1ra-1128/2019 — art. 287 al. 3 CP

1ra-1128/2019 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1128/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Gheorghe Tipa în numele inculpatului Bașirov Namet, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2018, în cauza

penală, în privința lui

Bașirov Namet XXX, născut la XXX, cetățean

al Republicii XXX, originar din XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 05.06.2016 pînă la 26.01.2018;

Instanța de apel de la 27.04.2018 pînă la 17.05.2018;

Instanța de recurs de la 23.04.2019 pînă la 10.09.2019.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Bașirov Namet a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal și condamnat la o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen

de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 și art. 87 Cod penal, prin cumul de sentințe, prin adăugare în

întregime la pedeapsa aplicată, s-a adăugat pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, din data de 16 iunie 2008, sub formă de amendă în mărime de

1000 unități convenționale, ce constituie suma de 20 000 lei, fiindu-i stabilită lui

Bașirov Namet pedeapsa definitivă, în formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale, pedepse care s-a dispus a fi executate separat.

De asemenea instanța de fond a dispus încasarea din contul inculpatului, Bașirov

Namet, în beneficiul părții vătămate Verdeș Cristina, a prejudiciului moral în sumă de

10 000 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 2 500 lei.

La fel, s-a dispus încasarea din contul inculpatului, Bașirov Namet, în beneficiul

pătimitului Burduja Veaceslav, a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei și a

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 2 500 lei.

Totodată, instanța de fond a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de către

părțile vătămate Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, privind încasarea din contul

inculpatului, Bașirov Namet, a prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

Bașirov Namet, la 25 martie 2016, aproximativ la orele 17:00, aflându-se în loc

public, pe XXX, mun. Chișinău, acționând cu intenții huliganice, încălcând grosolan

1

ordinea publică, manifestând o lipsă de respect față de societate și un cinism deosebit, s-

a deplasat prin mijlocul străzii, împiedicând deplasarea regulamentară a mijloacelor de

transport, iar ulterior, blocând circulația automobilului de model „Mercedes-Benz,, cu

n/î XXX, a inițiat un conflict cu șoferul automobilului menționat, Burduja Veaceslav,

exprimându-se în adresa acestuia cu cuvinte necenzurate, având tendința aplicării

violenței fizice, manifestată prin amenințarea cu un cuțit și expresii verbale de aplicare a

acestuia.

Tot el, în aceleași circumstanțe, continuându-și intențiile huliganice, folosindu- se

de o piatră, a deteriorat parbrizul automobilului de model „Mercedes-Benz” cu XXX,

după care a spart cu piatra geamul portierei din partea dreaptă-față a automobilului,

lovind-o astfel pe Verdeș Cristina, care se afla pe bancheta din spate, cauzându-i ultimii,

conform raportului de constatare nr. 1314 din 26 martie 2016, echimoză la nivelul

toracelui pe dreapta, ceea ce se califică ca vătămare neînsemnată.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate,

Bașirov Namet Birjdahan, a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)

Cod penal, individualizată prin „huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanelor și aplicarea violenței, săvîrșite cu încercarea aplicării armei și aplicarea

unor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății".

solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu numirea pedeapsei în

formă de închisoare, pe un termen de 3 ani și 7 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, a adăuga la această pedeapsă partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

16 iunie 2008 și a-i stabili pedeapsa definitivă în formă de închisoare, pe un termen de 3

ani 7 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1 000

unități convenționale.

În motivarea apelului declarat, procurorii au invocat că, instanța de fond nu a luat

în considerație faptul că inculpatul Bașirov Namet s-a eschivat de la executarea

pedepsei, anterior a fost condamnat, iar pedeapsa numită nu a executat-o, astfel sunt

prezente elementele recidivei periculoase prevăzută de art. 34 alin. (2), lit. a) Cod penal,

deoarece infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (2), lit. b), e), f), g) Cod penal, pentru

care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 iunie

2008 se califică ca o infracțiune gravă, astfel concluziile instanței privind neaplicarea

art. 82 Cod penal, contravin modificărilor normei art. 82 alin. (2) Cod penal.

3.1. Împotriva sentinței primei instanțe, au înaintat apel părțile vătămate,

Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, prin care au solicitat, casarea acesteia și a

încheierii din 20 martie 2017, și a încasa din contul lui Basirov Namet, în beneficiul lui

Burduja Veaceslav prejudiciul în sumă de 33 525 lei și prejudiciul moral în sumă de 50

000 lei, și a încasa din contul lui Bașirov Namet în beneficiul lui Verdeș Cristina

prejudiciul material în sumă de 5 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei,

precum și cheltuielile judiciare.

