1ra-685/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-685/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-685/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Calendari Dumitru, prin care a fost solicitată casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 noiembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Ursu Sergiu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 28.12.2015 – 06.02.2018

instanța de apel: 17.04.2018 – 26.11.2018

instanța de recurs ordinar: 15.02.2019 – 25.06.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Ursu Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Ursu Sergiu este învinuit de organul de urmărire penală că la XXXXX

aproximativ între orele XXXXX, aflându-se la volanul automobilului de

model „Hyundai" cu numerele de înmatriculare XXXXX, ce aparține IMSP

PAMU „Centru"- ambulanța - autovehicul cu regim prioritar, fără a fi

pornite luminile giratorii și semnalul sonor special, deplasându-se cu o

viteză excesivă de aproximativ 52-59 km/oră, pe XXXXX, manifestând sine

încredere sporită, nu a tratat cu seriozitate conducerea mijlocului de

transport, astfel încât a încălcat prevederile art. 45, 1), lit. a), b), d,) și

alin.(2) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează expres că,

conducătorul mijlocului de transport, trebuie să conducă vehiculul în

1

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, condițiile

rutiere, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, și art. 46, lit. a)

Regulamentului Circulației Rutiere conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza până la

limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească în cazurile

în care se deplasează pe lângă copii, cerințe ce au fost ignorate de Ursu

Sergiu, care nu a apreciat corespunzător situația creată, ce au precedat

tamponarea minorei XXXXX anul nașterii 2008, care traversa regulamentar

trecerea de pietoni. În rezultatul tamponării, lui XXXXX, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din XXXXX, i-a fost

cauzat traumatism craneo-cerebral acut grav închis manifestat prin

contuzie cerebrală grad II și de trunchi; edem cerebral în focar

posttraumatic; leziune axonal difuză care au condiționat comă grad II

asociată cu tetrapareză spastică; contuzia ficatului și rinichilor; fractura

claviculei dreapta; epifizioliza osului tibial stânga; hematom masiv

periorbital, hematom subaponeurotic pe dreapta, excoriații pe față frontal

pe dreapta; plagă contuză mandibular median; fracturi dentare S 1,2,3-D

1,2,3; contuzia articulației genunchiului drept manifestată prin edem; edem

a țesuturilor moi la nivelul brațului stâng; contuzia plămânilor; care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și

în baza acestui criteriu au fost calificate ca vătămare gravă.

Acțiunile inculpatului Ursu Sergiu au fost calificate de către procuror

în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal - potrivit indicilor calificativi

„încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății”.

către procurorul în Procuratura Ialoveni, Plevan Vasile, la 12 februarie

2018, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care: Ursu Sergiu să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a

2

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În conformitate cu

art. 90 Cod penal să fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de

probă de 4 ani.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- locul comiterii accidentului rutier, manifestat prin tamponarea

pietonului minor XXXXX, a constituit trecerea de pietoni, fapt confirmat

prin cercetarea la fața locului precum și declarațiile martorilor oculari

Procur Ion și Melenciuc Anatolie, martori a căror declarații urmează a fi

apreciate ca veridice, deoarece aceștia nu sunt persoane interesate în

soluționarea cazului;

- în concluzia raportului de expertiza auto-tehnică, experții nu au

stabilit locul tamponării pietonului minor XXXXX, ci au stabilit că evitarea

tamponării prin frânare nu era posibil. Prin urmare, a susținut că locul

tamponării pietonului fiind trecerea de pietoni care acordă prioritate

pietonului în orice situație de a traversa strada, inculpatul Ursu Sergiu ca

șofer avea obligația legală de a manifesta prudență sporită la trecerea de

pietoni și să cedeze trecerea pietonului minor XXXXX, fapt ce nu a fost

întreprins de către inculpat. Inculpatul Ursu Sergiu nu a conectat girofarul

și sirena, și totodată se deplasa cu viteza de 59 km/h, viteză peste limita

maximă permisă de lege;

- locul căderii victimei a fost la o distanță de 9.5 metri față de trecerea

de pietoni, fapt ce confirmă că victima ca urmare a loviturii cu partea din

față (capotă) a automobilului aflat în deplasare, a fost aruncată în direcția

de deplasare a ambulanței, din motivul vitezei excesive pe sectorul dat, de

59 km/h;

