1ra-1086/2019 — art. 166 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-1086/2019 — art. 166 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1086/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Aronov Roman în numele inculpatului Miroșnicenco Andrei, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni /sediul Central/ din 18 decembrie

2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Miroșnicenco Andrei Xxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxx, str. xxxx, ap.

xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Miroșnicenco Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată măsura de constrângere cu

caracter medical - internarea într-o instituție psihiatrică cu surpaveghere riguroasă

și îndreptat la tratament în IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie din mun. Chișinău.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Miroșnicenco Andrei, având intenția directă îndreptată spre privarea ilegală de

libertate a unei persoane, în perioada de timp 25 martie 2017 - 2 ianuarie 2018,

profitând cu bună-știință de starea de neputință a fratelui său Xxxxxx XXX, care se

datorează dezabilității severe a acestuia din copilărie și diagnozei retard mintal

profund, intenționat nu i-a permis ultimului să iasă din apartamentul unde locuiau,

situat în or. xxxx, str. xxxx, ap. xx, unde 1-a ținut închis contrar voinței acestuia și

nici nu a permis nimănui să-1 viziteze, până când de către colaboratorii

Inspectoratului de poliție Strășeni, la domiciliul său a fost efectuată percheziția, în

cadrul căreia XXXXX XXXX a fost eliberat, fiind ulterior internat la Spitalul

raional Strășeni, pentru acordarea ajutorului medical.

1

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Miroșnicenco Andrei în baza

art. 166 alin. (2), lit. c) Cod penal, ca privațiune ilegală de libertate a unei

persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia, săvârșită profitând de

starea de neputință cunoscută a victimei, care se datorează dezabilității.

Roman în numele inculpatului Miroșnicenco Andrei, prin care a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Mironișcenco Andrei să fie absolvit de răspundere penală în

temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal, conform art. 99 lit. a) Cod penal, să fie aplicată

în privința lui Miroșnicenco Andrei măsura de constrângere cu caracter medical -

internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, până la

ameliorarea stării psihice.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- concluziile din raportul de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din

20.07.2018, sunt vădit incorecte și nu reflectă dinamica stării de sănătate mintală a

lui Miroșnicenco Andrei, iar recomandările expertului judiciar psihiatru sunt

nefondate și periculoase în lumina dreptului omului, garantat de CEDO;

- tragerea la răspundere penală a persoanei incapabile Miroșnicenco Andrei

nu este justificată în mod obiectiv și reprezintă o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția corectă a instanței în privința principiului caracterului personal al

răspunderii penale, întrucât nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în

timpul săvârșirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică

nu putea să-și dea seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze

din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei

stări patologice, cerințele legii ignorate însă de către prima instanța. În astfel de

condiții faptice, Miroșnicenco Andrei în mod inevitabil, urmează a fi absolvit de

răspundere penală în fundamentul art. 23 alin. (1) Cod penal, motiv ce și a

constituit drept temei pentru a introduce prezentul apel;

- tragerea la răspundere penală a persoanei incapabile Miroșnicenco Andrei,

care la rândul său, ar crea situația în care persoana este supusă răspunderii penale și

pedepsei penale ar fi o încălcare esențială a dreptului la un proces echitabil,

consființit în art. 6, pct. 1 al CEDO și ca consecință a dreptului la apărare, or, în

situația când Miroșnicenco Andrei în timpul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

166 alin. (2) lit. c) Cod penal, se afla în stare de iresponsabilitate și nu putea să-și

dea seama de acțiunile sale în aspectul legat de privațiunea ilegală de libertate a

fratelui său Xxxx Xxxx și/sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice

cronice, inculpatul, printr-o hotărâre a instanței de apel, urmează a fi absolvit de

răspundere penală prin efectul principiului caracterului personal al răspunderii

2

penale, stabilit în art. 6 Cod penal, coroborat cu prevederile art. 23 alin. (1) Cod

penal;

- poziția primei instanțe în aspectul legat de atragerea la răspundere penală a

inculpatului, care suferă de o boală psihică încă din copilărie, este absolut greșită și

chiar periculoasă pentru pronunțarea unei sentințe întemeiate și legale în lumina

scopului legii penale;

- prima instanță nu a argumentat corect și just motivele admiterii sau

respingerii unor probe, pe ce circumstanțe de fapt și de drept s-a călăuzit la

pronunțarea sentinței de condamnare, în baza căror temeiuri a ajuns la concluzia

privind atragerea la răspundere penală a inculpatului lipsit de capacitate de

exercițiu;

