1ra-1632/2019 — art. 217-1 alin. 3, 217-1 alin.3, art. 217-1 alin. 3, 84 Cp

Prin sentința Judecătoriei Drochia din 11 iunie 2018, Gorodișteanu Andrei a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice psihotrope și derivate a lor pe un termen de 3 ani, în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice psihotrope și derivate a lor pe un termen de 3 ani, în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, numindu-i pedeapsă penală 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope și derivate a lor pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de 1 dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope și derivate a lor pe un termen de 5 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

Instanța de fond a constatat că, la 12.08.2016, în jurul orie 1730, inculpatul Gorodișteanu A., având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare verde, cu greutatea de 2,46 g., pe care o păstra asupra sa și pe care în sat. XXXXX, r-nul XXXXX, a transmis-o ilegal pentru probă investigatorului sub acoperire. Tot el, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare verde, cu greutatea de 14,67 g., pe care o păstra asupra sa și pe care la 12.08.2016, în jurul orei 2100, în sat. sat. XXXXX, r-nul XXXXX, a înstrăinat-o ilegal contra sumei de 100 lei investigatorului sub acoperire. Tot el, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare verde, cu greutatea de 121,47 g., pe care o păstra asupra sa și pe care la 13.08.2016, în jurul orei 1510, în sat. sat. XXXXX, r-nul XXXXX, pe teritoriul spitalului din aceiași localitate a înstrăinat-o ilegal contra sumei de 3000 lei investigatorului sub acoperire și fiind reținut și percheziționat, asupra sa, în buzunarul din partea dreaptă din spate al blugilor, s-au depistat 15 bancnote cu nominalul a câte 200 lei fiecare, pe care ultimul i-a primit de la investigatorul sub acoperire în rezultatul măsurii speciale de investigație - achiziția de control. Instanța a reținut că, vinovăția inculpatului în comiterea acțiunii de circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, după semnele calificative: păstrarea, transportarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, și înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice, în proporții mari, infracțiune prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, a găsit confirmare deplină în ședința de judecată în baza probelor examinate. Circumstanțe agravante, în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite. Circumstanțe atenuante, în conformitate cu art. 76 Cod penal, au fost reținute: recunoașterea deplină a vinovăției inculpatului, căința sinceră și contribuirea activă la stabilirea adevărului pe cauză. La locul de trai inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența dispanserică la cabinetul de psihiatrie și narcologie, nu se află. Ținând cont de circumstanțele expuse mai sus, scopul și motivele faptei comise, personalitatea și comportarea inculpatului după comiterea infracțiunii, 2 instanța de judecată a considerat că, în privința acestuia urmează a fi aplicată o pedeapsă fără izolarea de societate, conform art. 90 Cod penal.

Procurorul în Procuratura r-lui Drochia, Oleg Rusu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă aplicarea în privința lui Gorodișteanu A. a prevederilor art. 90 Cod penal. Apelantul a invocat că, inculpatul este învinuit de comiterea a trei infracțiuni, care fac parte din categoria celor grave. Toate infracțiunile privesc aceleași încălcări ale normelor legale privind circulația ilegală a drogurilor, comise de aceiași persoană la un interval scurt de timp. La aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de fond nu a luat în considerație că judecarea cauzei penale în privința inculpatului a avut loc în ordine generală. Deși în momentul comiterii infracțiunilor la 12 - 13.06.2016, de care a fost învinuit inculpatul, acesta avea vârsta de 18 ani și respectiv instanța putea aprecia ca una excepțională luată în individual, totuși luate în complex toate circumstanțele cazului, nu se percep astfel de circumstanțe în atare situație și nu- și pot găsi suportul în aplicarea pentru concurs de infracțiuni a prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei. 3.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, a declarat apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Gorodișteanu A. să fie condamnat în baza art. 2171 alin. 3 lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare și art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope și derivate a lor pe un termen de 5 ani. Apelanta a invocat că, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă.

Potrivi deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, apelurile au fost admise, casată sentința în latura stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost exclusă dispoziția privind aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal. Potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal, a fost dispus executarea pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului în penitenciar de tip semiînchis, din 27.03.2019. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de apel a statuat că, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. 3 În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, s-a constatat că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei. Astfel, modalitatea de executare aleasă în privința inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă. Instanța de fond eronat a ajuns la concluzia că restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului poate avea loc fără a-l priva de libertate, ținând cont de circumstanțele prezente în acțiunile inculpatului, că a recunoscut vina, sa căit și a contribuit la descoperirea infracțiunii. Recunoașterea vinei, căința sinceră și contribuirea la descoperirea infracțiunii au fost luate în considerație la aplicarea pedepsei, fiind aplicată o pedeapsă la limita medie, de aceia aceste circumstanțe nu mai pot fi puse la baza oportunității suspendării pedepsei. Circumstanțele personale nu pot predomina asupra circumstanțelor cauzei, consecințelor infracțiunii și celorlalte aspecte care au fost indicate mai sus. Prin urmare, lui Gorodișteanu A., care a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f), art. 2171 alin. (3) lit. f) și art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul de exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope ș derivate a lor pe un termen de 5 ani, urmează a-i stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Avocatul Alexandru Covdii a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței sau pronunțarea unei noi hotărâre prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate. Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a luat în atenție faptul că Gorodișteanu A. a recunoscut integral vinovăția, a depus o cerere privind examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, dar instanța nu a acceptat-o, deoarece a constatat că o parte din probele scrise au fost administrate cu încălcări ale Codului de procedură penală. Inculpatul nu a contestat sentința în latura respectivă, fiind de acord cu pedeapsa numită. Instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul nu are antecedente penale, crima a fost comisă de o persoană în vârsta de la 18 la 21 ani, sincer se căiește de cele comise, pozitiv se caracterizează la locul de domiciliu, în familie sunt încă doi copii minori. Luând în considerație circumstanțele cauzei la numirea pedepsei era posibil de aplicat față de inculpat o măsură de pedeapsă neprivativă de libertate, ori, corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 4 În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, înăsprind-o la apelurile procurorilor, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care 5 atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În consecutivitatea enunțată, instanța de apel, just a concluzionat că în cazul în care inculpatul a comis trei infracțiuni, pentru care art. art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal prevede în exclusivitate pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de apărare, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil. 6

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în privința inculpatului Gorodișteanu Andrei XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 octombrie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 7