1ra-1487/2019 — art. 165 al. 1 CP

1ra-1487/2019 — art. 165 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1487/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și avocatul Russ

Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Hîncești din 25 octombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Onuță Adrian XXX, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat

în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod

penal și cu aplicarea art. 79 Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

pe termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea legată de angajarea

persoanelor la creșterea oilor și strângerea nucilor pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru un termen de probațiune de 5 ani, cu instituirea obligației de a nu-și schimba

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Cheltuielile judiciare în sumă totală de 4 185,76 lei au fost trecute în contul statului.

1

ianuarie 2014, abuzând de poziția de vulnerabilitate a XXX, care era determinată de lipsa

surselor de existență pentru supraviețuire socială (starea socială, materială și familiară

grea, lipsa surselor financiare de întreținere), lipsa condițiilor de trai, deoarece se afla în

conflict cu concubinul său, folosind metoda înșelăciunii prin promisiunea angajării la o

muncă bine plătită, a recrutat-o pe ultima în scopul exploatării prin muncă forțată. În

continuare, în aceeași zi, Adrian Onuță, întru realizarea scopului său infracțional,

obținând prin înșelăciune consimțământul XXX, care a fost atrasă de promisiunea că îi

vor fi oferite condiții decente de trăi și de muncă, a transportat-o pe victimă împreună cu

fiul ei minor la stâna de oi ce-i aparține din XXX Ulterior, în aceeași perioadă de timp,

Adrian Onuță, acționând întru atingerea scopului infracțional, a adăpostit-o pe XXX

împreună cu fiul ei minor, XXX, la stâna de oi situată pe teritoriul XXX, fără electricitate,

căldura și apă. În aceeași perioadă de timp, Adrian Onuță, prin abuz de poziție de

vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii

sociale, cu consimțământul acesteia, a obținut de la XXX prestarea diferitor lucrări pe

teritoriul stânei de oi, în lipsa unui contract de muncă, fără a fi remunerată pentru

munca efectuată, fără evidența muncii prestate, cu încălcarea regimului de muncă și în

lipsa unei alimentări și vestimentații suficiente, în continuare, în luna noiembrie 2014,

Adrian Onuță, fiind informat de XXX, despre intenția de a părăsi locul exploatării prin

muncă și de a reveni la domiciliu, acționând întru atingerea scopului său infracțional,

prin constrângere psihică, a determinat-o pe XXX să continue prestarea diferitor lucrări

pe teritoriul stânei de oi, în lipsa unui contract de muncă, fără a fi remunerată pentru

munca efectuată, fără evidența muncii prestate, cu încălcarea regimului de muncă și în

lipsa unei alimentări și vestimentații suficiente. În asemenea condiții, Adrian Onuță a

exploatat-o pe XXX până în luna ianuarie 2015, când acțiunile prejudiciabile au fost

curmate de către reprezentanții Primăriei com. XXX.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Onuță Adrian în bază art. 165

alin. (1) lit. c) Cod penal, adică traficul de ființe umane, după semnele calificative

„recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în

scopul exploatării prin muncă, săvârșită prin înșelăciune, abuz de poziție, de

vulnerabilitate, asupra a două persoane ”.

3.1. Procurorul în Procuratura Generală, Secția combaterea traficului de ființe

umane, Aliona Bucuci și procurorul în Procuratura r-lui Hîncești, Grigore Clevadî, care

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.

2

(1) lit. b) și c) Cod penal și cu aplicarea art. 79 Cod penal, să i se aplice pedeapsa cu

amendă în mărime de 20 000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de natura celei de care s-a folosit la comiterea infracțiunii pe un termen de 2 ani.

În motivarea cererii declarate, apelantul a indicat că, prima instanță a apreciat

corect probele administrate și a conchis just că acțiunile inculpatului se încadrează în

baza art. 165 Cod penal. De asemenea, apelanții au invocat că, lui Onuță Adrian i s-a

incriminat infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, dar partea

acuzării a omis să includă și lit. b) a alin. (1) al art. 165 Cod penal, fapt care a fost corectat

prin procesul - verbal de corectare a erorilor materiale. La fel, partea acuzării nu a fost

de acord nici cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, or prima instanță nu a

aplicat corect prevederile art. art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal. Instanța a omis faptul că partea

vătămată trăiește în continuare la stâna inculpatului, are contract de muncă, copilul

acesteia frecventează grădinița, inculpatul este specialist în domeniul olăritului,

circumstanțe care justifică aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

3.2. Inculpatul Onuță Adrian, care a solicitat să fie achitat.

Ulterior, tot în interiorul termenului prevăzut de lege, apel nemotivat, iar ulterior

și apel motivat, a declarat și avocatul Sergiu Russ în interesele inculpatului Onuță

Adrian, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal.