În motivarea apelului declarat, părțile vătămate, Verdeș Cristina și Burduja

Veaceslav, au menționat următoarele motive:

- instanța de fond nu a luat în considerație faptul că organul de urmărire penală

greșit a încadrat acțiunile inculpatului, deoarece în acțiunile lui Bașirov Namet sunt

prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, art. 145 alin. (1) și art. 287 alin. (3)

Cod penal, fiind redată greșit cronologia acțiunilor inculpatului. Nu au fost verificate

2

circumstanțele dacă Bașirov Namet a fost anterior condamnat, nu a fost studiată

personalitatea inculpatului, nu a fost stabilit cuantumul prejudiciului. Deși s-a solicitat

aplicarea măsurii preventive „arestarea preventivă” acest fapt a fost omis de către

instanță și procuror;

- instanța de fond greșit a reținut faptul că Bașirov Namet a recunoscut vina.

Instanța de fond greșit a respins demersul privind efectuarea expertizei cu privire la

prejudiciul material cauzat, astfel că deși instanța a menționat că stabilirea cuantumului

prejudiciului ar tergiversa examinarea cauzei, ședința de judecată din 20 martie 2017 a

fost amânată pentru data de 11 mai 2017, timp în care putea fi efectuată expertiza

merceologică a automobilului și geaca părții vătămate Verdeș Cristina;

- consideră incorectă soluția instanței de fond privind micșorarea prejudiciului

moral, fără a lua în considerație că au fost agresați cu un cuțit și cu pietre, au fost

speriați, fiind puși în pericol de a fi omorâți, iar din 25 martie 2016 pînă în prezent sunt

impuși de a pierde timpul personal legat de participarea în instanța de judecată, fiind

deteriorat automobilul care până în prezent nu a fost reparat din lipsă de surse

financiare.

3.2. Împotriva sentinței primei instanțe, a înaintat apel avocatul Prodan Lilia, în

numele inculpatului Bașirov Namet, prin care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bașirov Namet să fie achitat.

În motivarea apelului declarat, avocatul Prodan Lilia în numele inculpatului, a

invocat că instanța de fond nu a luat în considerație că învinuirea s-a bazat pe

declarațiile părților vătămate Verdeș Cristina si Burduja Veaceslav (care sunt soți), a

martorilor, care au relatat în cadrul anchetei penale și judiciare din punctul său de

vedere anumite circumstanțe, astfel declarațiile lor urmează a fi apreciate critic;

Circumstanțele care au avut loc, nu țin de Legea penală având în vedere faptul că,

nu s-a demonstrat folosirea căror-va obiecte sau arme de către inculpat. Mai mult, din

declarațiile lui Bașirov Namat, care la rândul său nu neagă faptul că, a fost la data și ora

indicată pe str. Trandafirilor și într-adevăr a avut loc un incident se evidențiază

momentul că, ultimul nu a înțeles în general motivul acestui incident, deoarece partea

vătămata Burduja Veaceslav, striga la el în limba română, însă el nu înțelegea ce i se

vorbește. În urma situației create anume Bașirov Namat a fugit de la locul incidentului,

iar partea vătămata Burduja Veaceslav, îl urmărea în continuare și el a fost nevoit să se

ascundă;

Nu s-a confirmat circumstanța relatată de părțile vătămate ce ține de spargerea sau

deteriorarea cu cărămida a parbrizului automobilului de model „Mercedes” care îi

aparține cu drept de proprietate de către Bașirov Namat. Deteriorarea automobilului nu

a fost acțiunea săvîrșită de Bașirov Namet, deoarece ultimul este inapt de a ridica sau a

ține careva obiecte cu brațe. Acest moment a fost demonstrat de către apărare prin

documentele medicale prezentate în instanța de judecată, deoarece conform actelor

medicale, Bașirov Namat în urma unui traumatism a suportat intervenții chirurgicale la

ambele brațe, însă nu au fost restabilite aptitudinile și capacitățile de folosință a brațelor

la 100%.

În urma celor relatate apărarea a ajuns la concluzia că, sentința de condamnare este

bazată pe presupuneri.

fost respinse ca nefondate cererile de apel înaintate de către procurori, de avocatul Lilia

Prodan în numele inculpatului Bașirov Namet, de părțile vătămate Verdeș Cristina și

3

Burduja Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 26

ianuarie 2018, cu menținerea hotărârii atacate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a dat o

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele

administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului

în baza dispoziției art. 287 alin. (3) Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, instanța de

apel a considerat că, vinovăția acestuia se confirmă prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume: declarațiile părților

vătămate Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav /Vol. I, f.d.205/, /Vol.I, f.d.207/;

declarațiile martorului Popov Anatolie /Vol. I, f.d.206/, precum și: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 25 martie 2016, /Vol. I, f.d.13-19/; raportul de expertiză

medico-legală nr. 1056/D din 20 aprilie 2016 /Vol. I, f.d.34/; proces-verbal de

recunoaștere al persoanei din 03 mai 2016, /Vol. I, f.d.39-40/; proces-verbal de

recunoaștere al persoanei din 03 mai 2016, /Vol. I, f.d.41 -420/; ordonanța de ridicare și

proces-verbal de ridicare din 16 iunie 2016, /Vol. I, f.d.43-45/.

Astfel, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului, Bașirov Namet, încadrarea juridică

corectă și anume conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 287 Cod penal urmează

a fi relatat că, urmare a acțiunilor huliganice ale inculpatului, Bașirov Namet, părții

vătămate Burduja Veaceslav, i-a fost cauzată o daună materială în proporții

considerabile manifestată prin deteriorarea automobilului de modelul „Mercedes” cu n/î

XXX, și morală în aceleași proporții manifestată prin cuvinte necenzurate și tendințe de

amenințare, totodată părții vătămate, Verdeș Cristina, i s-au cauzat leziuni corporale

neînsemnate, astfel i s-a cauzat un prejudiciu material, dar și moral, urmare a faptului că

inculpatul a aruncat cu o piatră în automobil și lovind-o pe aceasta, or, obiectul

infracțiunii de huliganism și-a găsit deplină confirmare, în situația în care s-a confirmat

integral faptul că inculpatul, Bașirov Namet, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în

adresa părții vătămate, Burduja Veaceslav, l-a amenințat pe acesta cu aplicarea

loviturilor prin intermediul unui cuțit pe care îl avea în mînă, iar faptul dat a fost

confirmat nu doar de către părțile vătămate, dat și de către martorul, Popov Anatolie,

care a susținut că a văzut momentul în care inculpatul fugind după ce a aruncat piatra

peste automobilul părții vătămate, deteriorându-l și provocându-i vătămări corporale

pătimitei, Verdeș Cristina, striga „te tai, te ucid”.

În cazul de față, instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că acțiunea

inculpatului, Bașirov Namet, s-a desfășurat într-un loc public, care este accesibil tuturor

persoanelor, adică pe str. Trandafirilor, 15/4, mun. Chișinău, fapt reiterat și de către

părțile vătămate Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, dar și de către martorul, Popov

Anatolie, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25 martie 2016, dar și însuși

din relatările inculpatului Bașirov Namet, care a menționat că s-a aflat în acel timp și în

acel loc în care se menționează circumstanțele comiterii faptei infracționale de

huliganism.

4

Instanța de apel a remarcat că deși părțile vătămate Verdeș Cristina și Burduja

Veaceslav, în cererea de apel au remarcat și solicitat încadrarea acțiunilor inculpatului,

Bașirov Namet, în baza art. 27, art. 145 alin. (1) și art. 287 alin. (3) Cod penal, această

solicitare este nemotivată și contradictorie, or, în contextul prevederilor art. 22 Cod de

procedură penală, este inadmisibilă tragerea persoanei la răspundere penală de două ori

pentru aceiași faptă.

Astfel, instanța de apel ține să remarce aici că de fapt, acțiunile inculpatului,

Bașirov Namet, sunt corespunzătoare doar infracțiunii de huliganism, atâta timp cît nu

au fost administrate careva probe certe ce să confirme existența intenției directe a

inculpatului de omor a părții vătămate, Burduja Veaceslav, de vreme ce însuși acesta, cît

și pătimită, Verdeș Cristina, au indicat că inculpatul l-a amenințat pe pătimit,

exprimându-se că-l v-a ucide, fapt perceput real de către pătimit, și această împrejurare

arată clar întrunirea agravantei „amenințarea cu aplicarea violenței” asupra pătimitului

Burduja Veaceslav.

