ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 26.07.2019

1ra-1347/2019 — art. 175 CP

HOTĂRÂRE

26.07.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 175 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

1ra-1347/2019 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1347/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 21

decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

februarie 2019, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Valentina Bradu, de avocații Oleg Cojocari și Lilian Maliga, în numele inculpatului

Brînzan Anatolie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.01.2018 – 21.12.2018,

instanța de apel: 16.01.2019 – 13.02.2019,

instanța de recurs: 29.05.2019 – 03.07.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 21 decembrie 2018, Brînzan

Anatolie a fost condamnat în baza art. 175 Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, începând din 21.12.2018.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului în sumă de 5586 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că la 14 aprilie 2017, orele 16.00-18.00,

inculpatul Brînzan A., aflându-se la domiciliul din XXXXXX, XXXXXX,

având scopul satisfacerii poftei sexuale, fiind conștient de faptul că prin acțiunile sale

săvârșește acte ilegale cu caracter sexual, cu intenție directă, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, fiind în stare să înțeleagă că acțiunile lui pot

duce la deformarea personalității victimelor, știind cu certitudine că minorele XXXX

și XXXXXX nu au împlinit vârsta de 16 ani, având împlinită vârsta de 7 și,

respectiv 10 ani, a săvârșit față de acestea acțiuni perverse exprimate prin exhibare,

propunându-le să le arate membrul sexual viril, discuții cu caracter obscen și cinic

despre raporturi sexuale, solicitând de la victime să facă sex cu el și să-i arate

organele genitale, precum și constând în atingeri și săruturi indecente și punerea la

dispoziția lor pentru vizionare a imaginilor video cu caracter pornografic.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că XXXXX a

fost la el acasă de vreo 3-4 ori, iar XXXXX venea mai des și stăteau câte 4-5 ore la

joacă. De fiecare dată când plecau le dădea bani să-și cumpere înghețată, altfel copiii

nu voiau să plece acasă. Faptele care i se incriminează nu corespund adevărului,

acestea nu au avut loc.

Totodată, vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile părților vătămate, ale

martorilor, precum și probele scrise, anexate la materialele cauzei, inclusiv:

procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui Brînzan A. din 19.04.2017, în

cadrul căreia a fost ridicat blocul sistem al calculatorului ce aparține acestuia;

procesul-verbal de examinare a blocului sistem al calculatorului ce aparține lui

Brînzan A. din 10.05.2017, în cadrul căruia a fost ridicat un fișier video și plasat pe

un CD pentru vizualizare, precum și print-screen-urile obținute în cadrul examinării;

încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 25.04.2017, prin care s-a declarat legală

percheziția efectuată la domiciliul lui Brînzan A.;

ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală -

blocul sistem al calculatorului lui Brînzan A.;

raportul de expertiză judiciară nr. 374 din 24.11.2017 asupra stării psihice și

psihologice a părții vătămate minore XXXXX, fiind indicat în concluzii că în trecut și

în prezent, aceasta nu a suferit și nu suferă de careva maladie psihică sau tulburări

psihice și este fără dereglări psihice. Conform stării psihice, partea vătămată minoră

este capabilă de a percepe și reproduce adecvat evenimentele corespunzător vârstei

sale;

raportul de expertiză judiciară nr. 372 din 27.11.2017 asupra stării psihice și

psihologice a părții vătămate minore XXXXXX, fiind indicat în concluzii că în

trecut și în prezent, aceasta nu a suferit și nu suferă de careva maladie psihică sau

tulburări psihice și este fără dereglări psihice. Conform stării psihice, partea vătămată

minoră este capabilă de a percepe și reproduce adecvat evenimentele corespunzător

vârstei sale. Tabloul clinic psihologic al expertizatei minore determină deplina

capacitate de a percepe, memora și reproduce adecvat circumstanțele cazului cercetat;

raportul de expertiză judiciară nr. 373 din 27.11.2017 asupra stării psihice și

psihologice a martorului minor XXXXXX, fiind indicat în concluzii că în trecut și în

prezent, acesta nu a suferit și nu suferă de careva maladie psihică sau tulburări psihice

și este fără dereglări psihice. Conform stării psihice, minorul este capabil de a

percepe și reproduce adecvat evenimentele corespunzător vârstei sale. Tabloul clinic

psihologic al minorului determină deplina capacitate de a percepe, memora și

reproduce adecvat circumstanțele cazului cercetat.