- instanța de judecată a dat o apreciere eronată probelor, ajungând la

concluzia că tamponarea victimei a avut loc nu pe trecerea de pietoni, ci la

o distanță de 9,5 metri de aceasta. Nu a apreciat just prin coroborare în

temeiul art. 101 Cod de procedură penală, proba obținută prin cercetarea la

fața locului cu declarațiile martorilor Procur Ion si Melenciuc Anatolie;

- cercetarea la fața locului a reflectat urmările accidentului rutier, prin

care s-a constatat o pată asemănătoare cu sângele la o distanță de 9,5 metri

de trecerea de pietoni. Aceste constatări inițiale au servit temei de a

considera, în lipsa altor probe la etapa incipientă a anchetei că locul

tamponării este locul depistării urmelor asemănătoare cu sângele,

efectuându-se însemnările respective în schița accidentului rutier, însă,

acest mijloc de probă, instanța, așa cum a procedat acuzatorul de stat, urma

să îl aprecieze și coroboreze cu probele ulterioare administrate, cum sunt

3

declarațiile martorilor Procur Ion și Melenciuc Anatolie, din care fără

echivoc, rezultă că victima a fost tamponată în timp ce traversa strada pe

trecerea de pietoni, iar în urma tamponării a fost aruncată în direcție de

mers a ambulanței;

- prin planșa fotografică anexă la procesul-verbal de examinare a

ambulanței, a fost stabilit că capota ambulanței este deformată în față -

dreapta, fapt ce demonstrează că tamponarea victimei a fost frontală, iar

victima a fost aruncată în față, dar nu a căzut imediat pe asfalt;

- instanța eronat a apreciat critic declarațiile martorului Melenciuc

Anatolie și Procur Ion, considerând neîntemeiat că era necesară verificarea

declarațiilor la fața locului, în vederea fixării locului și unghiului din care

aceștia au văzut accidentul rutier, în timp ce, declarațiile inculpatului și a

martorului Sandu Ștefan, care este coleg de serviciu cu inculpatul, le-a

apreciat ca veridice și le-a pus la baza sentinței;

- inculpatul Ursu Sergiu conducea ambulanța pe lângă copii, în zona

de acțiune a indicatoarelor 5.40.1, instalate până și după trecerea de pietoni,

fapt confirmat prin schema de la fila 70 a cauzei penale. Fiind în asemenea

zonă, Ursu Sergiu urma să conducă mijlocul de transport în așa manieră,

încât ar garanta siguranța traficului rutier, în special siguranța copiilor care

sunt participanți vulnerabili ai traficului rutier;

- ambulanța condusă de către Ursu Sergiu, chiar dacă face parte din

categoria vehiculelor cu regim prioritar de circulație, deoarece pe timp de

zi nu a avut pus în funcțiune în special, semnalul sonor, deplasarea acesteia

(ambulanța condusă de către Ursu Sergiu) pe carosabil nu poate fi

reglementată de art. 105, 106 din Regulamentul Circulației Rutiere,

respectiv nu poate devia de la exigențele Regulamentului circulației rutiere

și, prin urmare Ursu Sergiu ca șofer, era obligat să se ghideze și de

prevederile art. 45-46 din același regulament;

- instanța de fond, intenționat făcând abuz de aspectul convingerii

intime și a principiului de liberă apreciere a probelor, l-a achitat pe Ursu

Sergiu ilegal, bazându-se doar pe declarațiile sterile ale acestuia fără a

exista alte probe care ar combate pe cele ale acuzării, a interpretat eronat și

subiectiv probele acuzării și normele legale și astfel a pronunțat o sentință

ilegală care contravine prevederilor art. 100 alin. (4), art. 101 alin. (1) și (3) și

art. 389 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, ceea ce afectează grav

calitatea actului de justiție.

4

noiembrie 2018, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că sarcina

probei revine procurorului și organului de urmărire penală, motiv pentru

care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal,

concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru

următoarea fază a procesului.

