1ra-590/19 — Art. 264 alin. 1 Cp

1ra-590/19 — Art. 264 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-590/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

09 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai

2018, în cauza penală privindu-l pe

Berezovschi Marcel XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.09.2016 – 02.02.2018;

Instanța de apel: 07.03.2018 – 29.05.2018;

Instanța de recurs: 04.02.2019 – 09.07.2019;

A C O N S T A T AT :

Berezovschi Marcel a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de articolul 264 alin. (1) Cod penal din motivul că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

procurorul, a învinuit inculpatul Marcel Berezovschi, în fapt că, la data de 02

decembrie 2014, aproximativ la ora 23:20, în timp, ce se deplasa cu automobilul

de model „Renault Laguna”, cu n/î XXXXX, pe str. Lunca Bîcului din direcția

str.Varnița spre str.Uzinelor din mun.Chișinău, ajungînd la intersecția cu

str.Uzinelor, manevrând la dreapta n-a manifestat prudență sporită la trafic,

nerespectînd regulile de securitate a circulației rutiere și anume pct. 2 al

Regulamentului Circulației Rutiere care prevede, că în Republica Moldova

vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul circulației,

pct.42.3) al Regulamentului Circulației Rutiere care la fel prevede, că pe

drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție

este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus,

1

pct. 45.1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede, că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd cont permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, articolul

22 alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07 iuie 2007 „Privind siguranța traficului

rutier” stipulează: „Participanții la trafic sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic” și prin urmare, ieșind pe contrasens a

comis tamponarea în automobilul de model „Școda Octavia” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, condus regulamentar de conducătorul auto Boris Burca.

În rezultatul impactului, conform Raportului de expertiză medico-legală

nr. 1980/D din 04 septembrie 2015, cet. Boris Burca, i-a fost cauzat: fractura

bazei metatarsienilor II-III a plantei drepte, subluxație dorsală a metatarsienilor

IV-V, plagă contuză lacerată în regiunea frontală pe dreapta, entorsă și

întinderea de ligament a piciorului drept, care au putut fi cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății

de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatului în

baza articolului 264 alin. (1) Cod penal: încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către o persoană care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

corporală medie a integrității corporale unei persoane.

municipiului Chișinău (oficiul Principal) Ciobanu Valentina, prin care solicită

casarea totală a sentinței privind achitarea inculpatului din motivul ilegalității

ei. Pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Berezovschi M. să fie declarat vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și condamnat în

baza acestei legi, la amendă în mărime de 300 u. c., fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport. A încasa din contul inculpatului în beneficiul

statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 84 lei MD pentru efectuarea

expertizei medico-legale în privința părții vătămate, invocând următoarele

argumente:

- instanța de judecată a pus la baza sentinței de achitare, în primul rând,

declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vinovăția, a negat săvârșirea

infracțiunii, a depus declarații convenabile pentru el. Declarațiile inculpatului

au fost respinse prin probele acuzării, care au fost cercetate în ședința de

judecată, inclusiv: declarațiile părții vătămate Burcă Boris, martorilor:

Semeniuc Sergiu, Miriuța Ruslan. Instanța de judecată nu a dat o apreciere justă

și altor probe materiale cercetate în instanță, care de asemenea dovedesc

vinovăția inculpatului, cum ar fi: raportul de expertiză medico-legală nr.

1980/D din 04.09.2015, procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

2

rutier, schița accidentului rutier și tabelul fotografic al accidentului rutier

produs la data de 02.12.2014;

- examinând vizual fototabelul prezentat se observă că a/m are deteriorări

lipsind bara de protecție din față și din spate, farurile lipsesc. Prezența acestor

deteriorări este confirmată și prin declarațiile atât a părții vătămate, cât și a

martorilor. Este de menționat că prin ordonanța organului de urmărire penală a

fost dispusă expertiza auto-tehnică, însă conform procesului-verbal despre

imposibilitatea prezentării raportul de expertiză nr. 34/12/1-PV-805 din

26.02.2016, însă nu a avut loc fiindcă nu au fost prezentate spre examinare

mijloacele de transport. Vizavi de locul impactului, instanța de judecată a pus l-a

îndoială proba materială procesul - verbal de cercetare a locului accidentului

rutier, schița accidentului rutier și tabelul fotografic, deoarece inculpatul deși la

semnat are obiecții că nu au fost reflectate toate circumstanțele cazului, deși la

urmărirea penală acesta invoca că va prezenta probe, dar nu a prezentat nimic.