Astfel, partea vătămată minoră XXXXXX a declarat că, s-a întâlnit cu XXX și

XXXX lângă poarta inculpatului. Acesta i-a invitat în ogradă să se joace. Era liniștit

și pozitiv, apoi le-a propus să intre în casă, să se joace la calculator. Ea a deschis

calculatorul și privea desene animate. În acest timp, inculpatul a sărutat-o și a

mângâiat-o. Întâi, inculpatul a vorbit cu ea, apoi cu XXXX. După, a dus-o în altă

cameră și i-a spus că dacă va face sex cu el, îi va cumpăra de toate, iar ea a refuzat.

Același lucru, inculpatul i l-a propus și XXXX. El i-a cerut să arate organele genitale,

spunând că i le va arăta și el. A încercat să o sărute la ureche, i-a atins pieptul și a

sărutat-o pe burtă. În acest timp, XXXXX se afla în altă odaie, la calculator. Apoi, a

trimis-o pe ea la calculator și a chemat-o pe XXXXX. S-au aflat acolo timp de 40-50

minute. A auzit cum îi cerea să arate organele genitale. Apoi s-au întors în odaia în

care se afla calculatorul, inculpatul le săruta și le atingea. Le-a întrebat dacă le plac

băieții și dacă au privit filme cu sex, apoi le-a arătat poze cu persoane dezbrăcate.

Sanda era alături, inculpatul le săruta și le atingea pe ambele. Când inculpatul a urcat

la etajul doi, ea a mers la ușa de la intrare, însă era încuiată și nu a putut să o descuie.

S-au aflat în casă vreo 3-4 ore, iar când îi spuneau inculpatului că vor să plece, acesta

nici nu le auzea. Ulterior, în timp ce acesta se afla la etajul doi, au găsit ușa din

spatele casei și au fugit. Erau speriate, l-au luat pe fratele XXXX care era în ogradă și

au mers acasă. Inculpatul le-a cerut să nu spună nimic părinților, însă ea i-a povestit

totul mamei. În timp ce se întorceau acasă, XXXX i-a povestit că inculpatul a ținut-o

în brațe, o atingea și o săruta, dar nu așa cum o săruta mama ei.

Partea vătămată minoră XXXXX a comunicat că a fost în ospeție la inculpat cu

fratele său, apoi a venit și XXXXXX. Au fost de două ori la el, însă prima dată acesta

nu le-a făcut nimic. Inculpatul le-a chemat în ogradă și ea a intrat să se joace cu

mașinile, apoi a venit și XXXXX și a intrat împreună cu aceasta în casă, iar băieții au

rămas afară. S-au aflat în odaia în care era calculatorul și XXXXXX a inclus desene

animate la calculator. În acest timp, inculpatul a vrut să le sărute pe burtă, dar ele au

fugit. Acesta nu o lăsa în pace și i-a spus că dacă-i permite să o sărute pe burtă, îi

cumpără ce dorește ea, însă ea a refuzat. Ulterior, inculpatul le-a dus în dormitor și le-

a cerut să-i arate organele genitale, dorind să le arate și el ceva. Le-a întrebat dacă vor

să vadă organul lui genital, dar ele au spus că nu. Le-a sărutat pe ambele pe obraz și

burtă. A luat-o în brațe, a pus-o pe pat, a sărutat-o pe față și burtă, ea îl împingea și

cerea să o lase în pace. Le-a arătat la calculator prostii, cu fete și băieți dezbrăcați și

ea a închis ochii. Voiau să meargă acasă, au ieșit pe ușa din spatele casei, din

bucătărie. A încercat să le prindă, când ele ieșeau pe ușa din spate și le-a spus să mai

vină la el.

Martorul minor ocular, XXXXXX a confirmat declarațiile părților vătămate,

relatând că inculpatul le-a propus fetelor să intre în casă, că vrea să le arate ceva. Au

stat în casă mai mult de o oră, iar când au revenit, au povestit despre comportamentul

respectiv al inculpatului.

