1ra-761/19 — Art. 186 alin. 2 lit. d Cp

Dosarul nr. 1ra-761/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Miron Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Miron Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.03.2018 – 04.06.2018;

Instanța de apel: 12.06.2018 – 19.12.2018;

Instanța de recurs: 01.03.2019 – 26.06.2019;

A C O N S T A T AT :

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Miron Veaceslav a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

d) Codul penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de un an.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite lui Miron

Veaceslav a fost suspendată condiționat, cu fixarea unui termen de probațiune

de 1 (un) an, cu obligația condamnatului să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Cauza penală de învinuire a lui Miron Veaceslav în baza art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal pe epizodul I, în legătură cu împăcarea cu pătimita Aga

(Căpățină) Mariana, s-a încetat.

S-a dispus încasarea din contul lui Miron Veaceslav în beneficiul pătimitei

Marinescu Sanda prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de

2100 (douăzeci mii una suta) lei.

în noaptea de 07 spre 08 octombrie 2011, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a sustras, de la Căpățină (Aga) Mariana, în timp ce se

afla în vizită la domiciliul lui Grițco Vera, situat în XXXXX, bani în numerar -

1

1780 lei, care i-a folosit după propria dorință, astfel cauzând părții vătămate o

pagubă materială considerabilă în valoare de 1780 lei.

De asemenea Miron Veaceslav, având același scop, tot în același interval de

timp, aflându-se în aceiași locuință la Grițco Vera situată în XXXXX prelungind

acțiunile sale criminale, de pe un sertar a sustras bani în numerar - 2100 lei, ce

aparțineau lui Marinescu Sanda, astfel cauzându-i o pagubă materială

considerabilă în valoare de 2100 lei.

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de aplicarea

pedepsei penale cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Miron Veaceslav

să-i fie aplicată pedeapsa sub forma de amendă, invocând următoarele

argumente:

- Miron Veaceslav la faza de urmărire penală și în instanța de judecată a

recunoscut comiterea furtului în noaptea de 07 spre 08 octombrie 2011 de la

domiciliul lui Grițco Vera a sumei de 1780 lei ce aparțineau lui Aga (Căpățină)

Mariana și a sumei de 2100 lei ce aparținea lui Marinescu Sanda;

- În ședința de judecată inculpatul a reparat prejudiciul cauzat lui Aga

(Căpățină) Mariana, a încheiat un acord de împăcare cu partea vătămată și a

solicitat încetarea procesului penal în privința sa;

- Partea vătămată aga (Căpățină) Mariana a comunicat că, Miron Veaceslav

i-a restituit suma de 1780 lei, careva pretenții de ordin moral și material față de

acesta nu are, a încheiat cu numitul necondiționat acord de împăcare și a

solicitat încetarea procesului penal în privința lui Miron Veaceslav în legătură

cu împăcarea părților.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea

incriminată, iar pedeapsa aplicată este legală, echitabilă și proporțională.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond pentru individualizarea

pedepsei, corect a aplicat prevederile art.7, 61 și 75-78 Cod penal. Inculpatul

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, a recunoscut

vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, înaintând o cerere în

temeiul art.3641 Cod de procedură penală, oficial neangajat în câmpul muncii.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură

penală prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportate la declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de

judecată și în cadrul ședinței instanței de apel și probele administrate, a stabilit

corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea

juridică corectă și anume art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, după ispășirea pedepsei aplicate, Miron

Veaceslav nu a tras concluziile necesare și a continuat să comită infracțiuni

contra patrimoniului, deci pedeapsa executată nu a fost suficientă și

proporțională încât să influențeze personalitatea acestuia.

2

Astfel, instanța de apel a respins solicitarea apelantului cu privire la

aplicarea pedepsei sub formă de amendă, or circumstanțele invocate au fost

luate în considerație de către instanța de fond la stabilirea pedepsei, ajungând la

concluzia că nu este rațional ca Miron Veaceslav să execute real pedeapsa

închisorii. Or, în privința inculpatului, în conformitate cu art. 90 Cod penal, a

fost dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

stabilindu-i un termen de probă.

declară recurs ordinar inculpatul Miron Veaceslav, prin care solicită admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei atacate, în partea ce ține de aplicarea

pedepsei, cu stabilirea în privința sa a unei pedepse sub formă de amendă.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- nu este rezonabilă aplicarea unei pedepse mai aspre cu închisoare

indicată în sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. d) cod penal, deoarece au fost

stabilite doar circumstanțe atenuante, iar instanța de apel în partea stabilirii

pedepsei a invocat aprecierea eronată a principiilor legale și criteriilor de

individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse neechitabile în coraport

cu fapta comisă și consecințele survenite, cât și a scopului prevăzut de art. 61

alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și de prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni atât din partea lui, cât și

a altor persoane.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77

Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

3

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și

asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la

650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și

anume de faptul că a comis o infracțiune mai puțin gravă, de motivul acesteia, de

personalitatea inculpatului care anterior a săvârșit infracțiuni și a fost atras la

răspundere penală.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute

de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și

nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că

4

din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că

sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite

stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea

pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

executării acesteia condiționat, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, ținând cont și de faptul că,

inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut concluziile

corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au

concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate în

sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Miron Veaceslav, pentru infracțiunea comisă, prima

instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului

este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele

legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Miron

Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Miron Veaceslav XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

5