1ra-1323/2019 — art. 322 alin. 1 CP

1ra-1323/2019 — art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1323/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Bejenaru Iurie

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2018, în cauza penală

privindu-l pe

BECA Roman XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2014 – 04.04.2017;

Instanța de apel: 07.03.2018 – 14.05.2018;

Instanța de recurs: 27.05.2019 – 10.09.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

fost achitat de sub învinuirea incriminată acestuia în temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

aproximativ la ora 11:50, a avut intenția de a transmite substanțe narcotice verișorului

său, Beca Eu., care era deținut în Penitenciarul nr. 4 din or. Cricova, str. Luceafărul nr. 9,

mun. Chișinău, prezentând la control coletul cu provizii destinat condamnatului Beca Eu.,

supraveghetorul de la întrevederi, Torgan O., în urma verificării pachetului, în sacoșa cu

bomboane a depistat substanțe narcotice. Astfel, Beca R. a fost învinuit că împreună cu o

persoană necunoscută de gen feminin au camuflat substanțe narcotice în patru pachețele

de formă cilindrică, confecționate din pachete incolore transparente din ambalaje de

bomboane de tip „Grand Toffi”, „Eclair” și „Baton Cacao”. Conform raportului de

constatare tehnico-științific nr. 6554 din 11.08.2014, substanțele depistate s-au constatat a

1

fi marijuană în cantitatea de 5,20 gr., care conform Hotărârii Guvernului nr. 43 din

26.01.2009 constituie substanță narcotică în cantități mari.

Pe baza stării de fapt expuse supra, inculpatul, în drept, a fost învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, transmiterea tăinuită de la control

sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a

băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor substanțe cu efect

stupefiant, precum și a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă această

acțiune a fost săvârșită în mod sistematic sau în proporții mari.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, iar în temeiul art. 60 Cod penal, procesul penal

să fie încetat, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

În motivarea cererii de apel, procurorul a făcut referire la următoarele aspecte:

- instanța a examinat probele prezentate de acuzatorul de stat, însă, eronat și

subiectiv a dat apreciere circumstanțelor cauzei, care în mod direct indică asupra

vinovăției inculpatului;

- nu a fost respectată dispoziția art. 101 Cod procedură penală, care stipulează

expres că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării;

- la baza sentinței de achitare, în primul rând, au fost puse declarațiile inculpatului,

care nu și-a recunoscut vinovăția, negând săvârșirea infracțiunii incriminate, cât și

declarațiile martorilor Beca A., Beca Eu. și Crăciun T., care fiind martori invitați la

solicitarea apărării sunt în relații de rudenie cu inculpatul, mai mult ca atât, martorii vizați

au dat declarații contradictorii cu circumstanțele de fapt ale cauzei;

- în același timp, declarațiile inculpatului au fost respinse prin probele acuzării și în

special: prin declarațiile martorilor Torgan O., Zaharia Gh., Sacovschi V., dar și prin

corpurile delicte, prin mijloacele materiale de probă și materialele dosarului penal, care

au fost cercetate de instanță.

procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței de achitare fără

modificări.

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

instanța de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței. În plus, prima

instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând

probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet

și obiectiv, călăuzindu-se de Lege, just concluzionând asupra achitării inculpatului în

baza art. 322 alin. (1) Cod penal.

2

Instanța de apel a apreciat că învinuirea înaintată prin rechizitoriu inculpatului Beca

R. nu și-a găsit confirmarea, or acuzatorul de stat nu a acumulat suficiente probe

pertinente și concludente care să demonstreze culpabilitatea acestuia și mai mult ca atât,

că ar fi fost comisă o asemenea infracțiune.

La calificarea infracțiunii de transmitere ilegală a obiectelor interzise persoanelor

deținute în penitenciar, latura obiectivă trebuie analizată în strânsă legătură cu latura

subiectivă, deoarece pentru existența infracțiunii nu se poate concepe o latură fără

cealaltă, ele formând un tot întreg. Ca atare nu este suficient să se stabilească numai

comiterea de o persoană a acțiunii (inacțiunii) și urmarea periculoasă a acesteia, ci trebuie

să se constate și că acestea au fost precedate și însoțite de procese psihice specifice

vinovăției ca trăsătură a infracțiunii, întrucât răspunderea penală presupune atât un temei

obiectiv, cât și unul subiectiv.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal se realizează

prin acțiuni de transmitere tăinuită de la control sau încercarea de a transmite prin orice

mijloace persoanelor deținute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor,

medicamentelor sau a altor substanțe cu efect stupefiant, precum și a altor obiecte, a căror

transmitere este interzisă.

