1ra-1547/2019 — art.190 alin.5 CP

1ra-1547/2019 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1547/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, din 12 iunie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019,

declarat de inculpata

Catraniuc (Cebotari) Alina.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.07.2010 - 12.06.2017,

instanța de apel: 11.08.2017 - 10.04.2019,

instanța de recurs: 25.06.2019 - 11.09.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Alina a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 96 Cod penal, executarea pedepsie a fost amânată până la

atingerea de către copilul Catraniuc Ana-Valeria (05.06.2012), a vârstei de 8 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Văluță I. a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

(Cebotari) Alina, acționând cu intenție directă, de comun acord și împreună cu o

persoană neidentificată de organul de urmărire penală, urmărind scopul dobândirii

prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor lui Văluță I., a încheiat cu acesta

contractul de vînzare-cumpărare a automobilului „BMW X-5”, n/î xx XX xx, anul

producerii 2003, nr. caroseriei xx, nr. motorului xx, la prețul de 21.000 euro,

1

echivalentul a 275.597,7 lei, și la aceeași dată a primit automobilul indicat fară a

achita costul acestuia.

La 17.04.2009, Catraniuc (Cebotari) Alina, continuând acțiunile sale ilegale,

în scopul însușirii automobilului „BMW X-5”, n/î xxxxxx, s-a deplasat la SEET din

mun. Chișinău, str. Salcîmilor, 28, unde a prezentat inginerului MDI ÎS „Registru”,

Botnari N., procura eliberată la 04.12.2008, cu n/î 4168, autentificată de notarul

privat Rudco V., prin care Văluță I. o împuternicește pe Catraniuc (Cebotari) Alina

cu dreptul de posesie, administrare și înstrăinare a automobilului menționat sub orice

formă, procură, care conform raportului de expertiză nr. 1582,1583 din 05.06.2009

s-a stabilit a fi falsificată, și a înregistrat automobilul „BMW X-5”, n/î xxxxx, pe

numele său.

Tot în aceiași zi, Catraniuc (Cebotari) Alina a vândut automobilul „BMW X-

5”, n/î xxx, lui Raileanu V. contra sumei de 13.000 euro, echivalentul a 192.440,3

lei, cauzând părții vătămate Văluță I. o daună materială în proporții deosebit de mari,

în sumă de 275.597,7 lei.

Instanța a recținut că, prin încheierea din 25.07.2014, inculpata a fost anunțată

în căutare și, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, cauza

urmează a fi examinată în absența ei.

Vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate pe deplin se

confirmă prin cumul de probe acumulate în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, partea vătămată Văluță I. a declarant că a plasat în ziarul „Makler” și

în rețeaua de socializare anunțuri că vinde automobilul „BMW X5”, n/î xxxx. La

sfârșitul lunii noiembrie 2008 a fost contactat de Cebotari Alina, care a declarat că

dorește să-1 cumpere. Înâlnindu-se, a prezentat automobilul și au convenit la preț,

dar inculpata a declarat că, la acel moment nu dispunea de așa sumă. Peste câteva

zile iarăși a fost contactat de Cebotari A., care i-a propus să arendeze automobilul

până pe 18 martie, când va primi un credit de la o bancă și va putea achita integral

prețul procurare – 21.000 euro. La 07.12.2008 s-au întîlnit cu Cebotari A. și au

stabilit prețul de 45euro pentru o zi de arendă a automobilului, până la 10 martie. Au

semnat contractul de arendă. Tot atunci, a transmis inculpatei automobilul, cheile și

documentele. După ce Cebotari A. a primit în folosință automobilul, sub diferite

pretexte amâna achitarea chiriei. În februarie 2009, inculpata i-a transmis 1000 lei și

tot atunci a întocmit o recipisă de procurare a automobilului la prețul de 21.000 euro.

În aprilie 2009, Cebotari A. i-a comunicat că, în cîteva ore va primi de la bancă

creditul solicitat și-i va transmite banii pentru automobil, însă nu i-a transmis. In mai

2009, s-a deplasat la ea acasă în or. Drochia, după automobil. Cebotari A. i-a spus

că nu-1 cunoaște, nu știe despre ce automobil este vorba. La întoarcerea în Chișinău,

s-a adresat cu cerere la poliție. A doua zi, s-a întîlnit cu inculpata și mama acesteia,

și inculpata i-a spus că automobilul nu mai există. Cu inculpata la notar nu a fost,

niciun fel de procură nu i-a eliberat. Automobilul l-a procurat în SUA la prețul de

24.000 dolari.

Martorul Chiriac C. a relatat că activa în calitate de inginer la Biroul de

înmatriculare a automobilelor. În aprilie 2009, i-a fost prezentat automobilul „BMW

X5”, n/î AN XX 001, care a fost supus verificării tehnice, după care proprietara a

mers la alt inginer pentru a pune la evidență automobilul. Automobilul a fost

prezentat de către inculpată, care era indicată ca proprietara lui, și care era însoțită

de 2 bărbați. Văluță I. nu a fost prezent.

