1re-73/19 — Art. 324 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 februarie 2019, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Șaptefrați Aliona a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (4) Cod penal la amendă în mărime de 750 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37500 (treizeci și șapte mii cinci sute) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 1 an. S-a dispus încasarea din contul inculpatei Șaptefrați Aliona în beneficiul bugetului de stat, suma de 2100 (două mii una sută) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut că, Centrul de Excelență în Energetică și Electronică, (în continuare 1P CEEE), conform art. 1 din HG nr. 1129 din 28.08.2002 precum și art. 15 alin. (1) lit. i) și alin. (3) lit. a) din Codul Educației este o instituție publică de învățământ profesional tehnic cu programe combinate, subordonată Ministerului Educației, în atribuția căreia, potrivit art. 17 alin. (1) CE stă competența de a elibera persoanelor care au promovat examenele de absolvire, acte de studii, potrivit formatelor elaborate și aprobate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării care, potrivit art. 17 alin. (4) Codul Educației conferă titularului lor dreptul de continuare a studiilor la nivelul următor de învățământ sau de angajare pe piața muncii conform calificării obținute în temeiul prevederilor art. 58 din Cod Civil, IP CEEE este o persoană juridică de drept public. Șaptefrați Aliona, activând în virtutea contractului individual de muncă nr. 24 din 17 iulie 2012, (f.d. 212 vol. II), în calitate de profesor de discipline economice, în cadrul IP CEEE (care potrivit art. 58 din CC este persoană juridică de drept public), fiind mandatată de către IP CEEE, potrivit fișei de post (f.d. 214 vol. II), cu atribuția de a înfăptui politica statului în domeniul învățământului, având în acest sens, conform aceleiași fișe a postului, obligația de a verifica cunoștințele elevilor, de a verifica tezele semestriale și alte lucrări efectuate de elevi, de a controla și de a îndruma practica de producție a elevilor, să desfășoare atestarea elevilor sistematic, obiectiv și principial, deținând în virtutea acestor delegări și obligații funcționale, calitatea de persoană publică în sensul atribuit acestei noțiuni de art. 123 alin. (1) CV, la 20.09.2018, a acceptat și primit de la un discipol de al său Cotorobai Dumitru, mijloace bănești ce nu i se cuveneau, în sumă de 500 lei, ceea ce nu depășește cuantumul de 100 unități convenționale, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor sale directe de serviciu (referitoare la evaluarea obiectivă a cunoștințelor studenților) și a-1 aprecia pe ultimul cu o notă pozitivă la susținerea examenului la disciplina „Firmă de exercițiu”.

Nefiind de acord cu sentința avocatul Călin Bobeică în numele inculpatei a atacat-o cu recurs, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în temeiul art.78 alin.(2) Cod penal, de înlăturat aplicarea pedepsei complementare, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumita activitate, în raport cu motivele invocate. În motivarea recursului avocatul a invocat că, aplicarea art. 76 alin (2) Cod penal și art. 78 alin. (2) Cod penal, prin care instanța constatând circumstanțele atenuante la săvârșirea infracțiunii, poate înlătură pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, a fost respins ca nefondat recursul, cu menținerea sentinței instanței de fond. 4.1. La adoptarea soluției instanța de recurs a reținut că, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata a săvârșit anume infracțiunea imputată, stabilind o pedeapsă proporțională faptelor comise. Pedeapsa sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții este o pedeapsă complementare obligatorie și prin urmare nu poate fi înlăturată în baza art. 78 alin. (2) Cod penal. De asemenea, Colegiul nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele apărării în partea în care a indicat că inculpata are la întreține doi copii minori, și că fiind sub egida pedepsei complimentare nu va fi posibilă întreținerea acestora, or, instanței nu i-au fost aduse careva probe că inculpata nu ar putea în alt mod să își întrețină copii. Mai mult, activitatea infracțională a fost exercitată în legătură cu activitatea profesională a inculpatei, respectiv, deși privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 1 an constituie o pedeapsă complimentară, în opinia instanței, anume această categorie de pedeapsă va asigura executarea scopului pedepsei propus de legiuitor, atât în sensul restabilirii echității sociale, cât și în scopul curmării pe viitor a unor astfel de acțiuni cu caracter infracțional.

În conformitate cu prevederile art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

Decizia instanței de recurs este atacată cu recursuri în anulare de către condamnată, numite recursuri ordinare, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel. Cererile de recurs au fost întemeiate în baza art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, invocându-se dezacordul cu modul de apreciere a probelor.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate. Astfel, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursurile condamnatei nu sunt invocate careva circumstanțe care ar fi considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. Mai mult ca atât, instanța ține să menționeze că, autoarea celor două recursuri greșit și-a întemeiat cererile în baza art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează temeiurile pentru contestare a hotărârilor judecătorești în ordine de recurs ordinar, însă în cazul supus judecării, suntem în prezența examinării recursului în anulare, cale extraordinară de atac. Din aceste considerente, rezultă că recursurile în anulare nu întrunesc condițiile de conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța decide inadmisibilitatea recursurilor în anulare, dacă se constată că acestea nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, și anume din aceste motive recursurile condamnatei urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de inculpată împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia publicată integral la 25 septembrie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun