1ra-1002/2019 — art. 190 alin. 5; 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-1002/2019 — art. 190 alin. 5; 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1002/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Papuc Nicolae cu avocatul Vîrlan Ion, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Orhei /sediul Telenești/ din 30 martie 2018, în cauza penală privindu-

l pe

Papuc Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Papuc Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 190 alin. (5), 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i aplicate pedepsele:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal – 12 ani, sub formă de închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa și exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un termen de 4 ani;

- în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal – 2 ani, sub formă de închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilită lui Papuc

Nicolae, definitiv o pedeapsă sub formă de 13 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita

activități legate de administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un

termen de 4 ani.

Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a inclus parțial lui Papuc

Nicolae în termenul de pedeapsă durata pedepsei executată parțial, stabilită prin

1

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016, conform

căreia a fost condamnat la 12 ani 72 de zile închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita activități

legate de administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe termen de 5

ani, și s-a stabilit definitiv lui Papuc Nicolae, o pedeapsă definitivă sub formă de

14 ani și 6 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis cu

privarea de dreptul de a ocupa și exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe termen de 5 ani.

S-a încasat de la inculpatul Papuc Nicolae în folosul SC Climăuțanul – Agro

SRL în persoana lui Chiriac Victor prejudiciul material în sumă de 184 096,50 lei.

S-a încasat de la inculpatul Papuc Nicolae în folosul GȚ Chihai Alexandru în

persoana lui Chihai Alexandru suma de 295 882 lei.

S-a încasat de la inculpatul Papuc Nicolae în folosul lui Gundiuc Veaceslav

suma de 281 850 lei.

S-a încasat de la inculpatul Papuc Nicolae în folosul SC „Sumatragro” SRL în

persoana lui Josanu Virgiliu suma de 16 000 lei.

S-a încasat de la inculpatul Papuc Nicolae în folosul statului suma de 180 511

lei ce constituie impozitul pe venit aferent neachitat.

urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane necunoscute,

la 18 octombrie 2013, aflându-se într-o cafenea de la intersecția str. Cuza Vodă și

str. Independenței din mun. Chișinău, prezentându-se ca administrator al SC

„Miconin” SRL, profitând de faptul că a intrat în încrederea lui Josanu Virgiliu,

administrator al SC „Sumatragro” SRL, l-a convins pe acesta să încheie un contract

de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul SC „Sumatragro” SRL s-a obligat să

vândă 200 000 kg de porumb, iar cumpărătorul SC „Miconin” SRL urma să achite

prețul de 1.80 lei/kg și să achite plata contractuală în mărime de 100 % în termen

maxim de 72 de ore, din momentul recepționării bunurilor. În continuarea

acțiunilor criminale îndreptate spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,

Papuc Nicolae a primit la 22 octombrie 2013 și 23 octombrie 2013 în sat. Chițcanii

Vechi, raionul Telenești de la reprezentanții SC „Sumatragro” SRL porumb în

cantitate de 189 610 kg, pentru care din start nu avea intenția să se achite. Intrând

în posesia bunurilor indicate mai sus, Papuc Nicolae le-a însușit și s-a eschivat de

la achitarea sumei de bani pentru procurarea porumbului, cauzându-i părții

vătămate SC „Sumatragro” SRL daune în proporții deosebit de mari în sumă de

341 298 lei.

Tot el, urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane

necunoscute, la 19 octombrie 2013, aflându-se în sat. Climăuți, raionul Dondușeni,

prezentându-se ca administrator al SC „Miconin” SRL, profitând de faptul că a

intrat în încrederea lui Chiriac Alexei, directorul al SC „Climăuțanul-Agro” SRL,

2

l-a convins pe acesta să încheie un contract de vânzare-cumpărare, prin care

vânzătorul SC „Climăuțanul-Agro” SRL s-a obligat să vândă 100 000 kg de

porumb, 100 000 kg de floarea soarelui și 100 000 kg de soia, iar cumpărătorul SC