2

Martorul Botnari N., a comunicat că activează în calitate de inginer la Biroul

de înmatriculare a automobilelor. În aprilie 2009, la biroul de înmatriculare s-a

prezentat Cebotari A., însoțită de Bălănescu A. Ei au depus cerere de radiere și

reânmatriculare a automobilului „BMW X5”, cu n/î din Anenii Noi, pe numele ei,

prezentând concomitent documentele necesare. A verificat toate documentele și

constatând că sînt în regulă a eliberat alt certificat de înmatriculare pe numele

inculpatei. Despre faptul că, procura prezentată de Cebotari A. era falsă a aflat mai

apoi de la colaboratorii de poliție. Inculpata s-a aflat în biroul lui de serviciu 10-15

min., iar partea vătămată Văluță I. nu a fost prezent.

Martorul Raileanu V. a lămurit că în aprilie 2009, dorind să procure un

automobil, s-a adresat la mai multe cunoștințe ale sale. Una din cunoștințele sale a

propus spre vînzare un automobil de model „BMW X5” și au convenit unde să se

întâlnească. A venit cu automobilul Bălănescu Andrei, care i-a comunicat că, acest

automobil aparține unei alte persoane. S-a înțeles cu Bălănescu A. să procure

automobilul la prețul de 13.500 euro. Ultimul a declarat că răspunde de toate

documentele, deoarece proprietara automobilului îi este datoare cu bani. Peste 2-3

zile s-a întâlnit cu Bălănescu A. la un notar, unde era prezentă inculpata Cebotari A.

și încă o persoană. Au perfectat procura și el a transmis lui Bălănescu A. suma de

13.500 euro. De automobilul procurat de la Cebotari A. s-a folosit vre-o lună, apoi

l-a vândut altei persoane. Peste vre-o săptămână, a fost informat de poliție că

automobilul aparținea nu inculpatei, dar altei perșoane.

Martorul Rudco V. a explicat că activează în calitate de notar, nu-și poate

aminti dacă inculpatata a fost în biroul lui, pe procura cu nr.4168 din 04.12.2018 nu

este semnătura și ștampila sa.

Potrivit procesului verbal din 02.06.2009, de la Vlasa Natalia a fost ridicată

procura din numele lui Vălută Ion pe numele lui Cibotari Alina, cu nr. 4168,

ștampilată cu sigiliu nr. 042, din numele notarului Valeriu Rudco.

Conform procesului verbal din 03.06.2009, de la Gheorghelaș Sergiu a fost

ridicat automobilului „BMW X-5”, nr/î DR AP 329, și certificatului de înmatriculare

02MTH 887386 din 27.05.2009.

Potrivit prin procesului verbal din 13.10.2009, de la Văluță I. a fost ridicat

contractului de închiriere a automobilului, încheiat între ultimul și Cebotari Alina,

din 07.12.2008, și recipisa eliberată de Cebotari Alina din numele lui Văluță I.

Conform procesului verbal din 09.12.2009, a eost ezaminată recipisa eliberată

de către Cebotari Alina lui Țîgănescu Vasile.

Potrivit procesului verbal din 29.04.2010, a fost examinat telefonul mobil

ridicat anterior de la Văluță I., în care se conținau înregistrările convorbirilor părții

vătămate cu inculpata referitor la automobilul „BMW X-5”.

Conform rapoartelor de expertiză nr. 1582 și 1583 din 05.06.2009,

impresiunea de ștampilă „042 Valeriu Rudco-notar” de pe procura cu nr. de

înregistrare 4168 din 04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu este

aplicată de ștampila cu clișeu „Rudco Valeriu, licența nr. 042”, impresiunea de

ștampilă reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco” de pe procura cu nr. 4168 din

04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu este aplicată de ștampila cu

clișeu reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco”, semnătura din rubrica „NOTAR” de pe

procura cu nr. de înregistrare 4168 din 04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu

Rudco, nu este aplicată de cet. Valeriu Rudco.

3

Potrivit raportului de expertiză nr. 977 din 20.05.2010, nu a fost posibil de

stabilit cine a aplicat pe procura nr. 4168 din 04.12.2008 semnăturile și impresiunile

de ștampilă false.

În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatei în dobîndirea ilicită, prin înșelăciune și abuz de încredere, a

bunurilor părții vătămate Văluță I., săvîrșită de două persoane, în proporții deosebit

de mari, și- i-a încadrat acțiunile în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Luând în vedere personalitatea inculpatei, care prezintă primejdie pentru

societate deoarece a comis o infracțiune deosebit de gravă, de faptul că, inculpata în

cadrul cercetării judecătorești a fost anunțată în căutare pe motiv s-a ascuns de

instanță și s-a eschivat de la participarea la judecarea cauzei, circumstanță care

demonstrează lipsa căinței din partea inculpatei, luând în considerare circumstanțele

atenuante ale vinovăției inculpatei - vârsta tânără, că are la întreținere un copil minor,

lipsa antecedentelor penale, instanța a concluaionzt posibilă corectarea și reeducarea

ei doar în condițiile izolării de societate.

Totodată, dat fiind inculpata are la întreținere un copil minor, instanța a

conchis că față de aceasta pot fi aplicate prevederile art. 96 Cod penal, adică

amânarea executării pedepsei applicate până la atingerea de către copil a vîrstei de

8 ani.