- prima instanță incorect a concluzionat despre tragerea la răspundere penală

a inculpatului Miroșnicenco Andrei, iar neprimirea acestor fapte esențiale pentru

examinarea justă și corectă a dosarului penal de către prima instanță se datorează în

special faptului că sentința criticată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

atragerea la răspundere penală a inculpatului în lipsa capacității de exercițiu;

- analiza comportamentului inculpatului Miroșnicenco Andrei atât înainte,

cât și după săvârșirea faptei demonstrează lipsa indicilor care ar condiționa faptul

că inculpatul prezintă un pericol deosebit pentru societate.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința atacată fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

motivat și întemeiat a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Miroșnicenco

Andrei, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2), lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a notat că deși inculpatul Miroșnicenco Andrei nu a fost

prezent în ședința primei instanțe și a instanței de apel dat fiind caracterul de

îmbolnăvire a acestuia, vinovăția lui este pe deplin dovedită prin probele

prezentate de către partea acuzării, printre care:

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Xxxx Xxxxx (f.d. 29-

30, vol. II);

- declarațiile martorilor Fornea Liuba (f.d. 31-32, vol. II), Șimcic Aliona (f.d.

33-34, vol. II), Slănină Natalia (f.d. 35-36, vol. II), Godorogea Svetlana (f.d. 37-38,

vol. II), Pavlenco Grigore (f.d. 39, vol. II), Ciochina Larisa (f.d. 43-44, vol. II),

Cuvachin Anatolie (f.d. 45-46, vol. II), Stoinova Liubovi (f.d. 47-48, vol. II),

Normac Lala (f.d. 49-50, vol. II).

- documentele cercetate în ședința de judecată, și anume:

- procesul-verbal de percheziție din 02.01.2018 din conținutul căruia reiese

că, în cadrul acestei acțiuni procesuale Xxxxx Xxxx a fost depistat la domiciliul

3

său, situat în mun. xxxx, Xxxx, ap. Xxxx, după care a fost transportat și internat în

spital (f.d. 56-57, vol. I);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare și examinare a obiectului din

19.06.2017, prin care au fost ridicate și examinate actele în baza cărora Xxxx Xxxx

a fost internat la Centrul de plasament psiho-neurologic din s. Cocieri, r. Dubăsari

pentru o perioadă de 1 an și anume: - extrasul din fișa de boală ambulatoriu în

privința lui Xxxx Xxxx; - copia buletinului de identitate; scrisoarea din data de 4

ianuarie 2018; - îndreptarea nr. 1 privind internarea lui Xxxx Xxxx în Internatul

psiho-neurologic din s. Cocieri, r. Dubăsari; - aviz-concluzie, acord; - comunicare

nr. 1172 din 08.11.2017 și nr. 1162 din 02.11.2017 (f.d. 66-75, vol. I);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare și examinare a obiectului din

20.03.2018, prin care au fost ridicate de la reprezentantul Direcției Națională

Asistență Socială, și examinate actele dosarului în privința lui Xxxx Xxxx privind

internarea acestuia în Instituția psiho-neurologică din s. Cocieri, r. Dubăsari (f.d.

85-104, vol. I);

- raportul de expertiză judiciară nr. 201831P0008 din 04.01.2018, din

conținutul căruia reiese că, la momentul examinării medico-legale, careva vătămări

corporale vizibile la Xxxx Xxxx nu au fost depistate (f.d. 108, vol. I);

- raportul de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din 20.07.2018 din

conținutul căruia reiese că, Miroșnicenco Andrei suferă de maladie psihică cronică

și evolutivă: „Schizofrenia formă paranoidă, sindrom paranoid”. La momentul

săvârșirii infracțiunii ce i se impută, Miroșnicenco Andrei nu avea capacitatea de a-

și da seama de acțiunile sale și nu le putea dirija, deci nu putea acționa cu

discernământ. În caz dacă în instanța de judecată va fi probată vinovăția lui

Miroșnicenco Andrei, conform stării psihice el necesită a fi recunoscut

iresponsabil. Actualmente comportamentul persoanei în stare de boală psihică este

periculos pentru societate, în privința lui Miroșnicenco Andrei se recomandă

aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical, în sens de a fi îndreptat la

tratament prin constrângere într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă

(IMSP SCP). Conform stării psihice în prezent Miroșnicenco Andrei nu are

capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și nu poate dirija cu acțiunile sale,

deci nu poate acționa cu discernământ (f.d. 147-155, vol. I).

