1ra-1387/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-1387/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1387/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Buga Sergiu xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, locuitor al xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

25.03.2019-18.04.2019;

03.06.2019-12.11.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

1.2 Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Buga

Sergiu, se învinuiește pentru faptul că, la 31 decembrie 2014, aproximativ ora 20.30,

conducând automobilul „BMW 318”, n/î xxxxx, deplasându-se pe str. Calea

Basarabiei, mun. Chișinău din direcția str. Haltei spre str. Tăbăcăria Veche și

ajungând la intersecția cu str. Tăbăcăria Veche, nu a manifestat prudență sporită la

trafic, nu a ținut cont de starea carosabilului pe timp de iarnă la momentul respectiv,

care era acoperit cu ghețuș și zăpadă, de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45 subpct.1) și 2) din Regulamentul

circulației rutiere, conform căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră; iar

în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

1

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, și ignorând cerințele pct. 3 din Regulamentul circulației

rutiere, conform căruia „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sunt provocate de circumstanțe iminente” și pct. 10.1) lit. b) din același regulament

conform căruia „Persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și

să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea

necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”, precum și prevederile art. 22

din Legea nr. 131 - XVI din 07.06.07 „Privind siguranță traficului rutier”, care în

alin. (4) lit. b) stipulează că „Participanții la traficul rutier sunt obligați să manifeste

un comportament care să asigure fluența și siguranță traficului, să nu pericliteze

siguranță unor alți participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului

înconjurător, proprietății publice sau private”, și ca urmare a comis tamponarea

pietonului Tcaciuc Semion, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta relativ

deplasării mijlocului de transport.

În rezultatul accidentului rutier, lui Tcaciuc Semion, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2D/7 din 18.03.2015, i-au fost cauzate vătămări

corporale grave, sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, excoriații, plăgi

contuze pe cap și față, revărsate sanguine în țesuturile moi epicraniene, hemoragii

subarahnoidiene, intraventriculare; traumă vertebro-medulară, ruptura totală a

capsulei, ligamentelor și discului intervertebral la nivelul C6 - C7 cu ruptura totală

a măduvei spinării și hemoragii difuze roșii-închise epi-subdurale, subarahnoidiene

și în țesuturile moi adiacente; traumă toraco-abdominală închisă, echimoză,

excoriații pe torace și abdomen, fracturi costale pe dreapta cu lezarea pleurei

parietale, ruptura articulației acromioclaviculare pe dreapta, fractură cominutivă a

scapulei drepte, contuzia pulmonilor, hemotorax pe dreapta (volum circa 300 ml),

ruptură de ficat, urme de sânge în cavitatea abdominală; trauma membrelor

superioare și inferioare, excoriații, echimoză, plăgi contuze pe membrul superior

drept, echimoză, plagă contuză pe membrul inferior drept, plagă contuză pe membrul

inferior stâng, fractură închisă, oblică a tibiei și fibulei drepte, fractura deschisă,

cominutivă a tibiei și fibulei stângi cu revărsate sangvine difuze roșii - închise în

țesuturile moi adiacente”, în urma căreia a survenit decesul victimei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în prevederile art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul

persoanei.

procuror în procuratura de circumscripție Chișinău, Lupașco Artur, solicitând

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b), 90 Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

2

probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

2.1 În susținerea apelului declarat procurorul a invocat, că instanța a dat o

apreciere juridică greșită atât circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, cât și

probelor examinate în cadrul cercetării judiciare, care dovedesc vinovăția

inculpatului.

2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Buga Sergiu a fost condamnat în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, de la reținere.

Pruteanu Natalia, în care a solicitat casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

februarie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de avocata Pruteanu Natalia,

casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie

2018, în privința inculpatului Buga Sergiu Vasile și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

procuratura de circumscripție Chișinău, Lupașco Artur și menținută fără modificări

sentința Judecătoriei Chișinău din 17 aprilie 2018, în privința lui Buga Sergiu.

ordinar de către acuzatorul de stat, procuror în procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin indicând temeiul prevăzut la art. 427 alin.1) pct.6) Cod

de procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

7.1 În motivarea recursului procurorul a indicat că, instanța de apel, nu a ținut

cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția cet. Buga Sergiu, în

mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea de stat, fără a fi

constatate încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat în mod superficial

aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate.