În motivarea apelului, partea apărării a invocat următoarele motive: instanța de

fond nu a motivat de ce a stabilit existența semnului calificativ „prin înșelăciune”;

procesul - verbal de corectare a erorilor materiale din 05.11.2018 a fost redactat după

încheierea cercetării judecătorești; apărarea a demonstrat lipsa semnului calificativ „prin

înșelăciune”; XXX a fost adusă la stână să formeze o familie cu ciobanul Eugen Popescu;

nu a fost demonstrat faptul că inculpatul i-ar fi promis părții vătămate un loc de muncă

bine plătit la stână și nici existența laturii subiective și a scopului criminal; partea

vătămată lucra de bună - voie la stâna inculpatului, nefiind impusă; cauza penală a fost

inițiată la denunțul calomnios al administrației s. Mirești, din care fac parte persoane

ostile inculpatului; martorii acuzării care au fost audiați fac și ei parte din grupul ostil

inculpatului; investigația independentă a unei ziariste a demonstrat că totul este un act

de răzbunare a primarului împotriva inculpatului, iar ziarista a fost audiată în calitate

de martor; partea vătămată a declarat în timpul confruntării cu primarul că anume el a

impus-o să-l denunțe pe inculpat.

3

fost respinse, ca nefondate, apelul declarate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, reieșind din

materialele cauzei, prima instanță a conchis corect că, inculpatul Onuță Adrian este

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal în

redacția supusă modificărilor prin Legea nr. 157 din 26.07.2018, Monitorul Oficial 347 -

357/14.09.2018, art. 586, adică traficul de ființe umane, după semnele calificative

„recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de

exploatare prin muncă, săvârșit prin abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra unei persoane”.

Pentru a conchide astfel, prima instanță a verificat următoarele probe acumulate la

cauza penală, apreciate respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, acestea fiind verificate și de către

instanța de apel, după cum urmează: declarațiile părții vătămate XXX, declarațiile

martorilor XXXX, procesul-verbal de confruntare efectuată între partea vătămată XXX și

învinuitul Adrian Onuță; procesele-verbale privind interceptarea și înresistrarea

comunicărilor și stenogramele discuțiilor telefonice efectuate de către Onuță Adrian de

pe numărul lui de telefon și procesele-verbale de examinare a obiectelor din 12.06.2015.

Instanța de apel a reținut că în rechizitoriu, acțiunile inculpatului au fost calificate

de către organul de urmărire penală în baza art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, conform

indicilor calificativi „trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și

adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scopul de exploatare prin

muncă, săvârșit prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra unei

persoane”.

Invocând agravanta de realizare a laturii obiective prin „înșelăciune”, partea

acuzării nu a indicat în învinuire lit. b) a alin. (1) al art. 165 Cod penal, în redacția veche,

iar această agravantă nu și-a găsit confirmare.

În acest context, instanța de apel a reținut că prin procesul-verbal de corectare a

erorilor materiale din 05.11.2018, întocmit de către procurorii care au declarat apel,

partea acuzării a „corectat eroarea materială din rechizitoriul întocmit în privința lui

Onuță Adrian”, prin punerea sub învinuire a lui Onuță Adrian în baza art. 165 alin. (1)

lit. b) și c) Cod penal.

Procesul-verbal în cauză nu poate fi luat în considerație, întrucât „corectarea erorii

materiale din rechizitoriu” se efectuează prin ordonanță, dar nu prin proces-verbal și

mai mult, a fost redactat după încheierea cercetării judecătorești în prima instanță.

