1ra-868/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-868/2019 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-868/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând fără citarea părților recursurile ordinare, declarate de către acuzatorul

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, de către

succesorul părții vătămate Balțat Tatiana, de către avocații Stratan Corina și Bosîi Ion

în numele inculpatului Scripnic Ivan, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Bălți sediul central din 30 martie 2018 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Scripnic Ivan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Scripnic Ivan a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un

termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Scripnic Ivan, a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani. În temeiul lit. a)

alin. (6) art. 90 Cod penal, inculpatul Scripnic Ivan, a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul fără acordul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Cioban Natalia și Balțat

Tatiana privind încasarea prejudiciului moral a fost admisă, cu încasarea de la

Scripnic Ivan în beneficiul succesorului părții vătămate Ceban Natalia a prejudiciului

moral în sumă de 150000 (o sută cincizeci de mii) lei, succesorului părții vătămate

Balțat Tatiana a prejudiciului moral estimat la suma de 150000 (o sută cincizeci de

mii) lei.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare suportate de stat în sumă de 2450 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare, ca fiind neîntemeiată.

01.10.2017, aproximativ pe la orele 19:30, conducând automobilul de model „Toyota

1

Avensis Verso” cu n/î xxxxx, cu viteza de circa 50 km/oră și deplasându-se pe partea

carosabilă a str. N. Iorga, din direcția autogara spre str. Gagarin, mun. Bălți, în

intersecție cu str. Orheiului, cu partea din față a automobilului dat, pe banda sa de

deplasare, grav a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere RM, Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 (în vigoare din 13.07.2009) și anume p.45.1)

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori; a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră: 2) În cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului - și

nefiind atent la trafic, cu partea din față a automobilului dat, a tamponat pietonul

Lungu Victor, care traversa în loc neindicat, partea carosabilă a str. N. Iorga, de la

stânga la dreapta, după direcția de deplasare a automobilului dat, în urma cărui fapt

pietonului, Lungu Victor, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 625 din

31.10.2017, i-au fost cauzate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, care

au adus la decesul lui, sub formă de traumatism asociat cranian roeacal și membre;

traumă cranio-cerebrală deschisă, multiple excoriații și plăgi contuze ale țesuturilor

moi ale capului și feții, fractură deschisă a oaselor nasului, hemoragii în țesuturile

moi epicraniene parieto-temporal-frontal pe dreapta, fractură aschiatică cu înfundare

a oaselor parietal, frontal și temporal pe dreapta, hemoragii subarahnoidale totale,

traumă închisă a cutiei toracice-fractura coastelor 1-7 pe dreapta cu hemoragie în

țesuturile moi din jur, excoriații pe partea lateral-dreaptă a abdomenului și coapsei

drepte, excoriații pe mâna dreaptă.

3.1. procurorul în Procuratura mun. Bălți, Păvăleanu Andrian, care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței judecătoriei mun. Bălți din 30.03.2018 în latura

stabilirii pedepsei inculpatului Scripnic Ivan, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Scripnic Ivan să fie declarat vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și conform

acestui articol, și conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală de

a-i stabilit pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare penitenciar de tip deschis cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de (transport pe un termen de 2 ani, măsura

preventivă de menținut până la intrarea sentinței in vigoare, de încasat din contul

inculpatului cheltuielile judiciare în sumă de 2450 lei, pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

3.2. avocatul Ceornea Eduard în numele succesorilor părții vătămate Balțat

Tatiana și Ceban Natalia, prin care a solicitat, admiterea apelului declarat, casarea în

latura pedepsei aplicate a sentinței Judecătoriei Bălți din 30.03.2018 pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Scripnic Ivan să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi a-i stabili

acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea

dreptului de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani, iar în latura civilă

să fie menținută sentința instanței de fond.

3.3. inculpatul Scripnic Ivan, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței primei instanțe în latura acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărîri în

baza căreia să fie micșorat cuantumul acțiunii civile încasate în beneficiul

2

succesorilor, părții vătămate Ceban Natalia și Balțat Tatiana a prejudiciului moral a

cîte 150.000 lei la fiecare, cu încasarea în beneficiul succesorilor a unei sume

echitabile.

