1ra-1852/19 — art. 27, 145 CP

1ra-1852/19 — art. 27, 145 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1852/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Liliana Catan

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie

2019, în cauza penală în privința lui:

Samoil Dumitru xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.09.2016 – 06.04.2017;

Instanța de apel: 10.05.2017 - 28.11.2017;

15.06.2018 – 23.04.2019;

Instanța de recurs: 20.02.2018 – 15.05.2018;

08.08.2019 – 23.10.2019;

C O N S T A T Ă :

încetat procesul penal intentat în privința lui Dumitru Samoil în baza art. art.27, 145

alin.(1) Cod penal, din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunii, dar

constituie contravenția prevăzută de art.78 alin.(1) Cod contravențional, cu liberarea de

răspundere contravențională, din motiv că a expirat termenul tragerii la răspundere

contravențională.

învinuit de către organul de urmărire penală, că la 21 iunie 2016, aproximativ ora

16.20, aflându-se în curtea domiciliului său din mun. xxxx, or. xxxx, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict cu soția sa, Natalia Samoil, acționând cu

intenție directă, i-a aplicat ultimei o lovitură cu un topor peste cap, cauzându-i leziuni

corporale sub formă de excoriație la nivelul capului, nereușind să-și atingă scopul

urmărit din cauză că martorul Valentina Miron, i-a luat toporul din mână.

pronunțarea unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Dumitru Samoil să fie condamnat în baza art.art.27,145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani

închisoare.

1

Potrivit art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a adăuga pedeapsa neexecutată,

aplicată prin sentința Judecătoriei Ciocana din 24 februarie 2016 și a-i stabili pedeapsa

definitivă de 11 ani închisoare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, declarațiile părții vătămate coroborează

cu declarațiile martorului ocular, neexistând temei de a le aprecia critic; instanța de

judecată a examinat probele prezentate de acuzatorul de stat, însă, eronat a dat

apreciere acestora în coraport cu circumstanțele cauzei, care în mod direct indică la

vinovăția inculpatului.

Acuzarea a considerat sentința neîntemeiată, din motiv că din punct de vedere

subiectiv, forma vinovăției pentru existența infracțiunii este „intenția”, iar fapta ce are

ca scop lipsirea de viață a persoanei, nu poate fi încadrată în limitele contravenției

prevăzute de art.78 Cod contravențional.

Împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei, o lovitură cu toporul peste regiunea

vitală a corpului (peste cap) cauzându-i excoriație la nivelul capului, constituie dovada

că Dumitru Samoil a lovit cu intenție directă, adică a prevăzut și a urmărit rezultatul

faptei sale, care nu a survenit din motivul că a fost curmat de către o persoană terță.

Potrivit jurisprudenței în cauzele penale similare, s-a statuat că intenția de a

săvârși omorul se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor

mijloace apte de a produce moartea, locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat

loviturile ori asupra căreia s-a acționa numărul, intensitatea și repetabilitatea loviturilor

ori a altor acte de violent exercitate asupra victimei, perseverența făptuitorului în

exercitarea violențelor, natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterioare săvârșirii

faptei, particularitățile victimei.

Totalitatea celor constatate urmează să convingă instanța dincolo de orice dubii

rezonabile că inculpatul este culpabil în săvârșirea faptei de tentativă de omor, prin

urmare acțiunile lui se încadrează în componența de infracțiune prevăzută de art.art.27,

145 alin.(1) Cod penal.

2017, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constat în fapt că, Dumitru Samoil la

21 iunie 2016, aproximativ ora 16.20 aflându-se în curtea domiciliului său din mun.

xxxx, or. xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timpul conflictului cu soția sa,

Natalia Samoil, i-a lovit ultimei capul cu un topor pe care îl ținea în mână, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2893 din 22 iunie 2016, vătămare

neînsemnată.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță la

adoptarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și astfel, just a

ajuns la concluzia că, în acțiunile lui Dumitru Samoil lipsește componența de

infracțiune prevăzută de art.27, 145 alin.(1) Cod penal și corect a încadrat acțiunile

inculpatului în prevederile art.78 alin.(1) Cod contravențional.

