1ra-1560/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. f; art. 217-6 alin. 1; art. 166 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 alin. 3 lit. f; art. 217-6 alin. 1; art. 166 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1560/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. f; art. 217-6 alin. 1; art. 166 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1560/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în cauza penală privindu-
l pe
Larinin Alexandru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx str-la Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 12.01.2017 - 03.08.2018
instanța de apel: 23.08.2018 – 27.03.2019
instanța de recurs: 26.06.2019 – 24.07.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 august 2018, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Larinin Alexandru Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
deține funcții ce sunt legate de substanțele narcotice, psihotrope și toxice, pe un
termen de 3 ani;
- art. 2176 alin. (1) Cod penal, la 1 an 8 luni închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul
parțial al pedepselor, i-a fost stabilit lui Larinin A. pedeapsă definitivă în formă de
închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a deține funcții ce sunt legate de substanțele narcotice, psihotrope și
toxice, pe un termen de 3 ani.
Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal de învinuirea lui Marșalchina
Ecaterina, în privința căreia nu a fost depus recurs ordinar.
A fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Xxxxx
și s-a încasat de la Larinin A. în beneficiul lui Xxxxxsuma de 2232,86 lei, cu titlu de
prejudiciu material.
A fost încasat de la Larinin A. în beneficiul lui Xxxxx suma 10000 lei cu titlu de
prejudiciu moral.
1
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Larinin A., în perioada lunilor octombrie-
noiembrie a anului 2015, a procurat o cantitate nestabilită de substanțe narcotice.
Astfel, în perioada de timp indicată, aflându-se în mun. Xxxxx pe str. xxxxx,
urmărind scopul înstrăinării ilegale de substanțe narcotice, a înstrăinat cantități
nestabilite de substanțe narcotice sub formă marijuana de cîteva ori lui Bulba Andrei
Djoni și altor persoane nestabilite de organul de urmărire penală, în schimbul sumei
de 150 lei pentru un pachețel. Larinin A. la acel moment concubina cu Larinina Iulia
și locuiau împreună, ea îl ajuta pe Larinin Alexandru să comercializeze substanțe
narcotice. Astfel, Bulba Andrei, unul din clienții fideli ai lui Larinin Alexandru, după
ce în perioada vizată a procurat substanțe narcotice de la Larinina Iulia, care la acel
moment concubina cu Larinin Alexandru pe care îl ajuta să comercializeze
substanțele narcotice, la 12.11.2015, aproximativ la orele 20:00, acesta aflîndu-se în
casa de pe str. xxxxx, observind prezența colaboratorilor de poliție, a aruncat jos un
pachețel de culoare albă din hîrtie în care se afla masă vegetală uscată, mărunțită de
culoare verde cu miros specific. Conform procesului-verbal de cercetare la fața
locului din 12.11.2015, a fost ridicat, împachetat și sigilată cu sigila nr.105 MAI RM,
un pachețel din hîrtie, în care se afla masă vegetală uscată, mărunțită de culoare
verde, care conform raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-l 16 din 01.02.2016, este
marihuana, în care a fost depistat componentul narcotic activ
tetrahydrocannabinnol. Prin urmare, se atribuie la substanțe narcotice și are masa de
2,88 grame, care conform listei substanțelor narcotice aprobată prin Hotărîrea
Guvernului nr.79 din 23.01.2006, se atribuie la cantități în proporții mari.
Tot el, în perioada de timp 06.08.2016-08.08.2016, a privat ilegal de libertate pe
Xxxxx, născută la xxxxx, pe care a reținut-o ilegal împotriva dorinței și voinței ei în
casa cu numărul 27, amplasată pe adresa mun. Xxxxx stradela Xxxxx, unde în scopul
neadmiterii părăsirii casei date și neadmiterea ca aceata să-l părăsească pe el și să
plece la mama ei, ea să-l divulge că acesta o droghează și nu-i permite să plece acasă,
i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste corp, astfel, cauzîndu-i leziuni
corporale, care conform raportului de expertiză medico-legale nr.559 din 09.08.2016,
se califică drept vătămări corporale neînsemnate.
