1ra-68/15 — Art. 42 alin. 5, 361 alin. 2, lit. b, c Cod penal

Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 13 mai 2014, cauza fiind judecată conform prescripţiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privinţa inculpatei Crivoi Natalia, învinuită în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ea fiind liberată de răspundere penală în temeiul art. 55 Cod penal, cu atragerea la răspundere contravenţională, aplicîndu-i-se amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale, adică 3000 lei. 1

În fapt, instanţa de fond a constatat că pe parcursul anului 2013, data, ora şi locul exact nefiind stabilit de organul de urmărire penală, Crivoi Natalia, urmărind scopul confecţionării, deţinerii şi vânzării documentelor oficiale, de importanţă deosebită, false, acţionând de comun acord cu alte persoane necunoscute de organul de urmărire penală, au confecţionat mai multe acte pe care la 05.09.2013 le-a deţinut la domiciliu său, din mun. Chişinău, str. Calea leşilor 59/1, ap.113, şi anume: 1) certificat de naştere seria NA-V, nr. 0307477, din 07.11.2002; 2) certificat de naştere seria NA-VI, nr. 1257826 din 25.022011; 3) certificat de naştere seria NA-VI, nr. 1185352 din 25.02.2011; 4) extras de pe actul de căsătorie cu seria EC-I nr. 0428526 din 25.02.2011; 5) extras de pe actul de căsătorie seria EC-I, nr. 0428112, din 10.03.2011, care conform raportului de expertiză nr. 109 din 10.09.2013 nu au fost confecţionate la întreprindere poligrafică specializată în confecţionarea blanchetelor de documente; 6) certificat de căsătorie seria CS-V, nr. 1036238, din 29.04.2013; 7) certificat de naştere seria NA-VI, nr. 1299520, din 29.04.2013; 8) certificat de naştere seria NA-VI, nr. 1291068, din 29.04.2013; 9) certificat de căsătorie seria CS- V, nr. 1101308, din 29.04.2013; 10) certificat de căsătorie, seria CS-V, nr. 1035821, din 29.04.2013; 11) certificat de naştere, seria NA-VI, nr. 1227101, din 29.04.2013; 12) extras de pe actul de naştere, seria EN-I, nr. 079147, fără data eliberării, care conform raportului de expertiză cu nr. 107 din 10.09.2013 nu au fost confecţionate la întreprindere poligrafică specializată în confecţionarea blanchetelor de documente; 13) certificat de naştere seria NA-VI, nr. 1227973, din 28.09.2011 eliberat pe numele Tverdohleb Tamara, a.n. 1963; 14) extras de pe actul de căsătorie seria EC-I, nr. 0267554, fără data eliberării, care conform răspunsului parvenit din partea „Serviciul Stare Civilă" R. Moldova din 26.09.2013 sunt de fapt eliberate altor persoane la altă dată, acte pe care urma să le vândă la diferite persoane contra unor sume de bani nestabilite. Inculpata a recunoscut vina, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de noi probe. Instanţa a statuat că vina inculpatei este demonstrată integral prin probele administrate şi a încadrat acţiunile ei în baza art. 42 alin.(5), 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca complicitate la confecţionarea, deţinerea şi vînzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi şi eliberează de obligaţiuni, săvîrşită referitor la documente de importanţă deosebită, de mai multe persoane. Totodată, instanţa a concluzionat că inculpata a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are la întreţinere doi copii minori, antecedentul penal este stins, a comis o infracţiune mai puţin gravă, fiind aplicabile faţă de ea prevederile art. 55 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal şi liberare de răspundere penală, cu atragerea la răspundere administrativă şi aplicarea sancţiunii administrative sub formă de amendă.