2

Mai mult, prima instanță la calificarea acțiunilor comise de către inculpat, a dat

o apreciere corectă circumstanțelor și în special declarațiilor părții vătămate Natalia

Samoil, în raport cu probele scrise, cum ar fi raportul de expertiză medico-legală

nr.2893 din 22 iulie 2016.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului că, declarațiile inculpatului

sunt contradictorii cu cele ale părții vătămate, or din conținutul declarațiilor părții

vătămate și a inculpatului se confirmă doar existența unui incident între ei, la fel se

confirmă folosirea unui instrument vulnerant, susceptibil să producă leziuni grave,

cum este toporul, însă aceste declarații în coroborare cu raportul de expertiză

medicolegală, resping integral actul de învinuire înaintat lui Dumitru Samoil.

La fel, instanța de apel, a reținut concluzia primei instanțe potrivit căreia, nu pot

fi reținute argumentele acuzării referitor la faptul că Dumitru Samoil nu și-a atins

scopul urmărit din cauza că martorul Valentina Miron, i-a luat toporul din mână,

deoarece reieșind din declarațiile părții vătămate Natalia Samoil, inculpatul după ce a

lovit-o la cap s-a speriat și a scăpat toporul la picioarele sale, fără a continua mersul

acțiunilor violente în privința părții vătămate.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul acuzării, precum că inculpatul avea

scopul de a o omorî pe Natalia Samoil, lovitura fiind aplicată cu intenție, deoarece în

ședința de judecată nu au fost prezentate probe certe, pertinente și concludente, care să

demonstreze cu certitudine intenția comiterii unui omor din partea inculpatului, care

după comiterea acestei acțiuni, nu a continuat să o atace, după care a predat benevol

toporul lui Valentina Miron, fără a comite alte acțiuni cu acest topor.

Cu trimitere la prevederile art.328 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel a indicat că, nu poate fi reținut ca plauzibil argumentul apelantului precum că

declarațiile părții vătămate și a martorului ocular sunt în coroborare perfectă și nu

există nici temei de a le aprecia critic, or, declarațiile martorului Miron Valentina nu

pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare odată ce acuzarea a renunțat la această

probă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță justificat a încetat procesul

contravențional în baza art.30 Cod contravențional, deoarece potrivit acestor prevederi,

termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de 12 luni,

contravenția fiind săvârșită de către inculpat la data de 21 iunie 2016, iar sentința a fost

pronunțată la 06 aprilie 2017, adică după expirarea termenului de prescripție.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, declarațiile schimbate ale părții vătămate în

instanța de apel urmează a fi apreciate critic și reținute ca probe cele date la urmărirea

penală, deoarece ultimele coroborează cu celelalte probele din dosar.

3

În opinia acuzării vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei de omor se

confirmă și prin declarațiile martorului Valentina Miron (f.d.11,12); raportul de

expertiză medico-legală nr.2893 din 22 iunie 2016 (f.d.18); raportul de expertiză

medico-legală nr.441 din 08 iulie 2016 (f.d.26-28).

Astfel, împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei, o lovitură cu toporul peste

regiunea vitală a corpului (peste cap) cauzându-i excoriație la nivelul capului,

constituie dovada că Dumitru Samoil a lovit cu intenție directă, adică a prevăzut și a

urmărit rezultatul faptei sale, care nu a survenit din motivul că a fost curmat de către o

persoană terță.

Susține recurentul că, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi

pusă în discuție (cauza Brumărescu c. României, 28 octombrie 1999)”.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței în cauzele penale similare, s-a

statuat că intenția de a săvârși omorul se poate deduce din următoarele împrejurări de

fapt: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea, locul sau regiunea corporală

unde s-au aplicat loviturile ori asupra căreia s-a acționat, numărul, intensitatea și

repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra victimei,

perseverența făptuitorului în exercitarea violențelor, natura relațiilor dintre făptuitor și

victimă anterioare săvârșirii faptei, particularitățile victimei.

Totodată, urmează de menționat că, prin art.7 Cod penal este stabilit că la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală.