Mai mult ca atît, în cazul tentativei de omor, inculpatul întreprinde acțiuni directe,

îndreptate spre atingerea scopului inițial, care însă din motive independente de voința

sa, nu au dus la rezultatul scontat, situație lipsă la caz, or, de la bun început, conform

materialelor și probatoriului administrat, s-a confirmat pe deplin încălcarea grosolană a

ordinii publice de către inculpat, însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței, nu și cu

aplicarea acesteia în privința lui Burduja Veaceslav nemijlocit

Subsidiar, instanța de apel a remarcat faptul că încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, Bașirov Namet, în baza tentativei de omor, și a huliganismului agravat, așa

cum solicită pătimiții, ar însemna încălcarea principiului neadmiterii sancționării duble

pentru aceiași faptă penală, fapt inadmisibil de drept, or, utilizarea termenului

„infracțiune” în textul art. 4 al Protocolului nr. 7 nu poate justifica aderarea la o

abordare mai restrictivă. Convenția trebuie să fie interpretată și aplicată într-un mod

care face ca drepturile să fie practice și efective, nu teoretice și iluzorii. Aceasta este un

instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor actuale.

Astfel, în cazul dat, acțiunea de huliganism, comisă de către inculpatul, Bașirov

Namet, s-a consumat de la bun început, din momentul încălcării grosolane a ordinii

publice, prin expresii necenzurate în adresa pătimitului, Burduja Veaceslav, cu

ulterioara amenințare a acestuia cu un cuțit, în calitate de armă, și nemijlocit aplicarea

unei asemenea violențe, adică prin aruncarea pietrei în direcția părții vătămate, Verdeș

Cristina, care se afla în automobilul de modelul „Mercedes”, cu n/î XXX, fiindu-i

cauzate în cele din urmă leziuni corporale neînsemnate în partea dreaptă a corpului, iar

aceste circumstanțe și-au găsit confirmare prin declarațiile părților vătămate Verdeș

Cristina și Burduja Veaceslav, ale martorului Popov Anatolie, dar și prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului din data de 25 martie 2016, precum și raportul de

expertiză medico-legală nr. 1056/D, din 20 aprilie 2016.

În sensul expus, instanța de apel v-a nota și faptul că conform procesului-verbal de

recunoaștere al persoanei din 03 mai 2016, partea vătămată Verdeș Cristina, l-a

recunoscut pe inculpatul Bașirov Namet, ca persoană care a agresat-o, iar conform

procesului-verbal de recunoaștere al persoanei din 03 mai 2016, partea vătămată,

Burduja Veaceslav, l-a recunoscut pe inculpatul, Bașirov Namet, ca persoană care 1- a

agresat, circumstanțe care iarăși vin să confirme faptele infracționale comise de către

inculpatul, Bașirov Namet Birjdahan, și să infirme integral relatările ultimului, de

referință la nerecunoașterea vinovăției pentru huliganismul agravat comis.

5

De asemenea, cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedură

simplificată a fost lăsată pentru examinare după înmânarea copiei rechizitoriului în

limba rusă, ulterior însă în cadrul ședinței de judecată din 05 iunie 2017, inculpatul a

relatat că nu recunoaște toate probele indicate în rechizitoriu, astfel că prin încheierea

protocolară din 05 iunie 2017, cererea inculpatului privind examinarea cauzei în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală a fost respinsă, dat fiind

faptul că inculpatul nu a recunoscut în întregime circumstanțele indicate în rechizitoriu

/Vol.I, f.d. 164-164-verso/.

Instanța de apel a respins ca fiind neadeverite alegațiile avocatului Lilia Prodan,

expuse în apel, de referință la faptul că circumstanțele care au avut loc nu țin de Legea

penală având în vedere faptul, că nu s-a demonstrat că, inculpatul a folosit careva

obiecte sau arme, or, folosirea obiectului în calitate de armă, adică a unei pietre, a fost

confirmată integral prin declarațiile părților vătămate, Burduja Veaceslav și Verdeș

Cristina, dar și de către martorul, Popov Anatolie, ultimii confirmând faptul că anume

inculpatul Bașirov Namet, a lovit cu piatra în parbrizul automobilului părții vătămate,

totodată conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din „25 martie 2016, cît

și fotografiilor anexate la acesta, este clar vizibilă piatra cu care inculpatul, Bașirov

Namet, a aruncat în direcția părții vătămate care se afla în automobil, deteriorând

automobilul și cauzându-i pătimitei, Verdeș Cristina, leziuni corporale medii.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind nefondată și alegația avocatului

Lilia Prodan, precum că, deteriorarea automobilului nu a fost acțiunea săvârșită de

Bașirov Namet, deoarece ultimul este inapt de a ridica sau a ține careva obiecte cu

brațele și faptul că acest moment ar fi fost demonstrat de către apărare prin documentele

medicale prezentate în instanța de judecată, deoarece conform actelor medicale Bașirov

Namat în urma unui traumatism a suportat intervenții chirurgicale la ambele brațe, însă

nu au fost restabilite aptitudinile si capacitățile de folosință a brațelor la 100%.