Martorul minor XXXXX a dat declarații similare, adăugând că l-a văzut pe

inculpat în pat, îmbrățișând părțile vătămate.

Cererea apărării privind excluderea din dosar ca fiind inadmisibilă și

neadmiterea ca probă a procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017,

este neîntemeiată deoarece actul contestat nu contravine prevederilor art. 251 Cod de

procedură penală, iar, pe parcursul urmăririi penale, inculpatului i-a fost explicat

dreptul de a fi asistat de apărător, el beneficiind de acest drept.

Potrivit art. 295 Cod de procedură penală, cererile înaintate după ce s-a luat

cunoștință de materialele urmăririi penale se examinează de către procuror în termen

de cel mult 15 zile, prin ordonanță motivată se dispune admiterea sau respingerea lor

și, în termen de 24 de ore, se aduc la cunoștință persoanelor care le-au înaintat. În

cazul în care procurorul dispune admiterea cererilor, dispune, totodată, în cazurile

necesare, și completarea urmăririi penale, indicând acțiunile suplimentare care vor fi

efectuate, și, după caz, transmite dosarul organului de urmărire penală pentru

executare, cu stabilirea termenului executării. După completarea urmăririi penale,

materialele suplimentare de urmărire penală se prezintă în modul prevăzut în art. 293.

Respingerea de către procuror a cererii sau a demersului nu privează persoana care le-

a înaintat de dreptul de a le înainta ulterior în instanța judecătorească.

Astfel, la 26.12.2018 a fost întocmit procesul-verbal cu privire la prezentarea

materialelor de urmărire penală, semnat de inculpat și apărătorul O. Cojocari și,

contrar prevederilor art. 295 Cod de procedură penală, nu a fost înaintată nici o cerere

cu privire la efectuarea cărorva acțiuni ce vizează procesul-verbal de examinare a

obiectului din 10.05.2017, prin care a fost cercetat blocul de sistem de calculator,

ridicat în cadrul percheziției la domiciliul inculpatului.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 175 Cod penal, ca

acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu

a împlinit vârsta de 16 ani, constând în discuții cu caracter obscen și cinic purtate cu

victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe la

spectacole pornografice, precum și alte acțiuni cu caracter sexual.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante, cele agravante fiind – săvârșirea infracțiunii cu bună-știință

asupra unui minor, săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate,

concluzionând ca fiind rațională aplicarea inculpatului unei pedepse cu 4 ani

închisoare.

Totodată, instanța a statuat că solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor

judiciare este fondată pe faptul că expertizele psihiatrice au fost efectuate la

solicitarea apărării, iar statul a suportat cheltuieli în sumă de 5586 lei.

Însă, aceste expertize au fost dispuse de către organul de urmărire penală

pentru a constata circumstanțele infracționale, constituind o măsură obligatorie ce

ține de administrarea probelor și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

acuzării.

Astfel, cheltuielile judiciare solicitate de acuzare sunt necesare pentru

efectuarea expertizelor și constituie cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar

normele procedurale nu prevăd achitarea cheltuielilor judiciare în asemenea caz din

contul inculpatului.

Procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi, Alexei Stăvilă, a declarat

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

din contul inculpatului să fie încasate cheltuielile judiciare în sumă de 5586 lei.

Apelantul a invocat că obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare

este principală și integrală or, săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului, iar obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, fiind una integrală și incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de instanța de fond.

La stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi

revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi

penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile

judiciare.

3.1. A declarat apel și avocatul Oleg Cojocari, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că sentința de condamnare este bazată pe presupuneri,

nefiind efectuată o analiză amplă a probelor.

Or, instanța de fond a transpus conținutul declarațiilor părților vătămate și ale

martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, inclusiv martorii apărării și a

concluzionat că vinovăția inculpatului a fost probată prin declarațiile acestora,

creându-se impresia că vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile martorilor

apărării, aceasta fiind o concluzie eronată a instanței de fond.

Învinuirea înaintată inculpatului de bazează doar pe declarațiile părților

vătămate minore, care nu sunt confirmate prin alte probe.