Ulterior, la data de 11.06.2018, a fost depus un apel suplimentar la cel al

inculpatului, prin care s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul Scripnic

Ivan, admiterea cererii suplimentare de apel, casarea sentinței instanței de fond din

30.03.2018 în latura stabilirii pedepsei și în partea admiterii acțiunii civile cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care

să fie dispusă stabilirea în privința lui Scripnic Ivan a unei pedepse non-privative de

libertate mai blânde decât minimul prevăzut de lege și acțiunea civilă de a o respinge

ca lipsită de temei juridic, în rest a o menține.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului în Procuratura Bălți, Păvăleanu

Adrian, a avocatului Ceornea Eduard în numele succesorilor părții vătămate Balțat

Tatiana și Ceban Natalia, și a inculpatului Scripnic Ivan, și menținută fără modificări

sentința.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, din

materialele cauzei rezultă că aceasta a fost examinată în ordinea procedurii prevăzută

de art.3641 Cod de procedură penală, sentința fiind contestată doar în latura pedepsei

și acțiunii civile.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a apreciat măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

vinovată.

Astfel, instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod

penal, conform căruia pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv, la rîndul său are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

La fel, instanța a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, precum și a

respectat cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(l) și (4) Cod de procedură penală,

precum și alin.(8) al normei date, conform căreia, inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu (f.d. 128) și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Sancțiunea art.264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede ca pedeapsă închisoare de

la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de pînă la 4 ani.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea

penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate.

Sancțiunea art.264 alin.(l) Cod penal prevede închisoare de la 3 la 7 ani cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani,

3

astfel limitele noi la aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

fiind încadrate între 2 ani și 4 ani 8 luni, deci contrar celor indicate de apelanți

pedeapsa penală stabilită sub formă de 3 ani închisoare cu privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an a fost încadrată corect în limitele

noi stabilite, totodată nefiind care-va impedimente de aplicare în cazul lui Scripnic

Ivan a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată executarea reală a pedepsei

sub formă de închisoare.

Astfel, Colegiul penal a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat a

stabilit că inculpatul Scripnic Ivan anterior nu a fost tras la răspundere penală (vol. I

f.d.85), și-a recunoscut vina integral și a depus cerere privind judecarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, comportamentul inculpatului

până la comiterea infracțiunii și anume, că la locul de trai inculpatul Scripnic Ivan se

caracterizează pozitiv (vol.I f.d.56), este căsătorit și are la întreținere un părinte de

vîrstă înaintată, potrivit informației parvenite de la Instituția Medico-Sanitară

spitalului r-nul Fălești, Scripnic Ivan nu se află la evidența medicilor narcolog și

psihiatru (vol.I f.d.57), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.88), la fel luîndu-

se justificat în considerație și părerea succesorilor părților vătămate care au optat

pentru aplicarea față de inculpat a unei pedepse privative de libertate.

La caz, Colegiul a arătat că, conform referatului presentențial de evaluare

psihosocială a personalității Scripnic Ivan, urmează că, perspectivele de reintegrare în

societate pentru Scripnic Ivan sunt medii, avînd ca oportunitate menținerea la locul de

muncă, asigurarea bugetului familial cu resurse financiare, oferirea suportului în

îngrijirea și supravegherea mamei sale, care la moment se află țintuită la pat.

Astfel, luînd în considerație circumstanțele descrise mai sus Colegiul penal a

reiterat corectitudinea stabilirii pedepsei penale prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, or, la materialele cauzei nu s-au constatat careva impedimente la aplicarea

normei legale date, fiind neîntemeiate invocările apelanților privind blîndețea

pedepsei, aceasta fiind în conformitate cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, instanța de fond just considerînd că scopul

pedepsei poate fi atins prin aplicarea anume a acestei pedepse, nefiind necesitatea

izolării inculpatului de societate sau careva circumstanțe ce ar putea duce la

înăsprirea pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal a atras atenția asupra faptului că, practica

judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blîndă generează dispreț față de ea și

nu este suficient nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni, mai mult ca atît, legea penală nu urmărește scopul de a cauza

suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului, acesta fiind unul din principiile

aplicării Codului penal.

