1ra-182/19 — Art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

Prima instanță: 08.08.2017 – 30.03.2018;

Instanța de apel: 16.05.2018 – 15.08.2018;

Instanța de recurs: 16.11.2018 – 23.01.2019. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 30 martie 2018, Ceaica Semion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost dispusă trecerea cheltuielilor judiciare în mărime de 8788 lei în contul statului. 2. Prima instanță a constatat că Ceaica Semion, la 24 iulie 2016, ora nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se la domiciliul fostei sale soții Padurea Maria din XXX, cu care la acel moment erau în concubinaj, în cadrul unui conflict iscat între ei, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, acționând în scopul maltratării ultimei, i-a aplicat multiple lovituri pe diferite părți ale corpului, cauzându-i dureri fizice. Tot el, la 25 iulie 2016, ora nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, continuându-și acțiunile sale ilegale, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se la același domiciliu, sub pretextul că Padurea Maria insista să întrețină cu el un raport sexual, a îmbrâncit-o, aceasta căzând, lovindu-se cu capul de o etajeră din apropiere, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr.345 din 19.05.2017, vătămări corporale grave sub formă de echimoză roșie-violacee în regiunea frontală stânga; excoriații punctiforme culoare roșie-întunecată în regiunea unghiului extern a ochiului stâng; excoriație cu crustă roșie-cafenie mai jos de nivelul pielii pe vârful nasului; hemoragii în țesuturile moi pericraniene, frontal stânga și frontal dreapta; revărsate sanguine în mușchii temporali din stânga; hematom subdural în volum de 200 ml; hemoragii subarahnoidiene în regiunea emisferei stângi; lichid hemoragic în ventriculii cerebrali; echimoză violacee în 1/3 medie suprafața mediană a brațului stâng; echimoză violacee pe suprafața medială a articulației genunchiului stâng; fractura coastei V din dreapta, pe linia medio-claviculară cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente fracturii; echimoză violacee verzuie pe margini galbenă de pe suprafața anterioară a 1 umărului stâng; excoriație cafenie mai sus de nivelul pielii de pe suprafața anterioară a genunchiului stâng, în rezultatul cărora Padurea Maria în scurt timp a decedat. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri: - la data de 04 aprilie 2018 – procurorul, solicitând casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 8788 lei, invocând că instanța a dat o interpretare greșită prevederile art.227-229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de cheltuielile judiciare; - la data de 11 aprilie 2018 – avocatul Popescu Petru în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, invocând că hotărârea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 august 2018, apelurile declarate de către procuror și avocatul Popescu Petru în numele inculpatului au fost respinse ca nefondate. În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile acestuia, ale succesorului părții vătămate Ceaica Inna și ale martorilor Voloșciuc Valentina, Ivanschi Tatiana, Ceaica Niconor, Rotari Milania, Voloșciuc Andrei, și actele cauzei: procesele-verbale cu privire la constatarea infracțiunii din 28.07.2016, de cercetare la fața locului din 26.07.2016, de examinare a obiectului din 28.07.2016, de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 27.07.2016, rapoartele privind recepționarea apelului telefonic din 27.07.2016, de constatare medico-legală nr.92 din 27.07.2016, de expertiză medico-legală nr.195D din 16.08.2016, actul nr.367a-2016 de expertiză psihiatrică legală din 16.08.2016. Astfel, instanța de apel a precizat că probele enumerate supra și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, contrazic declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției. Mai mult, instanța a reținut că însăși inculpatul, deși nu-și recunoaște vina, a declarat că a avut un conflict cu concubina sa Padurea Maria și că a îmbrâncit-o, iar la cădere, ultima a atins o etajeră. După, a condus-o afară pe prag și a ajutat-o să se culce în pat. Regretă mult consecințele și nu și-a dorit moartea ei. Recunoaște că s-a mai cercat cu ea, dar nu a bătut-o. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.2, 7, 61, 75 Cod penal și ținând cont de circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, de gravitatea ei, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează satisfăcător, că nu are antecedente penale și contravenționale, că a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate alcoolică, că anterior a fost condamnat, precum și de influența pedepsei asupra corijării și reeducării inculpatului, și corect a conchis că acestuia urmează să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de închisoare, cu executare reală. Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel a reținut că, procurorul are obligația de a colecta probele necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și susținerii învinuirii de stat, iar cheltuielile judiciare dispuse de către 2 procuror țin de efectuarea expertizei judiciare, care are scopul de a demonstra vinovăția inculpatului de comiterea faptei prejudiciabile incriminate, iar în contextul prevederilor art. 227 și 143 Cod de procedură penală, acest tip de cheltuieli urmează a fi suportate din contul statului. Privitor la apelul avocatului Popescu Petru în numele inculpatului, instanța de apel a conchis că acesta este declarativ și nu conține niciun temei în baza căruia apelantul a solicitat casarea sentinței. Apărătorul nu a indicat circumstanțe clare de apărare referitor la învinuirea adusă.

