1ra-1467/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 3, 192/1 alin.1 CP

1ra-1467/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 3, 192/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1467/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 04 ianuarie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019, în cauza penală în

privința lui

Tanasevici Ion, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.11.2017 - 04.01.2019;

Instanță de apel: 21.01.2019 - 12.03.2019;

Instanță de recurs: 10.06.2019 - 23.10.2019.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Tanasevici Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art.287 alin.(3) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare;

- art.1921 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă, 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Bodarev Vladimir a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Tanasevici Ion în beneficiul părții

vătămate Bodarev Vladimir prejudiciul material în sumă de 1 950 lei și prejudiciul

moral în sumă de 5 000 lei.

la 08 ianuarie 2017 aproximativ la ora 19:45, acționând prin înțelegere prealabilă și

de comun acord cu o altă persoană, în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o

procedură separată, aflându-se în curtea blocului nr.2 din str. M. Basarab, mun.

Chișinău, fiind în loc public încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiunile sale

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și manifestând un

comportament agresiv, cealaltă persoană s-a apropiat de Croitoru Sergiu și l-a

numit cu cuvinte necenzurate. Acțiunile huliganice ale celeilalte persoane au

încercat a fi curmate de Corneev Vitalie, care însă a fost lovit cu piciorul peste

picioare de către Tanasevici Ion în rezultat la ce Corneev Vitalie a căzut jos.

Croitoru Sergiu i-a solicitat lui Tanasevici Ion să nu-l lovească pe Corneev Vitalie,

în rezultatul solicitării sale cealaltă persoană și Tanasevici Ion s-au apropiat de

1

Croitoru Sergiu aplicându-i multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite

părți ale corpului.

În rezultatul acțiunilor huliganice ale lui Tanasevici Ion și celeilalte persoane

părții vătămate Croitoru Sergiu i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare și

suferințe fizice, iar victimei Corneev Vitalie suferințe fizice.

Tot el, la 08 ianuarie 2017 aproximativ la ora 22:30, acționând prin

înțelegere prealabilă și de comun acord cu o altă persoană, în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, aflându-se în curtea blocului nr.2

din str. M. Basarab, mun. Chișinău, fiind în loc public încălcând grosolan ordinea

publică, prin acțiunile sale exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și

manifestând un comportament agresiv, cealaltă persoană s-a apropiat de Stoianov

Serghei, întrebându-l de ce merge umflat, imediat la acțiunile huliganice ale acestei

persoane a aderat și Tanasevici Ion care l-a stropit în față pe Stoianov Serghei cu

sprei lacrimogen de tip ,,KO CS”, în rezultat Stoianov Serghei și-a astupat fața cu

ambele mâini și s-a întors cu spatele la agresori, Tanasevici Ion aplicându-i o

lovitură cu piciorul după cap, în rezultatul căreia Stoianov Serghei și-a pierdut

echilibrul și a căzut jos. Continuându-și acțiunile criminale Tanasevici Ion și

cealaltă persoană i-au mai aplicat lui Stoianov Serghei concomitent câte trei

lovituri cu picioarele și mâinile în regiunea spatelui și capului.

În rezultatul acțiunilor huliganice ale lui Tanasevici Ion și celeilalte

persoane, părții vătămate Stoianov Serghei i-au fost cauzate vătămări corporale

neînsemnate și suferințe fizice.

Tot Tanasevici Ion, la 06 februarie 2018 aproximativ la orele 23:00-23:50,

aflându-se în curtea blocului nr.13/4 din bd. Moscova, mun. Chișinău, urmărind

scopul răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, prin acces liber a intrat

în habitaclul microbuzului de model ,,Volkswagen 14” cu n/î xxxxx, unde

deteriorând cablurile electrice a pornit motorul microbuzului. În continuare

Tanasevici Ion s-a deplasat cu microbuzul răpit în direcția or. Rîșcani unde din

cauza defectării roții stânga spate s-a oprit pe traseul M-5 km 100, în apropierea

stației PECO GHIMNAST a lăsat mijlocul de transport, întorcându-se cu un

transport de ocazie în s. Ghetlova, r-nul Orhei.

