1ra-1481/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1481/20 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1481/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
01 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Movilă Corina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2020, în cauza
penală privindu-l pe
BURCOVSCHI Vitalie Xxxxxx, născut la
xx.xx.xxxx, domiciliat în mun. Xxxx str. Xxxxxxxx
nr. xx/x.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.05.2019 – 11.12.2019;
Instanța de apel: 15.01.2020 – 12.02.2020;
Instanța de recurs: 29.05.2020 – 01.07.2020.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 11 decembrie 2019,
cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, procesul penal
privind învinuirea lui Burcovschi Vitalie de comitere a infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Burcovschi
Vitalie, la 05 aprilie 2019, în perioada de timp cuprinsă între orele 13.00-15.00,
acționând cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în
vestiarul încăperii „Xxxxxx” SRL din mun. Xxxxx, str. Xxxxxx xxx, unde sunt
păstrate hainele lucrătorilor entității în cauză, folosindu-se de faptul că nu este
observat de nimeni, a sustras pe ascuns din buzunarul drept al scurtei lui Chilari
Anatolie (scurta fiind agățată de cuier) bani în sumă de 5000 lei, după care cu
banii sustrași s-a eschivat de la fața locului, cauzând părții vătămate Chilari
Anatolie prejudiciu material considerabil estimat prin suma totală de 5000 lei.
1
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul în Procuratura mun. Bălți,
Tatiana Andrușceac, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei
noi hotărâri prin care Burcovschi Vitalie să fie condamnat în baza art. 186 alin.
(2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Motivele invocate în susținerea apelului au fost rezumate la următoarele:
- prima instanță, a omis faptul referitor la existența în cazul lui Burcovschi
Vitalie a antecedentelor penale nestinse, pentru crime analogice, ceea ce nu
permitea încetarea procesului în temeiul art. 109 Cod penal, or, conform
revendicării rezultă că, Burcovschi Vitalie a fost condamnat prin decizia Curții
Supreme de Justiție din 22.09.2009 în baza art. 144 alin. (2), 186 alin. (2), 188
alin. (2), 39 Cod penal la 20 ani închisoare, iar la 23.04.2018 Burcovschi Vitalie
s-a eliberat din locuri de detenție, executând efectiv pedeapsa începând cu
10.05.2003 și până la 23.04.2018, cu includerea în această perioadă a 37 zile
privilegiate.
- inculpatul a comis infracțiunea având antecedente penale nestinse,
motiv pentru care eronat s-a conchis că este posibilă împăcarea părților și
încetarea procesului penal, procurorul pledând pentru rejudecarea cauzei și
condamnarea inculpatului Burcovschi Vitalie la pedeapsa închisorii cu executare
reală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 februarie
2020, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința parțial, în latura pedepsei,
cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care:
Burcovschi Vitalie, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 186
alin. (2) lit. d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, începând din 12 februarie 2020.
4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că la judecarea
prezentei cauzei penale, instanța de fond a admis o serie de erori procedurale.
Astfel, potrivit încheierii instanței de fond datată cu 19.05.2019 (f.d. 55), a
fost stabilită ședința de judecată preliminară pentru data de 09.07.2019. Însă, la
materialele cauzei nu este prezent procesul verbal al ședinței preliminare din
09.07.2019, în continuare figurând procesul verbal al ședinței de judecată din
data de 07.11.2019, potrivit căruia, s-a dispus amânarea ședinței din motivul
neprezentării apărătorului și a părții vătămate.
Ulterior, la 27.11.2019, în partea pregătitoare a ședinței de judecată, fără a fi
audiate părțile în proces pe marginea învinuirii înaintate lui Burcovschi Vitalie, a
2
avut loc judecarea cauzei penale și pronunțarea hotărârii de încetare a procesului
penal pe motivul împăcării părților, însă instanța de apel a conchis că aceasta a
dus la încălcarea nemijlocită a dreptului părților la un proces echitabil.