La data de 11 septembrie 2018, avocatul Vlas Elena în numele inculpatului a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, care invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, pe motiv că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 și 90 Cod penal și eronat a dispus executarea reală a pedepsei penale; - instanța nu a ținut cont că acesta s-a căit sincer pentru fapta comisă, este o persoană credincioasă, anterior nu a fost judecat, are o vârstă înaintată, a dus o viață calmă la mănăstire.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe care însă nu l-a desfășurat în textul recursului, așa cum prevede art.430 pct.5) Cod de procedură penală. Totodată, deși nu a fost indicat expres, Colegiul penal constată că recurentul a invocat, inclusiv faptul că instanța de apel a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, eroare care este prevăzută la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține că, la data de 11 aprilie 2018, avocatul Popescu Petru acționând în numele inculpatului, a contestat cu apel sentința primei instanțe în care a menționat că nu este de acord cu soluția adoptată și că va depune un apel motivat după primirea sentinței integrale (f.d.69 v.2), însă un astfel de apel nu a fost depus. Potrivit art.405 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, cererea de apel trebuie să conțină motivele cerințelor apelantului. În caz contrar, instanța, în temeiul art.415 alin.(1) pct.1) lit.c) Cod de procedură penală, îl respinge ca fiind nefondat. Astfel, instanța de apel, examinând apelul apărătorului, a indicat că acesta este declarativ, nefiind indicate pretențiile față de hotărârea primei instanțe și pe ce sunt întemeiate aceste pretenții, motiv pentru care apelul urmează a fi respins în temeiul normei pre-citate. La data de 11 septembrie 2018, în numele inculpatului a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel avocatul Vlas Elena, care solicită aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, fără să țină cont de prevederile art.427 alin.(2) Cod de procedură penală. 3 Avocatul Popescu Petru în numele inculpatului nu și-a motivat apelul, menționând doar printr-o frază că nu este de acord cu sentința primei instanțe, care este ilegală și neîntemeiată, instanța de apel neavând reperele necesare pentru examinarea acestuia. Totodată, argumentele avocatului Vlas Elena, invocate în recursul ordinar precum că instanța de apel nu a luat în considerare căința sinceră a inculpatului, lipsa pretențiilor, faptul că este o persoană credincioasă, anterior nu a fost judecat, este în vârstă, a dus o viață calmă la mănăstire, și faptul că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare, nu pot fi considerate întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârilor judecătorești, în condițiile în care atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat acestea în cumul cu circumstanțele cauzei, considerând justificat și echitabil faptei comise, numirea pedepsei cu înhisoare în limitele minime prevăzute de sancțiunea art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal. Astfel, Colegiul penal nu a constatat încălcarea de către instanțele de judecată a criteriilor de proproționalitate și individualizare a pedepsei. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Ceaica Semion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 august 2018, în cauza penală în privința lui Ceaica Semion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Victor Boico Nadejda Toma 4