Totodata, instanța de apel a rețiunut și faptul că pe parcursul examinării cauzei în

4

instanța de apel, partea acuzării a prezentat o ordonanță de modificare a învinuirii

aduse inculpatului în sensul completării ei, prin punerea sub învinuire a lui Onuță

Adrian în baza art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal. În acest context, instanța de apel a

menționat că partea acuzării nu a demonstrat cum anume s-a manifestat acțiunea de

„înșelăciune”.

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că, la etapa constatării infracțiunii,

înaintării învinuirii și accederii cauzei în instanța de judecată, acțiunile lui Onuță Adrian

au fost încadrate în baza art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, până la adoptarea

sentinței, au intervenit modificări în conținutul art. 165 Cod penal, astfel încât acțiunile

inculpatului se încadrează în baza art. 165 alin. (1) lit.g) Cod penal, circumstanțe

survenite prin modificările instituite prin Legea nr. 157 din 26.07.2018.

Prin urmare, dat fiind că, articolul adus cu titlu de acuzare inculpatului Onuță

Adrian nu a suportat modificări în esență, agravanta alternativă fiind indicată la o altă

literă decât cea reținută lui Onuță Adrian până la survenirea modificărilor, instanța de

apel a considerat că, prima instanță a conchis corect de a recalifica acțiunile lui Onuță

Adrian din art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal în baza art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, or

o atare recalificare nu contravine conduitei juridice admisibile în acest sens, nu atentează

la drepturile și libertățile inculpatului și nu aduce atingeri dreptului acestuia la apărare.

Cu referire la faptele inculpatului, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul și-a

justificat acțiunile prin lipsa condițiilor de trai decente ale XXX și imposibilitatea acesteia

de a-și asigura minimul de existență, totuși, reieșind din materialele dosarului s-a stabilit

că, inculpatul a mers de mai multe ori în satul părții vătămate, de unde a luat-o pe Alex

Maria și a transportat-o la stâna sa.

tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.165 alin.(l) lit.g) Cod penal, deoarece în momentul recrutării partea vătămată nu avea

un loc de muncă, loc de trai, era lipsită de venituri, fără condiții minime de existență,

aflându-se în conflict cu concubinul, dar și în lisa unui minim de existență necesar, astfel

că pentru inculpat a fost ușor să pună partea vătămată în-' - o stare de dependență față

el.

Deși, partea apărării a invocat, inclusiv în cererea de apel că, majoritatea martorilor

acuzării îi sunt ostili și ar fi efectuat depoziții împotriva sa, totuși instanța de fond a

obținut aceste declarații în cadrul ședinței judiciare cu avertizarea martorilor asupra

răspunderii penale pentru declararea intenționată a elementelor de fapt ce nu corespund

5

realității. Declarațiile martorilor în cauză coroborează cu cele ale părții vătămate date la

etapa urmăririi penale.

În același context, instanța de apel a stabilit că, partea vătămată a fost plasată în

centrul de plasament „La strada” în calitate de victimă a traficului de ființe umane, în

cadrul căruia specialiștii în domeniu au constatat acest fapt, plasând-o pe XXX la

evidență, iar în perioada de aflare a acesteia în plasament, cu ea au discutat psihologi,

care au confirmat statutul de „victimă”. În afară de aceasta, martirul Gorceag Lidia a

susținut că declarațiile primare făcute de către XXX în cadrul urmăririi penale sunt

veridice și corespund celor constatate de către ea în cadrul mai multor ședințe de

consiliere psihologică avute între ea și XXX.

Cu referire la argumentele părții apărării privind devierea poziției părții vătămate

în ședința de judecată de la circumstanțele relatate de aceasta la etapa urmăririi penale,

prima instanță a conchis corect că aceasta este o tentativă de înlăturare a răspunderii

penale pentru inculpatul Onuță Adrian, factorul determinant fiind generat de activitatea

post - infracțională a inculpatului, manifestată prin adăpostirea părții vătămate,

întocmirea unui contract individual de muncă, întreținerea acesteia în continuare,

asigurarea instituționalizării copilului minor.