Apărarea a solicitat excluderea din dosar ca fiind inadmisibilă și neadmiterea

ca probă a procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017, care a fost

obținut cu încălcarea dreptului la apărare a bănuitului, iar instanța de fond, fără a-și

argumenta concluzia, a indicat că actul contestat nu contravine prevederilor art. 251

Cod de procedură penală.

Însă, în cuprinsul procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017

lipsește identitatea și competența specialistului Terescenco A., domiciliul lui și

relațiile în care se află acesta cu persoanele care participă la acțiunea respectivă,

precum și lipsa documentelor ce confirmă calificarea lui de specialist respectiv pentru

a fi apreciată obiectiv capacitatea lui, după cum prevede art. 87 Cod de procedură

penală, ignorând norma legală și a legiferat un act procesual vădit ilegal.

Or, conform procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017,

întocmit de către OUP IP Anenii Noi, Turcuman C. s-a stabilit că la examinarea

blocului de sistem a calculatorului ridicat, nu a participat bănuitul Brînzan A.

Pe lângă aceasta, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 6§3 CEDO, deoarece până la efectuarea cărorva acțiuni procesuale

nu i-a fost explicat de către colaboratorii de poliție dreptul de a beneficia de asistență

juridică or, lipsa unei mențiuni despre explicarea acestor drepturi procesuale

echivalează cu nerespectarea procedurii și încălcarea flagrantă a drepturilor

procesuale ale acestuia, care avea statut de bănuit și urma să beneficieze de toate

garanțiile procesuale.

Respingerea cererii apărării pe motiv că la etapa prezentării materialelor de

urmărire penală nu a fost înaintată o asemenea cerere este nefondată, deoarece

potrivit art. 95 alin. (2) Cod de procedură penală, chestiunea admisibilității datelor în

calitate de probe o decide organul de urmărire, din oficiu sau la cererea părților, sau

instanța de judecată, părțile fiind în drept, în toate cazurile, de a invoca necesitatea

verificării anumitor probe.

În același timp, instanța eronat a considerat ca probă un fișier video plasat pe

un CD pentru vizualizare și print-screen-urile obținute în cadrul examinării, acestea

nefiind anexate la cauza penala ca documente sau ca corpuri delicte. Or, lipsa unei

ordonanțe privind modalitatea de includere în dosarul penal a CD-ului și print-screen-

urilor echivalează cu nerespectarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de

procedură penală și inadmisibilitatea probei, nefiind emisă vreo ordonanță de

recunoaștere ca mijloc material de probă a print-screen-urilor de la f.d. 117-123 și a

CD-ului.

La fel, concluzia de condamnare a inculpatului se întemeiază, inclusiv pe un

CD cu înregistrarea video a unor imagini video cu caracter pornografic, invocat ca

probă ce dovedește vinovăția acestuia. Însă, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, nu s-a reprodus și cercetat imaginea de pe acest CD, iar în cadrul urmăririi

penale, acest CD nici nu a fost anexat la dosar ca probă.

Totodată, instanța de fond, contrar prevederilor art. 370 alin. (1) Cod de

procedură penală, a audiat martorul XXXXXX în prezența martorului XXXXXX.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, cercetând probele administrate,

prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității a stabilit

corect situația de fapt, încadrând juridic corect faptele inculpatului în baza art. 175

Cod penal, ca acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente,

discuții cu caracter obscen și cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale,

punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter pornografic.

Pe lângă aceasta, cheltuielile judiciare solicitate de acuzare au fost necesare

pentru efectuarea expertizelor și constituie cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate urmând a fi trecute în contul statului

or, normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor

judiciare în asemenea caz.

Poziția inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în săvârșirea

infracțiunii, potrivit art. 21 Cod de procedură penală, se apreciază ca libertatea de

mărturisire împotriva sa or, au fost administrate suficiente probe care dovedesc

vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate.

Ca probe ce dovedesc dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului, instanța a

reținut ca declarațiile părților vătămate minore, date în condițiile art. 1101 Cod de

procedură penală, care se apreciază ca fiind veridice, plauzibile, coerente și

consecvente.

Potrivit rapoartelor de expertiză judiciară efectuate asupra stării psihice și

psihologice, efectuate în privința părților vătămate minore, s-a stabilit că acestea sunt

capabile de a percepe și reproduce adecvat evenimentele corespunzător vârstei lor.

Astfel, părțile vătămate minore indică că inculpatul „o sărută și o mângâia”, „i-

a spus că dacă face ce vrea el, o să-i cumpere de toate”, „când i-a propus să facă sex

cu el, spunându-i că îi va cumpăra de toate, ea a refuzat, apoi el s-a dus la Sanda și i-

a spus ceea ce i-a spus și ei”, „el era îmbrăcat și i-a propus să-i arate păsărica,

zicându-i că dacă ea o arată, îi arată și el”, „el a încercat cu buzele să o sărute le

ureche, i-a pus mâna la sâni, iar la buric a sărutat-o”, „el încerca să o cuprindă, să o

sărute, iar aceasta se ferea”, „el a încercat cu buzele să o sărute, i-a pus mâna la sâni,

a stat cu el vreo 1-25 minute”, „a întrebat-o dacă iubește băieții și acesta i-a spus că

nu, le-a întrebat dacă au privit filme cu sex și le-a arătat poze”, „arătându-le unde este

o poponeață și era dezbrăcată cineva”, „le-a întrebat dacă privesc filme cu prostii și

ele au spus că nu privesc”, „le-a spus să nu zică nimic părinților”.

Or, declarațiile părților vătămate minore coroborează cu declarațiile martorului

minor XXXX, care a confirmat că inculpatul le-a spus acestora să intre în casă și ele

au refuzat. Apoi, le-a chemat că vrea să le arate ceva și ele au intrat în casă, unde s-au

aflat mai mult de o oră. Le-a întrebat ce au făcut în casă, însă ele nu i-au spus nimic.

Fetele fugeau, iar inculpatul mergea încet și nu a ieșit în drum. Ele au fugit o bucată

de drum, apoi s-au oprit și l-au așteptat. El a înțeles ce au făcut fetele în casă, și

anume că inculpatul le-a propus să îi arate organele genitale și el le va cumpăra de

toate.

Declarațiile părților vătămate minore coroborează și cu declarațiile martorului

minor XXXXXX, care a indicat că fetele se jucau cu mașina, XXX și-a cerut voie să

se joace la calculator, însă inculpatul nu i-a permis. Fetele și-au cerut voie și lor le-a

permis și acestea au intrat în casă. Inculpatul era pe pat, când fetele l-au cuprins, însă

nu a spus nimic când acestea l-au îmbrățișat.

În cadrul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului s-a dispus ridicarea

blocului sistem al calculatorului ce îi aparține acestuia și, fiind examinat acest bloc, s-

au depistat fișiere video cu caracter pornografic.

Afirmațiile apărării că instanța de fond a pus la baza concluziei de condamnare

a inculpatului declarațiile martorilor apărării Rață L., Rață S. și Nistor S. sunt

nefondate or, potrivit art. 24, 27, 349 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

judecată urma să cerceteze, să verifice și să aprecieze atât probele acuzării, cât și cele

ale apărării, în urma cărora urma să pronunțe o sentință de achitare sau de

condamnare.

Astfel, indicarea în partea descriptivă a sentinței a probelor apărării, împreună

cu cele ale acuzării, nu semnifică că instanța de fond și-a întemeiat sentința de

condamnare în baza probelor administrate de apărare, ci indică la faptul că a respectat

obligația de apreciere a probelor în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală și în baza principiului aprecierii probelor în conformitate cu propria

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, fără a se

manifesta în favoarea acuzării sau a apărării, în rezultat, stabilind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, apărarea consideră că martorii Rață L., Rață S. și Nistor S. au

comunicat date care caracterizează părțile vătămate minore, ce reprezintă probe ale

comportamentului, din declarațiile cărora se poate conchide asupra modului de viață

și comportamentul în afara familiei a părților vătămate minore, însă martorii nu au

relatat careva fapte din partea inculpatului, din care ar rezulta că acesta ar fi întreprins

careva acțiuni cu caracter sexual pervers față de minore, instanța de fond ilegal și

nemotivat apreciindu-le ca probe ce dovedesc vinovăția acestuia.