„Miconin” SRL urma să achite prețul de 4.45 lei/kg floarea soarelui și 7 lei/kg soia

și să achite plata contractuală în mărime de 100 % în termen maxim de 48 de ore,

din momentul recepționării bunurilor. În continuarea acțiunilor criminale

îndreptate spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, Papuc Nicolae a primit

la 19 octombrie 2013 în sat. Climăuți, raionul Dondușeni de la reprezentanții SC

„Climăuțanul-Agro” SRL floarea soarelui în cantitate de 41 370 kg, pentru care din

start nu avea intenția să se achite. Intrând în posesia bunurilor indicate mai sus,

Papuc Nicolae s-a eschivat de la achitarea sumei de bani pentru procurarea florii

soarelui, cauzându-i părții vătămate SC „Climăuțanul-Agro” SRL daune în

proporții deosebit de mari în sumă de 184 096,50 lei.

Tot el, urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, în urmă înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane

necunoscute, la 28 octombrie 2013, aflându-se în sat. Verejeni, raionul Telenești,

prezentându-se ca administrator al SC „Miconin” SRL, profitând de faptul că a

intrat în încrederea lui Chihai Alexandru, conducătorul GȚ „Chihai Alexandru”, l-a

convins pe acesta să încheie două contracte de vânzare-cumpărare, prin care

vânzătorul GȚ „Chihai Alexandru” s-a obligat să vândă 100 000 kg de floarea

soarelui și 200 000 kg de porumb, iar cumpărătorul SC „Miconin” SRL urma să

achite prețul de 4.30 lei/kg floarea soarelui și 2 lei/kg porumb și să achite plata

contractuală în mărime de 100 % în termen maxim de 72 de ore, din momentul

recepționării bunurilor. În continuarea acțiunilor criminale îndreptate spre

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, Papuc Nicolae a primit la 28

octombrie 2013 în sat. Verejeni, raionul Telenești de la reprezentanții GȚ „Chihai

Alexandru” floarea soarelui în cantitate de 39 940 kg și porumb în cantitate de 62

070 kg, pentru care din start nu avea intenția să se achite. Intrând în posesia

bunurilor indicate mai sus, Papuc Nicolae le-a însușit și s-a eschivat de la achitarea

sumei de bani pentru procurarea florii soarelui și porumbului, cauzându-i părții

vătămate GȚ „Chihai Alexandru” daune în proporții deosebit de mari în sumă de

295882 lei.

Tot el, urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane

necunoscute, la 19 noiembrie 2013, aflându-se în sat. Nucăreni, raionul Telenești,

prezentându-se ca administrator al SC „Miconin” SRL, profitând de faptul că a

intrat în încrederea lui Gundiuc Veaceslav, l-a convins pe acesta să încheie un

contract de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul Gundiuc Veaceslav s-a obligat

să vândă porumb, iar cumpărătorul SC „Miconin” SRL urma să achite prețul de

1.50 lei/kg și să achite plata contractuală în mărime de 100 % în termen maxim de

72 de ore, din momentul recepționării bunurilor. În continuarea acțiunilor

criminale îndreptate spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, Papuc

3

Nicolae a primit la 19 noiembrie 2013 și 20 noiembrie 2013 în sat. Nucăreni,

raionul Telenești de la Gundiuc Veaceslav porumb în cantitate de 187 900 kg,

pentru care din start nu avea intenția să se achite. Intrând în posesia bunurilor

indicate mai sus, Papuc Nicolae le-a însușit și s-a eschivat de la achitarea sumei de

bani pentru procurarea porumbului, cauzându-i părții vătămate Gundiuc Veaceslav

daune în proporții deosebit de mari în sumă de 281 850 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, după indicii calificativi: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de mai multe

persoane, în proporții deosebit de mari”.