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), c), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsii închisorii pe un termen de probă de 2 ani. Conform art. 84 alin. (2), 85 Cod penal, a-i adăuga pedeapsa complimentară neexecutată, din sentinţa anterioară, sub formă de privarea de dreptul de a ocupa 2 funcţii sau de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului, care expiră la 29.09.2014. Apelantul a invocat că instanţa de fond nu a luat în consideraţie că inculpatei, fiind anterior condamnată, i-a fost aplicată pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului pe un termen de 3 ani, care la momentul pronunţării sentinţei nu a fost executată pe deplin. Instanţa a ignorat caracterul analogic al infracţiunii incriminate cu infracţiunea pentru care anterior inculpata a fost condamnată anterior, deci în ambele cazuri, ea a avut intenţia deţinerii, confecţionării şi obţinerea de foloase din acte false, fiind prezentă predispunerea ei de a comite astfel de infracţiuni în continuare. Totodată, instanţa nu a luat în consideraţie circumstanţele agravante stabilite în acţiunile inculpatei, prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) şi c) Cod penal - săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanţă la caz şi săvârşirea infracţiunii prin participaţie.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, apelul a fost admis, casată parţial sentinţa, cauza rejudecată şi pronunţată o nouă hotărîre. Crivoi Natalia a fost condamnată în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 3 ani închisoare Potrivit art. 85 Cod penal, i-a fost adăugată în întregime partea neexecutată a pedepsei privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita o anumită activitate în domeniul turismului sau alte activităţi din domeniul dat pe un termen de 3 ani, conform sentinţei Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 aprilie 2011. Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani. În rest, sentinţa a fost menţinută. Instanţa de apel a reţinut că, aplicînd inculpatei prevederile art. 55 Cod penal, instanţa de fond nu a ţinut cont că prejudiciul cauzat prin infracţiune nu a fost recuperat, ori o astfel de condiţie este expres prevăzută la liberarea de răspundere penală a persoanei, care a săvârşit infracţiunea, ea anterior a fost condamnată pentru fapte identice, a comis crimă în timpul executării sentinţei precedente, circumstanţe ce exclud liberarea de pedeapsa penală. La stabilirea pedepsei, instanţa de apel a ţinut cont că inculpata a comis o infracţiune mai puţin gravă, a recunoscut vina, este caracterizată pozitiv, s-a căit în cele comise, are la întreţinere doi copii minori, că executată pedeapsa complimentară stabilită prin sentinţa din 21.04.2011. Instanţa a statuat că faţă de inculpată nu poate fi aplicată o pedeapsă sub formă de amenda, ori ea nu lucrează, are doi copii la întreţinere, deci va fi în imposibilitatea de a plăti amenda. Nu poate fi aplicată nici pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii, din considerente că ea nu a exprimat voinţa să execute o astfel de pedeapsă. Dar, ţinând cont de personalitatea inculpatei, de gradul pericolului social al faptei comise, ori confecţionarea şi vânzarea documentelor oficiale false erau pentru ea o îndeletnicire în scop de profit, pedeapsa închisorii este una echitabilă, cu neizolare de societate, acordându-i-se posibilitatea de corijare cu suspendare 3 condiţionată a pedepsei, respectiv cu aplicarea pedepsei complementare privind privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita o anumită activitate în domeniul turismului sau alte activităţi din domeniul dat.