Însă, reieșind din vârsta părților vătămate și specificul infracțiunii imputate

inculpatului, este inadmisibilă formarea unor ipoteze privind ilegalitatea sau

imoralitatea acțiunilor părților vătămate.

La fel, este irelevantă afirmația avocatului că martorii apărării Rață L., Rață S.,

Nistor S., Diaconu V., Țiganu M. și Brînzan I. nu au relatat despre careva fapte din

partea inculpatului care ar indica că el a întreprins acțiuni cu caracter sexual pervers

față de minore or, acești martori sunt persoane cointeresate de a da declarații în

favoarea inculpatului, cele relatate de ei neavând tangență directă cu cele imputate

acestuia și care nu disculpă acțiunile lui.

Or, faptul că martorii nu au relatat despre careva fapte din partea inculpatului

care ar indica că el a întreprins acțiuni cu caracter sexual pervers față de minore nu

semnifică inexistența faptei infracționale, în contextul în care părțile vătămate minore

au indicat direct despre acțiunile acestuia, care cad sub incidența art. 175 Cod penal.

În același timp, este neîntemeiată aprecierea dată de apărare declarațiilor

martorului minor XXXXX care nu a indicat că ar fi fost întreprinse de către inculpat

careva acțiuni cu caracter sexual pervers față de părțile vătămate minore, însă

confirmă unele circumstanțe care dovedesc nevinovăția acestuia, și anume că

minorele singure au cuprins inculpatul și l-au întrebat dacă pot să mai vină la el,

instanța de fond punând la baza sentinței de condamnare declarațiile acestui martor

care nu probează faptele de care este învinuit inculpatul or, declarațiile acestui martor

nu se rețin prin individualitatea lor, ci se apreciază în coroborare cu celelalte probe

administrate.

Astfel, declarațiile părților vătămate minore coroborează cu declarațiile

martorului minor XXXXX care a comunicat că inculpatul nu le-a permis băieților să

intre în casă să se joace la calculator, însă le-a permis acest lucru fetelor, iar

depozițiile martorului că fetele, intrând în casă, singure, au cuprins inculpatul și l-au

întrebat dacă pot să mai vină la el nu infirmă faptele incriminate acestuia, deoarece

atunci când inculpatul a manifestat acțiuni perverse față de părțile vătămate minore,

ele se aflau singure, iar din declarațiile părților vătămate minore și ale martorului

minor XXXXX, rezultă că ultimul a intrat în casă când minorele voiau deja să plece.

Pe lângă aceasta, sunt nefondate argumentele apărării că inculpatul nu a

întreprins nici o acțiune cu caracter sexual față de părțile vătămate minore și nu s-au

probat careva acțiuni însoțite de dezgolirea corpului sau organelor genitale ale

făptuitorului în prezența victimei, dezgolirea corpului sau organelor genitale ale

victimei, însoțită de contemplarea, pipăirea acestora, săvârșirea raportului sexual a

actului de homosexualism, lesbianism sau a altor acțiuni cu caracter sexual în condiții

anume ca victima să poată urmări aceste acțiuni, discuțiile cu caracter obscen și cinic

purtate cu victima referitor la viața sexuală, audierea împreună cu victima a

înregistrărilor cu caracter pornografic, vizionarea împreună cu victima a imaginilor

de orice gen cu același conținut, lecturarea împreună cu victima a literaturii cu

conținut pornografic or, a fost stabilit că inculpatul a săvârșit față de părțile vătămate

minore acțiuni perverse exprimate prin exhibare, propunându-le să le arate membru

sexual viril, discuții cu caracter obscen și cinic despre raporturi sexuale, solicitând

victimelor să facă sex cu el și să-i arate organele genitale, precum și constând în

atingeri și săruturi indecente și punerea la dispoziția lor să vizioneze imagini video cu

caracter pornografic.

Totodată, în susținerea poziției, apărarea invocă că părțile vătămate minore și-

au indus, inițial, în eroare părinții.