Cauze Speciale, Lilia Popa, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în organele

de stat pe un termen de 5 ani, cu amânarea executării pedepsie până la împlinirea

de către copil a vârstei de 8 ani conform art. 96 alin. (1) Cod penal, cu încasarea

integrală a prejudiciului cauzat părții vătămate.

Apelanta a indicat că instanța nu a analizat cantitativ și calitativ toate datele,

împrejurările care caracterizează atât fapta, cât și pe făptuitor, exprimând, în mod

judicios, o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele de fapt și de drept ale

cauzei.

Or, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane, iar instanța prin

stabilirea unei pedepse mai blânde, nu pune în aplicare funcția de constrângere a

pedepsei.

Astfel, pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blândă, deoarece nu

corespunde personalității inculpatei și caracterului faptei săvârșite, reieșind din

pericolul social al infracțiunii săvârșite.

3.1. Adjunctul procurorului-șef al procuraturii de circumscripție Chișinău,

Vasile Bolduratu, a declarat apel suplimentar, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că potrivit art. 96 alin. (1) Cod penal, femeilor

condamnate gravide și celor care au copii în vîrstă de până la 8 ani, cu excepția celor

condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave,

deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei, instanța de judecată

4

le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8

ani.

Însă, fapta săvârșită de către inculpată este prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod

penal, care prevede pedeapsa de la 8 la 15 ani închisoare, fiind considerată conform

prevederilor art. 16 Cod penal o infracțiune deosebit de gravă, deci aplicarea art. 96

alin. (1) Cod penal inculpatei este ilegală.

3.2. A declarat apel și inculpata, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

Ea a indicat că nu a dobândit careva bunuri.

3.2 Avocatul Alexandru Bogos la fel a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de fond.

Apelantul a indicat că inculpata a încheiat cu presupusa parte vătămată un

contract de chirie și nicidecum un contract de vânzare-cumpărare a automobilului.

Cebotari Alina, fiind dusă în eroare de către Văluță I., a acceptat să procure

automobilul în niște condiții financiare net defavorabile - automobilul „BMW X5”,

n/î xxxxx, fiind supra evaluat la un preț cu mult peste cel de piață.

Pentru procurarea automobilului și achitarea chiriei, Cebotari A. a achitat lui

Văluță I., în perioada de timp decembrie 2008 - aprilie 2009, sumele de 500 euro +

400 euro + 500 euro (pentru niște defecte ale mașinii închiriate ascunse de Văluță I.

și nedeclarate lui Cebotari A. la momentul semnării contractului) +1000 lei + 1500

lei + 500 euro + 3000 euro + 700 dolari + 20000 euro. Necătând la aceste sume,

Văluță I. a mai solicit 9000 euro ca restantă a chiriei automobilului.

Văluță I. nu elibera recipise pentru recepționarea banilor transmiși de către

Cebotari A., invocând încrederea reciprocă.

Aceste fapte sunt confirmate de martorii Țigănescu V., Surdu N., Raileanu V.,

Cebotari A., Sînic D., Bălănescu Andrei.

De către ancheta penală nu a fost stabilit cine a confecționat procura nr. 4168

din 04.12.2008, cine a aplicat parafa, semnăturile, a prezentat-o la înmatricularea

automobilului, ori, conform rapoartelor de expertiză tehnico-științifice nr. 977 din

20.05.2010, nu a fost posibil de stabilit cui aparține semnătura.

S-a stabilit că Cebotari A. a fost invitată pe 17.04.2009 la SEETIS „Registru”,

pentru perfectarea actelor pe mașina „BMW X5” de către Bălănescu Andrei, care se

prezenta la ghișeu din numele lui Cebotari A. și solicita perfectarea cărorva acte, i-

a înmânat lui Cebotari A., acte să semneze, o însoțea și îi dădea indicații. Tot el, a

găsit și „cumpărător” pentru automobile, având clar un interes financiar. Ori,

Cebotari A. este victima acțiunilor lui Bălănescu A. și Valută I., circumstanțe care

au rămas neexaminate de instanță.

2019, apelurile declarate de procurorul Lilia Popa, de inculpata Catraniuc A. și de

avocatul Bogos A. au fost respinse ca nefondate. Apelul declarat procurorului Vasile

Bolduratu a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Catraniuc (Cebotari) Alina, recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 8 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul economico-

comercial pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru

femei, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

5

Instanța de apel a statuat că, în cadrul ședinței de judecată, inculpata a declarat

că nu recunoaște vina.