Totodată, munca XXX la stâna inculpatului a fost constatată de către organele de

resort ca fiind contrară legii, cu abateri de la normele legislației muncii, iar inculpatul,

deși a invocat că nu avea nevoie de serviciile părții vătămate, ca urmare a intentării

cauzei penale a încheiat un contract individual de muncă cu aceasta, iar până la etapa

oficializării raporturilor de muncă, activitatea lui XXX avea loc în lipsa liberului

consimțământ, în prezența dependenței acesteia de locul în care se afla și de minimul de

existență asigurat de inculpat în cumul cu lipsa de alternativă.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei inculpatului Onuță Adrian pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, instanța de apel a reținut că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, nu are antecedente penale, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează pozitiv de către administrația publică

locală, acesta este caracterizat ca fiind un specialist cu abilități personale înalte în

domeniul olăritului.

Totodată, prima instanță a conchis corect de a da curs cerinței părții acuzării

privind aplicarea art. 79 Cod penal la stabilirea pedepsei, în prezența unor asemenea

circumstanțe excepționale - activitatea post - infracțională a inculpatului, manifestată

prin stabilizarea conduitei părții vătămate XXX, aceasta locuind la stâna inculpatului

fiind împreună cu copilul ei minor și concubinul Eugeniu Popescu în condiții care

6

corespund standardelor necesare; la fel, s-a constatat că și în prezent XXX lucrează la

Adrian Onuță, dar deja în baza unui contract de muncă, iar copilul a început să

frecventeze grădinița.

Aceste circumstanțe justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută

de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal - și anume pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 5 ani, cu aplicarea pedepsei complementare obligatorii - privarea de dreptul

de a exercita activitatea legată de angajarea persoanelor la creșterea oilor și strângerea

nucilor pe un termen de 2 ani, dar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale pe un termen de probațiune de 5 ani, pedeapsă în măsură să ducă la atingerea

scopului pedepsei penale, instituind totodată în privința- inculpatului și obligațiunea să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința f,ră consimțământul organului competent.

În acest context, contrar cerințelor părții acuzării invocate în cererea de apel, s-a

impus concluzia că, poate fi aplicată doar pedeapsa cu închisoare și nu cea sub formă de

amendă, închisoarea fiind unica măsură de pedeapsă specificată de art. 165 alin. (1) lit.

g) Cod penal pentru persoanele fizice.

Cu referire la cerința părții acuzării privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare - în sumă de 4 185,76 lei, prima instanță a conchis corect că acestea urmează a fi

trecute în contul statului.

Cu referire la argumentele părții apărării invocate în cererea de apel precum că

prima instanță nu a demonstrat existența agravantei „comiterea infracțiunii prin

înșelăciune”, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit că partea acuzării

nu a demonstrat cum anume s-a manifestat acțiunea de „înșelăciune” și mai mult,

instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 165 alin. (1) lit. g) Cod

penal, nu și în baza lit. f) a articolului respectiv.

Cu referire la alegația părții apărării privind procesul - verbal de corectare a

erorilor materiale din 05.11.2018, care a fost redactat după încheierea cercetării

judecătorești, instanța de apel a ținut cont de acest fapt și și-a expus poziția la pct. 20 - 21

din prezenta decizie.

În ceea ce privește argumentul că, XXX a fost adusă la stână să formeze o familie cu

ciobanul Eugen Popescu, instanța de apel a menționat că, decizia părții vătămate de a

merge la stâna inculpatului, chiar și pentru a concubina cu ciobanul, a fost viciată de

starea precară în care ea se afla și de faptul că inculpatul a profitat de această stare a

părții vătămate.

În ceea ce privește argumentul precum că nu a fost demonstrat faptul că inculpatul

i-ar fi promis părții vătămate un loc de muncă bine plătit la stână și nici existența laturii

7

subiective și a scopului criminal, instanța de apel a reținut că după cum rezultă din

declarațiile martorilor, partea vătămată avea starea psihologică a unei persoane care era

gata să lucreze pentru orice fel de promisiune, fiind gata să lucreze de bună - voie la

stâna inculpatului, fără a fi impusă direct de inculpat.

Cu referire la faptul că persoane ostile inculpatului ar fi făcut un denunț

„calomnios”, în baza căruia a fost inițiată cauza penală, instanța de apel a menționat că,

nu a fost demonstrat caracterul calomnios al denunțului, prin prezentarea unei hotărâri

judecătorești definitive în acest sens, iar faptul că prima instanță și-a motivat concluziile

inclusiv pe declarațiile martorilor ostili inculpatului nu diminuează importanța faptului

că acești martori au dat declarații sub sancțiunea avertizării de răspundere penală

pentru declarații false, așa cum a motivat și prima instanță, proba contrarie urmând a fi

prezentată de facto de către inculpat, și nu doar declarativ.