Raportând prevederile legale citate supra la caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite de Dumitru Samoil se impunea calificarea acțiunilor acestuia ca

tentativă de omor ținând cont de faptul că, dânsul a săvârșit o infracțiune cu utilizarea

unui obiect periculos (toporul), ce poate provoca moartea, creând astfel un pericol real

nu doar pentru integritatea corporală și sănătatea victimei, ci și pentru viața acesteia,

valoarea primordială în cadrul unei societăți.

Pericolul creat pentru victimă nu a fost doar consecința unei amenințări, dar

rezultatul nemijlocit al unor acțiuni intenționate cu un obiect periculos și cu consecințe

reale pentru integritatea corporală și viața părții vătămate Natalia Samoil - vătămare

neînsemnată.

2018, recursul ordinar a fost admis, casată decizia recurată și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1 În motivarea soluției sale instanța de recurs a reținut că, instanța de apel

nu a respectat prescripțiile de drept procedural penal, deoarece, potrivit descriptivului

4

deciziei, aceasta face trimitere la declarațiile inculpatului, părții vătămate și raportului

de expertiză medico-legală nr.2893 din 22 iulie 2016, concluzionând că acestea nu

confirmă vinovăția lui Dumitru Samoil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.27,

145 alin.(1) Cod penal, dar confirmă vinovăția în comiterea contravenției prevăzut de

art.78 alin.(1) Cod contravențional, însă nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare

probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței și concludenței acestora, iar

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 28 noiembrie

2017 (f.d.216-219), partea vătămată Natalia Samoil nu a fost audiată în instanța de

apel și nici declarațiile depuse de aceasta în prima instanță nu au fost verificate, însă

instanța în decizia sa face trimitere la declarațiile acesteia ca fiind audiată în instanța

de apel.

Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate

de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel

și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Astfel, concluziile instanței de apel poartă un caracter generic asupra operațiunii

de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor constituie

elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și

aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete,

neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de

justiție.

La fel, instanța de recurs a reținut că decizia instanței de apel este motivată

superficial, or, motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și

coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat

de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante,

o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de

apărare au fost riguros analizate.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul a constatat că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La o nouă rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios aspectele

învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având

în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

5

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în decizie.

2018, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără modificări.

7.1 Colegiul penal a reținut că, la adoptarea sentinței instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și astfel, just a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Samoil Dumitru lipsește componența de infracțiune prevăzută de art.27,

145 alin.(l) Cod penal și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.78 alin.(l)

Cod contravențional.

Probele de învinuire la care se face trimitere în apelurile declarate, prima

instanță le-a dat o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiind în

coroborare cu celelalte probe și nu a fost stabilit că faptele infracționale incriminate

inculpatului ar fi fost săvârșite de el.

La fel, instanța de apel a reținut că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în

prima instanță și cea de apel, partea acuzării nu a prezentat nici o probă, precum că

anume inculpatul ar fi comis infracțiunea ce i se incriminează.

Instanța de fond a statuat just că făptuitorul nu poate fi supus răspunderii penale

în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, dacă a renunțat, benevol și definitiv, să ducă până

la capăt activitatea infracțională. În același timp, cel care a renunțat de bunăvoie la

ducerea până la capăt a infracțiunii de omor intenționat este supus răspunderii penale

numai în cazul în care fapta săvârșită conține o altă infracțiune consumată.

Colegiul penal a reținut că partea acuzării nu a prezentat instanței nici o probă

care ar confirma învinuirea adusă inculpatului precum că, intenționat i-a aplicat ultimei

o lovitură cu un topor peste cap, avea scopul de a o omorî, cu toporul pe Samoil

Natalia, însă scopul criminal nu a fost atins din motivul că acțiunile acestuia au fost

curmate de către persoane din apropiere, nereușind să-și atingă scopul urmărit din

cauză că martorul Valentina Miron, i-a luat toporul din mână.

Astfel, procurorul nu a prezentat nici a probă care ar demonstra că inculpatul nu

și-a dus intențiile până la capăt de omor al părții vătămate, deoarece acțiunile

inculpatului au fost curmate de către alte persoane, care sunt aceste persoane, or,

acuzarea nu a prezentat și a susținut proba cu martorul Valentina Miron.