Tot el, aflîndu-se împreună cu Marșalehina Ecaterina pe adresa mun. Xxxxx
stradela Xxxxx, pe parcursul lunilor iulie-08 august 2016, îi introduceau în
organismul lui Xxxxx, prin intermediul seringilor substanța narcotică denumirea
„vînt”, contrar voinței ei în următoarele circumstanțe: Larinin Alexandru, în
perioada vizată, a privat ilegal de libertate pe Xxxxx, pe care a reținut-o ilegal
împotriva dorinței și voinței ei în casa cu numărul 27, amplasată pe adresa mun.
Xxxxx stradela Xxxxx, unde în scopul neadmiterii părăsirii casei date, pe lîngă faptul
că i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste corp, acesta preparînd la domiciliu
substanța narcotică, psihotropă cu denumirea - mulară „vînt”, împreună cu
Marșalehina Ecaterina i-au injectat de 3 ori lui Xxxxxsubstanța narcotică, psihotropă
dată și anume, Marșalehina Eeaterina o imobiliza pe Xxxxx ținînd-o de mîini, iar
Larinin Alexandru îi injecta substanța narcotică, după care partea vătămată Xxxxxse
simțea rău, încurca ziua cu noaptea, nu se orienta în planul datei și orei.
2
Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 559 din 09.08.2016,
părții vătămate Xxxxx i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică ca vătămări
corporale neînsemnate, totodată la examinare sau depistat și urme de inecții (urme
vechi) pe partea anterioară a ambelor antebrațe și urme de inecții recente, posibile
corespunzător circumstanțelor indicate în regiunea ambelor antebrațe. Totodată,
conform raportului nr. 528 din 08.08.2016, de constatare a stării de ebrietate și naturii
ei, la Xxxxxau fost depistate consecințele consumului produselor ale substanțelor
stupefiante.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
3.1 Procurorul, prin care a solicitat, casarea parțială a acesteia, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care: Larinin Alexandru să fie recunoscut vinovat în baza art.2171 alin.
(3) lit. f) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții pe un termen 3 ani; în baza art. 2176 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare; în
baza 166 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare. În temeiurile prevederilor art. 84 alin.
(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, ai
stabili lui Larinin A. pedeapsă definitivă sub formă de 5 ani închisoare cu executare
în penitenciar semiînchis, cu privarea de a ocupa funcții pe un termen de 3 ani.
În motivarea apelului a invocat că:
- sentința în cauză în partea art. 166 alin. (1) Cod penal o consideră ilegală și
urmează a fi casată parțial;
- instanța, la individualizarea pedepsei inculpatului greșit a aplicat prevederile
art. 60 Cod penal și greșit a calculat termenul de prescripție de 2 ani pentru
infracțiunea săvârșită de Larinin A. ce ține de pedeapsa aplicată conform art. 66 alin.
(1) Cod penal, adică conform învinuirii Larinin Alexandru a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 166 alin. (1) Cod penal în perioada de timp 06.08.2016-08.08.2016,
iar termenul de prescripție de 2 ani al infracțiunii nominalizate expiră la 06.08.2018 și
precum la 03.08.2018, timp în care a fost pronunțată sentința instanței, astfel
eliberându-l greșit pe Larinin Alexandru de răspundere penală, în legătură cu
survenirea termenului de prescripție.
3.2. Avocatul Ciuru I. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia
cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Larinin Alexandru să-i fie aplicată o
pedeapsă mai blândă.
În motivarea apelului a invocat:
- instanța de fond a aplicat în privința lui Larinin Alexandru o pedeapsă greșit
individualizată, încălcând prevederile art. 75 Cod penal, fapt ce a dus la aplicarea
unei pedepse prea aspre în raport cu faptele imputate. Nu s-a ținut cont de
circumstanțele cauzei, și anume că Larinin Alexandru a recunoscut de deplin
vinovăția în comiterea faptelor ce îi sunt încriminate, iar respectivul fapt constituie o
circumstanța care atenuează răspunderea inculpatului;
- inculpatul în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală a declarat că,
recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se
facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În circumstanțele
3
menționate, instanța de judecată era în drept să aplice prevederile art. 78 alin. (1) lit.
