1ra-1732-2019 — art.201-1 alin.3 CP

1ra-1732-2019 — art.201-1 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1732/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 03 aprilie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2019, în

privința inculpatului

Șipuc Dumitru.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.12.2018 – 03.04.2019,

instanța de apel: 23.04.2019 – 04.06.2019,

instanța de recurs: 24.07.2019 – 09.10.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Șipuc Dumitru a fost

condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă de 5 ani.

De la inculpat s-a încasat în bugetul de stat cheltuielile judiciare în sumă de

330 lei, pentru efectuarea expertizei medico-legale.

inculpatul Șipuc Dumitru, aflându-se la domiciliul lui Caisîn Alexandra, din s.xx r-

nul xx, acționând intenționat asupra unui membru al familiei în relație de rudenie pe

linie colaterală, având scopul de a-i cauza suferințe fizice vărului său Caisîn Andrei,

în timpul unui conflict, i-a aplicat ultimului două lovituri cu pumnul în regiunea

capului, după care i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în regiunea toracică stângă,

1

cauzându-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață sub formă de plagă

tăiată-înțepată în regiunea rebordului costal stâng. penetrantă în cavitatea abdominală,

cu lezarea lobului stâng al ficatului.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

penale în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le recunoaște și

asupra cărora nu are obiecții.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiuni intenționate comise de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare și

acțiuni violente care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care

anterior nu a fost judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, de lipsa

circumstanțele atenuante sau agravante, precum și de prevederile art. 364 1 alin. (8)

Cod de procedură penală, care stipulează că inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, că pedeapsa

penală are menirea de a restabili echitatea socială perturbată prin infracțiune, ce

urmează să ducă la reeducarea condamnatului și la prevenirea comiterii de către

acesta sau de către alte persoane a altor fapte similare, întru restabilirea echității

sociale și corectării inculpatului, concluzionând de a-i numi o pedeapsă sub formă de

închisoare.

Totodată, reieșind din circumstanțele cauzei și având în vedere că inculpatul s-

a căit sincer de fapta comisă, la locul de trai se caracterizează pozitiv, instanța a

conchis că nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa închisorii,

dispunându-se, în temeiul art. 90 Cod penal, ca executarea pedepsei să fie suspendată

condiționat pe un termen de probațiune.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că instanța nu a ținut cont de gravitatea și urmările

infracțiunii, dat fiind faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă pentru care

legea prevede pedeapsă maximă cu închisoare până la 12 ani, că infracțiunea a fost

comisă cu un cuțit și anume prin aplicarea unei lovituri cu acel cuțit i-a cauzat părții

vătămate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, ceea ce denotă pericolul

social care emană de la persoana infractorului.

Deci, pedeapsa nu corespunde pericolului social al faptei săvârșite de inculpat

și comportamentului acestuia, iar aplicarea prevederilor art. 90 Codul penal, poate

crea iluzia nepedepsirii pentru fapta săvârșită.

Astfel, este oportun și necesar de a aplica față de inculpat o pedeapsă privativă

de libertate, pentru ca pedeapsa penală să-și atingă scopul enunțat de legiuitor,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea comiterii de noi

infracțiuni, atât din partea făptuitorului, cât și din partea altor membri ai societății.

2

respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect a aplicat prevederile legale la

stabilirea categoriei pedepsei inculpatului și, în conformitate cu art. 7, 75 Cod penal,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum

și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Ori, infracțiunea săvârșită, conform art.16 Cod penal, se atribuie la categoria

celor grave.

Art. 61 alin. (2) Cod penal, enunță că pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Așadar, prima instanță just a individualizat pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod

penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pe o perioadă de probațiune, care este una echitabilă și

proporțională infracțiunii comise, reieșind din gradul de pericol al infracțiunii, care

face parte din categoria celor grave, de circumstanțele cauzei, de lipsa

circumstanțelor agravante, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat, la

locul de trai se caracterizează pozitiv, s-a căit sincer de cele comise, de

comportamentul acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii, de faptul că a

colaborat activ cu organele de urmărire penală și în instanța de judecată, a recunoscut

integral vinovăția, solicitând examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei aplicată de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a se

suspenda pe o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

La caz, prima instanță, corect a constatat că condițiile necesare pentru a fi

invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei sunt întrunite.

Soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului Șipuc D., or aplicarea unei pedepse penale sub formă de 4

ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

3

probațiune de 5 ani, ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu

tragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său și relațiile sociale cu

privire la solidaritatea familială, integritatea corporală sănătatea persoanelor.

Scopul pedepsei penale nu este ca, aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau

vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-1

plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă ci trebuie să reflecte un echilibru între

gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ

al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea,

ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv

prin prisma principiilor proporționalității și cel al echității lor.

Pedeapsa stabilită inculpatului este în corespundere și cu regula nr. 6 din

Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de

Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a

Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor

aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea

infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată,

cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele săvârșirii

infracțiunii”.

Astfel, se va asigura realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și prevenire de săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât

și din partea altor persoane.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel a constatat în mod eronat

oportunitatea diminuării pedepsie aplicate, care va asigura atingerea scopurilor

prevăzut de art. 61 Cod penal.

Instanța de apel nu a ținut cont că fapta săvârșită de inculpat prezintă o

rezonanță social deosebit de sporită, de rolul și scopul pedepsei penale de a curma și

preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni, în special din categoria analizată, ori, în

contextul constatării majorării amplorii infracțiunilor analogice, statul are ca scop

primordial de a contracara săvârșirea acestora.

Nu a luat în considerare instanța consecințele faptei săvârșite - pe caz părții

vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale grave, care luate în raport cu locul în care

au fost aplicate, sporesc gravitatea faptei imputate, modul în care fost săvârșită

infracțiunea - inculpatul a utilizat acel cuțit care se prezintă ca obiect periculos pentru

viața și sănătatea persoanei, apt a produce vătămări, inclusiv din categoria celor

grave, a acționat cu discernământ și cu intenție directă a aplicat acest obiect.

Instanța de apel, diminuând pedepsele numite lui Șipuc Dumitru nu a ținut

cont de coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc pe caz) și celor agravante

stabilite, precum și de faptul că pedeapsă redusă până la minimul prevăzut de

sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de circumstanțe

atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

4

Mai mut ca atât, pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de apel nu au

intervenit careva circumstanțe noi ce ar combate motivele aduse de instanța de fond

invocate la individualizarea pedepsei numite și prin urmare, instanța de apel nu avea

careva temei de a casa sentința analizată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al procurorului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar

definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 1., 2, 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75, 90 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

5

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, ori, instanța de apel a ținut cont

de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de consecințele acesteia, de lipsa

circumstanțelor agravante, că iculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de

cele săvârșite, nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, astfel că pedeapsa

mneționată corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a

echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, recursul procurorului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Totodată, argumentele recurentului că instanța de apel a diminuat pedepsele

numite lui Șipuc Dumitru și nu avea careva temei de a casa sentința analizată, sunt

absolut neîntemeiate, ori, instanța de apel nici nu a adoptat asemenea soluții (pct. 4., 5.

din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că au

adoptat hotărârț care conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, că au aplicat inculpatului o

6

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni

din 03 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

iunie 2019, în privința inculpatului Șipuc Dumitru xx, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7

8