De asemenea, prima instanță a reținut că, Papuc Nicolae, exercitând funcția de

administrator al SC „Miconin” SRL, cod fiscal X cu sediul în X, urmărind scopul

eschivării de la plata impozitelor în proporții deosebit de mari, prin ascunderea

obiectelor impozabile, pe parcursul anului 2013 a efectuat procurări de mărfuri pe

facturi fiscale în sumă totală de 1 253 553 lei, inclusiv la 22 octombrie 2013 și 23

octombrie 2013 de la SC „Sumatragro” SRL au fost procurate cereale în sumă de

341 298 lei, la 19 octombrie 2013 de la SC „Climăuțanul-Agro” au fost procurate

cereale în sumă de 184 096.50 lei, la 28 octombrie 2013 de la GȚ „Chihai

Alexandru” au fost procurate cereale în sumă de 295 882 iei, la 19 noiembrie 2013

și 20 noiembrie 2013 de la cet. Gundiuc Veaceslav au fost procurate cereale în

sumă de 281 850 lei, precum și altele, procurări de mărfuri care n-au fost declarate

organului fiscal. Potrivit notei Inspectoratului Fiscal de Stat Dubăsari din

06.06.2014 privind rezultatele controlului fiscal referitor la activitatea SRL

„Miconin” c/f X, s-a constatat că întreprinderea în anul 2013 a efectuat procurări

de mărfuri pe facturi fiscale în sumă totală de 1 253 553 lei, din care rezultă venit

impozabil în sumă de 1 504 263 lei, nefiind achitat impozitul pe venit aferent în

sumă de 180 511 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Respectiv, prin acțiunile sale intenționate, îndreptate spre eschivarea de la

achitarea impozitelor în proporții deosebit de mari, Papuc Nicolae, în calitate de

administrator al SC „Miconin” SRL, cod fiscal X, intenționat a încălcat prevederile

art. 8 alin. (2) lit. c) și d), Cod Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 din 24 aprilie

1997, potrivit cărora contribuabilul este obligat: să țină evidența contabilă conform

formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte organului

fiscal dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să asigure integritatea

documentelor de evidență contabilă în conformitate cu cerințele legislației.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 244 alin. (2) lit. b)

Cod penal, după indicii calificativi: „Evaziunea fiscală a întreprinderii, prin

tăinuirea obiectelor impozabile, care a condus la neachitarea impozitului în

proporții deosebit de mari”.

3.1 Procurorul în Procuratura raionului Telenești, Calugher Lilia, solicitând

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri

4

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Papuc Nicolae

să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5)

și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pe art. 190 alin. (5) Cod penal o

măsură de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani cu privarea de

dreptul de a ocupa și exercita activități legate de administrarea și gestionarea

banilor și bunurilor materiale pe termen de 3 ani și pe art. 244 alin. (2) lit. b) Cod

penal, a-i stabili o măsură de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani cu privarea de dreptul de exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe termen de 3 ani; conform prevederilor

art. 84 alin. (l) și alin. (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Papuc Nicolae definitiv o pedeapsă sub

formă de 13 ani închisoare în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a

ocupa și exercita activități legate de administrarea și gestionare a banilor și

bunurilor materiale pe un termen de 4 ani; conform prevederilor art. 84 alin. (4)

Cod penal, a-i include în termenul de pedeapsă durata pedepsei executate parțial,

stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016

conform căreia a fost condamnat la 12 ani 72 zile închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita

activități legate de administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe

termen de 5 ani și a-i stabili definitiv o măsură de pedeapsă sub formă de 18 ani

închisoare în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita

activități legate de administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe

termen de 5 ani, invocând că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că pedeapsa

definitivă este una prea blândă în coraport cu faptele comise de către acesta nefiind

una echitabilă, legală și individualizată. Careva circumstanțe care ar atenua

răspunderea inculpatului Papuc Nicolae nu au fost stabilite, acesta nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunilor incriminate, nu a restituit până la finalizarea

examinării cauzei penale prejudiciul cauzat părților vătămate, restituind doar

parțial prejudiciul cauzat SC „Sumatragro” SRL ( prejudiciu care a fost restituit

mai mult la insistența reprezentantului societății Josanu Virgiliu, decât aportul

propriu zis al inculpatului), nu a recuperat prejudiciul cauzat statului prin

neachitarea impozitului pe venit aferent în sumă de 180 511 lei. A mai invocat că,