Instanța de apel nu a neagat valoarea investigației independente a ziaristei la care

face referire partea apărării, dar instanța de apel a reamintit că investigația jurnalistică

nu are valoare de probă în sensul reglementat de către legislația procesual penală.

Totodată, în instanța de judecată a fost audiată autoarea investigației, care și-a format

opinia sa proprie, fiind dificil de separat opinia personală de cea profesională.

5.1. Procuror, prin care, indicând temeiurile de casare stipulate în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs invocă următoarele argumente:

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel în partea descriptivă a deciziei (pct.

14) constată faptul comiterii de către inculpatul Onuță Adrian a infracțiunii de trafic de

ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu

consimțământul acesteia, în scop de exploatare prin muncă, săvârșit prin înșelăciune și

abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra unei persone, acțiuni care au fost încadrate

juridic de către organul de urmărire penală, conform prevedrilor art. 165 alin. (1) lit. b),

c) Cod penal, ca mai apoi instanța de apel să rețină o altă situație contrară

circumstanțelor constate supra, indicând că agravanta de realizare a laturii obiective

prin înșelăciune nu a fost probată de către partea acuzării, nefiind indicat de către

organul de urmărire penală, cum s-a manifestat acțiunea de înșelăciune.

Astfel, în opinia acuzării, omisiunea instanței care a ajuns la concluzii radical

diferite, întemeindu-și hotărârea pe motive ce contrazic dispozitivul acesteia,

condiționează desființarea totală a deciziei, or aceste erori de drept, pot fi înlăturate doar

8

prin exercitarea unui control jurisdicțional prescris la art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP;

- mai mult, în instanța de apel acuzatorul de stat, a făcut uz de prevederile art. 325

Cod de procedură penală, or în expunerea rechizitoriului procurorul indică că Onuță

Adrian a comis infracțiunea de trafic de ființe umane cu specificarea agravantelor prin:

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, însă admite o eroare și omite să indice

în partea dispozitivă a rechizitoriului semnul calificativ lit. b) al dispoziției art. 165 alin.

(1) Cod penal, (acțiuni săvârșite prin înșelăciune) pentru încadrarea juridică a faptei

pentru care a fost acuzat inculpatul, eroare procesuală, care a condiționat modificarea

învinuirii aduse inculpatului Onuța Adrian în instanța de apel, or prin aceasta nu s-a

agravat situația inculpatului și nu s-au lezat dreptul lui la apărare;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au abordat absolut greșit

raționamentele expuse în Legea nr. 157 din 26.07.2018, publicate în Monitorul Oficial 347

- 357/14.09.2018, în partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

conform prevederilor art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, or în cazul dat guvernează

aplicarea legii penale în timp raportată la art. 8 Cod penal;

- acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care a fost menținută soluția

de reîncadare a acțiunilor inculpatului de la art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, potrivit

învinuirii formulate în rechizitoriu, ta art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, cu modificările

operate prin Legea nr. 157 din 26.07.2018, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece,

colegiul penal verificînd cauza sub aspectul calificării infracțiunii, urma să raporteze

situația de fapt constatată la fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate

inculpatului Onuță Adrian să subsumeze aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv

să dezvăluie concluzia de menținere a reîncadrării a acțiunilor, expunîndu-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii imputate acestuia, fapt

ce pe caz consider că n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general, a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- subsidiar, soluția instanței de apel este criticată de procuror și în partea ce ține de

respingerea argumentului acuzatorului de stat, referitor la individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului Onuță Adrian, or în apelul declarat, titularul cererii de apel a

indicat precum instana de fond fără a identifica toate circumstanțele atenuante inclusiv

și excepționale , pripit a ajuns la concluzia stabilirii pedepsei sub formă de închisoare, cu

aplicarea institutului suspendării condionate a executării ei.

5.2. Avocatul Russ S. în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile de

casare stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

9

achitare în privința lui Onuță Adrian.

