1ra-1152/2019 — art.151 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1152/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bodean Ina în numele inculpatului Butucencov Anatolii, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală

în privința lui

Butucencov Anatolii XXXXX, născut

la XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat

în s. XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.12.2017– 05.12.2018;

Instanța de apel: 09.01.2019–30.01.2019;

Instanța de recurs: 26.04.2019– 24.07.2019;

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Butucencov Anatolii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 4 ani.

S-a dispus încasarea de la A. Butucencov în beneficiul lui A. Lungu suma de 5 000

lei, cu titlu de prejudiciu moral.

la 07 iulie 2017, orele 1700, aflându-se pe terasa magazinului alimentar „Sîrbu Teiu nr.2”

situată în s. Bujor, r-nul Hîncești având scopul provocării leziunilor corporale, în urma

relațiilor reciproc ostile, intenționat i-a aplicat lui A. Lungu o lovitură cu pumnul în față,

după care l-a lovit de o urnă confecționată din cotileț, iar când partea vătămată a căzut la

podea i-a aplicat lovituri cu piciorul peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform

raportului de expertiză nr.206 „D” din 11.10.2017 vătămări corporale grave.

aplicată inculpatului, a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și în partea

cheltuielilor de judecată. Pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui A. Bucicovschi să-i fie

1

stabilită pedeapsa 7 ani privațiune de libertate cu încasarea de la acesta în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele motive:

- pedeapsa stabilită este prea blândă, la numirea căreia nu s-a ținut cont de prevederile

art.75Cod penal;

- la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal instanța de fond nu a ținut cont de

circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii și personalitatea celui vinovat;

- argumentele invocate de instanța de fond privind oportunitatea suspendării

executării pedepsei stabilite nu corespunde realității.

declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care, lui A. Butucencov recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa 5 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

deplină eficiență prevederilor art.art.6,7,61,75 Cod penal în raport cu prevederile art.90

Cod penal, respectiv nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat, stabilindu-i o pedeapsă la limita

minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat.

În continuare, Colegiul penal a relevat că instanța de fond și-a motivat soluția privind

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal pe aceleași circumstanțe atenuante (prezența unui

copil minor la întreținere, se caracterizează pozitiv), care au stat la baza concluziei privind

necesitatea stabilirii pedepsei la limita minimă prevăzută de art.151 Cod penal.

Astfel, cu referire la individualizarea executării pedepsei stabilite, Colegiul penal a

relevat că, în speță ținând cont de persoana inculpatului, care nu este la prima abatere,

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, este prea blândă și nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la numirea acesteia, nu a ținut cont

în deplină măsură de prevederile art.61 Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, nefiind apreciate la modul cuvenit

împrejurările cazului și persoana inculpatului.

În concluzie instanța de apel a menționat că reieșind din circumstanțele cauzei scopul

pedepsei penale, în speță poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse privative de

libertate pe un termen de 5 ani 6 luni.

Colegiul penal a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat

în beneficiul statului a sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, menționând la acest

capitol că, expertiza medico-legală a fost efectuată la indicația organului de urmărire

penală, în vederea stabilirii gravității și caracterului vătămărilor corporale.

Tot aici, s-a menționat că efectuarea expertizei a fost dispusă având la bază prevederile

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, în vigoare la acel moment, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se efectuează din contul

mijloacelor bugetului de stat.

I. Bodean în numele inculpatului, care invocând temeiurile de drept prevăzute la pct.6), 10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței,

invocând următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor care condiționează

2

individualizarea pedepsei, circumstanțe care au fost evaluate de către instanța de fond.

Astfel nu a luat în considerație că acesta se caracterizează pozitiv iar partea vătămată a avut

un comportament provocator față de inculpat fiind atinse interesele copilului său minor;

- nu a luat în considerație instanța de apel nici faptul că inculpatul regretă cele comise,

a indicat că este de acord să recupereze prejudiciul moral stabilit prin sentința primei

instanțe, are la întreținere 3 copii minori, iar partea vătămată a declarat că îl iartă și nu are

careva pretenții față de inculpat;

- hotărârea instanței de apel referitor la inoportunitatea aplicării prevederilor art.90 Cod

penal în privința inculpatului nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or instanța

de apel și-a fundamentat soluția doar pe faptul că A. Butcencov anterior a fost condamnat;

- în speță nu a fost stabilit nici un impediment legal prevăzut la art.90 alin.(4) Cod penal

care ar interzice aplicarea normei date;

- la stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de apel nu a relevat nici un argument

plauzibil care ar distorsiona concluzia instanței de fond vis-a-vis de pedeapsa stabilită și

modul de executare a acesteia.

acuzatorul de stat, a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat,

argumentând că motivele invocate de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept prevăzute la art.427 Cod de procedură penală, iar pedeapsa a fost

stabilită în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art.art.76-77

Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel doar în prezenta temeiurilor menționate de norma dată.

