1ra-1704/19 — Art. 145 alin. 2 lit. j Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 145 alin. 2 lit. j Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-1704/19 — Art. 145 alin. 2 lit. j Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1704/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
30 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
inculpata Capațîna Dana și de către reprezentantul legal Capațîna Ala în numele
inculpatei Capațîna Dana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2018, în cauza penală privind-o pe
Capațîna Dana XXXXX, născută la
XXXXX, originară și domiciliată în
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 19.01.2018 – 22.06.2018;
Instanța de apel: 20.08.2018 – 29.11.2018;
Instanța de recurs: 19.07.2019 – 30.10.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 iunie 2018,
Capațîna Dana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă cu închisoare pe
termen de 9 (nouă) ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru minori.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat, că Capațîna Dana
la data de 20 august 2017, în jurul orei 05:00, deplasându-se pe str. Miron
Costin din mun. Chișinău, în regiunea parcului „Afganez" a întâlnit-o pe minora
XXXXX. La propunerea lui Capațîna Dana ambele s-au deplasat în parcul,
amplasat în sectorul Rîșcani, pe str. Braniștei, 19 colț cu Alecu Russo, 14/1,
unde între cele două minore s-a iscat un conflict. În rezultat, Capațîna Dana
intenționat, cu o deosebită cruzime, dându-și seama de caracterul prejudiciabil
al acțiunilor sale - cauzarea suferințelor fizice, prevăzându-le și admițând în
mod conștient survenirea acestor urmări, i-a aplicat minorei XXXXX multiple
lovituri cu picioarele în zonele vitale ale corpului - în regiunea capului, gâtului,
cutiei toracice și a abdomenului, după care, văzând că XXXXX este inconștientă,
a dezbrăcat-o de haine și a părăsit locul comiterii infracțiunii. De la loviturile
1
primite a survenit decesul minorei XXXXX, cadavrul căreia a fost depistat de
către un trecător abia la 14 septembrie 2017.
Astfel, prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin.
(2) lit. j) Cod penal, după indicii calificativi omorul intenționat, adică omorul
unei persoane, săvârșit cu deosebită cruzime.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Miroliubov R. în
numele inculpatei și de către avocatul Iachimov C, în numele inculpatei.
3.1. Prin apelul declarat de avocatul Miroliubov R. s-a solicitat casarea
sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru
primă instanță, motivând că acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele
componenței de infracțiune imputată.
3.2. Prin apelul avocatului Iachimov C. s-a solicitat casarea sentinței în partea
aplicării pedepsei lui Capațîna Dana în baza art. 145 alin. (2) Cod penal,
rejudecarea cu pronunțarea unei noi decizii prin care în privința acesteia să fie
emisă o sentință de achitare pe motivul lipsei elementelor infracțiunii imputate,
invocând următoarele argumente:
- atât la etapa de urmărire penală, cât și în instanța de judecată acuzarea nu
a demonstrat vinovăția lui Capațîna D. Din declarațiile făcute de aceasta în
ședința de judecată ea a recunoscut faptul că s-au văzut cu partea vătămată, și
chiar s-au certat pentru niște bani. Recunoaște că i-a aplicat și careva lovituri,
dar faptul că ar fi omorât-o nu recunoaște. Fiind audiați în cadrul ședinței de
judecată nimeni din martori nu au putut indica direct la inculpată ca anume
aceasta a săvârșit infracțiunea de care este învinuită, astfel toate probele
cumulative rămân indirecte. Mai mult ca atât fiind audiat în cadrul ședinței de
judecată expertul legist care a participat la efectuarea raportului de expertiză a
indicat că este imposibil de stabilit cauza decesului părții vătămate pe motivul
stării de putrefacție. Totodată, instanța de fond urma să examineze și să
elucideze toate probele și factorii care au dus la comiterea infracțiunii date, și
anume că partea vătămată a fugit de acasă, nu locuia cu mama sa, avea relații
dubioase cu diferiți bărbați și băieți. Și însăși inculpata a recunoscut că în acea
seara ambele au prestat relații sexuale pe bani unor necunoscuți. Pe aceste
motive nu este corect a recunoaște pe cineva vinovat mai mult ca atât că
inculpata este minoră și are un viitor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul
Miroliubov Rodica în numele inculpatei și de către avocatul Iachimov Cristina în
numele inculpatei, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că vinovăția
inculpatei este demonstrată cu certitudine prin următoarele probe:
- declarațiile martorului Badragan Elena (vol. V, f. d. 47-49);
- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 14 septembrie
2017 (vol. I, f. d. 24-28);
- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 02 octombrie
2017 ;
- raportul de expertiză judiciară nr. 330 din 27 septembrie 2017 (vol. I, f. d.