În motivarea cererii de recurs invocă următoarele argumente:

- instanța de apel absolut nu s-a expus în privința motivului invocat în cererea de

apel, precum că nu a fost probat și argumentat unul din semnele obligatorii a

infracțiunii incriminate lui Onuță Adrian și anume semnului laturii subiecivă exprimată

prin scopul urmărit de a o exploata prin muncă forțată pe XXX. Astfel, în materialele

cauzei există anumite probe, în special cele furnizate de martorii acuzării, că XXX

exercita anumite lucrări la stâna inculpatului, ca cum ar fi păscutul uneori a oilor, însă

nu există aubsolut nici o probă că aceste lucrări au fost forțate;

- instanța de apel nu s-a expus nici într-un mod în privința faptului de ignorare de

către instanța de fond a anumitor probe la care a făcut referire apărarea și în special

rezultatele confruntărilor petrecute la faza urmăririi penale între partea vătămată XXXcu

invinuitul Onuța Adrian, confruntarea între primarul Vrancea Nicolae și partea

vătămată XXX, precum și confruntarea între martorul Mahu Gheorghe și XXX.

Rejudecînd cauza în apel instanța de apel la rândul său deasemenea ignoră aceste

mijloace importante de probațiune, care intenționat nu au fost incluse de către procuror

în rechizitoriu și care demonstrează că partea vătămată XXX a fost influențată să facă

inițial declarații neveridice în privința lui Onuță Adrian.

În rest invocând argumente similare celor invocate în cererea de apel (f.d. 165-175,

vol. III).

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către procuror

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către procuror, reiese că

acesta face referire la temeiurile de declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

10

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea acestora, nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că recurentul nu a

identificat careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului invocat, dat fiind

faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apel, fiind redate clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel, de menținere fără modificări a

sentinței primei instanțe, prin care inculpatul Onuță Adrian a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, în baza cumulului

de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor,

soluția instanței de apel nefiind afectată de o eroare gravă de fapt, motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este explus clar, iar de către instanța

de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri de a interveni în hotărârea instanței de

apel, care este legală și întemeiată.

Referitor la alegațiile recurentului precum că prima instanță neîntemeiat a

recalificat acțiunile inculpatului din art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal în baza art. 165

alin. (1) lit. g) Cod penal, Colegiul penal reține că, conform rechizitoriului Onuță Adrian

a fost pus sub învinuire în baza art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal. Prima instanță, prin

sentință a încadrat acțiunile inculpatului Onuță Adrian în baza art. 165 alin. (1) lit. g)

Cod penal, reținând în acest sens următoarele: ,, Instanța atestă că, actul de acuzare, adus

inculpatului a fost calificat de către organul de urmărire penală în baza art. 165 alin. (1) lit. c)

Cod penal, conform indicilor calificativi „trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și

adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scopul de exploatare prin muncă,

săvârșit prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra unei persoane”. În atare

reflectare a constituției calificării, acuzarea, reținând agravanta alternativă de realizare a laturii

obiective, și anume „înșelăciunea” - nu a justificat forma juridică pe care aceasta ar fi urmat să o

îmbrace acțiunea lui Onuță Adrian, raportată la calificarea juridică atribuită acestuia, or, ca

reflecție distinctă, înșelăciunea își găsește reglementarea în litera b) a aliniatului (1) din articolul

11

adus cu titlu de acuzare lui Onuță Adrian, în redacția veche, agravantă ce nu a fost reținută în

cadrul actului de acuzare, și nu poate fi apreciată ca găsindu-și confirmarea de către instanța de

judecată, atât prin prisma calificării, cât și prin prisma justificării probatoriului în acest sens.

Totodată, instanța reține și faptul că, la etapa constatării infracțiunii, înaintării învinuirii

și accederii cauzei în instanța de judecată, norma adusă cu titlu de învinuire lui Onuță Adrian a

fost calificată ca fiind reflectată de art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal. Totodată, în cursul judecății

pricinii, la etapa audierii dezbaterilor judiciare, dar până la adoptarea sentinței pe marginea

pricinii, a intervenit modificări în conținutul normei materiale adusă învinuitului cu titlu de

acuzație, astfel încât, potrivit laturii obiective reflectate de acuzare, acțiunile inculpatului își

găsesc reflecție în baza art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, conținut juridic reținut ca urmare a

intervenirii modificărilor instituite prin LP157 din 26.07.18, M0347-357/14.09.18 art.586. În

atare consecință, avându-se în vedere faptul că, conținutul substanței juridice a articolului adus

cu titlu de acuzare nu a suportat modificări în esența, fiind modificat doar titlul acesteia, prin

indicarea agravantei alternative la o altă literă decât cea reținută lui Onuță Adrian până la

survenirea modificărilor, instanța găsește necesar și oportună recalificarea acțiunilor lui Onuță