Ce ține de declarațiile martorului Valentina Miron, instanța de apel a reținut că

atât în cadrul instanței de fond cât și apel, acuzatorul de stat a renunțat la audierea

acestui martor, respectiv renunțând la această probă.

În acest sens, nu a fost reținut ca plauzibil argumentul apelantului precum că

declarațiile părții vătămate și a martorului ocular sunt în coroborare perfectă și nu

există nici un temei de a le aprecia critic, or, declarațiile martorului Miron Valentina

nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare odată ce acuzarea a renunțat la

această probă.

Instanța de judecată a constatat că în acțiunile inculpatului, incriminate prin

6

rechizitoriu, nu sunt întrunite elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art.27, 145 alin. (1) Cod penal (lipsește latura subiectivă (lipsa intenției

directe) și obiectivă), or, ținând cont de explicațiile din Hotărârea Plenului CSJ „Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite

prin omor" nr.ll din 24.12.2012 (pct.4), tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă

(neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți

factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională.

În alte cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă perfectă (terminată), atunci

când făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare pentru lipsirea de

viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru aceasta, fără ca fapta să-și fi

produs efectul. Făptuitorul nu poate fi supus răspunderii penale în baza art. 145 Cod

penal, dacă a renunțat, benevol și definitiv, să ducă până la capăt activitatea

infracțională. În același timp, cel care a renunțat de bună voie la ducerea până la capăt

a infracțiunii de omor intenționat este supus răspunderii penale numai în cazul în care

fapta săvârșită conține o altă infracțiune consumată (de exemplu, infracțiunea

prevăzută la art.151, 152 sau altele din Codul penal).

Totodată, nu au fost reținute argumentele acuzării referitor la faptul că Samoil

Dumitru nu și-a atins scopul urmărit din cauza că martorul Miron Valentina, i-a luat

toporul din mână, deoarece reieșind din declarațiile părții vătămate, Samoil Natalia,

inculpatul după ce a lovit-o la cap s-a speriat și a scăpat toporul la picioarele sale, fără

a continua mersul acțiunilor violente în privința părții vătămate.

De asemenea, Colegiul penal a menționat, că potrivit raportului de expertiză

psihiatrică-legală ambulatorie nr.739 a-2016 din 22 august 2016, Samoil Natalia la

momentul săvârșirii faptei nu prezenta careva tulburări psihice, putea corect recepționa

evenimentele ce aveau loc cu ea, le putea percepe, înțelegea caracterul și semnificația

lor. Tot în cadrul aceluiași raport este enunțat că, reieșind din gradul de dezvoltare

intelectuală a expertizatei, structura personalității și împrejurările cazului, se denotă

deplina capacitate de a percepe just împrejurările importante pentru cauza penală a le

analiza și reproduce adecvat.

Lipsește și motivul pentru care acțiunile inculpatului ar puntea fi calificate ca

tentativă de omor, ținând cont și de faptul că inculpatul Samoil Dumitru, și partea

vătămată Samoil Natalia, până la incident nu s-au aflat în relații ostile, conflictul între

cei doi izbucnind spontan, în mare parte acțiunile și comportamentul inculpatului fiind

determinat de însuși comportamentul părții vătămate, iar concluzia procurorului că

inculpatul nu și-a dus până la sfârșit acțiunile sale, precum că ar fi fost curmate de

careva persoane, este formală și pur declarativă, or, aceasta nefiind demonstrat prin

careva probe concludente și pertinente.

În contextul celor expuse, prin cumulul probelor cercetate în privința

inculpatului, Samoil Dumitru, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare faptul că

acesta ar fi comis acest episod, prin urmare, Samoil Dumitru nu poate fi supus

7

răspunderii penale pentru fapta dată, astfel acțiunile sale fiind corect reîncadrate în

baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional.

Instanța de apel a reținut că prima instanță justificat a încetat procesul

contravențional a inculpatului în baza art. 30 Cod contravențional, deoarece în baza

acestor prevederi, termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este

de 12 luni, astfel contravenția a fost săvârșită de către acesta la 21 iunie 2016, iar la

momentul pronunțării sentinței, la 6 aprilie 2017, adică după expirarea termenului de

prescripție.