Totodată, vinovăția ei este pe deplin dovedită prin probele administrate,

inclusiv declarațiile părții vătămate Văluță I., a martorilor Chiriac C., Botnari N.,

Raileanu V. și Rudco V., procesul verbal de ridicare din 02.06.2009 de la Vlasa

Natalia a procurii din numele lui Vălută Ion pe numele lui Cibotari Alina, nr. 4168,

ștampilată cu sigiliu nr. 042 din numele notarului Valeriu Rudco, procesul verbal de

ridicare din 03.06.2009 de la Gheorghelaș Sergiu a automobilului „BMW X-5”, nr/î

xx și a certificatului de înmatriculare 02MTH 887386 din 27.05.2009, procesul

verbal de ridicare din 13.10.2009 de la Văluță I. a contractului de închiriere a

automobilului, încheiat între ultimul și Cebotari Alina, din 07.12.2008, și recipisa

eliberată de Cebotari Alina din numele lui Văluță I., procesul verbal de examinare

pe 09.12.2009 a recipisei eliberate de către Cebotari Alina lui Țîgănescu Vasile,

procesul verbal de examinare la 29.04.2010 a telefonului mobil ridicat de la Văluță

I. cu înregistrările convorbirilor părții vătămate cu inculpata Cebotari Alina referitor

la automobilul „BMW X-5”, rapoartele de expertiză nr. 1582 și 1583 din 05.06.2009,

conform căror impresiunea de ștampilă „042 Valeriu Rudco-notar” de pe procura cu

nr. de înregistrare 4168 din 04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu

este aplicată de ștampila cu clișeu „Rudco Valeriu, licența nr. 042”, impresiunea de

ștampilă reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco” de pe procura cu nr. 4168 din

04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu este aplicată de ștampila cu

clișeu reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco”, semnătura din rubrica „NOTAR” de pe

procura cu nr. de înregistrare 4168 din 04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu

Rudco, nu este aplicată de Valeriu Rudco, raportul de expertiză nr. 977 din

20.05.2010, conform cărui nu a fost posibil de stabilit cine a aplicat pe procura nr.

4168 din 04.12.2008 semnăturile și impresiunile de ștampilă false.

Instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatei o încadrare juridică corespunzătoare, pe art. 190 alin. (5) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită de două persoane, în proporții deosebit de mari.

Art. 190 alin. (5) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la

8 la 15 ani, iar potrivit art. 16 alin.(5) Cod penal, infracțiunea comisă se califică ca

deosebit de gravă.

Art. 96 alin. (1) Cod penal, stipulează că persoanelor care au copii în vârstă

de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare

de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave,

infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVI, instanța de judecată le

poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

Astfel, soluția propusă de acuzatorul L. Popa contravine prevederilor art. 96

alin. (1) Cod penal, deoarece pedeapsa aplicată inculpatei depășește termenul de 5

ani închisoare, fiind pentru o infracțiune deosebit de gravă.

Totodată, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatei, se v-a reține că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

6

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acesteia.

Ori, acțiunile inculpatei cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la

art. 16 Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca deosebit de gravă, pentru

care legea penală prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 8 la 15 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de până la 5 ani.

Din materialele cauzei rezultă că inculpata nu a recuperat prejudiciul cauzat,

în instanța de fond s-a eschivat de la judecată, este căsătorită, are un copil minor la

întreținere, nu este încadrată în câmpul muncii, nu are antecedente penale, careva

circumstanțe agravante nu au fost constatate.

Instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa la limita minimă, adică prea

blândă, deoarece ea nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, în instanța de

fond s-a eschivat de a se prezenta, fiind anunțată în căutare, respectiv nu corespunde

personalității inculpatei și caracterului faptei săvârșite, ca urmare a pericolului social

al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana inculpatei, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării

acesteia, u8rmează a-i aplica pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul economico-comercial pe termen de 5 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Concomitent, verificând argumentele expuse în apelurile apărării, în raport cu

materialele cauzei penale și probele administrate de acuzatorul de stat, a constatat că

instanța de fond judecând cauza penală, a examinat-o sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de recunoaștere a inculpatei Catraniuc

(Cebotari) Alina vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Cu referire la probele administrate de către acuzatorul de stat, instanța de apel

în vederea stabilirii vinovăției inculpatei Catraniuc (Cebotari) Alina în comiterea

infracțiunii incriminate, a reținut ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții

vătămate Văluță I., din conținutul cărora se desprinde că acesta a fost telefonat de

inculpată care și-a exprimat intenția de a procura automobilul de model „BMW X5”,

cu n/î xxxx, dânsul a transmis inculpatei automobilul, cheile și documentele lui, în

schimb nu a primit nimic de la dânsa. În februarie 2009 s-a întâlnit cu inculpata, care

i-a transmis 1000 lei și tot atunci s-a întocmit o recipisă de procurare a automobilului

la prețul de 21000 euro. În aprilie 2009 iarăși s-a întâlnit cu Cebotari Alina, care a

comunicat că, în câteva ore va primi de la bancă creditul solicitat și-i va transmite

banii pentru automobil, însă nici un fel de bani nu i-a transmis.

Pentru a conferi un aspect legal acțiunilor sale și de a convinge partea

vătămată despre intenția sa de a procura automobilul în cauză, deoarece anterior

partea vătămată a refuzat să vândă automobilul (inculpata nu avea suma de bani

necesară), inculpata Catraniuc (Cebotari) Alina a propus părții vătămate Vălăță I. să

7

arendeze de la el automobilul până la data de 18 martie, când va primi un credit de

la o bancă și va putea achita integral prețul lui de procurare - 21000 Euro.

Prin contractul de închiriere a automobilului din 07 decembrie 2008, se atestă

că Văluță I. a dat în chirie automobilul de model „BMW X5”, cu n/î xxxx persoanei

Cebotari Alina. Închirierea automobilului reflectă următoarele condiții: zilnic

Cebotari Alina va achita prețul de 45 euro, până la momentul în care va intra în

posesia automobilului, achitând suma de 21 000 Euro.