Adrian din art. 165 alin. (1) it. c) CP, în baza art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal, or o atare

recalificare nu contravine conduitei juridice admisibile în acest sens, nu atentează la drepturile și

libertățile inculpatului și nu aduce atingeri dreptului acestuia la apărare.”, soluție menținută

de instanța de apel.

De asemenea, întemeiată este și poziția instanței de apel privind respingerea

procesului-verbal de corectare a erorilor materiale din 05.11.2018, întocmit de către

procurorii care au declarat cerere de apel, prin care au corectat eroarea materială din

rechizitoriul întocmit în privința lui Onuță Adrian, prin punerea sub învinuire în baza

art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, or, procesul-verbal în cauză nu putea fi luat în

considerație întrucât corectarea erorii materiale din rechizitoriu se efectuiază prin

ordonanță, mai mult ca atât, acesta fiind redactat după încheierea cercetării judecătorești

în prima instanță.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel, partea acuzării a prezentat o

ordonanță de modificare a învinuirii aduse inculpatului Onuță Adrian în baza art. 165

alin. (1) lit. b), c) Cod penal, iar instanța de apel întemeiat a respins-o, or partea acuzării

urma să demonstreze cum anume s-a manifestat acțiunea de ,,înșelăciune”.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanțelor de fond în motivarea soluțiilor sale pe aceste aspecte contestate

și în prezentul recurs, nu se identifică, or acestea s-au expus în deciziile lor, detaliat și

argumentat.

12

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de cătrea avocatul Russ S. în numele inculpatului

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că nici unul dintre acestea nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea inculpatului Onuță Adrian, considerând că lipsesc probe care ar confirma

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod

penal, solicitând să fie achitat pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive

ale infracțiunii.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea vătămată și martorii, a cercetat

materialele administrate de către organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă,

din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra temeiniciei soluției

13

pronunțate de prima instanță privind vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Probele indicate în decizia instanței de apel, expuse succint la pct. 4.1 al prezentei

decizii, au fost examinate complet și obiectiv, acestea demonstrând faptul comiterii de

către inculpat a infracțiunii incriminate, fiind corect apreciate de către instanța de apel.

Astfel, în urma examinării cererii de apel, instanța de apel întemeiat a concluzionat

despre existența elementelor componente ale infracțiunii imputate inculpatului Onuță

Adrian, inclusiv vinovăția acestuia, argumentând totodată, netemeinicia afirmației

recurentului, precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. g) Cod penal.

Cu referire la recursul avocatului în partea în care acesta critică felul în care

instanța a apreciat probele administrate în prezenta cauză penală, Colegiul menționează

că aceste critici și argumentele aduse nu se încadrează în niciun temei dintre cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Consecvent, făcând o analiză a temeiurilor indicate în recurs în raport cu apelul

declarat și textul deciziei, Colegiul constată că recursul repetă textul apelului,

argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel

examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art. 414,

417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat

temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și

motivele adoptării ei.

Colegiul penal menționează că, în contextul expus, reiterarea de către instanța de

recurs a alegațiilor instanței de apel este inoportună or, Colegiul penal le consideră

legale și întemeiate.

Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CtEDO, și nu va impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din

care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește

sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și

14

vinovăției inculpatului.

Prin urmare, temeiurile invocate de către partea apărării se combat prin materialele

cauzei și nu se semnalizează în esență presupusa eroare de drept, iar hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și care, în totalitatea lor, resping

argumentele recursului.

Decizia instanței de apel corespunde prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal nu a

constatat existența vreunei grave erori de drept, care ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurent nu sunt acceptabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, și nu pot

servi drept temei pentru instanța de recurs în vederea casării hotărârii contestate. Din

aceste considerente, Colegiul penal va dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și avocatul Russ Sergiu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

20 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Onuță Adrian XXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

15