Or, martorul XXXXX a declarat că, inițial, la poliție copii au spus că inculpatul

s-a oprit și i-a luat cu mașina, apoi copiii au spus că au inventat ipoteza că inculpatul

i-a luat din drum cu mașina. Aceste circumstanțe nu au fost cunoscute apărării pe tot

parcursul urmăririi penale, deoarece declarațiile lui XXXXXX și XXXXX le-au fost

cunoscute la finele urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

elucidată cauza depunerii de către copii a unor astfel de depoziții care nu corespund

adevărului și care au indus în eroare părinții și organul de urmărire penală.

Însă, instanța de apel nu poate aprecia că părțile vătămate minore au depus

careva declarații eronate sau care nu corespund adevărului și care ar fi indus în eroare

părinții și organul de urmărire penală or, potrivit rapoartelor de expertiză judiciară

efectuate asupra stării psihice și psihologice, efectuate în privința părților vătămate

minore, s-a stabilit că acestea sunt capabile de a percepe și reproduce adecvat

evenimentele corespunzător vârstei lor.

Astfel, părțile vătămate minore au relatat despre acțiunile inculpatului prin

cuvinte și expresii specifice vârstei lor, așa cum au fost percepute, în dependență de

nivelul de dezvoltare intelectuală conform vârstei lor, ce semnifică că aceste

evenimente au fost reale și nu au fost insuflate de persoane terțe.

Și cererea apărării privind excluderea din dosar ca fiind inadmisibilă și

neadmiterea ca probă a procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017

de către organul de urmărire penală a IP Anenii Noi, deoarece a fost obținut cu

încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, fiind admise încălcări esențiale de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor Codului de procedură penală este nefondată

or, încălcările invocate de apărare nu constituie temei de declarare a nulității

probelor, în conformitate cu art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală.

Mai mult, se atestă că, în conformitate cu art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, la etapa terminării urmăririi penale și prezentării materialelor cauzei penale,

avocatul și inculpatul nu au formulat careva cereri de contestare a legalității

procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017.

Sunt irelevante și alegațiile apărării că instanța de fond eronat a apreciat ca

probă un fișier video plasat pe un CD pentru vizualizare și print-screen-urile obținute

în cadrul examinării, care nu fost anexate la cauza penală ca documente sau ca

corpuri delicte, iar, lipsa unei ordonanțe privind modalitatea de includere în dosarul

penal a CD-ului și print-screen-urilor echivalează cu nerespectarea procedeelor

probatorii prevăzute de Codul de procedură penală și inadmisibilitatea probei, fiind

stabilit că prin ordonanța din 30.05.2017, blocul de sistem al calculatorului a fost

recunoscut în calitate de corp delict, iar în cadrul acțiunii de examinare a acestui bloc

au fost stabilite fișiere video cu conținut pornografic și au fost efectuate print-screen-

urile obținute în cadrul examinării.

Deci, poziția apărării că CD-ul și print-screen-urile obținute în cadrul

examinării au fost obținute cu încălcarea procedeelor probatorii legale este

neîntemeiată, această informație rezultând din procesul-verbal de examinare a

obiectului din 10.05.2017 de către organul de urmărire penală al IP Anenii Noi, prin

care a fot examinat blocul de sistem al calculatorului ridicat în timpul efectuării

percheziției la domiciliul lui Brînzan A., iar prin încheierea din 25.04.2017 s-a

declarat legală percheziția efectuată la domiciliul lui Brînzan A. la 19.04.2017,

conform procesului-verbal de percheziție din 19.04.2017.

Astfel, declarațiile părților vătămate minore prin care au fost descrise acțiunile

inculpatului, care cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 175

Cod penal sunt susținute prin probe pertinente și concludente administrate de acuzare,

și anume declarațiile martorilor minori XXXXXX, XXXXXX, procesul-verbal de

percheziție efectuată la domiciliul lui Brînzan A., procesul-verbal de examinare a

blocul de sistem al calculatorului ce aparține lui Brînzan A.

Or, prin acțiunile sale, inculpatul a adus atingeri relațiilor sociale cu privire la

inviolabilitatea sexuală a persoanelor care nu au atins vârsta de 16 ani.