Papuc Nicolae a fost condamnat prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 mai 2016 definitiv la 12 ani 72 zile închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita

activități legate de administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe

termen de 5 ani (menținută prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 13 decembrie 2016), inclusiv pentru comiterea unei infracțiuni din

categoria celor deosebit de grave – art. 190 alin. (5) Cod penal, astfel, prima

instanță aplicând în privința lui Papuc Nicolae o pedeapsă definitivă de 14 ani 6

luni închisoare nu a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, care au un caracter obligatoriu la individualizarea oricărei pedepse,

5

precum și de cele speciale, care se aplică în mod separat în funcție de situația

concretă stabilită în cauză.

3.2 Inculpatul Papuc Nicolae, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de

achitare în privința lui Papuc Nicolae, invocând că: vina lui Papuc Nicolae în cele

incriminate nu a fost dovedită, mai cu seamă s-a constatat lipsa în acțiunile

inculpatului a laturii obiective și subiective a infracțiunii de escrocherie.

Materialele cauzei atestă: de către inculpat nu au fost săvârșite acțiunile prevăzute

de dispoziția articolului respectiv, precum nu este identificat în acțiunile numitului

urmărirea scopului de a obține profit de la părțile vătămate, între inculpat și părțile

vătămate fiind instituite relații contractuale, clauzele cărora urmează a fi

îndeplinite în condițiile prevăzute de contractele respective, - obligațiuni

recunoscute de către inculpat. Urmărirea scopului de profit este o condiție

obligatorie pentru latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie. Sub aspectul celor

expuse relevante fiind declarațiile părților vătămate audiate în fața instanței, care

au confirmat faptul, precum că au încheiat tranzacții de livrare a mărfurilor cu SRL

„Miconin”, ulterior fiind somați și de faptul că persoana juridică SRL „Miconin” a

intrat în procedura de insolvabilitate, cât și de faptul vizavi de posibilitatea de a

interveni în procedura respectivă în calitate de creditori. Inculpatul a adus

explicații logice instanței de judecată referitor la neexecutarea obligațiilor față de

părțile vătămate și anume: în procesul de livrare a cerealelor procurate îndeplinea

rolul de transportator, în acest sens conlucrând cu SRL „Sabcob” și ISC „FFA

Trans Oil” SRL, astfel, marfa livrată de către părțile vătămate se transporta la

elevator (ISC FFA „Trans Oil” SRL) prin intermediul SRL „Sabcob”, care și

recepționa plata pentru marfa livrată. Costul pentru cerealele livrate, respectiv, erau

stabilite cu deducerea murdăriei, precum și cu deducerea umidității, care în anul

2013 s-a dovedit a fi foarte înaltă, - drept care, inculpatul, în urma tranzacțiilor de

livrare a cerealelor nu a obținut profitul preconizat la momentul încheierii

nemijlocite a contractelor de vânzare - cumpărare cu părțile vătămate. Lipsa

scopului de cupiditate în acțiunile inculpatului se confirmă și prin circumstanțele

stabilite pe epizodul cu partea vătămată Josanu Virgiliu. Astfel, în cursul judecării

cauzei, s-a stabilit negocierea prețului real de vânzare-cumpărare per kg de porumb

și anume cel de 1 leu și 50 de bani, dincolo de prețul de 1 leu 80 bani pentru kg de

porumb indicat în contractul de vânzare-cumpărare. Factura fiscală, prin care se

constată că porumbul a fost vândut către SRL „Trans Oil” cu prețul de 1 leu 70

bani, demonstrează cert că inculpatul, virând marfa către elevator, a acționat cu

scopul de a obține profit ca rezultat al activității de antreprenoriat. Mai mult decât

atât, declarațiile părții vătămate Josanu Virgiliu confirmă faptul, că Papuc Nicolae

a întreprins acțiuni de reabilitare a situației și prin achitarea sumei de 58 000 lei ca