Inculpatul susține această versiune, deoarece în rezultatul impactului anume

automobilul lui s-a rotit cu partea din urmă spre mijlocul carosabilului, spre

contrasens, iar celălalt automobil nu s-a rotit. Deși martorii declară „ că a/m

„Școda” și „Renault” se aflau aproximativ la mijlocul carosabilului străzi

Uzinelor, mai mult pe partea carosabilului destinat circulației spre

com. Bubuieci. Partea din față a a/m „Școda” era poziționată pe contrasens.

Partea din față a a/m „Renault” era pe banda sa de deplasare spre Bubuieci

(cum s-a rotit a revenit la etapa inițială), iar partea din urmă a a/m „Renault”

staționa pe banda pe care de deplasa a/m „Școda” din com.Bubuieci;

- acuzarea consideră că cheltuielile de judecată suportate de către stat în

cauza penală de învinuire a lui Berezovschi Marcel urmează să fie încasate din

contul acestuia.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței

fără modificări.

declarațiile martorului Semeniuc S. și Miriuța R., rezultă că automobilele

implicate în accidentul rutier se aflau aproximativ la mijlocul carosabilului:

partea din față a automobilului de model „Skoda” se afla pe contrasens, iar

partea din față a automobilului de model „Renault” se afla pe banda sa de

circulație.

Analizând procesul – verbal de cercetare a locului accidentului rutier,

schița accidentului rutier și tabelul fotografic al accidentului rutier produs la

data de 02 decembrie 2014, cu implicarea unităților de transport: de model

„Renault Laguna”, cu numere de înregistrare XXXXX, condus de inculpatul

Berezovschi M. și „Skoda Octavia” cu numere de înregistrare XXXXX, condus de

partea vătămată Burca B., se constată poziționarea mijloacelor de transport

vizate după accidentul rutier, însă, fiind coroborate cu declarațiile inculpatului

și părții vătămate, nu rezultă date precise și clare care ar indica cu certitudine

3

că locul tamponării autoturismului este pe banda de circulație a autoturismului

condus de inculpat.

În atare situație, partea acuzării n-a prezentat suficiente probe care ar

demonstra cu certitudine pe care bandă a circulației a fost produs accidentul

rutier dintre automobilul de model „Renault Laguna” condus de inculpatul

Berezovschi M. și automobilul de model „Skoda Octavia” condus de partea

vătămată Burca B., or în cauză nu s-a efectuat lucrul necesar întru constatarea,

clarificarea și evaluarea circumstanțelor ce au importanță probatorie pentru

stabilirea cu certitudine a loculului exact al tamponării autoturismelor implicate

în accident.

Se remarcă, că organul de urmărire penală nu a întreprins măsurile

necesare pentru asigurarea conservării probelor (mijloacelor de transport

implicate în accidentul rutier) întru efectuarea expertizei auto-tehnice

trasologice privind interacțiunea autoturismelor, or, potrivit procesului – verbal

despre imposibilitatea prezentării raportului de expertiză din 26 februarie

2016, expertului nu i-au fost prezentate spre examinare mijloacele de transport

implicate în accidentul rutier.

Probatoriul administrat în cauză demonstrează doar faptul că a avut loc un

accident rutier, dar nu și vinovăția inculpatului în producerea acestui accident

rutier.

Învinuirea, precum că inculpatul a condus mijlocul de transport pe

contrasens, provocând accidentul rutier, se înfățișează sub forma unei poziții,

de ordin subiectiv, dat fiind că simplele afirmații, de genul dat, nu sunt

suficiente pentru a avea valoare probantă definitivă în sprijinul învinuirii.

Totodată, instanța de apel a reținut că, considerentele primei instanțe, sunt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, care

justifică soluția de achitare a inculpatului dată prin sentință.

A mai menționat instanța de apel că sunt nefondate și motivele ce vizează

cheltuielile judiciare în mărime de 84 lei, legate de efectuarea expertizei

medico–legale în privința părții vătămate Burcă B.

recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu,

prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în

cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii,

ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- divergențele în declarațiile părții vătămate se datorează perioadei de timp

îndelungate care a și determinat denaturarea unor anumite date, mai mult ca

atât urmărirea penală a fost suspendată din cauza inculpatului care se eschiva

de la prezentarea la organul de urmărire penală;

4

- instanța de judecată analizează doar divergențele stabilite în declarațiile

date de către partea vătămată, pe când acest fapt nu se atestă și în cazul

inculpatului;

- instanța nu a luat în calcul comportamentul inculpatului – conducător

auto cu stagiu din anul 1998, care neavând nici o leziune, după impact sub

pretextul că ceva s-a întâmplat cu telefonul, nu a sesizat organele competente.