Latura subiectivă a infracțiunii se manifestă prin intenția directă a făptuitorului care

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii de a transmite tăinuit persoanelor

deținute în penitenciare substanțe narcotice.

Instanța de apel a atestat că în ședința de judecată nu a fost dovedită vinovăția

inculpatului Beca R. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal,

adică încercarea de a transmite tăinuit de la control persoanelor deținute în penitenciare a

substanțelor cu efect narcotizant, a căror transmitere este interzisă, dacă această acțiune a

fost săvârșită în proporții mari.

Acuzatorul de stat a făcut referire și a susținut că vinovăția lui Beca R. se dovedește

prin declarațiile martorilor: Sacovschi V., Torgan O., Zaharia Gh., precum și prin:

procesul-verbal de percheziție și ridicare din 31.07.2014, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 22.08.2014, cererea din 31.07.2014 adresată administrației Penitenciarului

nr. 4, or. Cricova, prin care acesta solicită primirea coletului destinat deținutului Beca Eu.

și declară că în colet nu sunt obiecte interzise. Referitor la declarațiile martorului Zaharia

Gh. precum că Beca R. nu a răspuns concret dacă cunoaște ce substanță a fost ridicată,

instanța de apel a apreciat că acestea sunt fără suport probatoriu. Or, din aceste declarații

nu se poate conchide că inculpatul cunoștea despre existența substanțelor narcotice în

coletul prezentat spre control și intenționat a încercat transmiterea în Penitenciarul nr. 4

or. Cricova.

În ceea ce privește procesul-verbal de percheziție și de ridicare din 31.07.2014,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 22.08.2014, cererea din 31.07.2014

adresată administrației Penitenciarului nr. 4, or. Cricova, la care a făcut referire

acuzatorul de stat, ca probe care demonstrează vinovăția lui Beca R., instanța a

consemnat că prin mijloacele de probă nominalizate se constată depistarea și ridicarea

substanțelor narcotice, ceea ce nu probează vinovăția inculpatului.

3

Conform art. 8 alin. (2) - (3) Cod procedură penală, nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

La caz, s-a reținut că atât la urmărirea penală, cât și în ședința de judecată inculpatul

Beca R. nu a recunoscut vinovăția, iar din conținutul declarațiilor consemnate în

rechizitoriu se atestă inversul celor indicate de procuror precum că acesta ar fi recunoscut

vina. Totodată, cele relatate de inculpat se adeveresc prin declarațiile martorilor Beca A.,

Crăciun T., care au menționat că coletul cu produse alimentare a fost transmis prin rutiera

Orhei-Chișinău, iar inculpatul a preluat pachetul deja la gara centrală a mun. Chișinău

urmând să-l transmită lui Beca Eu., care la acel moment era deținut în Penitenciarul nr.4,

or. Cricova, mun. Chișinău. Tot în ședință de judecată, martorii Crăciun T. și Beca Eu. au

declarat că pachetul a fost preluat de la Crăciun T. de o domnișoară necunoscută lor și

transmis la rutieră spre mun. Chișinău.

În contextul celor expuse, instanța a conchis asupra faptului că versiunea privind

adăugarea în pachet a bomboanelor și substanțelor interzise de domnișoara cunoscută a

lui Vasile, colegul de celulă a lui Beca Eu., nu a fost combătută de probele prezentate de

acuzare.

Prin prisma prevederilor enunțate, instanța a conchis că nu au fost aduse probe certe

și concrete precum că inculpatul Beca R. intenționat a încercat transmiterea substanțelor

narcotice în Penitenciarul nr. 4, or. Cricova, sau că acesta ar fi cunoscut despre existența

lor în coletul prezentat spre control, respectiv în lipsa probelor concludente în acțiunile

lui Beca R. lipsește latura subiectivă a infracțiuni. Prin urmare, nefiind prezentate într-un

proces contradictoriu, probe capabile să răstoarne prezumția de nevinovăție, inculpatul se

consideră nevinovat.

