1ra-1010/2019 — art. 155 CP

1ra-1010/2019 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1010/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019,

declarat de către avocatul Pascal Iuliana în numele inculpatei

Vădănescu Lidia XXX, născută la

XXX, originară din XXX,

domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vădănescu Lidia a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.155 Cod penal,

la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

aproximativ ora 20:00, aflându-se în XXX, fiind în relații ostile cu Cemîrtan Olga,

locuitoare a aceluiași sat, aflându-se în gospodăria acesteia și având intenția de a o

influența psihic, insuflându-i temerea de a-i produce lipsirea de viață prin incendiere, a

stropit-o cu motorină și, arătându-i o cutie cu chibrituri, a amenințat-o că-i dă foc, prin

ce a atentat la starea psihică a părții vătămate Cemîrtan Olga, care a perceput

amenințarea ca fiind reală, fiindu-i produs sentimentul de teamă pentru viață și

sănătate.

declarat apel împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei în

această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Vădănescu Lidia să fie achitată, invocând că, în acțiunile inculpatei

nu se regăsește componența de infracțiune prevăzută de art.155 Cod penal; - instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - probele din dosar vin în contradicție

cu sentința contestată; - instanța nu a avut în vedere expertiza medico-legală efectuată

în privința inculpatei, potrivit căreia, la aceasta se atestă excoriații la nivelul coapselor,

care confirmă declarațiile inculpatei; - sentința de condamnare se bazează pe

declarațiile martorului Vădănescu Petru, care este fostul soț al inculpatei, partea

vătămată Cemîrtan Olga fiindu-i amantă, pe declarațiile martorilor Bunăcale Daniela și

Bunăcale Călin, care sunt fiica și ginerele pretinsei părți vătămate; - instanța nu a ținut

1

cont și nu s-a expus asupra faptului că, anterior, între inculpată și ginerele părții

vătămate a existat un conflict; - cu referire la martorul Sudacevschi Rodica, aceasta a

indicat și a confirmat că i-a solicitat să-i aducă puțină motorină pentru a curăți periile

utilizate la cimitir de vopsea; - instanța nu a indicat motivele pentru care a respins

probele scrise ale apărări și nu a reprodus declarațiile martorului Sudacevschi Rodica,

nu le-a analizat și apreciat separat, și în coroborare cu declarațiile inculpatei.

apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

De asemenea, a fost dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiul părții

vătămate a cheltuielilor suportate pentru asistență juridică, în mărime de 2000 lei.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

incriminate, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acesteia.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei se confirmă prin:

declarațiile părții vătămate Cemîrtan Olga și ale martorilor Vădănescu Petru,

Sudacevschi Rodica, Bunăcale Călin, Bunăcale Daniela, Ababii Tatiana, Babcinețchi

Petru, Sfeclă Dorin și Ababei Angela, și actele cauzei: procesele-verbale de cercetare la

fața locului din 09.04.2016, cu tabelul fotografic (f.d.6-10, vol.1), de examinare a

obiectelor din 06.06.2016, cu tabelul fotografic (f.d.25-27, vol.1), de confruntare dintre

Cemîrtan Olga și Vădănescu Lidia din 19.05.2016(f.d.23, vol.1), de confruntare dintre

Vădănescu Petru și Vădănescu Lidia din 19.05.2016(f.d.24, vol.1) și raportul de

expertiză judiciară nr.139 din 05.07.2017 (f.d.115-119, vol.1).

Consecvent, instanța de apel a apreciat ca fiind declarative argumentele

apelantului, precum că vinovăția inculpatei nu este probată, acestea fiind în

contradicție cu materialelor cauzei, fiind doar o metodă de apărare a inculpatei de a se

eschiva de la răspundere penală.

Or, din materialele cauzei este indubitabil faptul că, Vădănescu Lidia a atentat la

libertatea psihică a părții vătămate Cemîrtan Olga în scopul de a o influența psihic,

insuflându-i frica de a o lipsi de viață prin incendiere, stropind-o cu motorină și

arătându-i o cutie cu chibrituri, amenintând-o că-i va da foc, amenințare percepută ca

fiind reală de către Cemîrtan Olga, fiindu-i teamă pentru viața și sănătatea ei.

În aceste circumstanțe, inculpata a realizat latura obiectivă a infracțiunii, prin

amenințarea părții vătămate cu omor.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de apel a precizat că, Vădănescu

Lidia a realizat-o prin intenție directă, în scopul de a schimba conduita părții vătămate

de a acționa în interesul său.

La stabilirea categorie și termenului pedepsei, instanța de apel a indicat că,

prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75-77 Cod penal, ținând cont

de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin grave, că a fost

săvârșită cu intenției, de persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, că

circumstanțe care atenuează sau agravează răspunderea penală nu au fost stabilite,

precum și de influența pedepsei asupra corijării și reeducării inculpatului, și corect a

conchis că, corectarea inculpatei va putea fi atinsă prin aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe perioadă de

2

probațiune.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către avocatul Ciofu Ion în numele

părții vătămate, instanța de apel a stabilit că, nici partea vătămată și nici avocatul

acesteia, nu au prezentat probe incontestabile pentru determinarea cuantumului

prejudiciului material cauzat, motiv pentru care, acțiunea civilă în această parte

urmează a fi respinsă.

Cât privește prejudiciul moral, instanța de apel a menționat că, reieșind din

datele raportului de expertiză judiciară nr.139 din 05.07.2017, Cemîrtan Olga nu a

suportat suferințe fizice sau psihice, în urma acțiunilor inculpatei.

Mai mult, instanța de apel a precizat că partea vătămată nu a înaintat acțiunea

civilă nici în cadrul urmăririi penale și nici la faza judecării cauzei în prima instanță.

Totuși, instața de apel, potrivit bonului de plată Seria QL nr.276077, a stabilit că,

partea vătămată Cemîrtan Olga a suportat cheltuieli pentru asistență juridică în mărime

de 2000 lei, care urmează a fi reparate de către inculpată.

recurs ordinar avocatul Pascal Iuliana în numele inculpatei, care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Vădănescu Lidia

să fie achitată, invocând că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și greșit a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatei în comiterea faptei imputate; - probele din dosar vin în contradicție

cu sentința contestată; - instanța nu a avut în vedere expertiza medico-legală efectuată

în privința inculpatei, potrivit căreia, la aceasta se atestă excoriații la nivelul coapselor,

care confirmă declarațiile inculpatei; - sentința de condamnare se bazează pe

declarațiile martorului Vădănescu Petru, care este fostul soț al inculpatei, partea

vătămată Cemîrtan Olga fiindu-i amantă, pe declarațiile martorilor Bunăcale Daniela și

Bunăcale Călin, care sunt fiica și ginerele pretinsei părți vătămate; - instanța nu a ținut

cont și nu s-a expus asupra faptului că, anterior, între inculpată și ginerele părții

vătămate a existat un conflict; - cu referire la martorul Sudacevschi Rodica, aceasta a

indicat și a confirmat că i-a solicitat să-i aducă puțină motorină pentru a curăța periile

de vopsea; - instanța nu a indicat motivele pentru care a respins probele scrise ale

apărări și nu a reprodus declarațiile martorului Sudacevschi Rodica, nu le-a analizat și

apreciat separat, și în coroborare cu declarațiile inculpatei; - instanța de apel eronat a

dispus încasarea din contul inculpatei în beneficiul părții vătămate a cheltuielilor de

judecată pentru acordarea asisteței juridice, or aceste cheltuieli nu au fost invocate în

prima instanță, mai mult că partea vătămată, la acea etapă a judecării cauzei, nu a

beneficiat de un astfel de serviciu decât pentru o singură ședință.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

3

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, însă, analizând aceste temeiuri în

raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că, recurentul

nu a ținut cont de prevederile de art.430 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală și nu a

indicat argumentele puse la baza acestor temeiuri, or, întreg textul recursului se rezumă

la modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond, că probele administrate și

examinate în prezenta cauză penală, nu demonstrează vinovăția inculpatei de cele

incriminate și că în acțiunile ei nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.155 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul privind elementele

constitutive ale infracțiunii se încadrează în pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală.

Consecvent, analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în

recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Or, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Cu referire la hotărârile adoptate de către instanțele de fond, Colegiul penal

constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală,

judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de către

părți, a audiat inculpata, partea vătămată și martorii, a cercetat materialele administrate

de către organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv și care au

format convingerea instanței că, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiuni prevăzute

de art.155 Cod penal, a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția inculpatei

Vădănescu Lidia.

Probele indicate în decizia instanței de apel au fost examinate complet și

obiectiv, acestea demonstrează faptul comiterii de către inculpată a infracțiunii

incriminate, fiind corect apreciate de către instanța de apel.

Astfel, în urma examinării cererii de apel, instanța de apel întemeiat a

concluzionat despre existența elementelor componente ale infracțiunilor inculpatei,

inclusiv vinovăția acesteia, argumentând totodată, netemeinicia afirmației apelantului,

precum că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.155

Cod penal.

Complementar, Colegiul penal reiterează observația privind faptul că întreg

textul recursului se rezumă la modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și, în acest sens, menționează că aceste argumente nu se încadrează în niciun temei

dintre cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor

ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de

4

apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei

de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Având în vedere cele tratate supra, Colegiul penal reține că, contrar celor

afirmate de către recurent în recurs, instanța de apel s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate în apel, aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea

justă a ei, iar recursul, în situația respectivă, este declarativ și contravine faptelor

cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate corespunzător de către instanțele de

fond, conform art.314 și 414 Cod de procedură penală, care s-au pronunțat argumentat

și detaliat asupra lor.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în

cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual

penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Colegiul penal menționează că, în contextul expus, reiterarea de către instanța de

recurs a alegațiilor instanței de apel este inoportună, or, Colegiul penal le consideră

legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal, va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs

Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor

de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra existenței faptei și vinovăției inculpatei Vădănescu Lidia.

Cu referire la criticile aduse în recurs, privind dispunerea încasării din contul

inculpatei a cheltuielilor judiciare pentru asistență juridică, Colegiul penal menționează

că, acestea nu sunt întemeiate, or, serviciile de asistență juridică au fost prestate anume

pentru susținerea intereselor părții vătămate în apel și nu în fața primei instanțe, așa

cum afirmă recurentul.

Or, reieșind din materialele cauzei, contractul de asistență juridică a fost încheiat

la 24 ianuarie 2019, la aceeași dată fiind eliberat și mandatul avocatului, și bonul de

plată pentru prestarea acestui serviciu (f.d.60, 61 v.2), adică în timpul examinării

cauzei în ordine de apel.

Prin urmare, criticile recurentului ce vizează acțiunea civilă, nu sunt întemeiate.

Consecvent, făcând o analiză a argumentelor invocate în recurs în raport cu

apelul declarat și textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că, recursul

repetă textul apelului, argumentele expuse de către recurent fiind anterior invocate în

apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la

emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei, decizia instanței de apel

fiind în corespundere cu prevederilor art.394 Cod de procedură penală, fiind bine

argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal nu a constatat

existența vreunei grave erori de drept, care ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

5

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către

recurent nu este acceptabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

servi temei pentru instanța de recurs în vederea casării hotărârii contestate, din care

considerente, Colegiul penal va dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pascal Iuliana în

numele inculpatei Vădănescu Lidia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală în privința inculpatei Vădănescu

Lidia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 28 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

6