În sensul dat, instanța de apel a reiterat că, de fapt, chiar fiind admisă o asemenea

concluzie, privind existența de careva probleme de ordin medical la inculpatul, Bașirov

Namet, urmează a se reține că conform certificatului eliberat de Institutul de Medicină

Urgentă, se atestă că Bașirov Namet a fost externat urmare a unei operații în stare

satisfăcătoare, cu recomandări, însă nu se specifică pierderea funcțiilor motorice ale

inculpatului, situație care ar arăta disfuncții în partea ce ține de posibilitatea lui Bașirov

Namet de a efectua mișcări, aruncături, sau cu atît mai mult de a ridica careva obiecte,

mai mult ca atît că însuși inculpatul, Bașirov Namet, a susținut că după ce Burduja

Veaceslav a început a striga la dânsul, el ar fi fugit în parc, situație care pune la mari

dubii imposibilitatea inculpatului, Bașirov Namet, de a se mișca, așa cum invocă

apărătorul.

De asemenea, s-a reținut că pretinsele maladii ale inculpatului nu sunt puse la

îndoială, însă în cazul de față, pătimiții, cât și martorul au confirmat integral faptul că

inculpatul, Bașirov Namet, nu prezenta careva disfuncții fizice, în ceia ce privește

posibilitatea de a se mișca, și cu atît mai mult de a alerga.

În continuare, instanța de apel a respins și alegațiile părților vătămate de referință

la faptul că nu au fost verificate circumstanțele dacă Bașirov Namet a fost anterior

condamnat, or, la materialele cauzei penale, a fost anexată sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, din 16 iunie 2008, prin care Bașirov Namet a fost condamnat

în baza art. 164 alin. (2), lit. b), e), f), g) Cod penal, la o pedeapsă în formă de amendă,

în cuantum de 1 000 unități convenționale, antecedentul penal nu este stins /Vol.I, f.d.l

76-179/.

6

La fel, urmează a se respinge și argumentul precum că instanța de fond nu a studiat

personalitatea inculpatului, și nu a fost stabilit cuantumul prejudiciului, or, anume aceste

circumstanțe au fost reținute de către instanță în cele din urmă la determinarea, tipului și

termenului pedepsei penale numite inculpatului, totodată s-au studiat de către instanța

de fond și actele prezentate de către părțile vătămate de referință la acțiunea civilă

formulată și înaintată la caz, care corect a fost soluționată de către instanța de fond.

Instanța de apel a respins ca fiind nemotivat și argumentul precum că deși s-a

solicitat aplicarea măsurii preventive „arestarea preventivă” acest fapt a fost omis de

către instanță, or, în contextul art. 175 - art. 177 și art. 308 Cod de procedură penală

demersul privind aplicarea/prelungirea măsurii preventive este înaintat în instanță în

situația existenței temeiurilor de aplicare, precum și anume de către procuror, nu și de

către pătimit, așa cum s-a procedat la caz, astfel că verosimilitatea și justețea măsurii

preventive, rămâne la latitudinea procurorului și nemijlocit a instanței judecătorești, care

în acest caz au considerat nemotivată necesitatea aplicării măsurii de reprimare

„arestarea preventivă”.

La fel, instanța de apel a respins și argumentul precum că instanța de fond greșit a

reținut faptul că Bașirov Namet a recunoscut vina, deoarece acesta a recunoscut doar că

a fost la fața locului, or, instanța de fond a menționat clar că inculpatul a recunoscut

parțial vina, doar în ceia ce privește că s-a aflat la fața locului, însă nu s-a menționat că

acesta a recunoscut integral vina, cu atât mai mult că recunoașterea parțială a vinovăției,

nu a fost reținută drept o circumstanță atenuantă, pentru aplicarea unei sancțiuni mai

mici, sau o sancțiune mai blândă prevăzută de norma de condamnare.