Colegiul penal constată, că în recursul declarat avocatul I. Bodean a invocat

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și când a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte, dar

critică decizia instanței de apel numai referitor la stabilirea pedepsei nefiind de acord

cu termenul stabilit, precum și cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal -

condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent Colegiul

penal, conchide că, temeiurile pentru recurs semnalate de autor, nu sunt aplicabile în

prezenta speță, instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

3

categoriei, termenului și modului de executare a pedepsei și-a argumentat soluția

adoptată, acordând deplină eficientă prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii

de individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin.(1)

art.75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele

ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În prezenta speță, instanța de apel just a conchis că prima instanță neîntemeiat și

nejustificat, fără a ține cont de gravitatea infracțiunii și urmările survenite i-a aplicat

inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia A.

Butucencov a fost recunoscut vinovat.

Astfel, ținând cont de faptul că sancțiunea art.151 alin.(1) Cod penal prevede

închisoare de la 5 la 10 ani, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită de instanța

de apel - 5 ani 6 luni închisoare se încadrează în limitele normei date, fiind capabilă să

restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.

Argumentul recurentului prin care se semnalează că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de faptul că inculpatul se căiește de cele comise, Colegiul penal îl

respinge ca fiind neîntemeiat și declarativ, or, din conținutul procesului verbal al ședințelor

de judecată nu rezultă că A. Butucencov să fi făcut careva declarații în acest sens. Totodată,

fiindu-i oferit ultimul cuvânt în instanța de fond, acesta a declarat „știu precis că nu l-am

adus eu în starea aceasta pe Lungu” (f.d.119), iar în instanța de apel a menționat „Solicit

respingerea apelului declarat de acuzatorul de stat, cu menținerea sentinței” (f.d.160). Prin

urmare din lucrările dosarului nu se constată că A. Butucencov s-ar fi căit de cele comise,

astfel că, instanța de apel la stabilirea pedepsei, nu a avut nici un temei de a reține în calitate

de circumstanță atenuantă – căința sinceră.

Alegațiile apărării precum că, instanța de apel nu a luat în considerație o altă

circumstanță atenuantă - lipsa oricăror pretenții din partea părții vătămate, Colegiul penal

le va respinge ca neîntemeiate, or, în speță nu s-a constatat că partea vătămată nu are nici o

pretenție față de inculpat. În acest context Colegiul penal reține, că din declarațiile părții

vătămate date în cardul instanței de fond acesta a menționat că are pretenții materiale față

de A. Butucencov solicitând să-i fie reparat prejudiciul moral cauzat în sumă de 5 000 lei

(f.d.121). Prin sentință s-a dispus încasarea prejudiciului moral de la inculpat în beneficiul

părții vătămate în sumă de 5 000 lei. În cadrul instanței de apel partea vătămată nu s-a

prezentat, iar cauza a fost examinată în lipsa acestuia. Careva probe care ar confirma că A.

Butucencov a recuperat părții vătămate prejudiciul moral instanței nu i-au fost prezentate.

Referitor la faptul că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul

că inculpatul are la întreținere 3 copii Colegiul penal relevă că, această circumstanță a fost

luată în considerație, fapt care i-a permis instanței de apel de a-i stabili lui A. Butucencov

pedeapsa aproape la limita minimă, or, cum s-a menționat mai sus - art.151 alin.(1) Cod

penal prevede închisoare de la 5 până la 10 ani.

4

Generalizând cele menționate mai sus instanța de recurs constată, că instanța de apel

ținând cont de personalitatea inculpatului care nu este pentru prima dată pe banca

acuzaților, nu a făcut concluzii respective și din nou a încălcat legea, săvârșind o infracțiune

gravă cu intenție, corect și întemeiat a ajuns la concluzia că corectarea lui A. Butucencov

poate avea loc doar prin izolarea acestuia de societate.

Ținând cont că inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea cu intenție a unei

infracțiuni grave pentru care i s-a stabilit pedeapsa 5 ani 6 luni închisoare Colegiul penal

constată, că în privința lui A. Butucencov nu pot fi aplicate prevederile art.90 alin. (1) Cod

penal. Conform normei de drept menționate, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a pedepsei pe un termen de probațiune, doar în cazul stabilirii pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani, pentru infracțiunile săvârșite cu intenție.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel a respectat

principiile generale de stabilire a pedepsei, concluziile căreia corespund circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și

individualizată conform prevederilor legale.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată că decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea soluției

contestate, precum și motivele adoptării ei, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod

de procedură penală. Argumentele recurentului invocate în acest sens sunt neîntemeiate,

decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile

art.394 Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

În consecință, instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de avocatul I. Bodean

în numele inculpatului A. Butucencov, prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

9.În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în numele

inculpatului Butucencov Anatolii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Butucencov Anatolii, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5