Astfel, în actul de învinuire este indicat din ce considerente partea acuzării

consideră că inculpatul Buga Sergiu a încălcat prevederile din Regulamentul

circulației rutiere și din Legea privind siguranța traficului rutier invocate, și anume

din cauza că, șoferul Buga Sergiu nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut

cont de starea carosabilului pe timp de iarnă la momentul respectiv, care era acoperit

cu ghețuș și zăpadă, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare

a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea

vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului.

3

Faptul că șoferul Buga Sergiu nu a manifestat prudență sporită la trafic nu a

ținut cont de starea carosabilului pe timp de iarnă la momentul respectiv, care era

acoperit cu ghețuș și zăpadă și nu a ținut cont la determinarea vitezei, se confirmă

prin probele cercetate în ședința de judecată.

Mai mult, indică acuzarea că, instanțele de judecată urmau să țină cont de

prevederile art. 66 pct. 8) Cod de procedură penală, că inculpatului Buga Sergiu i-a

fost explicat faptul că, are dreptul a refuza a face declarații, iar dacă va da declarații

acestea pot fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Reieșind din prevederile legii procesuale enunțate, declarațiile inculpatului

Buga Sergiu făcute în calitate de bănuit, învinuit in cadrul urmăririi penale, nu au

stat la baza învinuirii ci au fost folosite de către partea acuzării ca mijloc de probă.

Conform an. 24 alin. (2) Cod de procedură penală „Instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă in favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.”

Contrar acestei legi, instanța de judecată pune la baza sentinței declarațiile

martorului Lazări Vasile care nu a fost interogat în ședința de judecată și n-a fost

inclus în lista probelor prezentate de partea acuzării.

În aceiași ordine de idei acuzarea atestă și eroarea admisă de către instanța de

apel la administrarea probei cu martorul Lazări Vasile, prin ce a depășit prevederile

art. 328 Cod de procedură penală, în baza căruia a și renunțat apărarea la martorul

Lazăr Vasile

Relevă recurentul că, nu este clară poziția instanței de apel în baza căror

prevederi legale a admis demersul apărării și a audiat martorul Lazari Vasile în

situația în care partea apărării a renunțat la el, or norma procesuală expres prevede

că renunțarea exprimată decadă partea din dreptul a invoca pe viitor aceiași probă și

aceleași temeiuri.

Mai mult decât atât, analizând declarațiile martorului Lazări Vasile, făcute în

cadrul urmăririi penale, consideră greșit că acestea coroborează cu declarațiile

inculpatului și cu celelalte probe materiale. Reieșind din declarațiile martorului

Lazări Vasile și ale inculpatului Buga Sergiu din contra sunt vizibile contradicțiile.

Astfel, nu este clar cum instanțele de judecată coroborează declarațiile

inculpatul Buga Sergiu care a declarat că pietonul traversa strada de la stânga spre

dreapta, cu cele ale martorul Lazări Vasile care a declarat că aceiași persoană

traversa din fugă carosabilul din partea dreaptă spre stânga.

Nu este clar ce a avut în vedere instanța de judecată invocând faptul că pietonul,

la traversarea drumului, se afla în stare de ebrietate care în mod normal produce

intoxicație alcoolică gravă, adică cui și pentru ce produce intoxicație alcoolică gravă,

și care sunt consecințele.

