1ra-1883/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 422 CPP
1ra-1883/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1883/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 02 iunie 2005, declarate de avocatul Boris Druță și de inculpatul
Covalevschi Artur XXXXXX.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 25.03.2005 – 30.03.2005,
instanța de apel: 20.04.2005 – 02.06.2005,
instanța de recurs: 09.08.2019 – 23.10.2019.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 martie 2005,
Covalevschi Artur a fost condamnat în baza art. 186 alin. (1) lit. f) Cod penal la 6 luni
închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată
condiționat, pe un termen de probă de 1 an.
Instanța de fond a constatat că la 21 decembrie 2004, în timpul nopții,
inculpatul Covalevschi A., având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei
persoane, prin acces liber, aflându-se în atelierul ce aparține SRL „Natron V”, situat
în XXXXXX XXX, XXXXXX, a sustras o mașină-unealtă de frezat lemn de
model „Makita” la preț de 7694 lei, un ferestrău de tratoraj electric de model „PMZ-
6000Ă” - 1800 lei, un sfredel electric de model „Phident HD-13” - 1500 lei, un
complet de freze - 3000 lei, un ferestrău – 50 lei, un prelungitor electric - 80 lei,
cauzând părții vătămate un prejudiciu în proporții mari, în sumă de 14.124 lei.
1
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și i-a reîncadrat acțiunile de la
art. 195 alin. (1) Cod penal în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, ca sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, deoarece suma de 7220 lei nu constituie o daună
mare sau considerabilă pentru un agent economic, care practică activitate de
antreprenoriat.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal,
că inculpatul a fost anterior condamnat, însă antecedentele penale sunt stinse, a
recunoscut vina și s-a căit sincer, se caracterizează satisfăcător, iar partea vătămată a
cerut să nu-i fie aplicată o pedeapsă aspră, concluzionând că reeducarea și corectarea
acestuia este posibilă fără izolare de societate.
Procurorul în procuratura sect. Ciocana, Pavel Vinițchi, a declarat apel,
solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod
penal.
Apelantul a invocat că în cadrul examinării cauzei, partea vătămată a confirmat
că prețul bunurilor sustrase este mai mic, constituind suma de 7220 lei, iar prejudiciul
cauzat este considerabil.
Deci, instanța de fond urma să aprecieze probele administrate în ansamblu,
obiectiv și sub toate aspectele, cu pronunțarea unei sentințe de condamnare în baza
art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
cu cauzarea de daune în proporții considerabile și aplicarea unei pedepse în limita
sancțiunii articolului solicitat.
3.1. Reprezentantul părții vătămate SRL „Natron V”, Vladiuc A., la fel a
declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, fiind încasată și paguba materială.
Apelantul a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și că
încercările de a-l contacta pe acesta pentru a soluționa problema, nu s-au soldat cu
succes.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie
2005, apelul reprezentantului părții vătămate SRL „Natron V”, Vladiuc A., în latura
penală a fost respins ca nefondat.
Au fost admise ambele apeluri în rest, casată parțial sentința, rejudecată cauza
și pronunțată o nouă hotărâre.
Covalevschi Artur a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal
la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu
includerea perioadei aflării în arest preventiv de la 14.03.2005 până la 30.03.2005.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată SRL „Natron V” a fost admisă în
principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța
civilă.
Instanța de apel, a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în
baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a
bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, deoarece
instanța de fond, corect stabilind fapta inculpatului, greșit a constatat că paguba nu
este considerabilă pentru un agent economic care practică activitate de antreprenoriat.
Astfel, potrivit art. 126 Cod penal, caracterul considerabil al daunei cauzate se
stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunului pentru
victimă, starea materială și venitul acesteia, fapt care nu a fost luat în considerație de
2
instanța de judecată la reîncadrarea acțiunilor inculpatului. Ori, inculpatul a sustras
de la partea vătămată mijloacele de producție și, ca rezultat, aceasta și-a încetat
activitatea suportând și un venit ratat, fiind greșită concluzia că paguba în sumă de
7220 lei nu este considerabilă pentru partea vătămată.
Totodată, apelul părții vătămate în partea civilă se admite, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă, în corespundere cu art. 387
alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece în instanța de fond reprezentantul părții
vătămate, Vladiuc A., a declarat că mărimea daunei nerecuperate constituie 470 lei,
iar în instanța de apel a solicitat 6000 lei.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a fost anterior
condamnat de mai multe ori, având antecedentele penale stinse, că a recunoscut vina,
concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă prin aplicarea unei
pedepse cu închisoare pe termenul minim prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod
penal.
La 20 mai 2019, avocatul Boris Druță a declarat recurs ordinar, în care
solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond, cu aplicarea
față de inculpat a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Recurentul a invocat că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit.
Din momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat s-a modificat legislația,
fiind adoptate și câteva legi privind amnistia, în prezent fiind oportună aplicarea față
de acesta a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova ori,
infracțiunea săvârșită nu mai prezintă pericol social.
Totodată, în decursul anilor cât inculpatul s-a aflat în Rusia, nu a comis alte
infracțiuni sau încălcări ale legislației.
A făcut cunoștință cu decizia instanței de apel la 17.05.2019, astfel că urmează
a fi repus în termenul de declarare a recursului ordinar, fiind oportună aplicarea
termenului de prescripție.
În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 p. 2, 6 Cod de procedură penală.
5.1. La 29 iulie 2019, a declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită
casarea deciziei instanței de apel, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie
aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.
Recurentul a indicat că, fiind bolnav incurabil, imediat după pronunțarea
sentinței a plecat în Crimeea, însă după 14 ani s-a însănătoșit și revenind în
Republica Moldova, la 17.05.2019 a fost reținut pe Aeroportul Chișinău.
Nu cunoștea despre faptul că a fost rejudecată cauza, se căiește sincer de cele
comise, fiind posibilă aplicarea în privința lui a pedepsei sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță.
Însă, în corespundere cu art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea
procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în
instanța judecătorească. Conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
3
recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5)
Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la
care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.
Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,
instanța de apel a pronunțat decizia integrală la 02 iunie 2005, în prezența avocatului
Natalia Ciursin și în lipsa inculpatului (f.d. 140-141).
Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 02 iunie 2005, iar
termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de
03 iulie 2005.
Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul avocatului a fost depus la
oficiul poștal la 19 mai 2019, iar al inculpatului - la 26 iulie 2019 și înregistrate la
Curtea Supremă de Justiție pe 19 mai și 29 iulie 2019, adică peste termenul prevăzut
de lege (f.d. 207, 211, 212, 217, pct. 5., 5.1. din decizie).
Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța de
recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.
Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea
în termen a recursului ordinar, nicio altă procedură legală de a calcula termenul de
recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de
procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept
procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea
dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen
nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un
caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a
exercita calea de atac.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
declarat peste termen.
Astfel, odată ce sunt depuse peste termen, recursurile ordinare de pe rol
urmează a fi declarate inadmisibile.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 2), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Boris Druță și de
inculpatul Covalevschi Artur XXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 02 iunie 2005, deoarece sunt declarate peste termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4