

penală, adică cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale - temei care nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar

declarat.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul neinvocat de recurentă nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele.

În esență, recurenta critică decizia contestată în sensul că instanțele

judecătorești inferioare nu au individualizat, conform prevederilor 75 Cod penal,

pedeapsa aplicată inculpatei Iacovenco Polina, în partea ce se referă la mărimea

pedepsei inculpatei, solicitînd o pedeapsă mai blîndă.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpaților

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

6

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținîndu-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunilor incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel corect a menținut

sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatei Iacovenco Polina, conducîndu-se și

de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum sunt gravitatea și

caracterul prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorilor față de cele săvârșite

și urmările survenite în aspectul recunoașterii vinei. Nu în ultimul rând, instanța de

apel a notificat și datele referitor la personalitatea inculpatei Iacovenco Polina, ținînd

cont de faptul că infracțiunea imputată se califică la categoria celor excepțional de

grave, și a considerat justificat că scopul pedepsei aplicate în privința inculpatei

Iacovenco Polina, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei.

Ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art.61

alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii comise - inculpata Iacovenco

Polina a comis infracțiune excepțional de gravă, conform prevederilor art. 16 alin.

(6) Cod penal, de limitele pedepsei prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal,

de faptul că, inculpata și-a recunoscut vina, de atitudinea ei față de cele săvârșite,

având în vedere și poziția succesorului părții vătămate, care ferm a comunicat în

ședința de judecată, că urmează inculpata să fie pedepsită, conform legii, astfel, că

pedeapsa stabilită inculpatei Iacovenco Polina de către prima instanță și menținută

de către instanța de apel, rămâne a fi una legală, utilă și eficientă pentru executare,

în vederea corectării ei.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în

decizia sa (f. d. 73 verso -74, vol. II) corect a indicat prevederile art. 61, 75 Cod

penal, și ținînd cont de personalitatea inculpatei, a aplicat pedeapsă echitabilă,

argumente ce sunt acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

7

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să

fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Referitor la argumentul inculpatei ca să fie lăsată fără modificări solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 22140 lei,

Colegiul penal lărgit menționează că este unul neîntemeiat și în privința acestei

solicitări cauza urmează a fi transmisă la rejudecare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că motivele invocate de recurentă, nu

și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către

inculpată nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe

caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar declarat

de către inculpata Iacovenco Polina, urmează a fi respins ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei atacate în această parte.

7.1. Referitor la recursul declarat de procurorul Calendari Dumitru

Judecând recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul lărgit

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

8

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că

instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului

de stat, privind încasarea de la inculpata Iacovenco Polina a cheltuielilor judiciare

în beneficiul statului, în sumă de 22140 lei.

Colegiul lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul

prevederile art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, astfel că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut vinovat

și a condamnat-o pe Iacovenco Polina în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, la

închisoare pe un termen de 10 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis,

totodată a respins ca neîntemeiată cerința procurorului, privind încasarea de la

inculpată a cheltuielilor de judecată în sumă de 22140 lei, soluție menținută de către

instanța de apel. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că

„...solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpata Iacovenco Polina în

contul statului a cheltuielilor suportate în scopul efectuării expertizei judiciare în

cuantum de 22140 lei, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate…, conform art. 143 alin. (1) pct. 2),

3), 6) alin. (2) Cod de procedură penală „expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea : ... 2) gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale; 3) stării psihice și fizice a bănuitului,

învinuitului, inculpatului - în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de

responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și

interesele legitime în procesul penal; 6) altor cazuri cînd prin alte probe nu poate

fi stabilit adevărul în cauză. (2) Plata expertizelor efectuate în cazurile prevăzute

la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. ”…”, astfel considerând

necesar respingerea apelului procurorului.

Astfel, se reține că procurorul solicită încasarea de la Iacovenco Polina a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 22140 lei, în legătură cu

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 201822C0086 din 05.09.2018 (f. d.

29-32, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0237 din 07.08.2018 (f.

d. 51-53, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201822P0383 din 23.07.2018

(f. d. 63-64, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0539 din

06.09.2018 (f. d. 71-73, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0260

din 04.09.2018 (f. d. 91-93, vol. I), raportului de expertiză judiciară nr.

201822P0386 din 23.07.2018 (f. d. 115-116, vol. I).

Colegiul lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatei Iacovenco Polina a cheltuielilor judiciare, ce țin

de efectuarea expertizelor judiciare, instanța de apel și cea de fond făcând trimitere

la prevederile art. art. 227 alin.(3), 229 alin. (2), 143 Cod de procedură penală, art.2,

art.11 alin. (2) din Legea nr. 68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la expertiza judiciară și

9

statutul expertului judiciar”, a omis faptul că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr.40- 47 art.108 din

09.02.2018), a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea

că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, se reține că alin.(1) art.143 Cod de procedură penală, prevede

cazurile când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care

în același timp corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili leziunile

corporale a inculpatei, a părții vătămate, determinarea prezenței sângelui pe

corpurile delicte și a stării psihice și fizice a inculpatei, era necesară efectuarea mai

multor expertize.

Instanțele judecătorești inferioare nu au dat răspuns la argumentele

procurorului din apel privind aplicabilitatea art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt

trecute în contul statului.

Or, motivîndu-și soluția instanțele judecătorești inferioare au interpretat eronat

legea – art. 143 și art. 229 Cod de procedură penală și nu și-au motivat eficient

soluția respingerii încasării cheltuielilor pentru expertizele suportate de stat în

cadrul procesului penal, care s-a soldat cu condamnarea inculpatei Iacovenco

Polina,

Totodată, Colegiul menționează că conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală prevede că „instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-

a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea

penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”. Iar potrivit art. 227 alin. (1) și

alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală Cheltuieli judiciare sînt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cheltuielile judiciare cuprind sumele: cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală.

În această ordine de idei, reieșind din concluziile expuse de către instanța de

apel în motivarea soluției adoptate, Colegiul lărgit constată că, aceasta dispunând

menținerea sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 22140 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile

legislației procesual penale, adoptând o soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414 Cod

10

de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că erorile comise de către instanța de

apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpata Iacovenco

Polina.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează parțial decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 23 aprilie 2019, în partea soluției privind cheltuielile

judiciare, în cauza penală privind-o pe Iacovenco Polina Xxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

11