1ra-1295/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1295/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1295/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Muntean Artiom XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.12.2017 – 11.12.2018.

instanța de apel: 15.01.2019 – 20.02.2019

instanța de recurs ordinar: 23.05.2019 – 30.10.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

decembrie 2018, Muntean Artiom a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și în baza acestei

legi prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a aplicat

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

privind circulația substanțelor narcotice, psihotrope pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Muntean

Artiom a fost suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2

ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

perioada nestabilită de organul de urmărire penală până la data de

XXXXX, a păstrat substanță stupefiantă PVP materie uscată, în proporții

deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

La data de XXXXX în jurul orei 18:00, Muntean Artiom, în timp ce se

afla în XXXXX, a fost observat de către colaboratorii poliției, care erau

implicați în serviciu în componența echipajului XXXXX, având un

comportament suspect. Fiind condus în incinta Inspectoratului de Poliție

Centru al DP mun. Chișinău, Muntean Artiom a predat benevol un pachet

de polimer, în care se afla o substanță cu aspect de praf, de culoare albă.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX,

substanța cu aspect de praf de culoare albă reprezintă PVP. Cantitatea

substanței PVP (materie uscată) constituie 0.212 g, care conform Listei

substanțelor narcotice psihotrope și a plantelor care conțin astfel substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin

Hotărârea Guvernului 79 din 23 ianuarie 2006 și modificările ulterioare,

constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, Muntean Artiom a săvârșit circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, în

proporții deosebit de mari, adică păstrarea drogurilor în proporții deosebit

de mari fără scop de înstrăinare, infracțiune prevăzută de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal.

mun. Chișinău, Oficiul Centru, Daranuța Iana prin care a solicitat casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

încasarea de la inculpatul Muntean Artiom a cheltuielilor judiciare

suportate din contul bugetului de stat pentru efectuarea expertizei și

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, și anume a sumei de 1857 lei.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- cheltuielile judiciare înaintate de acuzatorul de stat, sunt formate

din efectuarea constatării tehnico-științifice și examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii

ei, în sumă de 1857 lei, pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-

științifică nr. XXXXX și examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21 septembrie

2017;

- sentința pronunțată de instanța de judecată contravine prevederilor

art. 227 alin. (1), art. 229 Cod de procedură penală;

2

- instanța nu a dispus fie încasarea cheltuielilor judiciare din contul

lui Muntean Artiom, fie trecerea în contul statului a cheltuitelor respective;

februarie 2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond just a constatat că cheltuielile la care face referire procurorul au fost

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Conform prevederilor art. 228 alin. (4) Cod de procedură penală,

expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în

cadrul unei însărcinări de serviciu, astfel instanța de apel a concluzionat că

sumele solicitate spre încasare și pentru efectuarea expertizelor judiciare în

mărime de 1857 lei, nu pot fi invocate, deoarece acțiunile experților au fost

efectuate în cadrul unei însărcinări de serviciu, iar careva probe

concludente că sumele enunțate supra au fost suportate în afară de cazurile

când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu de către expert,

nu au fost prezentate.

Instanța de apel a considerat că, prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat în apelul său, se referă la acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată ori cheltuielile judiciare care sunt

enumerate în dispoziția art. 227 alin.(2) pct. 5) Cod de procedură penală nu

prevăd expres achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare.

fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, la 05 aprilie 2019, prin care,

invocând incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de

neîncasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1857 lei, cu remiterea

cauzei în această parte la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea

procurorului referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

3

Prin urmare în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare soluția

instanțelor judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este

neîntemeiată, or, procurorul în apelul declarat a făcut dovada cheltuielilor

suportate de stat la efectuarea expertizelor judiciare;

- suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-

o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului la părerea acuzării

intră în contradicție și cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituția RM,

prin care se indică că foți cetățenii R. Moldova sunt egali în fașa legii și a

autorităților publice, iar banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor

infracționale a făptașului, care este recunoscut vinovat în modul stabilit de

lege, sunt bani publici ce revin din contribuțiile cetățenilor. De asemenea,

alin. (1) art. 1398 Cod civil, prevede obligarea reparării prejudiciului

patrimonial cauzat prin acțiuni sau omisiuni, de cel care acționează față ;

altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul;