Instanța de apel a notat că prima instanță a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și, corect a

concluzionat despre comiterea faptei prejudiciabile de către Miroșnicenco Andrei

prevăzute de art. 166 alin. (2), lit. c) Cod penal, că la momentul săvârșirii

infracțiunii ce i se impută, Miroșnicenco Andrei nu avea capacitatea de a-și da

4

seama de acțiunile sale și nu le putea dirija, deci nu putea acționa cu discernământ

și față de ultimul urmează a fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Miroșnicenco Andrei a

atentat la libertatea fizică a părții vătămate Xxxx Xxxx, fratele său, astfel că

ultimul suferind de retard mental, a fost ținut contrar voinței sale, și imposibilității

de a-și exprima voința, datorită stării de sănătate precare.

Aceste circumstanțe erau bine cunoscute inculpatului Miroșnicenco Andrei,

care din diverse motive, cum sunt așteptarea unei hotărâri judecătorești de

instituire a tutelei asupra lui Xxxx Xxxx, dar și dintr-o frică inexplicabilă și

nemotivată de a-i fi sustras apartamentul, precum se exprima dânsul la momentul

sosirii comisiei pentru verificarea stării de întreținere și îngrijire a pătimitului Xxxx

Xxxx.

Instanța de apel a relatat că acest fapt se mai confirmă prin declarațiile

martorului Ciochina Larisa, care a specificat că după cum a aflat ulterior, Alexei

avea nevoie de îngrijire și a anunțat asistentul social responsabil de sectorul dat,

Godorogea Svetlana, să meargă cu control la familia dată, pentru a stabili care este

situația de fapt. Ultima, a anunțat-o că a fost în imposibilitate de a stabili ce se

întâmplă, deoarece, deși 1-a anunțat pe fratele lui Xxxx Xxxx că se va prezenta, nu

i s-a permis accesul. Atunci a contactat medicul de familie ca împreună să verifice

situația. Medicul de familie, Slănină Natalia, i-a comunicat că nici dumneaei nu are

acces în apartamentul unde locuiește Xxxx Xxxx ca să verifice starea acestuia.

După aceasta, împreună cu primăria au hotărât să iasă cu comisia multidisciplinară

la fața locului. Atât medicul de familie, cât și asistentul social au menționat că s-a

discutat cu Miroșnicenco Andrei și acesta va fi pe loc și va permite accesul. Când

au ajuns la fața locului, au bătut în ușă, dar nimeni nu a răspuns. Medicul de

familie l-a telefonat pe Miroșnicenco Andrei și l-a întrebat unde este. Acesta i-a

răspuns că este la Chișinău și nu poate să se prezinte.

De asemenea martorul Cuvachin Anatolie a afirmat că după moartea mamei

lui Miroșnicenco Andrei și Alexei, el nu a văzut ca Andrei să-1 fi scos pe Alexei la

plimbare.

De altfel și martorul Stoinova Liubovi a indicat, că ea personal a mers la

primărie și a rugat ca medicul de familie pe sector să verifice starea de sănătate a

lui Alexei, deoarece acesta avea dureri mari de cap, avea des acces și i s-a promis

că vor verifica situația lui Xxxx Xxxx.

Mai mult, instanța de apel a indicat că martorul Normac Lala a confirmat în

ședința primei instanțe că inculpatul i-a comunicat ei că, el într-adevăr a fost contra

ca medicii să-1 examineze pe Alexei și să-1 ia din apartament, motivând că ultimul

era obișnuit cu membrii familiei sale și bona care avea grijă de el. Tot din spusele

5

inculpatului Miroșnicenco Andrei, cunoaște că după decesul mamei, când au rămas

singuri, acesta s-a văzut nevoit să-și caute de lucru.

