ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 11.08.2020

1ra-1481/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

HOTĂRÂRE
11.08.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 186 alin. 2 lit. d CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1481/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1481/2020

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Movilă Corina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

BURCOVSCHI Vitalie Xxxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, domiciliat în mun. Xxxx str. Xxxxxxxx

nr. xx/x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.05.2019 – 11.12.2019;

Instanța de apel: 15.01.2020 – 12.02.2020;

Instanța de recurs: 29.05.2020 – 01.07.2020.

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, procesul penal

privind învinuirea lui Burcovschi Vitalie de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Vitalie, la 05 aprilie 2019, în perioada de timp cuprinsă între orele 13.00-15.00,

acționând cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în

vestiarul încăperii „Xxxxxx” SRL din mun. Xxxxx, str. Xxxxxx xxx, unde sunt

păstrate hainele lucrătorilor entității în cauză, folosindu-se de faptul că nu este

observat de nimeni, a sustras pe ascuns din buzunarul drept al scurtei lui Chilari

Anatolie (scurta fiind agățată de cuier) bani în sumă de 5000 lei, după care cu

banii sustrași s-a eschivat de la fața locului, cauzând părții vătămate Chilari

Anatolie prejudiciu material considerabil estimat prin suma totală de 5000 lei.

1

Tatiana Andrușceac, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Burcovschi Vitalie să fie condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Motivele invocate în susținerea apelului au fost rezumate la următoarele:

- prima instanță, a omis faptul referitor la existența în cazul lui Burcovschi

Vitalie a antecedentelor penale nestinse, pentru crime analogice, ceea ce nu

permitea încetarea procesului în temeiul art. 109 Cod penal, or, conform

revendicării rezultă că, Burcovschi Vitalie a fost condamnat prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 22.09.2009 în baza art. 144 alin. (2), 186 alin. (2), 188

alin. (2), 39 Cod penal la 20 ani închisoare, iar la 23.04.2018 Burcovschi Vitalie

s-a eliberat din locuri de detenție, executând efectiv pedeapsa începând cu

10.05.2003 și până la 23.04.2018, cu includerea în această perioadă a 37 zile

privilegiate.

- inculpatul a comis infracțiunea având antecedente penale nestinse,

motiv pentru care eronat s-a conchis că este posibilă împăcarea părților și

încetarea procesului penal, procurorul pledând pentru rejudecarea cauzei și

condamnarea inculpatului Burcovschi Vitalie la pedeapsa închisorii cu executare

reală.

2020, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința parțial, în latura pedepsei,

cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

Burcovschi Vitalie, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 12 februarie 2020.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că la judecarea

prezentei cauzei penale, instanța de fond a admis o serie de erori procedurale.

Astfel, potrivit încheierii instanței de fond datată cu 19.05.2019 (f.d. 55), a

fost stabilită ședința de judecată preliminară pentru data de 09.07.2019. Însă, la

materialele cauzei nu este prezent procesul verbal al ședinței preliminare din

09.07.2019, în continuare figurând procesul verbal al ședinței de judecată din

data de 07.11.2019, potrivit căruia, s-a dispus amânarea ședinței din motivul

neprezentării apărătorului și a părții vătămate.

Ulterior, la 27.11.2019, în partea pregătitoare a ședinței de judecată, fără a fi

audiate părțile în proces pe marginea învinuirii înaintate lui Burcovschi Vitalie, a

2

avut loc judecarea cauzei penale și pronunțarea hotărârii de încetare a procesului

penal pe motivul împăcării părților, însă instanța de apel a conchis că aceasta a

dus la încălcarea nemijlocită a dreptului părților la un proces echitabil.