De comun cu cele sus enunțate, acuzarea analizând schița accidentului rutier în

prezenta cauză a constatat că:

- accidentul s-a produs nemijlocit în apropierea intersecției dintre străzile

Tăbăcăria Veche și str. Ismail;

- în schița accidentului nu sânt indicate careva treceri de pietoni atît pînă la

intersecție cît și după;

4

- conform pct.114 pct. 2 al regulamentului Circulației rutiere, „în cazul în care

în limitele vizibilității (100-150 m) nu sânt treceri pentru pietoni sau intersecții, ei

pot traversa drumul numai după ce s-au asigurat că nu se apropie nici un vehicul,

efectuând trecerea pe traiectorie perpendiculară în raport cu marginea carosabilului”;

- acest fapt impunea inculpatului Buga Sergiu a manifesta o dexteritate sporită

și a lua măsuri mai prudente la trecerea intersecției vizate;

- mai mult ca atât, că în conformitate cu dispoziția pct.114 pct.3 al

Regulamentului „odată angajați în traversare, pietonii nu trebuie să încetinească

mersul sau să se oprească fără motiv”;

Mai mult ca atât, analizând planșa fotografică anexă la procesul - verbal de

cercetare la fața locului, este constatat faptul că:

- automobilul condus de inculpatul Buga Sergiu prezintă deteriorări ale farului

și aripii față stânga și a parbrizului în partea stânga;

- aceste deteriorări concluzionează că impactul cu pietonul decedat a avut loc

anume cu această parte a unității de transport;

- contrapunând deteriorările depistate la automobilul inculpatului cu locul

impactului (indicat de însuși inculpat) se constată că pietonul a fost accidentat în

momentul în care se afla la mijlocul pârții carosabile;

prin urmare, acest fapt infirmă versiunea inculpatului precum că pietonul a

ieșit/apărut brusc în fața automobilului său, deoarece:

- în primul rând lățimea străzii (conform schiței) este de 21,5 metri;

- locul impactului este situat la o distanță de 9,0 m de la acostament;

- pe carosabil era ghețuș, ceea ce exclude posibilitatea pietonului de a alerga pe

carosabil, mai mult ca atât brusc parcurge acea distanță de 9 metri de la acostament.

Toate aceste motive au fost aduse spre cunoștință instanței de apel și propuse

de acuzare a fi puse la baza deciziei pronunțate, motive însă de care nu a ținut cont

instanța și în mod nejustificat a respins apelul procurorului și a făcut o concluzie

greșită cu privire la circumstanțele în care a fost comisă fapta infracțională, precum

și vinovăția inculpatului.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art.414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

5

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

Conform art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

8.1. După cum rezultă din actele cauzei, prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, din 17 aprilie 2018, Buga Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece fapta

nu întrunește elementele infracțiunii

Procurorul declarând apel a solicitat casarea sentinței prin care Buga Sergiu a

fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal,

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. b), 90 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Instanța de apel judecând apelul procurorului l-a considerat nefondat, susținând

soluția adoptată de instanța de fond, de achitare a lui Buga Sergiu de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel în motivarea soluției adoptate a constatat că, la caz probatoriul

administrat nu dovedește vinovăția inculpatului în comiterea accidentului, ajungând

la concluzia de a menține în vigoare sentința de achitare a lui Buga Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, deoarece lipsește

legătura de cauzalitate dintre acțiunile lui Buga Sergiu și tamponarea părții vătămate

Tcaciuc Semion, adică fapta inculpatului nu întrunește elemntele infracțiunii

încriminate. Or, în opinia instanței de apel, situația de accident a fost creată și comisă

de către partea vătămată, care a pus în imposibilitate conducătorul auto de a evita

tamponarea.

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs, consideră că instanța

de apel, cercetând probele prezentate, nu le-a dat apreciere în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

6

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală care

vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în fapt și în

drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile

și probele apărării.

Rezumând situația de fapt, în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

penal atestă că, instanța de apel a dat o apreciere superficială probelor administrate

și anume:

- declarațiilor inculpatului care în ședința de judecată a declarat că, reieșind din

situația climaterică, starea carosabilului la acel moment care era acoperit cu ghețuș

și zăpadă se putea de circulat cu maximum 50 km/oră, pentru ca în caz de pericol

să poată opri automobilul, din care considerente mergea cu această viteză. Or, în

cadrul urmării penale (la 17.04.2015) în prezența apărătorului, inculpatul a declarat

că, recunoaște esența învinuirii (f.d.97 vol.1) și că se deplasa pînă a se produce

accidentul rutier cu viteza de 60 km/oră, carosabilul era acoperit cu zăpadă, strada

nu era luminată, din spatele autoturismului, care se deplasa din sens opus, a apărut

o persoană care se afla la distanța de aproximativ 2-3 metri în fața sa. Or, potrivit

prevederilor pct.45 subpct.1) și 2) din Regulamentul circulației rutiere, conform

căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră; iar în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, cerințele pct. 3 din Regulamentul circulației rutiere, conform căruia

„Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu

creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente” și pct. 10.1) lit. b) din același regulament conform căruia

„Persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum”, precum și prevederile art. 22 din Legea nr.