Instanța de apel a menționat că relatările acestor martori, cât și a celorlalți

martori sunt confirmate pe deplin și nemijlocit prin procesul-verbal de percheziție

din 02.01.2018, din conținutul căruia reiese că, în cadrul acestei acțiuni procesuale

Xxxx Xxxx a fost depistat la domiciliul său, situat în mun. Strășeni, str. Iachir 2,

ap. 33, după care a fost transportat și internat în spital, dar și prin raportul de

expertiză judiciară nr. 201831P0008 din 04.01.2018, din conținutul căruia reiese

că, la momentul examinării medico-legale, careva vătămări corporale vizibile la

Xxxx Xxxx nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de apel a stabilit corectitudinea soluției primei

instanțe, la capitolul aplicării în privința lui Miroșnicenco Andrei, a măsurii de

constrângere cu caracter medical - internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere riguroasă, concluzie pe deplin motivată, și întemeiată.

În acest sens, instanța de apel a notat că această măsură de constrângere este

pe deplin justificată, anume prin raportul de expertiză judiciară nr. 201836S0072

din 20.07.2018, prin care s-a confirmat că inculpatul Miroșnicenco Andrei prezintă

pericol pentru societate, în asemenea mod fiind impusă de drept necesitatea de

aplicare a măsurilor de constrângere, și anume supravegherea în instituție

psihiatrică, cu regim riguros.

Mai mult, s-a indicat că conform aceluiași raport de expertiză judiciară s-a

atestat faptul că în momentul comiterii infracțiunii Miroșnicenco Andrei nu-și

dădea seama de acțiunile sale și nu le putea dirija, acționând astfel fără

discernământ, iar în cazul în care se va adeveri vina acestuia de comiterea faptelor

infracționale, dânsul urmează a fi recunoscut iresponsabil.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apelantului ce țin de

corectitudinea concluziilor din raportul de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din

20.07.2018, menționând că în acest caz, apărătorul inculpatului urma să solicite

efectuarea unei expertize judiciare repetate, ce nu a fost efectuat, mai mult nici nu

s-a menționat în ce constau pretinsele incorectitudini ce ar afecta legalitatea

raportului de expertiză.

La fel, ce ține de argumentele apelantului că Miroșnicenco Andrei urmează

fi absolvit de răspundere penală în temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a menționat în acest sens că poartă un caracter ambiguu, în situația în care

Miroșnicenco Andrei prin sentința contestată nu a fost supus răspunderii penale și

pedepsei penale, dar i s-a aplicat o măsură de constrângere cu caracter medical, ce

e o măsură obligatorie în cazul constatării stării de iresponsabilitate a inculpatului

în momentul comiterii infracțiunii, și această măsură nu constituie o măsură de

pedeapsă penală, dar o măsură de siguranță.

6

Instanța de apel a apreciat ca nefondate și alegațiile inculpatului

Miroșnicenco Andrei referitoare la faptul că dânsul ar fi perfect sănătos și nu ar

suferi de careva dezabilități mentale, iar internarea sa într-o instituție psihiatrică,

nu ar constitui decât o metodă ca acesta să fie lipsit ilegal de proprietatea sa, or, în

cazul de față acest argument nu și-a găsit o confirmare faptică, deoarece potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din 20.07.2018, Miroșnicenco

Andrei suferă de maladie psihică cronică și evolutivă: „Schizofrenia formă

paranoidă, sindrom paranoid”, fapt atestat de experții judiciari, care au confirmat

concluziile raportului de expertiză judiciară sub răspundere penală.

Mai mult, s-a notat că în situația în care inculpatul consideră că prin

aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical, dânsul ar putea fi lipsit

ilegal de proprietatea sa, inculpatul nu este lipsit de dreptul de adresare organelor

de resort, prin intermediul organelor tutelare, iar după caz în mod direct organelor

de ocrotire a normelor de drept.

La fel, instanța de apel a stabilit că nu poate fi admis nici motivul

inculpatului de referință la faptul că nu ar fi existat temeiuri pentru numirea

expertizei judiciare, or, conform art. 143 alin. (1), pct. 3) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea stării

psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului - în cazurile în care apar

îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra

de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal, astfel s-a notat că

în speță organul de urmărire penală corect a constatat necesitatea privind

dispunerea unei expertize judiciare, în vederea stabilirii cu exactitate

responsabilitatea inculpatului, dar și capacitatea acestuia de a-și da seama de

acțiunile sale.