Totodată, instanța de apel a notat că cele expuse în sentință contravin

procesului verbal al ședinței de judecată, or, deși în cadrul procesului nu a fost

depășită etapa pregătitoare a ședinței, în textul sentinței s-a invocat faptul că

inculpatul Burcovschi Vitalie a recunoscut vina în cadrul chestionării sale sub

jurământ, conform art. 108 și art. 3641 Cod de procedură penală, însă declarațiile

ultimului lipsesc la materialele cauzei, acest fapt nefiind notat în procesul verbal

al ședinței de judecată, le fel, nefiind cercetate nici probele care ar confirma

vinovăția inculpatului.

În vederea corectării erorilor admise la judecarea cauzei în prima instanță,

instanța de apel a reluat pe caz cercetarea judecătorească în vederea audierii

nemijlocite în instanța de apel a părții vătămate Chilari Anatolie, a inculpatului

Burcovschi Vitalie, precum și în vederea cercetării materialului probant anexat la

materialele cauzei.

Astfel, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul a recunoscut în

totalitate vina în cele incriminate, menționând că a reparat prejudiciul cauzat

părții vătămate și se căiește sincer de cele comise.

Cu toate că inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, instanța de apel

a reținut că vinovăția acestuia se dovedește și prin: declarațiile părții vătămate

Chilari Anatolie, plângerea părții vătămate Chilari Anatolie din 16.04.2019;

cererea lui Chilari Anatolie din 11.04.2019, prin care a solicitat de a fi întreprinse

măsuri în vederea căutării mijloacelor bănești ce la 05.04.2019, între orele 13.00-

15.00, au dispărut în circumstanțe neclare din scurta sa; explicația lui Chilari

Anatolie din 12.04.2019; cererea lui Chilari Anatolie din 22.04.2019, prin care

solicită a fi recunoscut în calitate de parte vătămată și parte civilă, invocând

prejudiciu material în sumă de 5000 lei; ordonanță de recunoaștere în calitate de

parte vătămată a lui Chilari Anatolie din 22.04.2019); proces verbal de audiere a

părții vătămate Chilari Anatolie din 22.04.2019; ordonanță de recunoaștere în

calitate de parte civilă a lui Chilari Anatolie din 22.04.2019; copia buletinului de

identitate pe numele lui Burcovschi Vitalie; revendicare pe numele lui

Burcovschi Vitalie; solicitare a copiilor sentinței din 22.04.2019; cazier

contravențional pe numele lui Burcovschi Vitalie; proces verbal de audiere a

bănuitului Burcovschi Vitalie din 24.04.2019; certificatul eliberat pe numele lui

Burcovschi Vitalie, precum că nu se află la evidența medicului narcolog;

procesul verbal de audiere a învinuitului Burcovschi Vitalie din 14.05.2019;

3

cererea inculpatului Burcovschi Vitalie din 27.11.2019, prin care a solicitat

examinarea cauzei conform procedurii simplificate ]n baza art. 3641 Cod de

procedură penală; informația directorului P9 Pruncul, cu privire la eliberarea lui

Burcovschi Vitalie din respectiva instituție penitenciară, în legătură cu executarea

integrală a pedepsei, cu calcularea a 37 zile privilegiate; copia hotărârii cu privire

la liberarea de la executarea pedepsei închisorii conform compensării privilegiate

a zilelor de muncă; copia adeverinței de eliberare pe numele lui Burcovschi

Vitalie; copia certificatului de căsătorie încheiată între Burcovschi Vitalie și

Ștefaneț Liubov; copiile certificatelor de naștere a 2 copii: Ștefaneț Irina și

Ștefaneț Iurie; acte eliberate de către Mobiasbanca – OTP Group SA, prin care se

confirmă faptul că inculpatului i-a fost eliberat un credit bancar; copiile

legitimațiilor de pensionar și copiile buletinelor de identitate pe numele lui

Burcovschi Xxxxx și Burcovscaia Xxxxxx; copia certificatului de dizabilitate și

capacitate de muncă pe numele lui Xxxxxxx Xxxxxx.