Latura obiectivă a infracțiunii săvârșite de inculpat s-a exprimat prin acțiuni

perverse îndreptate spre părțile vătămate, despre care cunoștea, cu certitudine, că nu

au împlinit vârsta de 16 ani, și anume prin exhibare, propunându-le să le arate

membru sexual viril, discuții cu caracter obscen și cinic despre raporturi sexuale,

solicitând victimelor să facă sex cu el și să-i arate organele genitale, precum și prin

atingeri și săruturi indecente și punerea la dispoziția lor să vizioneze imagini video cu

caracter pornografic.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, fiind

conștient că prin acțiunile sale săvârșește acte ilegale cu caracter sexual și a

conștientizat gradul prejudiciabil al acțiunilor sale.

Inviolabilitatea sexuală a minorilor constituie o condiție importantă a

dezvoltării sexuale normale a acestora, iar actele exprimate prin acțiuni perverse,

constând în discuții cu caracter obscen și cinic purtate cu victima referitor la

raporturile sexuale, determinarea victimei să participe la spectacole pornografice,

precum și alte acțiuni cu caracter sexual, săvârșite asupra unei asemenea persoane,

poate avea grave repercusiuni de ordin psihosocial. Deseori, devenind maturi, copiii

traumatizați sexual se evidențiază printr-un respect redus față de propria persoană,

printr-un simț hipertrofiat al culpei și rușinii, prin înstrăinare în raport cu alte

persoane, prin înclinație spre alcoolism și narcomanie, fiind predispuși spre

sinucidere și victimizare. Nu este exclus ca astfel de persoane să comporte un

potențial pericol pentru alții pentru tot restul vieții.

Pericolul social al infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal constă în

primejduirea dezvoltării fizice și psihice normale a minorilor, în depravarea lor

morală, în dezvoltarea la ei a unor reprezentări eronate despre viața sexuală, iar

uneori – a unor deviații de la normele firești ale vieții sexuale. Curiozitatea inerentă

vârstei, receptivitatea sporită condiționată de starea psihofizică a minorului, influența

făptuitorului, toate acestea fac să crească pericolul social al acțiunilor perverse,

reclamând reacția penală împotriva acestor fapte.

Abuzul sexual în copilărie este un eveniment extrem de traumatizant ce poate

schimba o persoană pentru toată viața, cauzând întreruperea dezvoltării emoționale,

spirituale, intelectuale, sexuale și influențând negativ interesul social, iar persistența

acestuia subminează valorile fundamentale ale societății moderne.

Legea penală incriminează numai acțiunile perverse față de o persoană despre

care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, având în vedere faptul că

din cauza insuficienței maturizării psihice, aceștia sunt mai ușor influențabili, iar

preocuparea accentuată pentru aspectele vieții sexuale și începerea vieții sexuale la o

vârstă timpurie, fără a putea discerne adecvat semnificația actelor sexuale, poate avea

efecte profund dăunătoare asupra dezvoltării lor fizice și psihice, dar și asupra

societății prin riscul sporit de comitere a unor agresiuni sexuale.

Prin urmare, acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii prevăzute

la art. 175 Cod penal, ca acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se

știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri

indecente, discuții cu caracter obscen și cinic purtate cu victima referitor la

raporturile sexuale, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu caracter

pornografic.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, a

declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii în partea respingerii

încasării cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că în situația în care art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

de fond și de apel de a respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată,

acuzarea prezentând dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizelor

judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Oleg Cojocari, solicitând casarea

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Recurentul a indicat că instanțele nu au apreciat separat fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Or, au transpus conținutul declarațiilor părților vătămate și ale martorilor

audiați în cadrul cercetării judecătorești, inclusiv martorii apărării și au concluzionat

că vinovăția inculpatului a fost probată prin declarațiile acestora, creându-se impresia

că vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile martorilor apărării, aceasta fiind o

concluzie eronată a instanței de judecată.

Învinuirea înaintată inculpatului de bazează doar pe declarațiile părților

vătămate minore, care nu sunt confirmate prin alte probe.

Apărarea a solicitat excluderea din dosar ca fiind inadmisibilă și neadmiterea

ca probă a procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017, care a fost

obținut cu încălcarea dreptului la apărare a bănuitului, iar instanțele de fond și de

apel, fără a-și argumenta concluzia, au indicat că actul contestat nu contravine

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală.

În cuprinsul procesului-verbal de examinare a obiectului din 10.05.2017