În urma acțiunilor intenționat infracționale ale lui Tanasevici Ion, părții

vătămate Bodarev Vladimir i-a fost cauzată o pagubă materială considerabilă, în

sumă totală de 113 085,5 lei.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Tanasevici Ion să-i fie stabilită pedeapsă mai

blândă și respingerea acțiunii civile.

În argumentarea apelului a invocat că:

- instanța nu a argumentat în modul cuvenit neaplicarea prevederilor art.70

alin.(31) Cod penal, având în vedere că toate condițiile sunt întrunite;

- prin pct.24, 28 a sentinței, instanța ilegal (fără a indica norma concretă -

aliniatul, litera) și nejustificat a considerat ca o circumstanță agravantă conform

art.77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză, or, faptele imputate lui Tanasevici Ion în prezenta cauză, au fost

2

comise de Tanasevici Ion până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Orhei. Mai

mult, sentința Judecătoriei Orhei din 17.01.2018 este executată și conform art.111

Cod penal acest antecedent penal este stins cu anularea tuturor incapacităților și

decăderilor din drepturi legate de antecedentele penale;

- în speța sunt întrunite toate condițiile pentru stabilirea lui Tanasevici Ion a

unei pedepse mai blânde prin aplicarea prevederilor art.90 sau 901 Cod penal cu

suspendarea (parțială) a executării pedepsei închisorii;

- instanța corect a respins ca nefondate o parte din cerințele părții civile

Bodarev Vladimir, însă neargumentat a admis încasarea prejudiciul material în

sumă de 1 950 lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei, or nici o probă nu a

fost prezentată. Partea civilă nici nu a concretizat în ce constă pretenția și cum se

argumentează cerința.

2019, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a conchis că,

prima instanță corect a aplicat prevederile art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal, ținând

cont de gradul de pericol al infracțiunilor comise, care fac parte din categoria celor

mai puțin grave și grave, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează

negativ, anterior a fost judecat, nu a făcut concluzii pozitive privind încetarea

activității sale criminale și a comis alte infracțiuni, s-a eschivat de la cercetarea

judecătorească, nefiind prezent la mai multe ședințe de judecată, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de circumstanțe

atenuante: recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar ca circumstanță agravantă

a stabilit: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară, sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, dar

și ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.84

Cod penal, și corect a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă doar în condițiile izolării de societate cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare, astfel, asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât

și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile

și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii

Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificată solicitarea apelantului privind

stabilirea unei pedepse penale mai blânde, deoarece prima instanță a motivat în

totalitate concluzia sa și necesitatea aplicării pedepsei închisorii, ori o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

3

Cu atât mai mult că circumstanțele menționate de apărare au servit la

micșorarea pedepsei aplicate inculpatului, astfel prima instanță la emiterea

sentinței a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În același timp, prima instanță întemeiat a respins solicitarea avocatului cu

privire la aplicarea în privința lui Tanasevici Ion a prevederilor art.70 alin.(31) Cod

penal, or, deși inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate acestuia neatingând

vârsta de 21 ani, instanța de apel ținând cont de personalitatea inculpatului, care

anterior a fost judecat, având dosare penale pornite, nu a făcut concluzii pozitive

privind încetarea activității sale criminale și a comis alte infracțiuni, a ajuns la

concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul

pedepsei penale.

Totodată, pedeapsa stabilită inculpatului este în corespundere și cu regula

nr.6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele

membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate,

adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a

reuniune a Delegațiilor de Miniștri.

Instanța de apel a concluzionat că, soluția adoptată de către prima instanță își

va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Tanasevici Ion, or

aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare, ar duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul său, atitudinea față de membrii societății, respectarea

ordinii publice, integrității corporale și patrimoniul persoanei.