În urma aprecierii probelor conform art. 101 Cod de procedură penală, sub

toate aspectele, complet și obiectiv din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, instanța de apel a conchis că totalitatea probelor

corespund cerințelor legale, fiind pertinente, concludente și utile pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de furt adusă lui în

învinuire. Probele sunt veridice și coroborează între ele, în baza acestora se

constată cu certitudine fapta infracțională reținută prin sentință și vinovăția lui

Burcovschi Vitalie de comiterea furtului este demonstrată integral, acțiunile

acestuia fiind corect calificate conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, soldată cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Totodată, stabilind fapta infracțională prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal și demonstrată vinovăția lui Burcovschi Vitalie în comiterea acesteia,

instanța de apel a conchis că la caz lipsesc temeiuri pentru încetarea procesului

penal, nefiind întrunite condițiile pentru admiterea împăcării părților asupra

căreia a pledat atât inculpatul, cât și partea vătămată.

Or, potrivit art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul

minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI,

la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de

procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni

similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea

4

procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii cinci ani.

Astfel, potrivit informației din revendicarea eliberată pe numele lui

Burcovschi Vitalie, acesta prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.09.2009

a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2), 186 alin. (2), 188 alin. (2), 39 Cod

penal la 20 ani închisoare, fiind eliberat din Penitenciarul nr. 9 Pruncul la data de

23.04.2018, în legătură cu executarea integrală a pedepsei.

Prin prisma prevederilor art. 111 alin. (1) lit. g), h), i) Cod penal, instanța de

apel a notat că Burcovschi Vitalie anterior a fost condamnat pentru infracțiune de

furt, iar eliberându-se din locurile de detenție acesta din nou a comis furt în

privința părții vătămate Chilari Anatolie, neavând antecedentul penal stins, fapt

ce relevă că prima instanță eronat a încetat procesul penal în temeiul art. 391 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală în coroborare cu art. 109 Cod penal, or, în

privința inculpatului, în condițiile speței, nu este aplicabil institutul împăcării.

La stabilirea categoriei și cuantumului pedepsei, instanța de apel ținând cont

de prevederile art. 61, 74, 75 Cod penal a reținut, că inculpatul Burcovschi

Vitalie a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, vinovăția a recunoscut-o, s-a căit

și a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate prin infracțiune, partea

vătămată pretenții față de inculpat nu are, este căsătorit, are 2 copiii minori la

întreținere precum și părinții acestuia Burcovschi Xxxxx și Burcovscaia Xxxxx,

la evidența medicului narcolog nu se află, că potrivit revendicării ultimul anterior

a avut conflicte cu legea penală, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor

din diferite categorii (omor, tâlhărie, escrocherie), inclusiv și pentru infracțiune

similară (furt), fiind tras și la răspundere contravențională pentru comiterea

huliganismului nu prea grav, concluzionând că din alternativele de pedepse

oferite la sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, inculpatului urmează a-i fi

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea ei reală, or, alte pedepse

vor fi prea blânde și nu-și vor atinge scopul.

În condițiile speței, raportate la prevederile art. 61 și 75 Cod penal, instanța

de apel a reținut că, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an - este

una echitabilă, individualizată și este stabilită corespunzător gravității faptei

comise de către inculpatul Burcovschi Vitalie și personalității acestuia, în raport

cu pericolul social al faptei comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o

inculpatul pe parcursul judecării cauzei.

Movilă Corina în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura stabilirii

5

pedepsei penale, cu menținerea sentinței primei instanțe, indicând că instanța de

fond corect a dispus încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților,

astfel cum în ultimii 5 ani Burcovschi Vitalie nu a comis infracțiuni similare și în

privința sa nu a fost dispusă încetarea procesului penal, or, la art. 109 Cod penal

nu sunt indicate restricții sub forma „antecedent penal nestins”.

Opinează recurenta că instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul

pedepsei penale poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoare,

aplicându-i inculpatului cea mai aspră pedeapsă – închisoarea.