Cu referire la pedeapsa complementară aplicată față de inculpatul Scripnic

Ivan, sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

4

termen de 1 an, instanța de apel la fel a apreciat situația ca fiind una justă, și

proporțională circumstanțelor constatate la caz, invocarea apărătorului Eduard

Ceornea în numele succesorilor părții vătămate în sensul dat fiind nejustificată prin

descrierea efectuată în cererea de apel, or, pedeapsa complementară în cuantumul

stabilit se încadrează perfect în sancțiunea articolului incriminat lui Scripnic Ivan.

Cu privire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de

judecată compuse din plățile pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 2450

lei, Colegiul a respins cerința respectivă, or, aceste cheltuieli au fost suportate pentru

efectuarea expertizei în vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează

vinovăția persoanei în comiterea unei infracțiuni. Sub acest aspect, Colegiul penal a

menționat obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea

constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor

aferente procesului din contul statului-în cazul dat a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei în vederea stabilirii stării de ebrietate.

Astfel, cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat au fost suportate pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.625 din 31.10.2017 și pentru

efectuarea raportului medical de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei nr.3990 din 01.10.2017 în vederea acumulării probelor

necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea unei

infracțiuni.

Cu referire la invocarea inculpatului și a apărătorului care au adus critici

pedepsei stabilite prin sentința instanței de fond, Colegiul penal le-a respins, or,

reieșind din circumstanțele cauzei și cele invocate și descrise supra, aceasta se

încadrează perfect în limitele sancțiunii art. 2641 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsă

care va atinge scopul reeducării și corectării inculpatului, care se face vinovat de

comiterea unei fapte prejudiciabile care s-a soldat cu decesul unei persoane, totodată

aplicarea pedepsei la limita minimă în urma aplicării art.3641 Cod de procedură

penală, după cum a solicitat în apel nu este o obligație a instanței, instanța urmând a

aplica pedeapsă în noile limite, ținînd cont de prevederile art.75-88 Cod penal, care

reglementează modalitatea individualizării pedepsei, astfel, instanța de fond în cazul

din speță în tot respectând prevederile legale.

Cu referire la invocările inculpatului apelant și a apărătorului său precum că și

pietonul ar avea anumite obligații pe care urmează să le respecte și să le

îndeplinească, astfel făcîndu-se vinovat de producerea accidentului, instanța de apel a

relevat, că faptul respectiv nu scade nivelul și gradul prejudiciabil al acțiunilor

inculpatului care a recunoscut vina, totodată depunînd în sensul respectiv și o cerere

de examinare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Ce ține de dezacordul în partea ce ține de recunoașterea a ambelor fiice în

calitate de succesori ai părții vătămate, Colegul penal a reiterat că care-va încălcări de

procedură, nu au fost constatate, or, hotărîrea privind recunoașterea rudei apropiate ca

succesor al părții vătămate sau al părții civile aparține ofițerului de urmărire penală,

procurorului care conduce urmărirea penală, sau după caz instanței de judecată, la fel

și în cazul în care mai multe rude apropiate pretind recunoașterea în calitate de

succesor, acestea avînd același grad de rudenie cu partea vătămată.

Totodată, instanța de apel a atestat și corectitudinea încasării de la inculpatul

Scripnic Ivan în beneficiul succesorilor părții vătămate a prejudiciului moral solicitat

5

în mărime integrală, fiind respectată legislația națională în domeniu, or, potrivit

prevederilor art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în

viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

În conformitate cu art. 1422 și art.616 alin.(2) Cod civil, persoanele vătămate

au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial (moral) sub formă de despăgubire

în bani în suma stabilită de instanțele judecătorești în baza unei aprecieri conforme

principiilor echității.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Succesorul părții vătămate Balțat Tatiana a înaintat acțiune civilă în procesul

penal privind încasarea prejudiciului moral estimat la suma de 150000 (o sută

cincizeci de mii) lei pentru fiecare în parte, aceiași sumă fiind pretinsă și de Ceban

Natalia.