Prin recipisa din 18 februarie 2008, se atestă că Văluță I. a primit de la

Cebotari Alina suma de 1000 lei pentru închirierea automobilului de model „BMW

X5”. La moment, Cebotari Alina se obligă să-i achite suma de 21 000 Euro, costul

mașinii stabilite în contract, pentru intrarea în posesia a lui și taxa de închiriere a

automobilului, până la procurarea acestuia. Recipisa este confirmată de ambele părți,

prin acordul acestora.

Așadar, se reține în acest sens că inculpata Catraniuc (Cebotari) Alina intrând

în posesia și folosința automobilului de model „BMW X5”, cu n/î xxxx și

neonorându-și obligația de achitare nici a chiriei pentru utilizarea acestuia, dar și nici

obligația de achitare a prețului acestuia, a urmărit scopul însușirii automobilului

respectiv, prezentându-se la SEET din mun. Chișinău pentru a înregistra automobilul

pe numele său.

Faptele indicate supra au fost confirmate prin declarațiile martorului Botnari

N., care în cadrul cercetării judecătorești a confirmat că în aprilie 2009 la Biroul de

înmatriculare unde el activa s-a prezentat Cebotari Alina, însoțită de Bălănescu A.,

unde ea a depus cerere scrisă de radiere și reînmatriculare a automobilului de model

„BMW X5”, cu n/î din Anenii Noi, pe numele ei, prezentând concomitent

documentele necesare. El a verificat toate documentele prezentate, după care

constatând că ele sunt în regulă a eliberat alt certificat de înmatriculare pe numele

inculpatei.

Tot în acest context, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Chiriac

C., care a indicat că în aprilie 2009 i-a fost prezentat un automobil de model „BMW

X5”, cu n/î xxxx, care a fost supus verificării tehnice și în rezultatul căreia n-au fost

depistate careva obiecții la corespunderea numerelor agregatelor cu cele indicate în

documente, după care proprietara a mers la alt inginer pentru a pune la evidență

automobilul. Acesta a fost prezentat de către inculpată, care era indicată ca proprietar

al lui și care era însoțită de 2 bărbați, necunoscuți lui și care nu s-au prezentat.

Astfel, intenția inculpatei Catraniuc (Cebotari) Alina de a dobândi ilicit bunul

părții vătămate se confirmă și prin faptul că ultima a prezentat inginerului MDI IS

„Registru”, Botnari N. procura eliberată la data de 04.12.2008, cu n/î 4168,

autentificată de notarul privat Rudco Valeriu, prin care Văluță I. o împuternicește pe

Catraniuc (Cebotari) Alina cu dreptul de posesie, administrare și înstrăinare a

automobilului menționat sub orice formă. Pe când, partea vătămată Văluță I. a

indicat că dânsul cu inculpata Catraniuc (Cebotari) Alina la notar nu a fost, nici un

fel de procură dânsei nu a eliberat, după transmiterea pașaportului tehnic inculpatei

automobilul pe numele ei nu 1-a reînregistrat, iar martorul Rudco Valeriu a

confirmat instanței de judecată faptul că pe procura cu nr. 4168 din 04.12.2008 el

semnătura și ștampila care o deține nu a aplicat-o. Pe parcursul activității sale în

calitate de notar privat pierderi de ștampilă nu a avut.

8

Deci, instanța a conchis că declarațiile părții vătămate și ale martorului Rudco

Valeriu coroborează cu concluziile stabilite în rapoartele de expertiză nr. 1582 și

1583 din 05.06.2009 prin care s-a stabilit că „impresiunea de ștampilă „042 Valeriu

Rudco-notar” de pe procura cu nr. de înregistrare 4168 din 04.12.2008, autentificată

de notarul Valeriu Rudco, nu este aplicată de ștampila cu clișeu „Rudco Valeriu,

licența nr. 042”, impresiunea de ștampilă reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco” de

pe procura cu nr. 4168 din 04.12.2008, autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu

este aplicată de ștampila cu clișeu reliefată „Notar 042, Valeriu Rudco”, semnătura

din rubrica „NOTAR” de pe procura cu nr. de înregistrare 4168 din 04.12.2008,

autentificată de notarul Valeriu Rudco, nu este aplicată de cet. Valeriu Rudco”.