Totodată, instanța de apel a notat că cele expuse în sentință contravin
procesului verbal al ședinței de judecată, or, deși în cadrul procesului nu a fost
depășită etapa pregătitoare a ședinței, în textul sentinței s-a invocat faptul că
inculpatul Burcovschi Vitalie a recunoscut vina în cadrul chestionării sale sub
jurământ, conform art. 108 și art. 3641 Cod de procedură penală, însă declarațiile
ultimului lipsesc la materialele cauzei, acest fapt nefiind notat în procesul verbal
al ședinței de judecată, le fel, nefiind cercetate nici probele care ar confirma
vinovăția inculpatului.
În vederea corectării erorilor admise la judecarea cauzei în prima instanță,
instanța de apel a reluat pe caz cercetarea judecătorească în vederea audierii
nemijlocite în instanța de apel a părții vătămate Chilari Anatolie, a inculpatului
Burcovschi Vitalie, precum și în vederea cercetării materialului probant anexat la
materialele cauzei.
Astfel, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul a recunoscut în
totalitate vina în cele incriminate, menționând că a reparat prejudiciul cauzat
părții vătămate și se căiește sincer de cele comise.
Cu toate că inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, instanța de apel
a reținut că vinovăția acestuia se dovedește și prin: declarațiile părții vătămate
Chilari Anatolie, plângerea părții vătămate Chilari Anatolie din 16.04.2019;
cererea lui Chilari Anatolie din 11.04.2019, prin care a solicitat de a fi întreprinse
măsuri în vederea căutării mijloacelor bănești ce la 05.04.2019, între orele 13.00-
15.00, au dispărut în circumstanțe neclare din scurta sa; explicația lui Chilari
Anatolie din 12.04.2019; cererea lui Chilari Anatolie din 22.04.2019, prin care
solicită a fi recunoscut în calitate de parte vătămată și parte civilă, invocând
prejudiciu material în sumă de 5000 lei; ordonanță de recunoaștere în calitate de
parte vătămată a lui Chilari Anatolie din 22.04.2019); proces verbal de audiere a
părții vătămate Chilari Anatolie din 22.04.2019; ordonanță de recunoaștere în
calitate de parte civilă a lui Chilari Anatolie din 22.04.2019; copia buletinului de
identitate pe numele lui Burcovschi Vitalie; revendicare pe numele lui
Burcovschi Vitalie; solicitare a copiilor sentinței din 22.04.2019; cazier
contravențional pe numele lui Burcovschi Vitalie; proces verbal de audiere a
bănuitului Burcovschi Vitalie din 24.04.2019; certificatul eliberat pe numele lui
Burcovschi Vitalie, precum că nu se află la evidența medicului narcolog;
procesul verbal de audiere a învinuitului Burcovschi Vitalie din 14.05.2019;
3
cererea inculpatului Burcovschi Vitalie din 27.11.2019, prin care a solicitat
examinarea cauzei conform procedurii simplificate ]n baza art. 3641 Cod de
procedură penală; informația directorului P9 Pruncul, cu privire la eliberarea lui
Burcovschi Vitalie din respectiva instituție penitenciară, în legătură cu executarea
integrală a pedepsei, cu calcularea a 37 zile privilegiate; copia hotărârii cu privire
la liberarea de la executarea pedepsei închisorii conform compensării privilegiate
a zilelor de muncă; copia adeverinței de eliberare pe numele lui Burcovschi
Vitalie; copia certificatului de căsătorie încheiată între Burcovschi Vitalie și
Ștefaneț Liubov; copiile certificatelor de naștere a 2 copii: Ștefaneț Irina și
Ștefaneț Iurie; acte eliberate de către Mobiasbanca – OTP Group SA, prin care se
confirmă faptul că inculpatului i-a fost eliberat un credit bancar; copiile
legitimațiilor de pensionar și copiile buletinelor de identitate pe numele lui
Burcovschi Xxxxx și Burcovscaia Xxxxxx; copia certificatului de dizabilitate și
capacitate de muncă pe numele lui Xxxxxxx Xxxxxx.