Instanța de apel a constatat că, procurorul sesizând instanța de

judecată prin rechizitoriu a indicat că, Ursu Sergiu se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și întru

confirmarea învinuirilor formulate, procurorul în rechizitoriu a făcut

trimitere la probele colectate în cadrul urmării penale, și anume:

declarațiile învinuitului Ursu Sergiu; declarațiile reprezentantului părții

vătămate Bălănuță Sergiu; declarațiile martorului Procur Ion; declarațiile

martorului Melenciuc Anatolii; declarațiile martorului Sandu Vasile;

declarațiile martorului Nastas Maria; raportul de expertiză medico legală

nr. XXXXX din XXXXX; proces verbal de cercetare la fața locului din 08

octombrie 2015; procesele verbale și ordonanțele de recunoaștere a

corpului delict din XXXXX, din XXXXX și respectiv din data de XXXXX;

informația telefonică înregistrată în IP Ialoveni R-2 cu nr. 4923.

Judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de

apel a menționat că a acționat potrivit prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală și consultând opinia părților a admis demersul

procurorului privind audierea mărturiilor acuzatoare și anume a

martorilor Procur Ion, Melenciuc Anatolii, Sandu Vasile, audierea

învinuitului Ursu Sergiu prezent instanța de apel, cercetarea materialelor

dosarului penal. Ulterior în pofida tuturor încercărilor efectuate, instanța

de apel nu a putut asigura prezența pentru reaudiere a martorilor Procur

Ion, Sandu Vasile. În consecința imposibilității asigurării prezenței lor în

fața instanței, procurorul a refuzat de la demersul de a reaudia martorii

nominalizați.

Tot în acest sens, instanța de apel a considerat importantă a fi ca și

minora Bălănuță Diana - parte vătămată să fi fost audiată în instanța de

apel, însă procurorul nu a inclus partea vătămată în lista persoanelor care

necesită a fi audiate în instanța de apel, nu a asigurat și nu a insistat asupra

prezenței părții vătămate și martorului Procur Ion la judecarea cauzei, din

care considerente instanța de apel a menționat că a fost lipsită de

5

posibilitatea de a auzi declarațiile lor. Respectiv, declarațiile martorului

Procur Ion făcute în cadrul urmăririi penale și ulterior în prima instanță nu

au fost verificate și analizate de instanța de apel și puse la baza unei

eventuale condamnări lui Ursu Sergiu, concluzionând că în acest caz vor fi

violate principiile statuate în art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Din lista martorilor indicați în rechizitoriu pe a căror declarații se

fundamentează actul de acuzare, la demersul procurorului în instanța de

apel a fost audiat doar martorul Melenciuc Anatolii și inculpatul,

declarațiile cărora au fost reținute de către instanța de apel.

Instanța de apel analizând probele la care a făcut referire partea

acuzării a conchis că prima instanță a făcut o analiză completă și precisă a

mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală,

cât și în faza de judecată, concluzionând în mod corect că în cauză nu există

dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului Ursu Sergiu, probele

neavând forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce

operează - potrivit legii - în favoarea inculpatului. Instanța de judecată a

respectat prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de

asemenea corect a apreciat circumstanțele cauzei penale.

În susținerea învinuirii aduse lui Ursu Sergiu, acuzatorul de stat a

prezentat doar proba cu martorul Melenciuc Anatolie, inclusiv și

declarațiile date în cadrul urmăririi penale și a solicitat cercetarea

materialelor cauzei penale, în acest sens, instanța de apel a menționat că

declarațiile martorului Melenciuc Anatolie nu pot fi puse la baza emiterii

unei sentințe de condamnare în privința lui Ursu Sergiu, deoarece

declarațiile depuse de către acesta în instanța de apel nu formează ferma

concluzie despre vinovăția inculpatului. Respectivele declarații în mare

parte coincid cu cele făcute în cadrul urmăririi penale, și vin în contradicție

cu ansamblul de probe administrate în cauză.

Din sinteza declarațiilor făcute de către martorul Melenciuc Anatolie,

instanța de apel a desprins că în locul unde se afla pietonul și aștepta să

traverseze trecerea de pietoni erau parcate mașini pe marginea drumului,

atât din partea stângă cât și din dreapta, în opinia lui, fetița ar fi de nevăzut

în aceste condiții. Copilul se afla la 2-3 pași de la trecerea de pietoni.