Prin urmare, în speță s-a constatat intenția directă a inculpatei Catraniuc

(Cebotari) Alina de a dobândi ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere bunul părții

vătămate Văluță loan - automobilul de model „BMW”, cu n/î xxxx, or, inculpata

încă de la momentul intrării în posesia automobilului nu avea intenția de a-și onora

angajamentul de a achita prețul acestuia - 21 000 euro și în scopul însușirii

automobilului respectiv, s-a deplasat la SEET din mun. Chișinău, unde a prezentat

inginerului MDI IS „Registru” Botnari Nicolae procura eliberată la 04.12.2008, cu

nr. de înregistrare 4168, autentificată de notarul privat Rudco V., prin care Văluță I.

o împuternicește pe Cebotari (Catraniuc) Alina cu dreptul de posesie, administrare

și înstrăinare a automobilului menționat sub orice formă, procură care conform

raportului de expertiză nr. 1582,1583 din 05.06.2009 este falsificată și a înregistrat

automobilul de model „BMW X-5”, cu n/î xxxx pe numele său.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că inculpata Cebotari

(Catraniuc) Alina a încheiat cu presupusa parte vătămată Văluță I. un contract de

chirie și nicidecum un contract de vânzare-cumpărare, unde nu era indicată nici o

dată cu referire la cumpărarea vânzarea automobilului, chiar și așa Cebotari Alina

fiind dusă în eroare de către Văluță I. a acceptat să procure automobilul în niște

condiții financiare și de fapt net defavorabile pentru dânsa, instanța de apel le-a

apreciat ca nefondate, or, prin declarațiile părții vătămate Văluță I. s-a constatat că

inculpata 1-a contactat pentru a procura automobilul și tot la propunerea ei a fost

încheiat un contract de arendă până la procurarea automobilului.

Prin recipisa din 18 februarie 2008 semnată de Văluță I. și Cebotari A. se

confirmă că ultima se obligă să-i achite suma de 21 000 euro, costul mașinii stabilite

în contract, pentru intrarea în posesia lui și taxa de închiriere a automobilului, până

la procurarea acestuia.

Totodată, instanța de apel a notat că deși inculpata intenționează să creeze

confuzii asupra naturii actului încheiat, fie de închiriere a automobilului sau de

vânzare-cumpărare, totuși dânsa nu a avut de la bun început intenția să-și onoreze

obligația de achitare a plăților, ci a urmărit scopul însușirii automobilului, fapt

constatat prin acțiunile acesteia de a înregistra automobilul dat pe numele ei în baza

unei procuri false.

Argumentele părții apărării, referitor la procura cu nr. 4168 din 04.12.2008,

și anume că nu a fost stabilit de cine a fost confecționată, cine a aplicat parafa, cine

a aplicat semnăturile și cine cu siguranță a prezentat-o la înmatricularea

automobilului, a notat că conform rapoartelor de expertiză tehnico-științifice nr. 977

din 20.05.2010 nu a fost posibil de stabilit cui aparține semnătura, însă aceste aspecte

nu disculpă în nici un fel acțiunile inculpatei, deoarece aceasta a utilizat procura dată

9

pentru a înregistra automobilul pe numele ei, iar prin declarațiile părții vătămate s-

a confirmat că ultimul nu a eliberat-o nici o procură pe numele ei, iar martorul Rusco

V. a indicat că pe procura cu nr. 4168 din 04.12.2008 el semnătura și ștampila care

o deține nu a aplicat-o.

De asemenea, instanța a relevat că inculpatei Cebotari (Catraniuc) Alina nu i-

au fost incriminate acțiuni de confecționare a unui document oficial, or, inculpata

cunoscând despre faptul că partea vătămată Văluță I. nu a consimțit la eliberarea

procurii prin care o împuternicește pe aceasta cu dreptul de posesie, administrare și

înstrăinare a automobilului menționat, a utilizat această procură pentru a-și atinge

scopul de însușire a automobilului.

Instanța a apreciat critic argumentele părții apărării precum că Cebotari Alina

a fost invitată/solicitată pe data de 17.04.2009 la SEETIS „Registru”, pentru

perfectarea actelor pe mașina „BMW X5” de către Bălănescu A., care se pezenta la

ghișeu din numele lui Cebotari A. și solicita perfectarea cărorva acte, i-a înmânat lui

Cebotari Alina, acte să semneze, o însoțea si îi dădea indicații, în acest sens, ori,

fapta de escrocherie a fost comisă de către inculpată, de comun acord și împreună

cu o altă persoană neidentificată de organul de urmărire penală.

În cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a indicat că a fost telefonat

de inculpata Cebotari (Catraniuc) Alina care i-a comunicat că dorește să procure

automobilul în litigiu, iar prin declarațiile martorului Botnari N., inginer la Biroul de

înmatriculare a automobilelor se combate versiunea de apărare a inculpatei, or,

martorul a indicat că în aprilie 2009 la Biroul de înmatriculare unde el activa s-a

prezentat Cebotari Alina, însoțită de Bălănescu Andrei, unde ea a depus cerere scrisă

de radiere și reînmatriculare a automobilului de model „BMW X5”, cu n/î din Anenii

Noi, pe numele ei, prezentând concomitent documentele necesare.

Faptul că inculpata era însoțită de Bălănescu A. nu poate fi reținut, după cum

interpretează partea apărării, și anume că inculpata a acționat la indicațiile lui

Bălănescu A., or, ultima a acționat din nume propriu, fiind responsabilă de acțiunile

săvârșite, totodată, ultima nu a sesizat careva organe abilitate despre o eventuală

presiune exercitată asupra sa de către acesta.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că pentru procurarea

automobilului și achitarea chiriei de către Cebotari A. i-au fost achitate lui Văluță I.