Prin urmare, instanța de fond, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate succesorului părților vătămate Ceban Natalia, Balțat Natalia,

de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea

poate aduce satisfacerea succesorului părții vătămate, ținînd cont de aceste

împrejurări, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, just a considerat că suma de 150000 (o sută

cincizeci de mii) lei, sumă care este echitabilă și nu vine în contradicție cu

prevederile art.41 CEDO, iar la determinarea cuantumului acestuia s-a luat în

considerație atît gravitatea suferințelor psihice a succesorilor părții vătămate, cît și

datele obiective care certifică acest fapt, și anume nivelul suportării de către acestea a

suferințelor psihice în urma decesului unei rude foarte apropiate.

Astfel, instanța de fond a ținut cont de tipul vinovăției prin care s-a comis

infracțiunea (imprudența) precum și măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, de către

succesorul părții vătămate Balțat Tatiana, de către avocații Stratan Corina și Bosîi Ion

în numele inculpatului Scripnic Ivan.

5.1 În motivarea cerințelor sale procurorul indicând temeiurile de casare a

deciziei pct. 6 și 10 alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 decembrie

2018 cu remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de apel pe motivele

indicate în recurs.

Indică acuzarea că, la aplicarea pedepsei inculpatului Scripnic Ivan instanțele de

fond și de apel nu au ținut cont de criteriul general al individualizării pedepsei,

neglijând în așa mod prevederile art.75 Cod penal și anume: gradul prejudiciabil al

6

infracțiunii săvîrșite, circumstanțele cazului, motivul comiterii infracțiunii,

personalitatea vinovatului, precum și influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării persoanei culpabile

La stabilirea pedepsei, nu s-a ținut cont că inculpatul Scripnic Ivan a săvârșit o

infracțiune gravă, care după conținutul său și consecințele prejudiciabile reprezintă un

pericol sporit pentru societate, adică în rezultatul imprudenței sale a decedat pietonul

Lungu Victor.

Pedeapsa sub formă de suspendare condiționată a executării pedepsei în temeiul

art. 90 Cod penal, stabilită prin sentința Judecătoriei mun. Bălți în privința lui

Scripnic Ivan este extrem de blândă, prin care nu vor fi atinse scopurile generale ale

pedepsei penale prevăzute de art.61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța nu a ținut cont de faptul că conform

art.227-229 Cod de procedură penală cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(l) CPP).

Astfel legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă

instanțele de fond și de apel, au refuzat încasarea sumei de 2450 lei - costul

expertizei, de la inculpat.

5.2 În motivarea cerințelor sale succesorul părții vătămate Balțat Tatiana

indicând temeiurile de casare a deciziei pct. 10 alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a hotărârilor primei instanțe și

celei de apel, în această parte, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre, prin

care să fie exclusă aplicarea față de inculpatul Scripnic Ivan a prevederilor art. 90

Cod penal.

Indică recurenta că, instanța de fond și cea de apel a stabilit just circumstanțele

cauzei, corect a calificat acțiunile săvârșite de către inculpatul Scripnic Ivan, însă

greșit a individualizat pedeapsa aplicată acestuia, reținând împrejurări cum ar fi:

anterior nu a fost tras la răspundere penală, și-a recunoscut vina integral și a depus

cerere privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, comportamentul inculpatului până la comiterea infracțiunii și anume, că la

locul de trai inculpatul Scripnic Ivan se caracterizează pozitiv, este căsătorit și are la

întreținere un părinte de vîrstă înaintată, potrivit informației parvenite de la Instituția

Medico-Sanitară spitalului r-nul Fălești, Scripnic Ivan nu se află la evidența medicilor

narcolog și psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

Circumstanțele menționate mai sus și descrise în decizie reprezintă prin sine

temeiuri de atenuare a pedepsei pentru inculpat, însă nu sunt suficiente pentru a-i

suspenda executarea pedepsei; - instanța de fond și cea de apel nu a ținut cont de

faptul că, în urma comiterii infracțiunii imputate inculpatului a decedat o persoană,

adică s-au produs consecințe ireparabile. De asemenea, nu s-a ținut cont de

circumstanțele cauzei și probele examinate confirmă cu certitudine faptul că

inculpatul avînd posibilitate de a vedea prezența părții vătămate în mijlocul străzii la

nivelul liniilor duble ce separă benzile de deplasare în contrasens de la distanță de

minim 65 m, a continuat deplasarea automobilului fără a micșora viteza, deși după

cum afirmă singur inculpatul, acesta a văzut semnul rutier de trecere de pietoni. La

locul faptei nu au fost depistate careva urme sau semne de frînare, fapt ce relevă

neaplicarea frînării de urgență de către inculpat nici imediat înainte de impact, nici

7

după momentul impactului; astfel instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61 alin.