În continuare, instanța de apel a reținut că, inculpatul Bașirov Namet, este cu studii

medii, este căsătorit, nu are persoane la întreținere, nu posedă limba de stat, nu dispune

de careva titluri speciale, grade de calificare și distincții de stat, anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 16 iunie 2008, prin

care a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2), lit. b), e), f), g) Cod penal, la o pedeapsă

în formă de amendă, în cuantum de 1 000 unități convenționale, antecedentul penal nu

este stins.

Astfel, în contextul art. 76 alin. (1) Cod penal, careva circumstanțe atenuante în

privința inculpatului, instanța de apel nu a identificat, de asemenea nu au fost

identificate și careva circumstanțe agravante din categoria celor vizate la art. 77 alin. (1)

Cod penal.

Referitor la cerința invocată în cererea de apel de către procuror privind aplicarea

în privința inculpatului, Bașirov Namet, a pedepsei închisorii pe un termen mai mare de

3 ani și 7 luni, instanța de apel de asemenea a considerat-o neargumentată și lipsită de

fundament juridic.

În acest sens, instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpatului, Bașirov Namet

Birjdahan, va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei penale în limitele și în

condițiile stabilite de prima instanță.

Mai mult decît atît, luînd în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat

și de repercusiunile acesteia pentru familia părților vătămate și pentru întreaga societate,

instanța de apel a considerat oportună și corectă aplicarea în privința inculpatului,

Bașirov Namet, a pedepsei în formă de închisoare, anume pe un termen de 3 ani,

pedeapsă care este rațională și proporțională acțiunilor comise.

Mai mult din conținutul cererii de apel înaintate de către procuror și a materialelor

cauzei penale se constată că apelantul a invocat aceleași afirmații pe care le-a făcut în

7

fața instanței de fond și la care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se dreptul la un

proces echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de condamnare,

sentința conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument invocat de părți,

permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.

În aserțiunea descrisă, instanța de apel a notat că deși în cererea de apel înaintată

de către procuror, s-a invocat ilegalitatea neaplicării de către instanța de fond a

prevederilor art. 82 Cod penal și neconstatarea stării de recidivă în privința inculpatului,

Bașirov Namet, argument asupra căruia s-a expus instanța de fond la judecarea cauzei

că nu poate fi aplicat dat fiind faptul modificării normei art. 34 alin. (1) și art. 82 alin.

(1) Cod penal, în cadrul ședinței instanței de apel, procurorul nu a susținut cererea de

apel în această parte.

Mai mult ca atît, instanța de fond corect și corespunzător a constatat lipsa stării de

recidivă, or, instanța de apel a reținut modificările operate în Codul penal prin Legea

Parlamentului nr. 163 din 20 iulie 2017, publicate în Monitorul Oficial nr.364-

370/20.10.17 art.616, în vigoare la 20 decembrie 2017.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin.(1) Cod penal, „se consideră

recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu

antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție”.

Alin. (2) și (3) al aceluiași articol, în vigoare la moment, reglementează recidiva

periculoasă și, corespunzător, recidiva deosebit de periculoasă. în concret, recidiva se

consideră periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune

intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune

gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă. La rîndul său, recidiva se consideră

deosebit de periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune

excepțional de gravă a săvîrșit din nou o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau

excepțional de gravă.

Iar temeiul art. 82 alin. (1) Cod penal „la aplicarea pedepsei pentru recidivă

periculoasă și recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul,

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în

virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului,

precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi”.

În acest sens, la data adoptării prezentei decizii, instanța de apel reține că, pentru

aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracțiune, legislatorul a abrogat regulile ce vizau

aplicarea pedepsei în ipoteza recidivei simple. Astfel, la stabilirea pedepsei prin prisma

art. 82 Cod penal, se ține cont doar de recidivă periculoasă și recidivă deosebit de

periculoasă de infracțiuni. Însă, în speță, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, Bașirov

Namet, nu a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă sau deosebit de

periculoasă, fapt ce generează aplicarea unei pedepse în privința inculpatului, fără a

reține în acțiunile acestuia stare de recidivă.

Această soluție se justifică prin prisma principiului retroactivității consacrat la art.

10 Cod penal, și în particular, alin. (1) al articolului menționat care dispune că „legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt

mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare

a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale”.