Comportamentul agresiv al inculpatului confirmat atât de către partea

vătămată, cât și de martorii aflați la locul impactului. Inclusiv și faptul că

inculpatul la etapa urmării penale s-a eschivat de la organul de urmărire penală,

ca consecință fiind suspendată urmărirea penală;

- instanța a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării care demască acțiunile ilegale ale inculpatului, respectiv care

stabilesc adevărul;

- instanța de judecată neîntemeiat a respins solicitarea privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului.

respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiul de drept prevăzut de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

5

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă un temei de casare.

Prin urmare, Colegiul lărgit atestă că, argumentele recurentului sunt

întemeiate, iar concluziile instanțelor ierarhic inferioare cu privire la achitarea

inculpatului sunt pripite, nu corespund materialelor dosarului și sunt bazate

exclusiv pe declarațiile inculpatului, fără ca probele administrate în cauză să fie

apreciate fiecare în parte și în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și coroborării lor, instanțele inferioare prematur

ajungând la concluzia privind achitarea inculpatului Berezovschi Marcel, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea concluziilor sale, Colegiul lărgit reține, că de către instanțele

ierarhic inferioare probele acuzării au fost lăsate fără apreciere, instanțele

neexpunându-se asupra pertinenței, concludenței, utilității și coroborării lor,

totodată concluziile instanțelor inferioare se constată a fi bazate pe declarațiile

depuse de către inculpatul Berezovschi Marcel în cadrul cercetării judecătorești,

însă fără a fi apreciate în raport cu declarațiile acestuia depuse la data de 03

decembrie 2014 la solicitarea agentului constatator (f. d. 15, vol. I), unde a

declarat „cu schița întocmită și măsurile la fața locului am făcut cunoștință”, iar

în procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, la rubrica „cereri și

6

obiecții din partea persoanelor participante sau prezente” (f. d. 9, vol. I), nu a

indicat careva cereri și obiecții, lăsând de înțeles că este de acord cu schița

accidentului rutier întocmită de către agentul constatator imediat după

producerea impactului, pe când instanțele ierarhic inferioare, limitându-se să

descrie declarațiile inculpatului depuse în cadrul cercetării judecătorești

privind nerecunoașterea vinovăției privind comiterea infracțiunii de care este

învinuit, dat fiind faptul că nu este de acord cu schița întocmită de către agentul

constatator, apreciindu-le ca fiind veridice.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, au rămas fără

o apreciere cuvenită declarațiile martorilor Miriuța Rulsan și Seminiuc Sergiu

date sub jurământ, care au declarat că a/m „Skoda” și „Renault” se aflau

aproximativ la mijlocul carosabilului străzii Uzinelor, mai mult pe partea

carosabilului destinat circulației spre com. Bubuieci. Partea din față a a/m

„Skoda” era poziționată pe contrasens. Partea din față a a/m „Renault” era pe

banda sa de deplsare spre Bubuieci, iar partea din urmă a a/m „Renault”

staționa pe banda pe care se deplasa a/m „Skoda” din com. Bubuieci.

Astfel, Colegiul lărgit atestă faptul, că deși instanța de apel motivează în

soluția adoptată, precum că partea acuzării nu a prezentat suficiente probe care

ar demonstra cu certitudine pe care bandă a circulației a fost produs accidentul

rutier, iar declarațiile inculpatului corespund adevărului, nefiind clar totuși care

dintre declarațiile inculpatului sunt consecvente, concludente și care

coroborează cu întreaga sistemă de probe, cele depuse imediat după producere

accidentului rutier sau cele depuse în cadrul cercetării judecătorești, și cu care

sistemă de probe coroborează în situația în care instanța de apel ajunge la

concluzia de a menține sentința de achitare a inculpatului, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, Colegiul lărgit reține că potrivit art. 390 Cod de procedură penală

(1) Sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, în cazul în care instanțele

ierarhic inferioare au ajuns la concluzia achitării inculpatului din motiv că, fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, urmau să stabilească care

anume elemente ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal

lipsesc, însă reieșind din temeiul ales de achitare, se prezumă că atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au acceptat precum că anume din vina inculpatului

s-a produs accidentul rutier, însă în acțiunile sale lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii, fapt ce intră în contradicție cu motivarea achitării

inculpatului expusă în hotărârile adoptate.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul lărgit constată, că instanța de

apel, examinând cauza, nu a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură

7

penală și n-a respectat întocmai prevederile art. 414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, erorile de drept care se încadrează în cele prescrise de pct.

6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, respectiv confirmându-se

temeinicia recursului ordinar declarat de procuror.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează, că erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, de aceea decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 mai 2018 privindu-l pe Berezovschi Marcel XXXXX, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 08 august

2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

8