(2) Cod penal, aplicând neîntemeiat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

5.3 În motivarea cerințelor sale avocații Stratan Corina și Bosîi Ion în numele

inculpatului Scripnic Ivan indicând temeiurile de casare a deciziei pct. 6 alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei Curții de Apel Bălți, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Bălți în partea

stabilirii pedepsei și în partea admiteri acțiunii civile integral, rejudecarea cauzei cu

dispunerea stabilirii unei pedepse non-privative de libertate mai blânde decât minimul

prevăzut în lege în privința lui Scripnic Ivan, iar în partea acțiunii civile de a încasa

prejudiciul moral de la inculpat în mărime de 60.000 lei, în rest a menține dispozițiile

deciziei Curții de Apel Bălți.

Indică recurenții că, în cazul dat, instanța de fond deși corect a apreciat unele

circumstanțe ale pricinii a aplicat o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea

executării pentru un termen de 3 ani, fără a motiva de ce nu a aplicat minimul

prevăzut în aceste limite. Or. circumstanțele pricinii permit în mod deplin aplicarea

minimului pedepsei prevăzute

numele inculpatului Scripnic Ivan și succesorul părții vătămate, Balțat Tatiana au

depus referințe.

Avocații Bosîi Ion și Stratan Corina au solicitat respingerea recursurilor depuse

de către procurorul Bodareu Octavian și succesorul părții vătămate Balțat Tatiana ca

inadmisibile și vădit nefondate.

Succesorul părții vătămate Balțat Tatiana a solicitat declararea recursului depus

de către avocații Bosîi Ion și Stratan Corina în numele inculpatului, ca inadmisibil și

neîntemeiat.

Octavian și succesorul părții vătămate Balțat Tatiana.

Judecînd argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea

deciziei atacate din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Drept temeiuri pentru recursurile declarate au fost invocate prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, adică cazurile cînd decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

ordinar declarat.

8

Referitor la temeiurile pentru recursurile declarate prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în

acest sens următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

respins ca nefondate apelurile procurorului Păvăleanu Adrian și a avocatului Ceornea

Eduard în numele succesorilor părții vătămate Balțat Tatiana și Ceban Natalia, în

partea individualizării pedepsei și încasării cheltuielilor de judecată.

Se reține că vinovăția inculpatului nu se contestă, acțiunile lui Scripnic Ivan

fiind încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, careva erori de drept la acest

capitol nu se constată în speța dată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportînd temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurenți,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei în

partea criticată de procurorul Bodareu Octavian și succesorul părții vătămate Balțat

Tatiana, deoarece argumentele expuse în recursurile depuse sunt nefondate, decizia

instanței de apel conținînd toate motivele pe care se bazează soluția, instanța de apel

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile procurorului Păvăleanu

Adrian și a avocatului Ceornea Eduard în numele succesorilor părții vătămate Balțat

Tatiana și Ceban Natalia, dispozitivul hotărîrii fiind expus clar. În fapt, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în

legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală.

Referitor la argumentul invocat de procuror ca cheltuielile judiciare efectuate

pentru expertizele judiciare în sumă de 2450 lei să fie suportate de inculpat, Colegiul

penal lărgit consideră că este unul neîntemeiat și menționează că instanța de apel

corect a menționat că aceste cheltuieli au fost suportate pentru efectuarea expertizei

în vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează vinovăția persoanei în

comiterea unei infracțiuni. Sub acest aspect, Colegiul penal a menționat obligația

pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale,

identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din

contul statului-în cazul dat a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în vederea

stabilirii stării de ebrietate.

Astfel, cheltuielile solicitate de procuror au fost suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară nr.625 din 31.10.2017 și pentru efectuarea

raportului medical de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr.3990 din 01.10.2017 în vederea acumulării probelor necesare,

ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea unei

infracțiuni.