4.3. Instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea avocatului Zadorojnîi

Andrei în interesele inculpatului Tanasevici Ion, privind respingerea integrală a

acțiunii civile înaintate de partea vătămată Bodarev Vladimir și cu trimitere la

prevederile art.art.219 alin.(1), 220 alin.(1), (2), 225 alin.(2) Cod de procedură

penală, a indicat că, prima instanță a soluționat corect acțiunea civilă, or, partea

vătămată Bodarev Vladimir la urmărirea penală a depus o cerere privind

recunoașterea în calitate de parte civilă, reieșind din faptul că prin infracțiunea

săvârșită i-a fost cauzată o daună materială în sumă de 113 085,5 lei, iar în instanța

de fond a solicitat să-i fie recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, și

ținând cont că inculpatul Tanasevici Ion este recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod penal, în virtutea prevederilor

art.385 alin.(1) pct.10) Cod procedură penală, prima instanță întemeiat a dispus

încasarea din contul inculpatului în beneficul părții vătămate Bodarev Vladimir

prejudiciul material cauzat în sumă de 1 950 lei.

Totodată, prima instanță just a reținut că, în temeiul art.1398 Cod civil și

art.387 Cod de procedură penală, în rezultatul aprecierii probelor prezentate în

confirmarea acțiunii civile, sub aspectul admiterii sau respingerii cerințelor, în

raport cu specificul cauzei și vinovăției inculpatului, instanța de judecată admite

parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, și anume în partea compensării

prejudiciului cauzat confirmat prin bonuri în sumă de 1 950 lei.

La fel, cu trimitere la prevederile art.art.1422 alin.(1) și (2), 1423 Cod civil,

instanța de apel a indicat că, prima instanță evaluând gradul prejudiciabil și

suferințele morale suportate, a ajuns la concluzia corectă că urmează să fie achitat

un prejudiciu moral în valoare de 5 000 lei, or, partea vătămată fără îndoială a avut

de suferit și moral în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului.

4

Astfel, în opinia instanței de apel suma încasată în calitate de prejudiciu

moral este o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de

partea vătămată.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, lui Tanasevici Ion să-i

fie stabilită o pedeapsă mai blândă iar acțiunea civilă să fie respinsă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel judecând cauza în

procedura de apel urma să examineze toate circumstanțele cauzei și să se expune

asupra tuturor capetelor apelurilor declarate.

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge cerințele apelantului în interesele lui Tanasevici Ion. Instanța de apel a

dedicat decizia verificării suficienții probatoriului examinat de către instanța de

fond, sub aspectul concludenței, pertinenței și utilității probelor acumulate,

respectarea procedurii simplificate, corectitudinea constatării stării de fapt și

încadrării juridice, însă, apelantul a rămas ,,neauzit”, or, instanța nu a examinat

argumentele invocate de apelant și nu a motivat în modul cuvenit soluția de

respingere a solicitărilor apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din

start a fost de acord și nu le-a contestat.

Chiar în ședința instanței de apel, inculpatul Tanasevici Ion a declarat, că

susține pe deplin declarațiile date la urmărirea penală și în prima instanță, este de

acord cu probele și calificarea faptei, vina o recunoaște integral, menține poziția

anterioară și solicită să fie admis apel cu casarea sentinței primei instanțe și

aplicarea unei pedepse mai blânde.

Consideră recurentul că, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

or, instanța de apel a hotărât de a respinge apelul declarat în interesele inculpatului,

indicând la pct.8 al deciziei: ,,Instanța de apel nu reține ca fiind justificată

solicitarea apelantului privind stabilirea unei pedepse penale mai blânde,

deoarece prima instanță a motivat în totalitate concluzia sa și necesitatea aplicării

inculpatului a pedepsei cu închisoarea, ori o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei... În același timp, prima instanță întemeiat a respins

solicitarea avocatului cu privire la aplicarea în privința lui Tanasevici Ion a

prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal, or, deși inculpatul a săvârșit infracțiunile

imputate acestuia neatingând vârsta de 21 ani, instanța de apel ținând cont de

personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, având dosare penale

pornite, nu a făcut concluzii pozitive privind încetarea activității sale criminale și

a comis alte infracțiuni, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în

limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale”.

Motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, or, instanța de apel

corect citează prevederile Codului penal sub aspectul individualizării pedepsei,

însă nu aplică către Tanasevici Ion, care avea vârsta până la 21 de ani, prevederile

legale despre reducerea maximului pedepsei cu o treime. În același timp, instanțele

inferioare au ignorat prevederile legii și argumentele apelului, neindicând norma

concretă, eronat constatând circumstanțele agravante.

5

În continuare, instanța judecând apelul declarat și apreciind corectitudinea

admiterii acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material în sumă de 1 950

lei și prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, or, nici o probă nu a fost prezentată

nici în instanța de fond, nici ulterior, în cadrul judecării apelului. Instanța de apel

nu a examinat aceste capitole ale apelului, nu s-a expus privitor la probele acțiunii

civile, iar soluția de a respinge cerințele apelului în aceasta parte, contravine părții

descriptive a deciziei.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale, deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale aplicate și în latura civilă.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, se reține că recurentul invocă temeiurile

de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate,

Colegiul constată că acest temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

6

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, instanțele de fond au acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea

infracțiunilor săvârșite și personalitatea inculpatului.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel la emiterea

deciziei, a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Colegiul penal respinge argumentul recurentului că, instanța de apel a

dedicat decizia verificării suficienții probatoriului examinat de către instanța de

fond, sub aspectul concludenței, pertinenței și utilității probelor acumulate,

respectarea procedurii simplificate, corectitudinea constatării stării de fapt și

încadrării juridice, însă, apelantul a rămas ,,neauzit”, or, instanța nu a examinat

argumentele invocate de apelant și nu a motivat în modul cuvenit soluția de

respingere a solicitărilor apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din

start a fost de acord și nu le-a contestat. Instanța de apel s-a expus asupra

argumentelor invocate de către apelant în cererea de apel, iar hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

La fel, instanța de recurs ține să menționeze că, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivul hotărârii, or, instanțele de fond corect au reținut că în

privința inculpatului Tanasevici Ion nu urmează a fi aplicate prevederile art.70

alin.(31) Cod penal, or, în cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea

infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele

generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în

limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită. Totodată,

instanțele de fond au motivat soluția adoptată sub acest aspect.

În același context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanțele de fond

reținând circumstanța agravantă potrivit art.77 Cod penal – săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a comis infracțiuni similare, nu au admis careva

încălcări ale legii, or, această circumstanță a fost indicată de către acuzator în

rechizitoriu și care rezultă din revendicare.

Subsidiar, Colegiul penal ține să menționeze că, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune. O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor

și alte persoane.

În continuare, cu referire la argumentele recurentului privind dezacordul cu

admiterea de către instanțele de fond a acțiunii civile înaintate de partea vătămată,

7

Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel la adoptarea soluției de

menținere a sentinței în această parte, a respectat prevederile legale, adoptând o

soluție corectă și întemeiată.

Deci, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel examinând

argumentele invocate în apelul apărări, corect a indicat că, partea vătămată

Bodarev Vladimir la urmărirea penală a depus o cerere privind recunoașterea în

calitate de parte civilă, iar reieșind din faptul că prin infracțiunea săvârșită i-a fost

cauzată o daună materială în sumă de 1 970 lei, în acest sens fiind prezentate două

bonuri cu sumele de 1 200 lei pentru parcare și 700 lei pentru evacuare, prima

instanță întemeiat a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficul părții

vătămate Bodarev Vladimir prejudiciul material cauzat în sumă de 1 950 lei.

Totodată, se reține că, corect a dispus încasarea și a sumei de 5 000 lei, în

beneficiul părții vătămate, cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind în deplină

concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune reparația

integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor

faptei, a naturii și duratei acestora.

În acest context, instanța de recurs menționează că, despăgubirile pentru

prejudiciile morale se disting de cele pentru prejudiciile materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare

suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil care au fost cauzate prin

fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

Anume în acest context, instanțele de fond au evaluat corect dauna morală

pentru Bodarev Vladimir în sumă de 5 000 lei, fiind luate în considerare suferințele

morale ale acestuia, statutul părții vătămate în societate, gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție părții vătămate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 martie 2019, în cauza penală în privința lui Tanasevici Ion, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 21 noiembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

8