Melenciuc Andrei a trecut de trecerea de pietoni, apoi a văzut că s-a

deplasat mașina de salvare, și din interes s-a uitat în oglinda mașinii și a

văzut cum mai multe automobile brusc s-au oprit. Nu cunoaște detalii cum

a fost lovită fetița si de cine si cu ce automobil. Semnalul de claxonare a

ambulanței nu avea cum să-l audă, era la o distanță mai mare de la locul

6

accidentului. Semnalul acustic a ambulanței nu era pornit dar girofarul

probabil era pornit. În lumina celor expuse, instanța de apel a reiterat

convingerea că declarațiile martorului Melenciuc Andrei sunt vage după

conținut și nu pot fi puse la baza emiterii unei sentințe de condamnare, în

condițiile în care dânsul nu a văzut cum a fost lovită fetița, de către cine și

cu ce automobil.

Din probele materiale cercetate precum și cele științifice administrate

în cauză, instanța de apel a concluzionat că acestea nu au fost de natură a

conduce la stabilirea vinovăției inculpatului Ursu Sergiu. Lipsa

componenței de infracțiuni în acțiunile lui Ursu Sergiu reiese din analiza

datelor din procesului-verbal de cercetare la fața locului din 08 octombrie

2015, potrivit căruia locul tamponării se află în afara trecerii de pietoni;

datele din procesul-verbal de examinare a obiectului din 09 octombrie 2015,

potrivit căruia automobilul de model „Hyundai" cu n/î XXXXX intră în

categoria autovehiculelor cu regim prioritar de circulație; datele din

procesului-verbal de examinare a obiectului din 08 octombrie 2015, potrivit

căruia automobilul de model „Hyundai" cu n/î XXXXX se afla în misiune

în momentul producerii accidentului; din concluziile expertului judiciar

expuse în raportul de expertiză judiciară nr.993 din 31 octombrie 2017,

potrivit căruia automobilul „Hyundai H 1” cu n/î XXXXX, nu avea

posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frânare.

Respectivele probe în opinia instanței de apel coroborează între sine și sunt

completate cu declarațiile inculpatului și declarațiile martorului Sandu

Ștefan.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul procurorului că

inculpatul Ursu Sergiu fiind în zona marcată ca trecere pentru pietoni, nu a

întreprins măsuri pentru a reduce viteza și a traversa trecerea de pietoni în

siguranță, or, cert a fost constatat că minora XXXXX a ieșit brusc în fața

automobilului aflat în mișcare de după un alt automobil ce staționa, că

tamponarea a avut loc în afara trecerii de pietoni, că Ursu Sergiu se afla în

misiune de serviciu urgentă, cei permitea deplasarea cu o viteză de 52-59

km/h și cu toate acestea, a ținut mereu seama de starea sa ce influențează

atenția și reacția, fapt ce confirmă reacția imediată a inculpatului Ursu

Sergiu la apariția bruscă a victimei dintre automobilele parcate pe

marginea străzii. De asemenea a fost apreciat critic și argumentul

procurorului că Ursu Sergiu se deplasa cu viteză excesivă, or, lipsa urmei

de frânare la locul accidentului rutier determină că șoferul nu se deplasa cu

viteză excesivă.

7

Instanța de apel și-a bazat soluția și pe concluzia experților expusă în

raportul de expertiză judiciară nr. 993 din 31 octombrie 2017, potrivit căreia

„în momentul declanșării obstacolului pentru circulație de către pieton,

conducătorul automobilului de model „Hyundai H 1” cu n/î XXXXX, nu avea

posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frânare, atât la viteza

reală de deplasare 52-59 km/h cât și la deplasarea cu viteza maxim admisibilă pe

acest sector de drum 50 km/h”.