La fel, drept temei pentru recursurile declarate de procuror și de către succesorul

părții vătămate Balțat Tatiana au fost invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, adică cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale - temei care nu și-a găsit confirmarea la judecarea

recursurilor ordinare declarate.

9

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul invocat de recurenți nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

În esență, recurenții critică decizia contestată în partea individualizării pedepsei

conform prevederilor art.75 Cod penal, în partea ce se referă la aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal în privința inculpatului Scripnic Ivan.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpaților trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și

să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să

fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținîndu-se

cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunilor incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel corect a menținut

sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Scripnic Ivan, prima instanță corect

aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, conducîndu-se și de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute în art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță și instanța de

apel just au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum

sunt gravitatea și caracterul prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorilor față

de cele săvârșite și urmările survenite în aspectul recunoașterii vinei. Nu în ultimul

rând, instanțele judecătorești inferioare au notificat și datele referitor la personalitatea

inculpatului Scripnic Ivan, ținînd cont de faptul că inculpatul anterior nu a fost tras la

răspundere penală (vol. I f.d.85), și-a recunoscut vina integral și a depus cerere

privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală –

art. 3641 Cod de procedură penală, comportamentul inculpatului până la comiterea

infracțiunii și anume, că la locul de trai inculpatul Scripnic Ivan se caracterizează

pozitiv (vol.I f.d.56), este căsătorit și are la întreținere un părinte de vîrstă înaintată,

potrivit informației parvenite de la Instituția Medico-Sanitară spitalului r-nul Fălești,

Scripnic Ivan nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru (vol.I f.d.57), la

locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.88), totodată s-a ținut cont că partea

vătămată Lungu Victor la momentul impactului era în stare de ebrietate – 1,3 promile

în sînge și a considerat justificat că scopul pedepsei aplicate în privința lui Scripnic

Ivan, poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, pedeapsa fiind suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3

ani, cu obligarea de a nu-și schimba domiciliul fără acordul organului competent.

Ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art.61

alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii comise - inculpatul Scripnic

Ivan a comis o infracțiune gravă din imprudență, conform prevederilor art. 16 alin.

(4) Cod penal, de limitele pedepsei prevăzute de art.264 alin. (3) lit. b) Cod penal, de

faptul că, având în vedere că inculpatul nu a fost anterior condamnat, astfel, că

pedeapsa stabilită inculpatului Scripnic Ivan de către prima instanță și menținută de

10

către instanța de apel, rămâne a fi una legală, utilă și eficientă pentru executare, în

vederea corectării lui.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în

decizia sa (f. d. 251-253, vol. I) corect a indicat prevederile art. 61, 75 Cod penal, și

ținînd cont de personalitatea inculpatului, a aplicat pedeapsă echitabilă, argumente ce

sunt acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că eroarea de drept invocată de

recurenți prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către

procurorul Bodareu Octavian și succesorul părții vătămate Balțat Tatiana, nu sunt

întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile ordinare

declarate de către procurorul Bodareu Octavian și succesorul părții vătămate Balțat

Tatiana, urmează a fi respinse ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, cu

menținerea deciziei atacate, deoarece temeiurile invocate de recurenți nu s-au

confirmat în instanța de recurs ordinar.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de avocații Stratan Corina și

Bosîi Ion în numele inculpatului Scripnic Ivan.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit

concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei în latura

civilă și anume în partea prejudiciului moral, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Referitor la argumentele recursului declarat în partea pedepsei aplicate.

Colegiul penal constată că avocații Bosîi Ion și Stratan Corina în numele

inculpatului semnalează temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume că „hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția ori s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Opozant celor invocate de recurenți, instanța de recurs remarcă, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, că instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

11

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și

din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Sancțiunea art.264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede ca pedeapsă închisoare de

la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de pînă la 4 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca infracțiune gravă, potrivit art.

16 alin. (4) Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit

dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă că, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 1 an, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

12

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă

instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se

pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru

infracțiunea săvârșită din imprudență ce nu depășește 7 ani, și nu este una ce se

atribuie la infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este

prezentă și nici recidiva.

La circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune gravă, anterior nu a fost judecat, și-a recunoscut vina

integral și a depus cerere privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că inculpatul

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, este căsătorit are la întreținere

un părinte în vîrstă înaintată, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanțele judecătorești inferioare just au conchis de

a aplica în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe termen de probă, deoarece careva interdicții la

aplicarea acestei norme nu se atestă.

Referitor la argumentul invocat de recurenți precum ca să fie dispusă stabilirea

unei pedepse non-privative de libertate mai blînde, Colegiul îl consideră neîntemeiat

și menționează că instanța de fond a respectat cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(l) și

(4) Cod de procedură penală, precum și alin.(8) al normei date, conform căreia,

inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu (f.d. 128, vol.I)

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică

pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Referitor la argumentele recursului declarat în latura civilă și anume în partea

prejudiciului moral.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

13

Totodată se remarcă că, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel în ce privește latura civilă,

iar erorile admise în această parte nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că, conform acțiunii civile,

succesorul părții vătămate Balțat Tatiana, a solicitat încasarea din contul inculpatului

în beneficiul succesorilor părții vătămate Balțat Tatiana și Ceban Natalia prejudiciul

moral în mărime de 150.000 lei pentru fiecare, prima instanță judecând prezenta

cauză penală, prin sentință a admis acțiunea civilă, încasându-se de la Scripnic Ivan,

în beneficiul succesorului părții vătămate Ceban Natalia a prejudiciului moral în

sumă de 150000 lei și în beneficiul părții vătămate Balțat Tatiana a prejudiciului

moral estimat la suma de 150000 lei.

Inculpatul Scripnic Ivan, nefiind de acord cu soluția primei instanțe a contestat-o

cu apel, inclusiv și în partea civilă, solicitând casarea parțială a sentinței primei

instanțe în latura acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărîri în baza căreia să fie

micșorat cuantumul acțiunii civile încasate în beneficiul succesorilor, părții vătămate

Ceban Natalia și Balțat Tatiana a prejudiciului moral a cîte 150000 lei la fiecare cu

încasarea în beneficiul succesorilor la o sumă echitabilă.

Analizând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că,

instanța de apel a menținut sentința în partea stabilirii cuantumului prejudiciului

moral, considerând că echivalentul sumei de 150000 lei pentru fiecare este o sumă

echitabilă și nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 CEDO.

Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel nu

sunt motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale, astfel

Colegiul penal lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel, precum că suma

de 150000 lei pentru fiecare este echitabilă luîndu-se în considerație atît gravitatea

suferințelor psihice a succesorilor părții vătămate, cît și datele obiective care certifică

14

acest fapt, și anume nivelul suportării de către acestea a suferințelor psihice în urma

decesului unei rude foarte apropiate. La acest capitol, instanța de recurs notează că,

potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, pierderea speranței în viață, etc. În corespundere cu art.

220 Cod de procedură penală și art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una

subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de

recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru

daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de

judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în

mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în

procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei, potrivit art. 81 alin. (1) Cod de procedură penală: „în procesul

penal, succesor al părții vătămate sau al părții civile este recunoscută una din rudele

ei apropiate care a manifestat dorința să exercite drepturile și obligațiile părții

vătămate decedate sau care, în urma infracțiunii, a pierdut capacitatea de a-și exprima

conștient voința”.

Aliniatul (2) al aceluiași articol prevede că recunoașterea rudei apropiate ca

succesor al părții vătămate sau al părții civile o decide procurorul care conduce

urmărirea penală sau, după caz, ofițerul de urmărire penală ori instanța de judecată,

cu condiția că ruda apropiată solicită această calitate. În cazul în care mai multe rude

apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului

sau instanței de judecată. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri

suficiente pentru recunoașterea persoanei ca succesor al părții vătămate sau al părții

civile, hotărîrea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri. (3) În cazul

în care, după recunoașterea persoanei ca succesor al părții vătămate sau al părții

civile, se constată lipsa temeiurilor de a o menține în această calitate, procurorul sau

instanța, prin hotărîre motivată, încetează participarea acesteia la proces în calitate de

succesor al părții vătămate sau al părții civile. (4) Succesorul părții vătămate sau al

părții civile participă la procesul penal în locul părții vătămate sau părții civile.”