131 - XVI din 07.06.07 „Privind siguranță traficului rutier”, care în alin. (4) lit. b)

stipulează că „Participanții la traficul rutier sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranță traficului, să nu pericliteze

siguranță unor alți participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului

înconjurător, proprietății publice sau private”.

- raportul de expertiză auto tehnică nr.3221 din 25.03.2015, prin care a fost

stabilită concluzia că conducătorul automobilului de model „BMW 318”, cu n/î

xxxxx, nu dispunea de posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului prin

frânare, fiind pus la baza efectuării expertizei viteza de deplasare a automobilului în

7

momentul impactului din declarațiile conducătorului auto Buga Sergiu de 60 km/oră

(f.d.71).

Totodată, instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile martorului Lazări

Vasile, de care apărarea a renunțat în mod expres în prima instanță, potrivit

procesului - verbal al ședinței primei instanțe din 06.12.2017 (f.d.207 vol.1).

Instanța de apel, nu a analizat la modul cuvenit schița accidentului rutier,

potrivit căreia accidentul s-a produs nemijlocit în apropierea intersecției dintre

străzile Tăbăcăria Veche și str. Izmail unde lățimea străzii (conform schiței) este de

21,5 metri, locul impactului care este situat la o distanță de 9,0 m de la acostament,

pe carosabil era ghețuș, nu sânt indicate careva treceri de pietoni atât până la

intersecție cât și după, n-a dat răspuns la argumentele procurorului din apel, precum

că circumstanțele cauzei, constatate conform schiței accidentului rutier, impune

inculpatul Buga Sergiu a manifesta o dexteritate sporită și a lua măsuri mai prudente

la trecerea intersecției vizate, inculpatul încălcînd prevederile din pct.45 subpct.1) și

2) din Regulamentul circulației rutiere.

La fel, se menționează că a rămas fără apreciere și planșa fotografică anexă la

procesul - verbal de cercetare la fața locului, potrivit cărei automobilul condus de

inculpatul Buga Sergiu prezintă deteriorări ale farului și aripii față stânga și a

parbrizului în partea stânga.

Nu a dat răspuns instanța de apel nici la argumentul procurorului precum, că

șoferul Buga Sergiu nu a manifestat prudență sporită la trafic nu a ținut cont de

starea carosabilului pe timp de iarnă la momentul respectiv, care era acoperit cu

ghețuș și zăpadă și nu a ținut cont la determinarea vitezei, se confirmă prin probele

cercetate în ședința de judecată.

Tototdată, Colegiul penal lărgit reține că aceste raționamente au fost invocate

de către procuror și în instanța de apel, însă aceste motive au rămas fără răspuns,

argumente ce constituie fondul apelului și asupra căruia instanța de apel era obligată

să se pronunțe motivat, deoarece în viziunea procurorului, aceste motive ar putea

răsturna soluția adoptată de prima instanță și ar afecta temeinicia acestei hotărâri.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia

referitor la menținerea sentinței, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între cele reținute

de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul

probator o susține.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu

concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și faptul

că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în cumul confirmă

în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate și consideră că

acțiunile acestuia urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 264 alin.(3) lit. b)

Cod penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

Deci, Colegiul notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta

cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra

motivelor decisive invocate de apelant și nu este suficient doar a prelua motivele

8

hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii

temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea

lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

În concluzie, Colegiul penal lărgit constată că hotărârea contestată nu cuprinde

motive pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, eroare de drept cuprinsă de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță, deoarece eroarea dată nu poate fi corectată de instanța de

recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Buga Sergiu xxxxx și dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

9