Instanța de apel a reținut că considerentele primei instanțe despre achitarea

inculpatului sunt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității,

sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită

în cadrul procesului penal, prima instanță reținând în mod just că fapta lui Beca R. nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 322 Cod penal.

Concomitent, partea acuzării nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că

inculpatul Beca R. a avut o înțelegere cu persoana care i-ar fi transmis substanțele

interzise, că a cunoscut despre aceasta și că incidentul respectiv are legătură cu relațiile

dintre inculpat și persoana deținută în penitenciar. În hotărârea emisă în cauza Telfner

contra Austria din 20 martie 2001, 33501/96, CtEDO a considerat că din simplul fapt că

reclamantul era principalul utilizator al vehiculului și din faptul că nu a dormit acasă în

acea noapte, nu se naște obligația acestuia de a-i oferi o explicație, dat fiind că nu există

nici măcar un început de probă împotriva lui.

recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

4

În opinia procurorului în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu

aprecierea probelor de către instanța de fond și a ajuns la concluzia de a achita inculpatul,

aceasta urma să desfășoare concluzia dată, expunându-și punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza sentinței, fapt ce pe caz nu a

avut loc fiind prezentă o apreciere incorectă, tendențioasă și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale, nefiind indicat în decizie nici un motiv bazat

pe probe de ce în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii

incriminate de către organul de urmărire penală.

În opinia recurentului, instanța de apel nu a îndeplinit strictele prevederi ale legii,

precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale

în ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea cerințelor legii echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce se califică ca eroare și atrage după sine casarea

deciziei instanței de apel.

Sub acest aspect acuzarea de stat atestă că, instanța de apel nu a respectat în deplină

măsură prevederile normelor menționate, prin ce s-au comis erori de drept.

Instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele administrate la dosar

atât cele care î-l incriminează pe inculpat, cât și cele care confirmă nevinovăția lui, dar s-

a referit la cele din urmă, fără a le aplica la justa valoare, astfel menținând o hotărâre

neîntemeiată și dând o apreciere contrară probelor acumulate și cercetate în instanța de

judecată și care nu corespund stării de fapt stabilite de către organul de urmărire penală.

Acuzarea consideră că vina lui Beca R., în comiterea infracțiunii incriminate se

dovedește indubitabil prin probe și mijloace materiale din dosar. La fel, se menționează

că instanța de apel a ignorat declarațiile martorilor Zaharia Gh., Sacovschi V. și Torgan

O., inclusiv cele făcute de ultimii în instanța de apel, precum și datele conținute în

procesul-verbal de percheziție și ridicare din 31.07.2014, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 22.08.2014, cererea din 31.07.2014 adresată administrației Penitenciarului

nr. 4, or. Cricova.

Ca rezultat, instanța de apel, preluând concluziile greșite a celei de fond,

neîntemeiat a respins toate afirmațiile apelantului invocând că acuzatorul de stat nu a

prezentat careva probe, pe când în realitate, instanțele au ignorat depozițiile părților și a

martorilor, alte mijloace de probă prezentate de procuror, dând prioritate declarațiilor

inculpatului.

În drept, cererea de recurs este fundamentată pe temeiurile de casare stipulate de

pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală – hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori

procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la

5

înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură penală.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele procurorului, instanța de recurs

conchide că hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea rejudecării

cauzei, conducându-se în acest sens de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu

casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, atunci când erorile judiciare nu pot fi

corectate la această etapă a procedurilor.

Potrivit celor conținute în cererea de recurs, se constată că partea acuzării, atât la

etapa judecării apelului, cât și în prezent, critică cu vehemență modalitatea de apreciere a

probatoriului administrat în vederea demonstrării acțiunilor ilicite comise de inculpat,

făcând trimitere la faptul că instanța de apel nu a îndeplinit prevederile legii și nu a ținut

seama de explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii

nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea cerințelor legii echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce se califică ca eroare și atrage după sine casarea

deciziei instanței de apel.