Conform materialelor cauzei, Colegiul constată că prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală Bodrug I. din data de 06.10.2017, succesor al părții vătămate a fost

recunoscută, fiica părții vătămate Ceban Natalia (f. d 35, vol. I), precum și prin altă

ordonanță din aceeași dată, adoptată la fel de Bodrug I., succesor al părții vătămate

este recunoscută și cea de-a doua fiică a lui Lungu Victor, Balțat Tatiana (f.d 38,

15

vol.I). Or, succesor conform rechizitoriului este doar Ceban N., iar Balțat este martor

(f. d. 101, vol. I), totodată recurs ordinar scrie doar Balțat Tatiana (f. d. 8, vol. II).

Prin urmare, procurorul prin ordonanță sau instanța de judecată prin încheiere

urma a înceta calitatea de succesor al părții vătămate a uneia din fiice. Astfel, instanța

de fond în mod contrar legii a pus pe rol cererea de chemare în judecată și admis

pretențiile ambelor reclamante. Colegiul penal lărgit menționează că în procesul

penal nu se admite recunoașterea în calitate de successor al părții vătămate, în mod

concomitent a două persoane. Respectiv argumentul instanței de apel privind

legalitatea recunoașterii a mai multor rude apropiate în calitate de succesori ai părții

vătămate/civile nu are suport juridic. Mai mult ca atâta, ambele instanțe au încasat un

prejudiciul moral în favoarea ambelor succesoare, ceea ce nu este corect, deoarece

instanța urma să încaseze prejudiciu moral doar în favoarea uneia.

Instanța de recurs ordinar menționează că, deși potrivit art. 81 alin. (2) Cod de

procedură penală „Recunoașterea rudei apropiate ca succesor al părții vătămate sau al

părții civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, ofițerul

de urmărire penală ori instanța de judecată, cu condiția că ruda apropiată solicită

această calitate”, or, instanța de judecată urma să se expună asupra calității atribuite

fiecăreia. Această omisiune a ofițerului de urmărire penală, procurorului, precum și a

ambelor instanțe judecătorești inferioare a dus la încasarea prejudiciului moral dublu

de la inculpat, acesta fiind de acord să se încaseze de la el prejudiciul moral în

mărime de 60000 lei.

Colegiul reține că din materialele cauzei (f. d. 126, vol. I) rezultă că Balțat

Tatiana a primit de la Scripnic Ivan suma de 18340,00 lei, care reprezintă prejudiciul

material, cheltuieli pentru asistența juridică și cheltuieli de transport.

Totodată, instanța de apel urmează să stabilească mărimea compensației pentru

prejudiciul moral în așa fel încât acesta să fie echitabil în raport cu suferințele psihice

și fizice cauzate succesorului părții vătămate, în urma comiterii infracțiunii de către

inculpatul Scripnic Ivan, dar și să nu ducă la o îmbogățirea fără just temei a

succesorului părții vătămate.

Astfel, Colegiul penal constată că la caz este incident temeiul de casare prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a

deciziei instanței de apel în latura civilă și anume în partea prejudiciului moral, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță, în alt complet

de judecată, deoarece erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de

către instanța de recurs în prezenta procedură.

La rejudecarea cauzei în latura civilă și anume în partea prejudiciului moral,

instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apel; să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii;

să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate și cu expunerea motivată asupra

cuantumului prejudiciului moral, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

16

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către acuzatorul de

stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, și de către

succesorul părții vătămate Balțat Tatiana.

Admite recursul declarat de către avocații Stratan Corina și Bosîi Ion în numele

inculpatului Scripnic Ivan.

Casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 decembrie

2018, în cauza penală privindu-l pe Scripnic Ivan Xxxxx, în latura civilă, în partea ce

ține de încasarea din contul inculpatului Scripnic Ivan în beneficiul succesorilor părții

vătămate Ceban Natalia și Balțat Tatiana a prejudiciului moral în suma a câte de

150000 (o sută cincizeci de mii) lei pentru fiecare, cu dispunerea rejudecării cauzei,

în această parte, de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

În rest prevederile hotărârii contestate se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac în partea dispunerii rejudecării cauzei,

în rest, fiind irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

17