și garanție în contul respectării prevederilor contractului, prin oformarea

contractului de fidejusiune din 30 decembrie 2013, prin oformarea garanției-

împrumut a sumei de 1000 euro ( 21 000 lei ), precum și prin actul de returnare a

6

mărfii din 13 ianuarie 2014 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1-13 din 18

noiembrie 2013, a recuperat, practic, integral suma datorată. Așa fiind, coroborarea

probelor și a mijloacelor materiale de probă acumulate în cadrul procesului penal

determină, că acțiunile cet. Papuc Nicolae nu întrunesc elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Codul penal pe motiv, că

nu sunt întrunite laturile obiectivă și subiectivă a acestei infracțiuni, or, se

stabilește a fi: Papuc Nicolae la momentul oformării tranzacțiilor nu a avut scopul

de a abuza de încrederea părților vătămate și ca urmare să obțină profit, prin

înșelăciune. La caz, se constatată fiind existența raporturilor juridice civile, unde

obligațiile contractuale sunt reglementate de legislația civilă și urmează a fi

soluționate de către instanța de judecată, iar pentru neexecutarea la timp sau

neexecutarea obligațiilor survenite din rapoarte juridice civile persoana nu poate fi

trasă la răspundere penală. În ceia ce privește episodul privind evaziunea fiscală,

prima instanța a reținut, că inculpatul Papuc Nicolae își dădea seama de caracterul

antisocial al faptelor sale și anume urmărind scopul eschivării de la plata

impozitelor în proporții deosebit de mari prin ascunderea obiectelor impozabile, a

prevăzut rezultatul faptelor sale și le-a urmărit prin săvârșirea acestor fapte, prin

urmare a săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției directe. Sub aspectul

învinuirii aduse, instanța de judecată a concluzionat asupra unei sentințe de

condamnare în lipsa unei constatări de încălcare fiscală a contribuabilului SRL

„Miconin” fixată într-un act de control fiscal sau o decizie fiscală, or, nota

inspectoratului fiscal de stat Dubăsari din 06 iunie 2014 constată că, întreprinderea

în anul 2013 a efectuat procurări de mărfuri, - drept care organul fiscal a dedus o

obligație fiscală, în lipsa estimării obligațiilor fiscale prin metode și surse indirecte

conform art. 189, 225 din Codul Fiscal. Declarațiile martorilor reținute sub

aspectul învinuirii aduse, nu sunt documente contabile, primare sau centralizatoare,

astfel încât nu pot constitui ca obiecte materiale la fapta prescrisă, iar învinuirea

adusă fiind una abstractă și formală. Mai mult decât atât, latura subiectivă a

infracțiunii de evaziune fiscală presupune determinarea obligatorie a vinovăției în

forma intenției directe. Pe cînd, materialele cauzei atestă lipsa în acțiunile

inculpatului a intenției prescrise, numitului, în urma perchezițiilor la domiciliu

fiindu-i ridicate de către organul de urmărire penală toate actele contabile a

întreprinderii. Urmare acestor circumstanțe, inculpatul fiind în imposibilitate de a

întreprinde careva acțiuni în vederea prezentării informației necesare către organul

fiscal.

2019, s-au respins ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Papuc Nicolae a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

7

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Papuc Nicolae a comis

infracțiunea imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de

către prima instanță prin prisma art. 190 alin. (5) și art. 244 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

La caz, instanța de apel a mai constatat o motivare amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului,

astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Potrivit jurisprudenței

CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță.