Invocă recurenta că, la individualizarea pedepsei, instanța nu a luat în

considerație circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale analizate în

cumul, de caracterul infracțional al faptei comise, de gravitatea comiterii

infracțiunii (mai puțin gravă), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate,

faptul că inculpatul este căsătorit, are la întreținere copiii și părinții, a recuperat

pe deplin prejudiciul material cauzat părții vătămate, se căiește de cele comise, nu

se află la evidența medicului narcolog și este angajat în câmpul muncii.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt,

însă potrivit solicitării se deduce că motivele recursului se încadrează și în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală care stipulează că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când pedeapsa inculpatului

nu a fost individualizată corect.

6

Subsidiar, instanța de recurs consideră că, prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul critică decizia contestată în partea ce ține de

casarea sentinței în partea respingerii cererii de încetare a procesului în legătură

cu împăcarea părților și în partea pedepsei stabilite inculpatului, considerând-o

prea aspră și solicitând în acest sens, menținerea sentinței primei instanțe.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel

incorect a casat sentința instanței de fond în partea încetării procesului penal în

legătură cu împăcarea părților, instanța de recurs reține ca fiind corectă și

motivată soluția adoptată de instanța de apel, motivare pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, menționând totodată că prevederile art. 109 Cod penal,

strict statuează care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea

instituției împăcării părților în procesul penal inclusiv, dacă persoana nu are

antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție.

În acest sens, Colegiul penal notează că materialele cauzei penale și anume

revendicarea eliberată pe numele inculpatului (f.d. 31), probează faptul că, acesta

anterior a fost condamnat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.09.2009

în baza art. 145 alin. (2), 186 alin. (2), 188 alin. (2), 39 Cod penal la 20 ani

închisoare, fiind liberat din Penitenciarul nr. 9 Pruncul la data de 23.04.2018, în

legătură cu executarea integrală a pedepsei.

Totodată, ținând cont de prevederile art. 111 alin. (1) lit. g), h), i) Cod penal,

se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la închisoare

pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave – dacă au expirat 2

ani după executarea pedepsei; condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei; condamnate la

închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8

ani după executarea pedepsei, instanța de recurs notează că, Burcovschi Vitalie

anterior a fost condamnat pentru infracțiune de furt, iar după ce a fost liberat din

locul de detenție la 23 aprilie 2018, a comis infracțiunea de furt la data de 05

aprilie 2019, la nici un an de la liberare când antecedentul penal nu era încă stins

anume pentru comiterea anterioară a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

Cod penal - furt – infracțiune similară celei incriminate inculpatului.

Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că în privința inculpatului, în

condițiile speței, nu este aplicabil institutul împăcării.

7

Privitor la pedeapsa stabilită lui Burcovschi Vitalie de către instanța de apel,

Colegiul penal consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest

sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă

următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce

instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al

activității infracționale săvârșite.

În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat care anterior a fost condamnat, antecedentul penal nefiind stins, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate, solicitare care de fapt nici nu

a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu

este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o

prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

8

aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu

cazul să o acorde.

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni

în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel

aplicând pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis în privința inculpatului, a pronunțat o decizie întemeiată și

motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare și

reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei

non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța

de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

9

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Movilă Corina în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 12 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Burcovschi Vitalie Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

10

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-06-30
0,95
1ra-1266/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, e, f, 186 alin. 2 lit. c, d, 187 alin. 2 lit. e CP
Dosarul nr. 1ra-1266/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 03 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilitatea
CSJ 2020-02-27
0,95
1ra-267/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-267/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 ianuarie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat admisibilitatea în principiu
CSJ 2020-06-03
0,94
1ra-857/20 — art. 264 al. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-857/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilitatea recursului ordinar declar
CSJ 2020-12-11
0,94
1ra-1215/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-1215/20 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 28 octombrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor a examinat a
CSJ 2020-12-15
0,94
1ra-1979/2020 — art. 190 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-1979/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilit
Sursă