1ra-1632/2019 — art. 217-1 alin. 3, 217-1 alin.3, art. 217-1 alin. 3, 84 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 alin. 3, 217-1 alin.3, art. 217-1 alin. 3, 84 Cp
- Temei legal
- Nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. 1 CPP
1ra-1632/2019 — art. 217-1 alin. 3, 217-1 alin.3, art. 217-1 alin. 3, 84 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1632/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 septembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel
Bălți din 27 martie 2019, declarat de avocatul Covdii Alexandru în numele
inculpatului
Gorodișteanu Andrei XXXXX, născut la
XXXXX XXXXX , originar și locuitor al XXXXX,
cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.
Termenul de examinare:
instanța de fond: 13.12.2016 - 11.06.2018,
instanța de apel: 09.08.2018 - 27.03.2019,
instanța de recurs: 08.07.2019 - 18.09.2019.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Drochia din 11 iunie 2018, Gorodișteanu
Andrei a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul de a
exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice psihotrope și
derivate a lor pe un termen de 3 ani, în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la
3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul
de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice psihotrope și
derivate a lor pe un termen de 3 ani, în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal,
numindu-i pedeapsă penală 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea dreptul de a exercita funcții legate de administrarea
substanțelor narcotice, psihotrope și derivate a lor pe un termen de 3 ani.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor
aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de
1
dreptul de a exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice,
psihotrope și derivate a lor pe un termen de 5 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost
suspendată condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.
Instanța de fond a constatat că, la 12.08.2016, în jurul orie 1730,
inculpatul Gorodișteanu A., având scopul circulației ilegale a substanțelor
narcotice în scop de înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată
de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în
posesia substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare
verde, cu greutatea de 2,46 g., pe care o păstra asupra sa și pe care în sat. XXXXX,
r-nul XXXXX, a transmis-o ilegal pentru probă investigatorului sub acoperire.
Tot el, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de
înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată de timp și
circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia
substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare verde, cu
greutatea de 14,67 g., pe care o păstra asupra sa și pe care la 12.08.2016, în jurul
orei 2100, în sat. sat. XXXXX, r-nul XXXXX, a înstrăinat-o ilegal contra sumei
de 100 lei investigatorului sub acoperire.
Tot el, având scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de
înstrăinare, în proporții mari, într-o perioadă nedeterminată de timp și
circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia
substanței narcotice - marijuana, în stare uscată, mărunțită, de culoare verde, cu
greutatea de 121,47 g., pe care o păstra asupra sa și pe care la 13.08.2016, în jurul
orei 1510, în sat. sat. XXXXX, r-nul XXXXX, pe teritoriul spitalului din aceiași
localitate a înstrăinat-o ilegal contra sumei de 3000 lei investigatorului sub
acoperire și fiind reținut și percheziționat, asupra sa, în buzunarul din partea
dreaptă din spate al blugilor, s-au depistat 15 bancnote cu nominalul a câte 200
lei fiecare, pe care ultimul i-a primit de la investigatorul sub acoperire în rezultatul
măsurii speciale de investigație - achiziția de control.
Instanța a reținut că, vinovăția inculpatului în comiterea acțiunii de
circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop
de înstrăinare, după semnele calificative: păstrarea, transportarea ilegală a
substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, și înstrăinarea ilegală a substanțelor
narcotice, în proporții mari, infracțiune prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod
penal, a găsit confirmare deplină în ședința de judecată în baza probelor
examinate.
Circumstanțe agravante, în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal,
nu au fost stabilite.
Circumstanțe atenuante, în conformitate cu art. 76 Cod penal, au fost
reținute: recunoașterea deplină a vinovăției inculpatului, căința sinceră și
contribuirea activă la stabilirea adevărului pe cauză.
La locul de trai inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența
dispanserică la cabinetul de psihiatrie și narcologie, nu se află.
Ținând cont de circumstanțele expuse mai sus, scopul și motivele faptei
comise, personalitatea și comportarea inculpatului după comiterea infracțiunii,
2
instanța de judecată a considerat că, în privința acestuia urmează a fi aplicată o
pedeapsă fără izolarea de societate, conform art. 90 Cod penal.
Procurorul în Procuratura r-lui Drochia, Oleg Rusu, a declarat apel,
solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să
fie exclusă aplicarea în privința lui Gorodișteanu A. a prevederilor art. 90 Cod
penal.
Apelantul a invocat că, inculpatul este învinuit de comiterea a trei
infracțiuni, care fac parte din categoria celor grave. Toate infracțiunile privesc
aceleași încălcări ale normelor legale privind circulația ilegală a drogurilor,
comise de aceiași persoană la un interval scurt de timp.
La aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de fond nu a luat în considerație că
judecarea cauzei penale în privința inculpatului a avut loc în ordine generală.