Instanța de apel a mai menționat că, probele acumulate și comportamentul

inculpatului Papuc Nicolae ulterior la încheierea contractelor de livrare a producției

agricole denotă faptul că inițial la semnarea acestora, ultimul nu a intenționat de a-

și onora cu bună credință obligațiunile contractuale, dar a acționat într-o manieră

de a le crea celor ce au livrat produsele cerealiere o reprezentare falsă a situației

materiale pe care o deține, pentru a-i determina să-i transmită benevol în

proprietate produse cerealiere. Ultimul nu a comunicat părților vătămate realitatea,

adică nu a adus la cunoștința acestora că societatea ce o administrează SRL

„Miconin” nu dispune de surse financiare, nu are careva venit care îi va da

posibilitatea reală de a-și executa în termen obligațiunile contractuale (faptul

nedispunerii de venituri, de mijloace financiare se dovedește și prin actele anexate

la cauza penală și anume darea de seamă prezentată la Inspectoratul Fiscal de Stat

Dubăsari pentru anii 2011, 2012 din care rezultă că firma nu a înregistrat careva

venituri). Se mai reține că după primirea producției agricole, deși inculpatul s-a

obligat să le achite acestora pentru cantitatea de produse livrată sumele necesare în

termen de 72 ore, într-un caz al contractului încheiat cu SC „Climăuțanu” SRL în

48 ore din momentul livrării, nu și-a executat obligațiunile contractuale, se

ascundea de părțile vătămate, evitând întâlnirile și dialogurile pe marginea litigiului

survenit. Totodată, până în prezent, pe o durată îndelungată de timp, inculpatul nu

și-a exercitat angajamentele asumate față de părțile vătămate și nu le-a achitat

pentru producția agricolă livrată benevol, sub influența înșelăciunii și abuzului de

încredere. Mai mult ca atât, din circumstanțele expuse, s-a stabilit faptul că,

inculpatul a acționat cu intenție determinată întru însușirea averii proprietarului și

8

trecerea în sfera personală patrimonială a foloaselor în proporții deosebit de mari,

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor

prejudiciabile, a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări.

Instanța de apel a indicat că, privind episodul în evaziunea fiscală, s-a reținut

că, inculpatul Papuc Nicolae își dădea seama cu siguranță de caracterul antisocial

al faptelor sale și anume urmărind scopul eschivării de la plata impozitelor în

proporții deosebit de mari prin ascunderea obiectelor impozabile, a prevăzut

rezultatul faptelor sale și le-a urmărit prin săvârșirea acestor fapte, prin urmare a

săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției directe. Mai mult ca atît, inculpatul

nu a achitat nici o sumă întru onorarea obligațiunilor contractuale asumate prin

contractele de vânzare-cumpărare prin ce condiționează un prejudiciu material adus

părților vătămate în proporții deosebit de mari. Astfel, ținînd cont de circumstanțele

specifice în care a fost comisă infracțiunea și specificul infracțiunii, instanța de

apel a reținut că motivele invocate, precum că, inculpatul Papuc Nicolae nu este

vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate, nu sunt fondate, devreme ce probele

prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de instanță au dovedit cu

certitudine că, inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate acestuia.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Vîrlan Ion împreună cu inculpatul, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei și

a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima

instanță, prin care inculpatul Papuc Nicolae să fie achitat, invocând:

- atât instanța de apel cât și prima instanță nu au dorit să i-a în considerare

motivele invocate de apărare și inculpat;

- vina în cele încriminate nu a fost dovedită, s-a constatat lipsa în acțiunile

inculpatului a laturii obiective și subiective a infracțiunii de escrocherie;

- privind evaziunea fiscală, nu sunt documente contabile, primare, astfel, încât

nu pot constitui ca obiecte materiale la fapta prescrisă;

- învinuirea adusă este abstractă și formală;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către

apărător și inculpat.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei instanței de apel

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția, s-a expus

9

asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de drept și

de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile inculpaților.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din alte motive decât cele invocate în

recurs, cu casarea deciziei instanței de apel în partea condamnării pe art. 244 alin.