Analizând situația de fapt și raportând-o la temeiurile de drept aplicabile cazului

examinat, Colegiului penal a ajuns la concluzia că procesul lui Samoil Dumitru în

baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional întemeiat a fost încetat, pe motivul

intervenirii prescripției răspunderii contravenționale.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică că:

- hotărârea instanței de apel este neîntemeiată în partea ce ține de recalificarea

acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (1) Cod penal în contravenția

prevăzută de art. 78 Cod contravențional, urmând să fie casată;

- declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală coroborează cu declarațiile

martorului ocular Miron Valentin, neexistând temei de a le aprecia critic, iar instanța

de judecată a examinat probele prezentate de acuzatorul de stat, dând o apreciere

subiectivă în coraport cu circumstanțele cauzei, care în mod direct confirmă vinovăția

inculpatului;

- instanța urma să atragă atenția că, mijloacele aplicate de Samoil Dumitru

prezintă un real pericol pentru viața sau sănătatea părții vătămate, făptuitorul trebuia să

conștientizeze periculozitatea mijloacelor aplicate – toporul, iar prin aplicarea loviturii

cu un obiect extrem de periculos, s-a demonstrat intenția de lipsire de viață a victimei

vizate;

- fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor prezentate de

partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor de fapt ale cauzei, invocate în

cererea de apel, instanța de judecată a tras o concluzie pripită privind reîncadrarea

acțiunilor lui Samoil Dumitru în baza art. 78 Cod contravențional.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

8

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub

aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indicând că, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii, însă, recurentul nu desfășoară aplicabilitatea acestor temeiuri

în raport cu speța supusă judecării și nu oferă o argumentare detaliată a incidenței

acestora asupra cauzei, ceea ce ne vorbește despre formalismul cererii de recurs.

Cu toate acestea, Colegiul analizând decizia atacată, conchide că nici un temei

prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, și

în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul încadrării juridice greșite a acțiunilor inculpatului,

temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală.

În esență, acuzatorul invocă că instanța de fond și cea de apel nu au apreciat la

justa valoare probele administrate în cauza deferită judecății, ajungând neîntemeiat la

concluzia privind încetarea procesului penal în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii, recunoscându-l vinovat

pe Samoil Dumitru de comiterea contravenției prevăzute la art. 78 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind menținerea soluției instanței de

fond, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite în speța dată, fiind în situația rejudecării cauzei în urma deciziei instanței de

recurs din 15.05.2018, respectând și prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

Deci, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată

că alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea

juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de apel corect și-a

motivat soluția de respingere a argumentelor invocate de procuror în acest sens.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate

9

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, audiind pe viu partea vătămată și

inculpatul, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Samoil Dumitru, de

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 78 Cod contravențional, să fie una legală și

întemeiată.

Subsidiar, Colegiul reține că, după o sentință prin care au fost recalificate

acțiunile lui Samoil Dumitru și încetat procesul penal, avându-se la bază cumulul de

probe administrat la cauza penală, odată cu cererea de recurs și apel procurorul nu a

prezentat careva probe suplimentare întru confirmarea vinovăției inculpatului în baza

art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, iar în ce privește unicul martor, Miron Valentina,

acuzatorul de stat a renunțat de a fi audiată, renunțând de la această probă și respectiv,

declarațiile acesteia nu mai pot fi puse la baza unei condamnări, or, o sentință de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri și fără a avea o bază probantă.

Astfel, în opinia Colegiului penal criticele recurentului referitor la stabilirea

eronată a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a probelor care de fapt

dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate prin actul de sesizare a instanței, nu

este incident în cazul supus judecării, din motivul că instanța de fond, cât și cea de apel

au făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în toate fazele procesului

penal, stabilind corect nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal mai reține că criticile formulate de recurent

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora

instanța, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu

se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârilor

atacate, nu s-au stabilit.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind argumentată și întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse constatând că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea

de apel în privința inculpatului Samoil Dumitru, nefiind identificate de instanța de

recurs prezența erorilor judiciare prevăzute de pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate

sub acest aspect de către procuror, ceea ce duce la inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat.

procedură penală, Colegiul penal,

10

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Samoil

Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi publicată la 15 noiembrie 2019.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

11