Sub egida acestor împrejurări, instanța de apel a notat că, la caz, nu a fost

identificată starea de recidivă a inculpatului, Bașirov Namet, sub aspectul faptului că

8

infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău, din 16 iunie 2008, în contextul art. 16 alin. (4) Cod penal, se atribuie la

categoria celor grave, iar infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin

sentința instanței de fond, prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal, se atribuie la

categoria celor grave, astfel că circumstanțele date exclud starea de recidivă periculoasă

și deosebit de periculoasă.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzie că scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului, Bașirov Namet, v-a fi pe deplin atins, doar

prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite de prima instanță,

or, aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta.

În viziunea instanței de apel este corectă și soluția instanței de fond în partea

aplicării cumulului parțial al pedepselor aplicate, în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal,

care indică că „dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară”.

Totodată, instanța de apel a notat că în acest caz, instanța de fond just a aplicat și

rigorile art. 87 Cod penal, de vreme ce sancțiunea penală privativă de libertate aplicată

față de Bașirov Namet, nu poate fi cumulată cu sancțiunea pecuniară, corect fiind

dispusă executarea separată a pedepsei penale numite în prezenta cauză penală, față de

pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din data de 16

iunie 2008.

Este corectă soluția instanței de fond și în latura soluționării acțiunii civile înaintate

de către avocatul părțile vătămate Burduja Veaceslav și Verdeș Cristina, ori, atât sub

aspect de fapt, cât și de drept, instanța de apel a considerat că instanța de fond absolut

corect și echitabil a dispus încasarea din contul inculpatului,Bașirov Namet Birjdahan,

în beneficiul părților vătămate, Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, a cheltuielilor

pentru asistență juridică a cîte 2 500 lei, soluția instanței de fond fiind pe deplin

justificată dat fiind faptul că pătimiții au avut de suportat aceste cheltuieli în legătură cu

prestarea serviciilor de către avocatul, Rîhlea Vasile,în acest sens fiind eliberate și

bonurile de plată /Vol.I, f.d. 137, 141/.

De asemenea instanța de apel a notat că, instanța de fond corect a reținut și

necesitatea de a lăsa spre examinare în ordinea acțiunii civile, cerința pătimitei, Verdeș

Cristina, privind recuperarea prejudiciului material în sumă de 5 000 lei ce s- ar

constitui din costul unei haine, geacă, or, în cadrul acțiunii civile pătimită a indicat că

costul acestei haine este de 5 000 lei, fiind audiată în cadrul ședinței instanței de fond,

dânsa a relatat că prejudiciul material este de 2 000 lei, iar conform cererii de apel, în

conținut, se invocă costul estimativ al acestei haine între 4 500 lei și 5 000 lei, totodată

de către pătimită nu au fost prezentate careva acte ce ar confirma procurarea acestei

haine la suma de 5 000 lei.

Astfel, dat fiind faptul că la acest capitol s-a constatat necesitatea concretizării

acțiunii civile, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect și justificat a

admis în principiu acțiunea civilă în această parte.

Este corespunzătoare rigorilor de drept și circumstanțelor de fapt și soluția instanței

de fond în partea în care a fost admisă în principiu acțiunea civilă a părții vătămate,

Burduja Veaceslav, privind încasarea prejudiciului material, pentru deteriorarea

automobilului de modelul „Mercedes” XXX, or, în acest context s-a reținut că din start,

9

pătimitul, Burduja Veaceslav, a formulat acțiunea civilă solicitând încasarea sumei de

33 525 lei, ulterior modificând această pretenție la suma de 29 550 lei, iar în apel

solicitând din nou aceiași sumă de 33 525 lei, fără a o concretiza în cele din urmă.

Cu atât mai mult este de reținut și faptul că necesitatea de a stabili cu exactitate

costul pentru reparația automobilului ar urma o perioadă de timp, fapt care ar duce la

tergiversarea neîntemeiată a examinării cauzei, mai mult ca atît că pătimitul, Burduja

Veaceslav, a prezentat doar unele acte privind costul estimativ al pieselor de schimb

deteriorate, în acest sens urmînd a fi dispusă și o expertiză merceologică, fapt care

urmează a fi realizat de către pătimit în cadrul unui proces civil înaintat în ordinea

acțiunii civile.

La capitolul soluționării acțiunii civile ale părților vătămate, Burduja Veaceslav și

Verdeș Cristina, în partea încasării prejudiciului moral, instanța de apel de asemenea

notează că concluzia instanței de fond este în strictă conformitate cu rigorile, de fapt și

de drept.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, „în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin echivalent bănesc”.