38-39);
2
- raportul de expertiză judiciară nr. 1765 din 18 octombrie 2017 (vol. I, f. d.
46-48);
- raportul de expertiză judiciară nr. 354 din 16 octombrie 2017;
- raportul de expertiză judiciară nr. 154 din 31 octombrie 2017 (vol. IV, f. d.
39-42);
- procesul - verbal de examinare a obiectului din data de 05 octombrie
2018 (vol. IV, f. d. 97 -101);
- procesul - verbal de reconstituire a faptei din data de 27 octombrie 2017
(vol. IV, f. d. 16-19);
- procesul - verbal de recunoaștere a obiectului din 20 septembrie 2017
(vol. I, f. d. 69-71);
- procesul - verbal de recunoaștere a obiectului din 20 septembrie 2017
(vol. I, f. d. 72-74);
- două suporturi tehnice DVD-R de culoare alb cu inscripția „Titanium" și
înscrisul manuscris „Audiere Disc II și Disc IV", pe care este înregistrată
secvența video din data de 27 octombrie 2017 și care se păstrează la
materialele cauzei penale (vol. IV, f. d. 21);
- un suport tehnic DVD-R de culoare alb cu inscripția „Titanium" și înscrisul
manuscris „Audiere Disc I", pe care este înregistrată care secvența video din
data de 26 octombrie 2017 și care se păstrează la materialele cauzei penale
(vol. IV, f. d. 20);
- corpurile delicte: două brățări, una din ață de diferite culori împletită, pe
care se află mai multe accesorii având forma unui cerc, iar pe ea se află desenată
o frunză asemănătoare cu cea de cânepă, dar și o brățară din piele presată de
culoare neagră, la mijlocul căreia se află un accesoriu din fier de culoare argintie
pe ea având inscripții, recunoscute în calitate de corp delict și anexate la
materialele cauzei penale prin ordonanța din 20 septembrie 2017.
Instanța de apel a menționat că, urmărirea penală și judecata în primă
instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege
și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate
și a actelor procedurale efectuate.
În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea
probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere
probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat
fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpatei în
săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în
cadrul procesului penal.
Față de lucrul judecat de prima instanță, se constată motivarea amplă și
temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere
a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatei,
astfel fiind în corespundere cu exigențele.
În context, este corectă concluzia primei instanțe privind calificarea
infracțiunii imputate inculpatei, prin determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpată
și semnele componenței de infracțiune prevăzute la articolul 145 alin. (2) lit. j)
3
Cod penal: omorul intenționat, adică omorul unei persoane, săvârșit cu
deosebită cruzime.
Argumentele apelantei precum că inculpata nu au avut intenția de a omorî
victima, între ele fiind prezentă doar o altercație, nu constituie temei de a o
absolvi pe inculpată de răspundere penală, or versiunea înaintată în procesul
penal nu are acoperire probatorie și se combate complet prin împrejurările
stabilite și probele administrate în cauză.
În opinia instanței de apel nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu
achitarea inculpatei, de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii,
cercetate și apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu certitudine săvârșirea
de către aceasta a omorului intenționat al victimei.