Instanța de apel a reținut că procurorul la judecarea cauzei în ordine

de apel, urma să întreprindă acțiuni active, în vederea probării învinuirii

aduse inculpatului, însă rezultând din lucrările dosarului, instanța a atestat

că procurorul a manifestat un rol pasiv, fără a solicita și întreprinde măsuri

în vederea audierii nemijlocite în instanța de apel a părții vătămate

Bălănuță Diana, cu toate că declarațiile acesteia, în opinia instanței de apel,

ar fi prezentat o probă decisivă, care ar fi clarificat chestiuni importante

pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța de apel a susținut și însușit în întregime poziția primei

instanțe pe faptul că, respectarea Regulamentului circulației rutiere de

către Ursu Sergiu, urma să fie verificată prin prisma prevederilor art. 105,

alin. (1), (2) al Regulamentului, care reglementează modul de deplasare a

vehiculelor cu regim prioritar de circulație, or automobilul condus de Ursu

Sergiu, face parte din categoria vehiculelor cu regim prioritar de circulație,

era în misiune urgentă de serviciu (acordarea ajutorului medical unei femei

însărcinate), a avut pus în funcțiune girofarul. Prin urmare, indicarea în

învinuire încălcarea de către inculpatul Ursu Sergiu a art. 46, lit. a) al

Regulamentului circulației Rutiere a fost apreciată de instanța de apel ca

neîntemeiată.

Argumentul procurorului precum că, instanța nu a ținut cont de toate

circumstanțele ce au avut loc pe cauză, instanța de apel nu l-a admis, or,

judecând cauza, instanța de apel a susținut că a reverificat sub toate

aspectele, complet și obiectiv probele administrate, ajungând la concluzia

de a-l achita pe Ursu Sergiu de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Aceste împrejurări au fost

constatate de cumulul probelor administrate la cauza penală, care în opinia

instanței de apel au fost obiectiv apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

8

Din cele constatate instanța de apel a conchis că fapta imputată lui

Ursu Sergiu, nu conține elementele constitutive ale infracțiunii, din care

motiv a menținut în privința inculpatului sentință de achitare, or, o sentință

de condamnare se emite numai în condițiile în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

2018, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, la 21 ianuarie 2019, prin care

invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt. care a afectat

soluția instanței, a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- instanța de apel în decizia pronunțată, nu a îndeplinit stipulările

legale cu privire la respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, adică să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală;

- fapta incriminată lui Ursu Sergiu a fost dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate și cercetate în cadrul procesului penal;

- martorii Melenciuc Anatolie și Procur Ion care au fost audiați

(primul inclusiv și în instanța de apel), toți au declarat că victima Bălănuță

Diana a pășit pe trecerea de pietoni și după tamponare a fost aruncată la o

distanță de aproximativ 4-5 metri, conform declarațiilor lui Procur Ion;

- Ursu Sergiu, ca șofer, nici nu a pornit în funcțiune semnalul sonor la

mașina de ambulanță, care era obligatoriu, viteza cu care se deplasa era

mai mare decât se permitea pe acea porțiune de drum;

- la vehiculul care este condus de către șofer la necesitate de urgență,

urmează a fi puse în funcțiune concomitent semnale luminoase și sonore

speciale, fapt care nu a avut loc în cazul lui Ursu Sergiu;

9

- referitor la semnalul sonor, martorii Procur I. și Sandu Șt.,

Melenciuc A., inclusiv și inculpatul Ursu Sergiu, au confirmat că nu era pus

în funcțiune, în ședință inculpatul Ursu Sergiu a declarat că a verificat

semnalul sonor abia după accidentul rutier, ceea ce demonstrează că

ultimul a încălcat prevederile art. 105, 106 ale Regulamentului circulației

rutiere. Ursu Sergiu se afla în misiune de serviciu și nu trebuia să devieze

de la prevederile Regulamentului circulației rutiere;

- consideră eronată concluzia instanțelor de judecată, precum că Ursu

Sergiu a condus mijlocul de transport în corespundere cu Regulamentul

circulației rutiere și că nu s-au constatat încălcări, deoarece prioritatea

mijlocului de transport condus de Ursu Sergiu era în privința altor șoferi

reieșind din punctul 106 al Regulamentului circulației rutiere, dar nu avea

prioritate față de pietoni, față de persoane care traversează strada.