(2) lit. b) Cod penal, și aplicării prevederilor 84 alin. (1), (2), (4) Cod de procedură

penală, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de apel Chișinău în alt

complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

10

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit menționează că recurenții, drept temei pentru declararea

recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

în sensul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, care în urma verificării

materialelor cauzei și a hotărârii atacate nu și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Referitor la acțiunile inculpatului care au fost încadrate conform prevederilor

art. 190 alin. (5) Cod penal, Colegiul penal lărgit a conchis că, instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept.

Temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, și motivele în susținerea acestui temei, Colegiul penal

lărgit a conchis că nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută

atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au

formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentului în sentința adoptată (f.d. 160 – 171 v. XI) și în decizia adoptată(f.d. 24

verso – 31 v. XII), pe care Colegiul penal lărgit le acceptă și le însușește, ce este

conform practicii CtEDO.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în privința

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, și pedeapsa stabilită în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, Colegiul lărgit le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Referitor la acțiunile inculpatului Papuc Nicolae, care au fost încadrate

conform art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal lărgit susține că, instanța

de apel menținând sentința, nu a supus verificării chestiunile de drept, cele ce țin

de următoarele aspecte: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

11

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate, or, Colegiul

penal lărgit conchide că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 10 Cod penal,

prevederile căruia sunt incidente în speța dată, în privința lui Papuc Nicolae, or,

prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 în vigoare din 17.08.2018, cuprinsul art. 244

alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost modificat, astfel, art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal,

din 17.08.2018 are deja alt cuprins și anume: „b) dacă suma cumulativă a

impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuției de asigurări sociale de

stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente

unui an fiscal depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate,

stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei”.

Colegiul penal lărgit statuează că, conform Hotărârii Guvernului Nr. 951 din

20.12.2012 „privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie,

prognozat pentru anul 2013” în anul 2013 salariu mediu pe economie a fost în

sumă de 3 850 lei, astfel, în aceste condiții, suma de 180 511 lei, în anul 2013

reprezenta aproximativ 47 de salarii medii pe economie, prin urmare, instanța de

apel greșit a menținut sentința primei instanțe privind încadrarea acțiunilor

inculpatului și condamnarea lui în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, în

situația de față se constată temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 13)

Cod de procedură penală – a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit ține să indice că, instanța de apel

greșit a menținut sentința și în partea stabilirii pedepsei definitive, or, urmează a fi

verificate corectitudinea aplicării art. 84 alin. (1), (2), (4) Cod penal, după aplicare

prevederilor art. 10 Cod penal în speța dată.

Colegiul penal lărgit mai invocă, că conform practicii CtEDO (cauza Adrian

Constantin vs România, hotărârea din 30.11.2011), s-a constatat încălcarea art. 6

CEDO, în cazul recalificării acțiunilor inculpatului în ultima instanță fără a fi pusă

în discuție cu participarea participanților la proces recalificarea acțiunilor

inculpatului și fără a-i oferi inculpatului timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea

în baza noii calificări(mai ușoare).

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, nu a ținut cont de toate circumstanțele expuse supra, a

examinat superficial apelurile și nu a motivat decizia pronunțată aplicând

prevederile art. 10 Cod penal, prin ce pe cale de consecință se atestă că, instanța de

apel a admis o eroare de drept, care a afectat soluția instanței, confirmându-se în

prezenta cauză temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de

procedură penală, în baza căruia decizia instanței de apel urmează a fi casată

parțial cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra tuturor motivelor indicate în apelurile

12

declarate și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar

declarat, să cerceteze și să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să – și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în

cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Papuc Nicolae cu

avocatul Vîrlan Ion, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 ianuarie 2019, în partea condamnării pe art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal și

aplicării prevederilor art. 84 alin. (1), (2), (4) Cod penal, în cauza penală privindu-l

pe Papuc Nicolae XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de

către Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia nu este supusă căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13