Au fost respinse de către instanța de apel și invocările apărării precum că
inculpata nu au avut intenția de a omorî victima, deoarece acestea nu
pot duce în mod de sine stătător la recalificarea faptei în baza articolului 151
alin. (4) Cod penal,dat fiind faptul că potrivit circumstanțelor stabilite ale
cauzei: loviturile aplicate cu densitate și forță mare în zone vitale importante
ale corpului, caracterul și densitatea mare a loviturilor aplicate, sunt apte de a
produce moartea, stabilesc în mod cert săvârșirea de către inculpată a omorului
intenționat al victimei.
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că a fost probat și s-
a conturat clar se mobilul apărut la inculpată ca un element psihic, ce a
contribuit la luarea hotărârii de a acționa cu intenție, fiind evident că inculpată a
manifestat sentimente de ură față de victimă, fapt ce a impulsionat voința ei de
a-și realiza intenția de a o omorî pe victimă.
Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind stabilită în limitele legii
pedeapsa aplicată inculpatei, dat fiind faptul că la soluționarea chestiunii
respective, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7,
61,70, 75 și 79 Cod penal.
Împotriva deciziei instanței de apel la 04 iulie 2019, declară recurs
ordinar reprezentantul legal al inculpatei, prin care solicită repunerea în
termen a recursului cu admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei noi hotărâri de achitare a inculpatei.
În motivarea recursului, invocând temeiurile de drept prevăzute de pct. 6),
8) și 12) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, indică următoarele
argumente:
- atât procurorul care a pus sub învinuire inculpata, cât și ambele instanțe
de judecată inferioare și-au depășit competența legală, or, la materialele
dosarului nu există nici un raport de expertiză-medico legală, care ar stabili
cauza decesului și, cel mai important, legătura cauzală dintre loviturile aplicate
minorei XXXXX cu decesul nemijlocit al acesteia;
- învinuirea și anume constatarea din actul de învinuire și din sentința de
condamnare, precum că ”de la loviturile primite a survenit decesul minorei
XXXXX", este o depășire a competenței, or, nici procurorul și nici instanța de
judecată nu sunt competente să stabilească din ce cauză a survenit decesul,
unica persoană abilitată să se expună în acest sens este doar medicul-legist prin
raport de expertiză judiciară medico-legală care lipsește la materialele cauzei.
4
Procurorul prin referința depusă solicită declararea inadmisibilității
recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de
examinare în instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse
la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste
termen.
Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul
de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 29 noiembrie 2018, inclusiv în
prezența inculpatei Capațîna Dana, a apărătorului acesteia Iachimov Cristina și
a reprezentantului legal al inculpatei Capațîna Ala, fapt confirmat prin procesul-
verbal al ședinței de judecată din 29 noiembrie 2018 (f. d. 225 – 230, vol. V), din
care rezultă că atât inculpata, cât și reprezentantul legal al inculpatei au fost
înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data de 28
decembrie 2018, însă din motive necunoscute nu s-au prezentat.
Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de
prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la
calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul
indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care
legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe
zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora
sau ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 28
decembrie 2018 și se epuizează la 28 ianuarie 2019 (inclusiv), însă recursul
ordinar a fost declarat de inculpata Capațîna Dana și de către reprezentantul
legal Capațîna Ala în numele inculpatei Capațîna Dana, la data de 04 iulie 2019,
înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu numărul de intrare 01-2108
(f. d. 18, vol. VI).
Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide, că recursul ordinar
declarat de inculpata Capațîna Dana și de către reprezentantul legal Capațîna Ala
în numele inculpatei Capațîna Dana este depus peste termenul legal de 30 zile,
prevăzut în art. 422 Cod de procedură penală.
Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru
toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune
5
disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene
peremptorii.
În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația
îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din
exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,
conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.
Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a
prevederilor art. 422 Cod de procedură penală a ajuns la concluzia
inadmisibilității recursului declarat de către reprezentantul legal Capațîna Ala în
numele inculpatei Capațîna Dana, din motiv că este depus peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Capațîna Dana și
de către reprezentantul legal Capațîna Ala în numele inculpatei Capațîna Dana,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2018, în cauza penală privind-o Capațîna Dana XXXXX, ca fiind declarat peste
termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 noiembrie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
6