în perioada de timp decembrie 2008 - aprilie 2009 - sumele de 500 euro + 400 euro

+ 500 euro (pentru niște defecte ale mașinii închiriate ascunse de Văluță I. și

nedeclarate lui Cebotari Alina la momentul semnării contractului) +1000 lei + 1500

ei + 500 euro + 3000 euro + 700 dolari + 20000 euro, instanța le-a apreciat critic, or,

la materialele cauzei, careva probe pertinente și concludente care să confirme cele

susținute de apărare nu au fost administrate.

Prin recipisa din 18 februarie 2008 semnată de Văluță I. și Cebotari A. se

atestă că primul a primit de inculpată doar suma de 1000 lei.

Ce ține de argumentul apărării că faptul transmiterii mijloacelor bănești de

către Cebotari A. lui Văluță I. este confirmat de martorii Țigănașu V., Surdu N.,

Răileanu V., Cebotari A., Sînic D., bănuitul Bălănescu A., instanța a reținut că în

cadrul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a renunțat la proba declarațiilor

martorilor Țîgănașu V. și Sînic D., deoarece sunt plecați peste hotarele țării, fiind

imposibilă audierea acestora, fiind admis renunțul acuzatorului de stat de audiere a

martorilor neinterogați.

10

În acest context, de a da apreciere declarațiilor martorilor Țîgănașu Vasile și

Sînic Denis, instanța de apel nu a dispus.

Cu referire la martorii Cebotari A. și Surdu N., instanța de apel a notat că

declarațiile acestor martorii nu au fost puse la baza înaintării învinuirii, deci instanța

de apel nu poate evalua, sub aspect probatoriu, declarațiile acestor martori.

În ceea ce privește declarațiile martorului Răileanu V., a constatat că prin

aceste declarații se confirmă faptul că acesta a procurat automobilul de model

„BMW X5” de la Bălănescu A., dar nu a dat careva declarații referitor la pretinsa

transmitere a mijloacelor bănești de către Cebotari A. lui Văluță I.

Cu referire la argumentele părții apărării în partea ce ține de faptul că instanța

de fond, la examinarea cauzei penale a admis erori de drept și ca urmare se impune

soluția de casare a sentinței, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond în

alt complet de judecată, instanța de apel analizând aceste aspecte a constatat că

acestea nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse din următoarele considerente.

În temeiul art. 415 alin. (1), pct. 3) Cod procedură penală, (1) instanța de apel,

judecind cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: 3) admite

apelul, casează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a

cărei hotărîre a fost anulată. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărîre a fost

anulată se dispune numai atunci cînd nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat

dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile

art.33-35.

Astfel, respins urmează a fi argumentul părții apărării referitor la faptul că

instanța de fond a încălcat principiul imparțialității, deoarece și-a exprimat opinia sa

în privința soluției adoptate pe dosar cu mult înainte de a pronunța o sentință pe

marginea cauzei penale, și anume prin încheierea din 23.06.2011 a fost pronunțată

o încheiere la solicitarea lui Văluță I., prin care automobilul de model „BMW X5”

a fost transmis spre păstrare și folosință lui Văluță I., fiind ridicat de la o terță

persoană care îl procuraseră anterior.

Or, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (1), pct. 4) Cod procedură

penală, până la soluționarea cauzei penale, procurorul ori ofițerul de urmărire penală

care are încuviințarea procurorului, în faza urmăririi penale, sau, după caz, instanța

dispune restituirea către proprietarul sau posesorul legal: 4) a automobilului sau a

unui alt mijloc de transport, dacă acesta nu a fost sechestrat pentru asigurarea acțiunii

civile în cauza penală sau a posibilei confiscări speciale a bunurilor.

Prin urmare, instanței de fond privind transmiterea spre păstrare și folosință

lui Văluță I. a automobilului de model „BMW”, cu n/î xxxx a fost adoptată în

conformitate cu prevederile art. 161 alin. (1), pct. 4) Cod procedură penală, așa cum

automobilul în litigiu aparține lui Văluță I.

La fel, nu s-a stabilit ca fiind contrară prevederilor procesual-penale soluția

instanței de fond, care prin încheierea din 25 iulie 2013 a dispus anularea

sechestrului și toate interdicțiile și restricțiile aplicate asupra automobilului de model

„BMW X5” și s-a transmis automobilul părții vătămate Văluță I. cu dreptul deplin

de posesie, folosință și dispoziție, inclusiv dreptul de înstrăinare a lui, or, în

conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1), pct. 4) Cod procedură penală, obiectele

asupra cărora au fost îndreptate acțiunile criminale se restituie proprietarului legal,

iar încheierea dată nu a fost contestată cu recurs în termen de 15 zile de persoanele

11

care pretinde că au careva drepturi asupra bunului, în speță a automobilului de model

„BMW”, cu n/î xxxx.

Pe motivele expuse, urmează a fi respinsă poziția părții apărării precum că

instanța de judecată prin încheierile adoptate și-a expus opinia referitor la sentința

jadoptată pe acest caz până la pronunțarea unei sentințe pe dosar, or, prin încheierea

din 25 iulie 2013 și din 03 iunie 2013 instanța de judecată în conformitate cu

prevederile art. art. 202-204, 210 Cod procedură penală, a soluționat măsura

asiguratorie privind scoaterea bunului mobil de sub sechestru în procesul penal.