Avocatul Aliona Tufan a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţei de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că, instanţa de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor apărătorului şi a inculpatei, nu a respectat principiile generale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, circumstanţă care constituie temei de casare a deciziei pronunţate, prevăzut de art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod procedură penală. Faptei i s-a dat şi o încadrare juridică greşită, decizia instanţei de apel este absolut ilegală şi neîntemeiată, bazată pe apreciere eronată a tuturor probelor anexate la dosar, cauza fiind examinată unilateral, contrar principiului contradictorialităţii. Instanţa de apel era obligată să precizeze circumstanţele ce au servit ca motiv de a concluziona că inculpatei urmează a-i fi aplicată pedeapsa cu închisoarea, or, instanţa de apel a omis faptul că cauza penală în prima instanţă a fost examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală. Prima instanţă corect a calificat acţiunile inculpatei. Instanţa de apel avea obligaţia de a face referire la probele prin care şi-a argumentat poziţia sa vis-a-vis de neexecutarea pedepsei complimentare aplicate printr-o altă sentinţă, nefiind prezentate nici o probă de altfel nici cercetate in instanţă, prin care s-ar atesta faptul că ea n-a executat această pedeapsă. Instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului că amenda aplicată prin sentinţa judecătoriei Botanica din 13.05.2014 a fost achitată şi la materialele cauzei este anexat originalul bonului de plată. În condiţia modificării pedepsei, instanţa urma să decidă asupra executării pedepsei aplicate prin sentinţă şi executată. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),12),16) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele motivelor invocate în recurs. Recursul nominalizat este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 16) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru declararea recursului ordinar - motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei, faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie. 4 Însă, în pofida prevederilor enunţate, recurentul nu a specificat care ar fi erorile concrete de drept şi esenţa circumstanţelor că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei, că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie, şi care ar fi încadrarea juridică corectă a faptei săvîrşite, fiind omisă în totalitate şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Rezultă, astfel, că recursul menţionat nu întruneşte condiţiile legale de conţinut prevăzute în articolele specificate, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanţe în fapt şi în drept, care l-ar justifica. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanţă, inclusiv şi în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Instanţa de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi material. Sub acest aspect şi cu referire la argumentele din recursul ordinar că inculpata a fost trasă la răspunderea penală neîntemeiat, se atestă că împrejurările menţionate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanţa de apel a constatat şi apreciat circumstanţele de fapt şi de drept privind învinuirea formulată şi pedeapsa aplicată inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală şi prescripţiilor de drept material, ţinînd cont de stipulările din art. 55 alin. (1), 61, 75, 85, 90 Cod penal şi art. 364/1 Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele şi în strictă conformitate cu dispoziţiile legii, la stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. 5 Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere contravenţională. Or, conform informaţiei Biroului de probaţiune Rîşcani, mun. Chişinău, din 24.03.14, executarea pedepsei complimentare, stabilite inculpatei prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 aprilie 2011, urma să expire la 29 septembrie 2014 (f.d. 15). Prin urmare, inculpata a comis infracţiunea din 2013 în perioada executării pedepsei penale precedente, nestinse, adică nu a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă şi, astfel, instanţa de fond incorect a aplicat faţă de ea prevederile art. 55 Cod penal şi nerespectînd prescripţiile din art. 85 alin. (1) Cod penal. Deci, ea a fost întemeiat şi motivat supusă răspunderii penale pentru faptele comise, pedeapsa fiindu-i individualizată şi aplicată în corespundere cu prevederile legale. Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate şi menţionate în pct. 5 din decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanţa de apel a apreciat circumstanţele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanţele art. 27, 414 alin. (1) şi (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel, şi poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanţei de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanţelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune apărătorul este o competenţă şi prerogativă legală a acestei instanţe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură şi, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Pe lîngă aceasta, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost invocate şi în apel. Sub acest aspect se reţine că sentinţa nu a fost atacată cu apel şi de către recurent, deci argumentul că instanţa de apel ar fi comis eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (12) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită, la fel nu are nici un suport legal (pct. 3-5 din decizie). Circumstanţele expuse relevă că instanţa de apel, în raport cu motivele invocate în recursul nominalizat, la rejudecarea cauzei penale nu a comis erori de drept, că decizia instanţei de apel conţine motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia, că recursul declarat este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de conţinut şi este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, 6 DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Aliona Tufan împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, în privinţa inculpatei Crivoi Natalia Arcadie, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 18 februarie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 7 Dosarul nr. 1ra-68/15 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE DISPOZITIV 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, declarat de avocatul Aliona Tufan în numele inculpatei Crivoi Natalia Arcadie, născută la 26 martie 1983 în s. Brăicău, r-nul Donduşeni, locuitoare a mun. Chişinău, str. Calea Ieşilor, 59/1, ap. 113, anterior condamnată: 1) prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 21.04.2011, în baza art. 362/1 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului sau alte activităţi din domeniul dat pe un termen de 3 ani. În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Aliona Tufan împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, în privinţa inculpatei Crivoi Natalia Arcadie, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunţată la 11 februarie 2014. Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 8