În urma aprecierii probelor conform art. 101 Cod de procedură penală, sub
toate aspectele, complet și obiectiv din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct
de vedere al coroborării lor, instanța de apel a conchis că totalitatea probelor
corespund cerințelor legale, fiind pertinente, concludente și utile pentru
demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de furt adusă lui în
învinuire. Probele sunt veridice și coroborează între ele, în baza acestora se
constată cu certitudine fapta infracțională reținută prin sentință și vinovăția lui
Burcovschi Vitalie de comiterea furtului este demonstrată integral, acțiunile
acestuia fiind corect calificate conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.186
alin.(2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, soldată cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Totodată, stabilind fapta infracțională prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d)
Cod penal și demonstrată vinovăția lui Burcovschi Vitalie în comiterea acesteia,
instanța de apel a conchis că la caz lipsesc temeiuri pentru încetarea procesului
penal, nefiind întrunite condițiile pentru admiterea împăcării părților asupra
căreia a pledat atât inculpatul, cât și partea vătămată.
Or, potrivit art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a
răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul
minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI,
la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de
procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni
similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea
4
procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu
intenție în ultimii cinci ani.
Astfel, potrivit informației din revendicarea eliberată pe numele lui
Burcovschi Vitalie, acesta prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.09.2009
a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2), 186 alin. (2), 188 alin. (2), 39 Cod
penal la 20 ani închisoare, fiind eliberat din Penitenciarul nr. 9 Pruncul la data de
23.04.2018, în legătură cu executarea integrală a pedepsei.
Prin prisma prevederilor art. 111 alin. (1) lit. g), h), i) Cod penal, instanța de
apel a notat că Burcovschi Vitalie anterior a fost condamnat pentru infracțiune de
furt, iar eliberându-se din locurile de detenție acesta din nou a comis furt în
privința părții vătămate Chilari Anatolie, neavând antecedentul penal stins, fapt
ce relevă că prima instanță eronat a încetat procesul penal în temeiul art. 391 alin.
(1) pct. 1) Cod de procedură penală în coroborare cu art. 109 Cod penal, or, în
privința inculpatului, în condițiile speței, nu este aplicabil institutul împăcării.
La stabilirea categoriei și cuantumului pedepsei, instanța de apel ținând cont
de prevederile art. 61, 74, 75 Cod penal a reținut, că inculpatul Burcovschi
Vitalie a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, vinovăția a recunoscut-o, s-a căit
și a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate prin infracțiune, partea
vătămată pretenții față de inculpat nu are, este căsătorit, are 2 copiii minori la
întreținere precum și părinții acestuia Burcovschi Xxxxx și Burcovscaia Xxxxx,
la evidența medicului narcolog nu se află, că potrivit revendicării ultimul anterior
a avut conflicte cu legea penală, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor
din diferite categorii (omor, tâlhărie, escrocherie), inclusiv și pentru infracțiune
similară (furt), fiind tras și la răspundere contravențională pentru comiterea
huliganismului nu prea grav, concluzionând că din alternativele de pedepse
oferite la sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, inculpatului urmează a-i fi
aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea ei reală, or, alte pedepse
vor fi prea blânde și nu-și vor atinge scopul.
În condițiile speței, raportate la prevederile art. 61 și 75 Cod penal, instanța
de apel a reținut că, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an - este
una echitabilă, individualizată și este stabilită corespunzător gravității faptei
comise de către inculpatul Burcovschi Vitalie și personalității acestuia, în raport
cu pericolul social al faptei comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o
inculpatul pe parcursul judecării cauzei.
Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară avocatul
Movilă Corina în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura stabilirii
5
pedepsei penale, cu menținerea sentinței primei instanțe, indicând că instanța de
fond corect a dispus încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților,
astfel cum în ultimii 5 ani Burcovschi Vitalie nu a comis infracțiuni similare și în
privința sa nu a fost dispusă încetarea procesului penal, or, la art. 109 Cod penal
nu sunt indicate restricții sub forma „antecedent penal nestins”.
Opinează recurenta că instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul
pedepsei penale poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoare,
aplicându-i inculpatului cea mai aspră pedeapsă – închisoarea.