În ceea ce privește argumentele părții apărării referitor la expertiza psihiatrică

în privința lui Cebotari (Catraniuc) Alina, se reține că prin încheierea Judecătoriei

Buiucani din 10 martie 2016 s-a dispus efectuarea expertizei de către IMSP Spitalul

Clinic de Psihiatrie a unei expertize psihiatrice de ambulatoriu în privința inculpatei.

Concomitent, instanța a respins și alegațiile inculpatei precum că instanța de

judecată a comunicat că inculpata nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei,

motiv din care a fost întors dosarul fară efectuarea expertizei, or, acest fapt rezultă

din informația prezentată de IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie, prin care se atestă

că dosarul este remis fară efectuarea expertizei psihiatrico-legale ambulatorie în

privința lui Cebotari (Catraniuc) Alina, deoarece nu a fost asigurată prezența ultimei

la examinare în conformitate cu solicitarea nr. 1261 din 13.12.2016.

În privința inculpatei a fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu

părăsi țara, prin urmare neprezentarea ei pentru efectuarea expertizei psihiatrico-

legale ambulatorie era imputabilă acesteia.

Tot în acest context, este de notat că prin încheierea Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 aprilie 2018 s-a admis cererea avocatului Bogos Alexandru

în interesele lui Cebotari (Catraniuc) Alina și s-a dispus efectuarea expertizei

psihiatrice de ambulatoriu în privința lui Cebotari (Catraniuc) Alina.

Prin informația parvenită din adresa Centrului de Medicină Legală din 12

aprilie 2018, rezultă că solicitantul expertizei urmează să achite suma de 1078 lei,

plată pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală. Efectuarea expertizei fiind

posibilă după achitarea taxei obligatorii prevăzute de legislația în vigoare.

Totodată, s-a comunicat că în caz dacă persoana nu va fi prezentată la data

indicată dosarul penal va fi remis în adresa instanței, fară efectuarea expertizei

psihiatrico-legală.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0221 din 22.05.2018 s-

a dispus că în conformitate cu art. 143 alin. (3), (5) Cod de procedură penală,

expertiza psihiatrico-legală în privința persoanelor la care apar îndoieli cu privire la

starea de responsabilitate sau îndoieli în privința capacității lor de a percepe just

împrejurările ce au importanță pentru cauza penală, se dispune și se efectuează în

mod obligatoriu. Prin urmare, este necesar persoana Cebotari (Catraniuc) Alina să

fie internată în IMSP SCP în termen rezonabil pentru efectuarea expertizei

psihiatrico-legale staționare.

Prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2018

s-a admis cererea avocatului Druță B. în interesele inculpatei și s-a numit efectuarea

expertizei psihiatrico-legale staționare în condiții de staționar. S-a autorizat

internarea lui Cebotari (Catraniuc) Alina în cadrul Serviciului de expertiză

psihiatrică medico-legală a Instituției Publice de Expertiză Judiciară - Centrul de

Medicină Legală.

12

Prin informația parvenită din adresa Centrului de Medicină Legală din 17

octombrie 2018, s-a informat despre faptul că costul expertizei psihiatrico-legale în

conții de staționar în privința lui Cebotari (Catraniuc) Alina constituie 7164,53 lei,

iar după achitarea serviciilor, va fi posibil eliberarea raportului de expertiză

judiciară.

În contextul circumstanțelor descrise supra, instanța de apel a notat că în

conformitate cu art. 100 alin. (2), (3) Cod procedură penală, inculpatei și avocatului

acesteia nu li s-a îngrădit dreptul de a prezenta documente, care pot fi utilizate ca

mijloc de probă. În procedura de judecare a apelurilor în instanța de fond, fiind

admisă cererea avocatului Druță B. în interesele inculpatei și s-a numit efectuarea

expertizei psihiatrico-legale staționare în condiții de staționar, inculpata nu a achitat

taxa pentru efectuarea expertizei în sumă de 7164,53 lei în termenul stabilit, prin

care se atestă că ultima a renunțat tacit la proba dată.

deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată, pe motiv că acțiunile

ei nu întrunesc elementele infracțiunii.

Recurenta a indicat că instanțele de judecată nu au asigurat examinarea cauzei

sub toate aspectele, complet și obiectiv, nu au analizat și apreciat probele prin prisma

art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertineței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Instanțele nu au analizat și expus nemijlocit toate probele esențiale care au

fost supuse spre judecare, atât de către partea acuzării, cât și de partea apărării.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, care prevăd tremeiurile că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

13

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apelul declarat nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care

ar fi esența erorilor concrete de drept, și a circumstanțelor că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care

ar fi afectat soluția instanței, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, că

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care inculpat a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reâncadrării juridice a

acțiunilor ei în baza unei legi mai blânde, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Văluță I.,

a martorilor Chiriac C., Botnari N., Raileanu V. și Rudco V., precum și a probelor

scrise enumerate la pct. 2., 4. din prezenta decizie, toate fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu

concludență prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunilor prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal (pct. 2. - 4. din decizie).

14

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(Hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune

inculpata este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat, au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (Hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

15

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Catraniuc (Cebotari)

Alina Oleg, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 iunie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 04 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

16

17