În dezideratul dat, instanța de apel consideră că la caz, corect s-a încasat în contul

părților vătămate, Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, din contul inculpatului,

Bașirov Namet, a cîte 10 000 lei, în calitate de recompensă morală urmare a infracțiunii

de huliganism, în acest sens, instanța de fond a analizat corect circumstanțele comiterii

infracțiunii, împrejurările de ordin fizic și moral, care generează recompensarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Astfel, instanța de apel notează că suma a cîte 10 000 lei pentru fiecare pătimit, v-a

fi o satisfacția echitabilă pentru pătimiții, Verdeș Cristina și Burduja Veaceslav, aceasta

din urmă fiind de natura să compenseze prejudiciile fizice și psihice ale pătimiților,

totodată urmând a se lua în considerație la acest capitol și posibilitățile reale materiale

ale inculpatului, cât și faptul că însuși condamnarea inculpatului, Bașirov Namet,

constituie o satisfacție echitabilă pentru pătimiți.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a menționat că, atunci cînd victima

unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică

introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres,

repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal,

ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea

pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit.

numele inculpatului Bașirov Namet, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă că,

instanța de apel nu s-a expus motivat asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal,

ori, nu a efectuat o procedură de individualizare și stabilirea cuantumului pedepsei și nu

s-a pronunțat asupra posibilității aplicării a prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal. De

asemenea, recurentul consideră că instanța de apel urma să recalifice acțiunile

inculpatului în prevederile art. 354 Cod contravențional. Totodată, recurentul invocă

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și preia aceleași argumente indicate în

cererea de apel (pct. 3.2 din prezenta decizie)

10

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Gheorghe Tipa în numele inculpatului Bașirov Namet, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și

detailat asupra vinovăției inculpatului. Din textul deciziei rezultă că s-a analizat obiectiv

probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare și corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că, temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept,

fiind determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Astfel, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă

a i se agrava situația.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de drept prevăzute pct.

6), 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Referitor la prezența în speță a erorii de drept invocată de recurent prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal

lărgit constată că o astfel de eroare în prezenta cauză nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, Colegiul penal lărgit amintește că, rezultând din jurisprudența constantă

a Curții Europene motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

11

lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărâri

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel judecând apelul avocatului declarat

în numele inculpatului, a respectat prevederile legale sus-enunțate, verificând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, totodată fiind cercetate suplimentar probele administrate de

prima instanță, și în așa mod corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului

Bașirov Namet în săvârșirea infracțiunii incriminate, concluzie a cărei motivare a fost

pe larg expusă în pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o

însușește și motivarea căreia nu o consideră necesar de a o reitera.

Colegiul penal atestă că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului declarat de către avocat în numele inculpatului, precum și

motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs reține că nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs

semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis

careva erori, stabilind în privința lui pedeapsa cu închisoare.

Referirea recurentului la capitolul efectuării unei individualizări eronate a pedepsei

aplicate în privința inculpatului, conform art. 90 sau 901 Cod penal, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei

declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în

drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor

art.90, 901 Cod penal.

12

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de

judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei comise, ce corespunde

normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind justificată solicitarea

recurentului privind aplicarea dispozițiilor art. 90 sau 901 Cod penal, în privința lui

Bașirov Namet.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că, în cauza dată nu și-au

găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sunt motive

de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată

potrivit legii.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecind apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept

temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se

constată, deoarece, Colegiul lărgit a statuat ca fiind legală și întemeiată concluzia

instanței de apel, detailat argumentată la pct. 4.1. din prezenta decizie, privind

recunoașterea vinovăției inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, concluzie pe

care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare.

13

Mai mult ca atât, recursul nu conține o motivare în baza cărei norme urmau a fi

încadrate acțiunile inculpatului decât cele incriminate conform art. 287 alin. (3) Cod

penal, respectiv în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului declarat de avocatul Gheorghe Tipa în numele inculpatului Bașirov Namet,

deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414-418 Cod de procedură penală adoptând o hotărâre legală

și întemeiată, de aceea se impune decizia de respingere a recursului ca inadmisibil.

penal lărgit,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe Tipa în

numele inculpatului Bașirov Namet, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 mai 2018, în cauza penală în privința lui Bașirov Namet XXX, cu

menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 10 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

14