În expunerea de motive, care au stat la baza soluției de admitere a recursului

declarat, instanța pornește de la aceea că, declanșând o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet asupra fondului cauzei, prin alte cuvinte provoacă un

control integral atât vizavi de circumstanțele de fapt, cât și asupra celor de drept, în

privința persoanelor care l-au declarat și privitor la argumentele avansate de acestea, în

latura penală și cea civilă.

Articolul 417 alin. (1) pct. 7) - 8) Cod de procedură penală stipulează expres că

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea acestuia, precum și motivele

adoptării unei atare soluții. Dacă instanța de apel nu îndeplinește prevederile legale

expuse supra, toate acestea echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat, fapt ce

atrage după sine casarea deciziei adoptate.

Analizând actul adoptat de instanța de apel, în raport cu erorile semnalate de

recurentă, Colegiul Penal lărgit constată că instanța a eșuat să examineze minuțios

aspectele învinuirii înaintate inculpatului Beca R. și constatările din sentință, care sunt

importante pentru justa soluționare a cauzei, axându-se preponderent pe aceleași

raționamente expuse de prima instanță în favoarea achitării inculpatului, respingând

apelul procurorului, ca nefondat. De facto, instanța de apel, ajungând la aceiași concluzie

despre nevinovăția inculpatului, ca și prima instanță, nu a pătruns în esența problemei de

drept deduse judecății, ci în linii generale a statuat că Beca R. nu se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal.

Curtea reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar efectul art. 6 § 1 este, inter alia, de a plasa

6

„tribunalul” sub obligația pozitivă de a instrumenta cauza sub toate aspectele de fapt și

de drept, raportând învinuirea înaintată inculpatului la probele susținute de procuror, prin

dezbaterea argumentelor aduse de părți, fără a fi prejudiciat fondul.

Instanța de recurs ține să precizeze că nu simpla recunoaștere a învinuirii este

determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil, desfășurat în limitele

legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea

vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a

instanței. Or, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se

poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului.

Potrivit textului incriminator, Beca R., de fapt, a fost pus sub învinuire pentru că, la

31 iulie 2014, aproximativ la ora 11:50, a avut intenția de a transmite substanțe

narcotice verișorului său, Beca Eu., care era deținut în Penitenciarul nr. 4 din or.

Cricova, str. Luceafărul nr. 9, mun. Chișinău, prezentând la control coletul cu provizii

destinat condamnatului Beca Eu. Supraveghetorul de la întrevederi, Torgan O., în urma

verificării pachetului, în sacoșa cu bomboane a depistat substanțe narcotice.

Baza factologică descrisă supra a fost încadrată juridic de acuzatorul de stat în

temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal.

Instanțele de fond, neraportând învinuirea înaintată inculpatului la prevederile art.

325 Cod de procedură penală, au conchis că vinovăția lui Beca R. de comiterea

infracțiunii prescrise de art. 322 alin. (1) Cod penal, și anume încercarea de a transmite

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, dacă această

acțiune a fost săvârșită în proporții mari, nu a fost dovedită indubitabil prin probatoriul

administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză a probatoriului administrat și de a se

expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi

înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei. Statuările ce preced, referitoare la

lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpatului sunt pripite, nu au suport probator.

Prin urmare, la caz, nu există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirii și

cele prezentate în favoarea achitării inculpatului.

În general, Colegiul apreciază că instanța de apel întru-un mod foarte succint și

evaziv a stabilit că nici o probă din cele administrate pe caz nu-l incriminează pe

inculpat, ci din contra îi dezvinovățesc.

Drept urmare, toate acestea denotă că recurenta are dreptate afirmând că instanțele

de fond vădit tendențios și pripit s-au expus asupra nevinovăției inculpatului de comiterea

infracțiunii de transmitere ilegală a unor obiecte sau substanțe interzise persoanelor

deținute în instituțiile penitenciare. Tot aici se notează că, de principiu, instanțele de

judecată urmează să judece cauza în limita învinuirii înaintate inculpatului prin

rechizitoriu, fără a o diminua sau suplini cu elemente improprii circumstanțelor de fapt

descrise în partea motivantă a actului de sesizare a instanței.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile expuse

în dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

7

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere

motivele casării ei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în acord cu art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Beca Roman XXXXX, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 8 octombrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Mardari Dumitru

Judecător Bejenaru Iurie

8