În același sens, s-au respins și alegațiile privind pretinsa falsificare a

raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din 20.07.2018, dar și că de fapt

nu a fost efectuată nici o expertiză, dânsul fiind ținut forțat în instituția psihiatrică,

unde forțat i s-au administrat medicamente în pastile, și injecții, de vreme ce aceste

afirmații nu sunt confirmate prin probe pertinente și admisibile, mai mult, fiind

efectuată expertiza judiciară nr. 201836S0072 din 20.07.2018 experții au fost

preîntâmpinați despre răspunderea penală în cazul unei concluzii false, în temeiul

art. 312 Cod penal.

Instanța de apel a notat că deși inculpatul Miroșnicenco Andrei a făcut

referire la careva pretinse încălcări a dreptului la apărare, prin prezentarea unui

apărător în cadrul urmăririi penale, care nu a dorit să îi apere interesele, din

considerentul că în cadrul urmăririi penale inculpatul a fost asigurat cu apărător,

inclusiv cu avocatul care i-a apărat drepturile în baza unui contract de asistență

juridică, care a participat și în ședința primei instanțe, precum și în instanța de apel.

7

La fel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului cu referire la

pretinsele interese ale unor funcționari ai Primăriei or. Strășeni, Procuraturii

Strășeni, Inspectoratului de Poliție Strășeni, dar și a Judecătoriei Strășeni în lipsirea

de proprietate asupra bunului imobil, menționând că aceste afirmații poartă un

caracter formal, convențional și nejustificat.

avocatul Aronov Roman în numele inculpatului Miroșnicenco Andrei, care indică

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și art. 6, 13 CEDO, art. 7-8, 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din

10.12.1948, și solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Miroșnicenco Andrei să fie absolvit de răspundere penală în

temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal, coroborat cu prevederile art. 6 Cod penal, iar

conform art. 99 lit. a) Cod penal, să-i fie aplicată lui Miroșnicenco Andrei, măsura

de constrângere cu caracter medical - internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită, până la ameliorarea sănătății psihice.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

atragere la răspundere penală a inculpatului lipsit de capacitate de exercițiu, a fost

comisă o eroare gravă de fapt;

- este neîntemeiată soluția instanțelor de judecată de condamnare a unei

persoane lipsite de capacitate de exercițiu, or nu s-au demonstrat toate faptele care

puteau duce la o concluzie corectă cu privire la atragerea la răspunderea penală a

inculpatului incapabil;

- instanțele ierarhic inferioare nu au întreprins toate măsurile procesuale

necesare examinării complete și multilaterale a cazului în aspectul legat de

stabilirea/individualizarea pedepsei în privința inculpatului, efectuând o cercetare

judecătorească vădit incompletă;

- luând cunoștință cu raportul de expertiză judiciară nr. 201836S0072 din

20.07.2018, avocatul Aronov Roman, în interesele lui Miroșnicenco Andrei, a

invocat faptul că nu este de acord cu concluziile expertului judiciar psihiatru

Mardari Elena, întrucât concluziile acestui expert sunt vădit incorecte și nu reflectă

dinamica stării de sănătate mintală a lui Miroșnicenco Andrei, iar recomandările

expertului judiciar psihiatru sunt nefondate și periculoase în lumina dreptului

omului, garantat de CEDO;

- atragerea la răspundere penală a persoanei incapabile, nu este justificată în

mod obiectiv și reprezintă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței în

lumina principiului caracterului personal a răspunderii penale, întrucât nu este

pasibilă de răspundere penală persoana care în timpul săvârșirii unei fapte

8

prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, prin ce se încalcă art. 6 alin. (1)

CEDO, or inculpatul Miroșnicenco Andrei urma a fi absolvit de răspundere penală

în temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal;

- sentința primei instanțe și decizia instanței de apel în aspectul legat de

tragerea la răspundere penală a inculpatului incapabil, sunt în mod vădit

neîntemeiate, ilegale, din toate sensurile, sub aspect de fapt și de drept și fără un

conținut efectiv, iar prin pronunțarea sentințelor recurate instanțele ierarhic

inferioare au încălcat esențial dreptul inculpatului la un proces echitabil, garantat

de CtEDO;