- pornind de la faptul că prin sentința din XXXXX în sarcina

inculpatului condamnat urma să fie puse obligațiunile care urmau a fi

executate de acesta, adică achitarea cheltuielilor suportate de stat, însă

acesta fiind practic scutit de aceste obligațiuni, în opinia acuzării fără

careva temeiuri legale. Astfel se constată inegalitatea părților în proces și

punerea proprietății publice, garantate de art. 127 alin. (2) din Constituția

RM într-o situație defavorizată față de condamnat care a acționat ilicit față

de bugetul public, ceea ce, conform legislației în vigoare și jurisprudenței

CEDO, nu poate fi admis.

avocatul Șevciuc Ana ce acționează în numele inculpatului Muntean

Artiom, prin care și-a expus poziția privind respingerea recursului ca fiind

vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

4

camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care

în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când

argumentele formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Potrivit textului recursului declarat de către procuror, acesta invocă

de drept temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul în esență

critică hotărârea instanței de apel în partea cheltuielilor judiciare, prin care

a fost respinsă solicitarea acuzatorului de a încasa aceste cheltuieli din

contul inculpatului, pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-

științifică nr. XXXXX și examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21 septembrie

2017, în sumă totală de 1857 lei.

Așadar, se constată că aceste alegații au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat și

nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile efectuate de instanța de grad inferior, întrucât criticile

procurorului în partea ce se referă la dezacordul cu respingerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, Colegiul penal consideră că,

acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond corect au ajuns la

concluzia că aceste cheltuieli urmează a fi puse în sarcina statului deoarece

au fost suportate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că raportul de constatare

tehnico-științifică și examinarea medicală de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei efectuate în privința

inculpatului Munten Artiom, a fost utilizat în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2)

5

și 7) Cod de procedură penală în calitate de probă și care a fost pus la baza

acuzării inculpatului, respectiv aceste cheltuieli judiciare urmează a fi

suportate de ordonatorul expertizei din mijloacele alocate pentru

efectuarea acesteia din bugetul alocat.

Astfel, în situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a

fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, și nu din

contul inculpatului, după cum pretinde recurentul.

Atât normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227 -

229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016 din 14 aprilie 2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stabilesc că

responsabili pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor

abilitate cu efectuarea expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare

acțiuni procesuale.

Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile

judiciare suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi

acoperite din bugetul de stat și nu pot face obiectul unei rambursări din

partea inculpatului, în cazul în care ultimul nu le-a ordonat.

Argumentele procurorului în susținerea solicitării de a încasa

cheltuielile judiciare din contul inculpatului, nu pot fi reținute, deoarece

modificările în dispoziția alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală

sunt în vigoare din data de 09.02.2018, iar acțiunile procesuale pentru care

se solicită încasarea cheltuielilor din contul inculpatului au fost efectuate

în 2017, iar legea procesual-penală nu are efect retroactiv, ținând cont de

prevederile art. 3 Cod de procedură penală, care stipulează că, în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Totodată, Colegiul penal notează că prin modificările efectuate prin

Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial nr. 40-47/108

din 09.02.2018), au fost interpretate eronat de către recurent, or, legislatorul

nu și-a exprimat intenția de a pune în sarcina inculpatului recuperarea

cheltuielilor judiciare, dar a lăsat această soluționare la dispoziția instanței

deoarece prin abrogarea alin. (2) din art. 143 Cod de procedară penală și

lăsarea în vigoare a celorlalte dispoziții din art. 227 - 229 Cod de procedură

penală, precum și a celor din art. 75 din Legea nr. 68/2016, determină

concret că compensarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor se face din contul celor care ordonează această acțiune

6

procesuală, iar interpretarea extensivă în defavoarea legii procesual-penale

este interzisă.

Elocvent, Colegiul penal menționează că, partea acuzării nu a

prezentat careva probe ce ar confirma solvența inculpatului sau capacitatea

acestuia de achitare a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei, având această obligație exclusivă.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în

speță cazul de casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în

partea dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele

invocate de recurent sunt nefondate, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui Muntean Artiom XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

7