a) Cod penal și să reducă pedeapsa cu închisoare până la minimul pedepsei
prevăzute de articolul Codului penal care incriminează faptele lui Larinin
Alexandru.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, a
fost respins ca nefondat apelul avocatului Ciuru I. în numele inculpatului și admis
apelul procurorului, cu casarea parțială a sentinței, în latura penală, cu pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care procesul penal în privința lui Larinin A. în baza art. 166 alin. (1) Cod penal,
a fost încetat în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală. În rest sentința
a fost menținută.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel făcând o apreciere obiectivă
a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de
către organul de urmărire penală, a constatat cu certitudine că, inculpatul Larinin
Alexandru a comis infracțiunile incriminate, iar acțiunile lui just au fost calificate și
se încadrează în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, după indicii calificativi:
circulația ilegală a stanțelor narcotice, adică păstrarea și înstrăinarea ilegală a substanțelor
cotice săvîrșită în scop de înstrăinare ilegală, în proporții mari; în baza art. 166 alin. (1)
penal, cu indicii calificativi: privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, ă acțiunea nu
este legată cu răpirea acesteia; și în baza art. 2176 alin.(1) Cod penal, cu indicii
calificativi: introducerea ilegală intenționată, indiferent de mod, în organismul . persoane,
împotriva voinței acesteia, a drogurilor, etnobotanicelor sau agilor acestora.
Cu privire la apelul declarat de către acuzatorul de stat, instanța de apel l-a
admis ca fiind fondat, deoarece sancțiunea art. 166 alin. (1) Cod penal (în vigoare la
data comiterii infracțiunii), prin prisma art. 16 Cod penal, se încadrează în categoria
celor ușoare, iar prin prisma art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează
de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele
termene: 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.
Instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 166 alin. (1) Cod
penal a fost comisă de către Larinin A. la 06.08.2016-08.08.2016, iar termenul de
prescripție de 2 ani al infracțiunii nominalizate a expirat la 06.08.2018 și nici de cum
la 03.08.2018, timp care a fost pronunțată sentința instanței, astfel eliberându-l greșit
de răspundere penală în legătură cu survenirea termenului de prescripție, fapt care a
fost descris în partea descriptivă a sentinței. Pe cînd în dispozitivul sentinței, instanța
de fond nici nu a indicat soluția pe marginea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin.
(1) Cod penal, pe care a constatat-o în fapt comisă de Larinin A.
Astfel, din considerentele enunțate supra, instanța de apel a ținut cont și de
faptul că la moment, la 27.03.2019 a avut loc scurgerea termenului de prescripție de
atragere la răspundere penală a lui Larinin A. pentru fapta comisă în baza art. 166
alin. (1) Cod penal, astfel considerînd posibil liberarea de răspundere penală a
inculpatului în legătură cu expirarea termenului de tragere la răspundere penală
prevăzută de art. 60 Cod penal.
4
Referitor la motivele invocate de avocatul Ciuru I. în numele inculpatului, în
viziunea instanței de apel sunt neîntemeiate, or, la emiterea sentinței de către prima
instanță nu a fost comisă nici o eroare de fapt și de drept la individualizarea și
stabilirea pedepsei inculpatului Larinin A. de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 2171 alin. (3) lit. f), art. 2176 alin. (1) Cod penal.
Astfel, ținînd cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunilor comise,
potrivit art. 16 Cod penal, este din categoria celor mai puțin grave și grave,
recunoașterea vinei prin conștientizarea pericolului faptei comise, care la moment
nu prezintă pericol social, asigurînd că, pe viitor inculpatul nu va mai admite
încălcări de lege, căința sinceră, comportarea inculpatului după consumarea
infracțiunii, anterior condamnat, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond
justificat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă
doar cu izolarea acestuia de societate, dispunînd o pedeapsă cu aplicarea
prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, avînd în vedere atît principiul
umanismului prevăzut de art. 4 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Ciuru I. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea
unei noi hotărâri, prin care să fie suspendată condiționat executarea pedepsei cu
închisoare în privința lui Larinin A.
În motivarea recursului ordinar, invocă:
- instanța de apel a admis în mod eronat că instanța de fond în mod corect a
stabilit că izolarea de societate a inculpatului, va duce la atingerea scopului propus;
- instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75,
90 Cod penal, nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinoatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia;
- instanțele inferioare nu și-au motivat concluzia de ce nu este posibilă
corectarea inculpatului și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare;
- instanțele de fond au neglijat faptul că pedeapsa prea aspră generează apariția
unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și neîncredere în lege, fapt ce poate
duce la consecințe contrare scopului urmărit;
- Larinin A. a recunoscut în totalitate vina în comiterea faptelor incriminate, iar
în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală a declarat că recunoaște săvârșirea
faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală;
- Larinin A. are la întreținere un copil minor, iar executarea reală a pedepsei cu
închisoare va face imposibilă educarea și îngrijirea copilului.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
5
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod
penal. Instanța și-a argumentat suficient soluția în partea pedepsei, ținând cont în
deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile
generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau
agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Ciuru I. în numele
inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a
afectat soluția instanței. Totodată, din textul recursului declarat de către avocat,
acesta solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare în
privința inculpatului, astfel semnalează de asemenea temeiul de drept prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.
Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 2171 alin. (3) lit. f), art. 2176 alin. (1) Cod
penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunilor contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzute de
art. 2171 alin. (3) lit. f), art. 2176 alin. (1) Cod penal, și contra libertății, cinstei și
demnității persoanei, prevăzută de art. 166 alin. (1) Cod penal, cauza fiind examinată
în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în
conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie
luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și
reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările
6
societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate
reală între aceste aspecte.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 115 v. II), beneficiază de reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori
cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de
la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar sancțiunea art. 2176 alin. (1) Cod
penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 950 la 1150 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de
ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca
infracțiune gravă și mai puțin gravă.
Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în baza art.
2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a deține funcții ce sunt legate de substanțele narcotice, psihotrope și toxice,
pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 2176 alin. (1) Cod penal, 1 an 8 luni închisoare,
iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul
parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă în formă de închisoare pe
un termen de 4 ani 6 luni, cu privarea de dreptul de a deține funcții ce sunt legate de
substanțele narcotice, psihotrope și toxice, pe un termen de 3 ani.
Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră
că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost
aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând
corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.
Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanțele de
fond just au ținut cont de faptul că inculpatul se află la evidența medicului narcolog,
la evidența medicului psihiatru nu se află, în calitate de circumstanță atenuantă a
fost reținută căința sinceră, circumstanțe agravante nu au fost constatate,
7
personalitatea inculpatului care de mai multe ori a fost tras la răspundere penală,
însă nu a stat pe calea corijării, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal,
conduita acestuia de recunoaștere a faptei comise, contribuirea la descoperirea
infracțiunii, inculpatul a comis infracțiunile, care atentează la securitatea relațiilor
sociale cu privire la circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope și
analoagelor lor. Totodată, just a fost reținut și faptul că infracțiunile comise de
inculpat au un grad de pericol social crescut, deoarece inculpatul desfășurând
activitatea de circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare și
introducerea ilegală intenționată, în organismul altei persoane, împotriva voinței
acesteia, a drogurilor, a pus în pericol viața și sănătatea altor persoane.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că
în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona
că nu este rațional ca inculpatul Larinin A. să nu execute pedeapsa cu închisoare,
prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Larinin A., cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de art.
2171 alin. (3) lit. f), 2176 alin. (1) Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a
inculpatului.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanțelor de fond că, în prezenta cauză, nu s-
8
au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, deoarece pedeapsa reală de privare de libertate
va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea inculpatului, va restabili drepturile lezate
în urma comiterii infracțiunii, pedeapsă echitabilă faptelor infracționale săvârșite și
în corespundere cu împrejurările cauzei. Totodată, instanța de recurs reține că și
personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite
instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate
neglija revendicarea anexată la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că
anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2), 208 alin.
(1) Cod penal, fiind aplicate pedepse cu închisoare cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei și cu executare reală, astfel se atestă faptul că comiterea
infracțiunilor, pentru inculpatul Larinin A. a devenit o deprindere, iar aplicarea
pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă
concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii
penale.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de
apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința prin care a
aplicat inculpatului conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni
prin cumul parțial al pedepselor, pedeapsă definitivă în formă de închisoare pe un
termen de 4 ani 6 luni, cu privarea de dreptul de a deține funcții ce sunt legate de
substanțele narcotice, psihotrope și toxice, pe un termen de 3 ani, urmare a
circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca
neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel a numit inculpatului
o pedeapsă neechitabilă și fără o argumentare plauzibilă, privind inoportunitatea
aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că
inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, iar în temeiul art.
3641 Cod de procedură penală a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, are la întreținere un copil minor, instanța de recurs consideră, că
împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
9
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzută în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu
persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită
inculpatului Larinin A., a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se
dispune inadmisibilitatea recursului declarat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
27 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Larinin Alexandru Xxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 24 iulie 2019.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
10