Deși în momentul comiterii infracțiunilor la 12 - 13.06.2016, de care a fost
învinuit inculpatul, acesta avea vârsta de 18 ani și respectiv instanța putea aprecia
ca una excepțională luată în individual, totuși luate în complex toate
circumstanțele cazului, nu se percep astfel de circumstanțe în atare situație și nu-
și pot găsi suportul în aplicarea pentru concurs de infracțiuni a prevederilor art.
90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei.
3.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc,
a declarat apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea
unei noi hotărâri, prin care Gorodișteanu A. să fie condamnat în baza art. 2171
alin. 3 lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 3
ani închisoare și art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor
narcotice și psihotrope pe un termen de 3 ani.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, să-i
fie stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita
funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope și derivate a lor
pe un termen de 5 ani.
Apelanta a invocat că, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă
prea blândă.
Potrivi deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie
2019, apelurile au fost admise, casată sentința în latura stabilirii pedepsei și
pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost exclusă dispoziția privind aplicarea
față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.
Potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal, a fost dispus executarea pedepsei cu
închisoare aplicată inculpatului în penitenciar de tip semiînchis, din 27.03.2019.
În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Instanța de apel a statuat că, în afară de motivele care au servit temei pentru
stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din
care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real
pedeapsa stabilită. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o
facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu
cazul să o acorde.
3
În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, s-a constatat că
la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a avut în
vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75
Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care
fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu
suspendarea condiționată a executării ei.
Astfel, modalitatea de executare aleasă în privința inculpatului, nu este în
acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă.
Instanța de fond eronat a ajuns la concluzia că restabilirea echității sociale
și corectarea condamnatului poate avea loc fără a-l priva de libertate, ținând cont
de circumstanțele prezente în acțiunile inculpatului, că a recunoscut vina, sa căit
și a contribuit la descoperirea infracțiunii.
Recunoașterea vinei, căința sinceră și contribuirea la descoperirea
infracțiunii au fost luate în considerație la aplicarea pedepsei, fiind aplicată o
pedeapsă la limita medie, de aceia aceste circumstanțe nu mai pot fi puse la baza
oportunității suspendării pedepsei.
Circumstanțele personale nu pot predomina asupra circumstanțelor cauzei,
consecințelor infracțiunii și celorlalte aspecte care au fost indicate mai sus.
Prin urmare, lui Gorodișteanu A., care a fost condamnat în baza art. 2171
alin. (3) lit. e), f), art. 2171 alin. (3) lit. f) și art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la
5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptul
de exercita funcții legate de administrarea substanțelor narcotice, psihotrope ș
derivate a lor pe un termen de 5 ani, urmează a-i stabili executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod
penal.
Avocatul Alexandru Covdii a declarat recurs ordinar, solicitând casarea
deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței sau pronunțarea unei noi
hotărâre prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.
Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a luat în atenție faptul că
Gorodișteanu A. a recunoscut integral vinovăția, a depus o cerere privind
examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, dar
instanța nu a acceptat-o, deoarece a constatat că o parte din probele scrise au fost
administrate cu încălcări ale Codului de procedură penală.
Inculpatul nu a contestat sentința în latura respectivă, fiind de acord cu
pedeapsa numită.
Instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul nu are antecedente
penale, crima a fost comisă de o persoană în vârsta de la 18 la 21 ani, sincer se
căiește de cele comise, pozitiv se caracterizează la locul de domiciliu, în familie
sunt încă doi copii minori.
Luând în considerație circumstanțele cauzei la numirea pedepsei era posibil
de aplicat față de inculpat o măsură de pedeapsă neprivativă de libertate, ori,
corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat
pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
4
În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)
Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.
430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină
indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii
atacate în acest sens.
Însă, în recursul inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este
indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și
argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).
Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește
condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din
oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar
justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de
recurent.
Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.
din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate
inculpatului, înăsprind-o la apelurile procurorilor, în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just
și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror
la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea
categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
5
atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
În consecutivitatea enunțată, instanța de apel, just a concluzionat că în cazul
în care inculpatul a comis trei infracțiuni, pentru care art. art. 2171 alin. (3) lit. f)
Cod penal prevede în exclusivitate pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, chiar și în
prezența circumstanțelor atenuante invocate de apărare, suspendarea condiționată
a executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție
de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în
raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite și a scopului pedepsei
penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.
Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și
reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului
în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura
pedepsei penale.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt
sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală
a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor
incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni
în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.
Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de
examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens
(pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii
care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,
nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.
20, cazul Bujnița c. Moldovei).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-a aplicat
inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că
recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a
fi declarat inadmisibil.
6
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Covdii
Alexandru împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie
2019, în privința inculpatului Gorodișteanu Andrei XXXXX, pe motiv că este
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 octombrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
7