Invocă recurenta că, la individualizarea pedepsei, instanța nu a luat în
considerație circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale analizate în
cumul, de caracterul infracțional al faptei comise, de gravitatea comiterii
infracțiunii (mai puțin gravă), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate,
faptul că inculpatul este căsătorit, are la întreținere copiii și părinții, a recuperat
pe deplin prejudiciul material cauzat părții vătămate, se căiește de cele comise, nu
se află la evidența medicului narcolog și este angajat în câmpul muncii.
5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care
solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent.
Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul a invocat prevederile art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt,
însă potrivit solicitării se deduce că motivele recursului se încadrează și în
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală care stipulează că
hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când pedeapsa inculpatului
nu a fost individualizată corect.
6
Subsidiar, instanța de recurs consideră că, prevederile la care se referă
autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de
drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei
instanței de apel.
Colegiul reține că, recurentul critică decizia contestată în partea ce ține de
casarea sentinței în partea respingerii cererii de încetare a procesului în legătură
cu împăcarea părților și în partea pedepsei stabilite inculpatului, considerând-o
prea aspră și solicitând în acest sens, menținerea sentinței primei instanțe.
Astfel, cu referire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel
incorect a casat sentința instanței de fond în partea încetării procesului penal în
legătură cu împăcarea părților, instanța de recurs reține ca fiind corectă și
motivată soluția adoptată de instanța de apel, motivare pe care instanța de recurs
și-o însușește pe deplin, menționând totodată că prevederile art. 109 Cod penal,
strict statuează care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea
instituției împăcării părților în procesul penal inclusiv, dacă persoana nu are
antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție.
În acest sens, Colegiul penal notează că materialele cauzei penale și anume
revendicarea eliberată pe numele inculpatului (f.d. 31), probează faptul că, acesta
anterior a fost condamnat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.09.2009
în baza art. 145 alin. (2), 186 alin. (2), 188 alin. (2), 39 Cod penal la 20 ani
închisoare, fiind liberat din Penitenciarul nr. 9 Pruncul la data de 23.04.2018, în
legătură cu executarea integrală a pedepsei.
Totodată, ținând cont de prevederile art. 111 alin. (1) lit. g), h), i) Cod penal,
se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la închisoare
pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave – dacă au expirat 2
ani după executarea pedepsei; condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei
infracțiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei; condamnate la
închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8
ani după executarea pedepsei, instanța de recurs notează că, Burcovschi Vitalie
anterior a fost condamnat pentru infracțiune de furt, iar după ce a fost liberat din
locul de detenție la 23 aprilie 2018, a comis infracțiunea de furt la data de 05
aprilie 2019, la nici un an de la liberare când antecedentul penal nu era încă stins
anume pentru comiterea anterioară a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)
Cod penal - furt – infracțiune similară celei incriminate inculpatului.
Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că în privința inculpatului, în
condițiile speței, nu este aplicabil institutul împăcării.
7
Privitor la pedeapsa stabilită lui Burcovschi Vitalie de către instanța de apel,
Colegiul penal consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest
sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform
sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă
următoarele.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni
instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând
seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,
duratei ori a cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară
după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte
două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce
instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al
activității infracționale săvârșite.
În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat care anterior a fost condamnat, antecedentul penal nefiind stins, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale acestuia.
Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința
inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate, solicitare care de fapt nici nu
a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu
este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o
prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința
inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.
Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin
sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a
8
aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care
stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei
și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta
să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a
executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.
Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o
facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu
cazul să o acorde.
Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și
reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în
care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.
Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a
Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere
greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar
aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens
decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a
acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor
incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni
în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel
aplicând pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar
de tip semiînchis în privința inculpatului, a pronunțat o decizie întemeiată și
motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare și
reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini
pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și
principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei
non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.
În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța
de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a
răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic
superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.
9
Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există
temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Movilă Corina în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 12 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Burcovschi Vitalie Xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
10