- instanțele ierarhic inferioare n-au argumentat corect și just motivele

admiterii sau respingerii unor probe, pe ce circumstanțe de fapt și de drept s-au

călăuzit la pronunțarea sentinței de condamnare, în baza căror temeiuri au ajuns la

concluzia privind atragerea la răspundere penală a inculpatului lipsit de capacitate

de exercițiu

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- faptul că instanțele ierarhic inferioare nu au examinat corect și just fondul

cauzei, nu au stabilit veritatea social-juridică, iar prin adoptarea unei pedepse

neechitabile a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- analiza comportamenului lui Miroșnicenco Andrei înainte cât și după

săvârșirea faptei, demonstrează lipsa indicilor care au condiționat faptul că

inculpatul prezintă un pericol deosebit pentru societate.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că

instanțele ierarhic inferioare la stabirea regimului de supraveghere și-au întemeiat

soluția pe recomandările expertului judiciar și pe personalitatea făptuitorului, iar

dezacordul recurentului cu regimul stabilit este declarativ și nu poate servi ca temei

pentru casarea deciziei contestate.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

9

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

În speță, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul invocă ca temeiuri de

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, precum și încălcarea art. 6, 13 CEDO, art. 7 - 8, 10 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiului de recurs

invocat, Colegiul penal lărgit constată că se confirmă incidența temeiului de recurs

invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au

fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

10

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod

de procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont

pe deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Colegiul penal lărgit, verificând materialele cauzei penale, constată că prima

instanță în sentință (f.d. 72-73, vol. II) deși face referire la raportul de expertiză

judiciară nr. 201836S0072 din 20.07.2018 (f.d.147-155, vol. I), prin care s-a

constatat că inculpatul Miroșnicenco Andrei la momentul săvârșirii infracțiunii

nu avea capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și nu le putea dirija, deci

nu putea acționa cu discernământ, acesta urmând a fi recunoscut

iresponsabil, aceasta pripit și-a întemeiat soluția în privința inculpatului

Miroșnicenco Andrei în baza art. 23 alin. (2) Cod penal, ce stipulează că „nu este

pasibilă de pedeapsă persoana care, deși a săvârșit infracțiunea în stare de

responsabilitate, înainte de pronunțarea sentinței de către instanța de judecată s-

a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-și da seama de

acțiunile ori inacțiunile sale sau de a le dirija. Față de o asemenea persoană, în

baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu

caracter medical, iar după însănătoșire – ea poate fi supusă pedepsei”,

pronunțând în consecință o sentință de tragere la răspundere penală a

inculpatului Miroșnicenco Andrei cu recunoaștere acestuia vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea în privința

acestuia a unei măsuri de constrângere cu caracter medical.

În acest sens, se atestă că prima instanță a omis, având în vedere

circumstanțele particulare ale speței, să verifice aplicabilitatea în speță a

prevederilor art. 23 alin. (1) Cod penal, ce prevăd că „Nu este pasibilă de

răspundere penală persoana care, în timpul săvârșirii unei fapte prejudiciabile,

se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de acțiunile

ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice,

a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Față de o asemenea

persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri de

constrângere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod”.

Ulterior, la judecarea apelului, instanța de apel, contrar prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, nu a verificat, identificat și corectat această eroare de

drept admisă de prima instanță, și a menținut fără modificări sentința primei

instanțe de tragere la răspundere penală a inculpatului Miroșnicenco Andrei, fără a

stabili cu certitudine dacă la momentul săvârșirii infracțiunii, acesta era responsabil

11

sau iresponsabil și corespunzător în privința lui urmau a fi aplicate prevederile art.

23 alin. (1) sau alin. (2) Cod penal, totodată, fără a lua în considerare și verifica

conținutul raportului de expertiză nr. 201836S0072 din 20.07.2018 (f.d. 147-155

vol. I) prin care s-a constatat că inculpatul Miroșnicenco Andrei la momentul

săvârșirii infracțiunii nu avea capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și

nu le putea dirija, deci nu putea acționa cu discernământ, acesta urmând a fi

recunoscut iresponsabil, deși acest motiv a fost invocat și în cererea de apel

declarată de avocat în numele inculpatului, în privința căruia instanța de apel s-a

expus superficial în decizia sa, printr-o interpretare eronată a circumstanțelor de

fapt ale speței în coraport cu normele legale specificate, ce nu poate fi acceptat de

instanța de recurs ordinar.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, Curtea a reținut că noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la judecarea

apelului nu a respectat pe deplin normele procesuale expuse supra, precum și

jurisprudența CtEDO enunțată, și a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, prin ce a fost afectată soluția adoptată și

astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total,

cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o

12

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Aronov Roman în numele

inculpatului Miroșnicenco Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Miroșnicenco

Andrei Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13