Inculpatul Ursu Sergiu nu s-a conformat cerințelor respective cu privire

manifestarea prudenței în locurile unde există zone cu trecere de pietoni;

- din cauza acțiunilor neglijente ale inculpatului Ursu Sergiu s-a

produs accidentul rutier, dânsul urma să cedeze trecerea pietonului minor

care se alia pe carosabil și pe trecerea de pietoni, la o distanță de

aproximativ 1,5 metri de la marginea dreaptă a carosabilului, fapt

confirmat prin declarațiile martorului Melenciuc Anatolie și martorul

Procur Ion. Argumentele apărării despre faptul că victima a pășit nu pe

trecerea de pietoni dar la distanța de 9,5 metri de trecerea de pietoni nu și-

au găsit confirmarea deoarece nu au fost prezentați martori, or, în cadrul

procesului penal martorii Procur Ion, Melenciuc Anatolie care au confirmat

că victima minoră era pe trecerea de pietoni, iar distanța de 9,5 metri a fost

produsă în urma loviturii cu automobilul condus de Ursu Sergiu;

- este greșită concluzia instanței de apel precum că nu poate aprecia

declarațiile date de către martorul Procur Ion depuse la judecarea cauzei în

fond. din motivul că acesta nu a fost audiat în instanța de apel. La faza

judecării cauzei în instanța de apel Procur Ion nu a fost prezent la locul de

trai și aducerea la instanța de apel era imposibilă. La judecarea cauzei în

prima instanță martorul Procur Ion a fost audiat în prezența inculpatului

Ursu Sergiu și apărătorului acestuia. În cadrul cercetării probelor în

instanța de apel procurorul nu a renunțat cu proba martorului Procur Ion

și au fost cercetate declarațiile martorului Procur Ion;

- pe de o parte, instanța de apel nu a răspuns la argumentul

procurorului cu privire la martorul Procur Ion și nu a dat o apreciere

declarațiilor acestui martor din motivul că acesta nu a fost audiat din nou

10

din cauza lipsei în țară, iar pe de o altă parte, face o apreciere a declarațiilor

martorului Sandu Ștefan, care tot nu a fost audiat din nou din cauza lipsei

în țară, fapt care nu a împiedicat instanța de a admite și a aprecia ca probă

declarațiile martorului Sandu Ștefan;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului din apelul

procurorului cu privire la proba martorului Procur Ion și încălcarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală comis de prima instanță cu

referire la această probă;

- odată ce au fost constatate încălcări ale prevederilor pct. 46, 105, 106

a Regulamentului circulației rutiere comise de către Ursu Sergiu, concluzia

instanței de apel precum că, „potrivit concluzia experților expusă în raportul de

expertiză judiciară nr.993 din 31 octombrie 2017, potrivit căreia, „în momentul

declanșării obstacolului pentru circulație de către pieton, conducătorul

automobilului de model „Hyundai H 1" cu n/î XXXXX, nu avea posibilitatea

tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frânare, atât la viteza reală de

deplasare 52-59 km/h cât și la deplasarea cu viteza maxim admisibilă pe acest

sector de drum 50 km/h.”,- urma a fi apreciată ca o circumstanță în defavoare

inculpatului, care nu a pus concomitent în funcțiune semnalele sonore și

luminoase, astfel nu a prevenit pietonii de deplasarea sa prioritară, nu a

respectat prudența la locuri de trecerea a pietonilor, și nu putem vorbi

despre o deplasare cu prioritate a autospecialei respective, dar și viteza în

aceste circumstanțe nu a fost aleasă de către șoferul corespunzător

condițiilor rutiere pe porțiunea respectivă de drum.

au fost depuse.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din

considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

11

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă a fost corect aplicată legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit

reține că recursul depus de către procuror este fundamentat de drept, în

baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocând

următoarele temeiuri pentru recurs și anume: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, erori care în opinia autorului

sunt incidente la caz.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, Colegiul constată că, acest temei de casare nu și-a găsit

confirmarea la judecarea recursului declarat.

În această ordine se reține că instanța de apel, a motivat cu suficientă

amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția de menținere a sentinței.

Colegiul reține că, instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin

prisma prevederilor legale, astfel încât concluziile expuse să conțină

raționamente întemeiate asupra soluției de achitare emise de către prima

instanță.

Prin urmare, instanța de recurs, din textul deciziei atacate, constată

faptul motivării ample și complete a deciziei de către instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, respectiv aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au

dus, la caz, la menținerea sentinței, expunându-se argumentat și complet

asupra tuturor motivelor expuse de către procuror care în mare parte sunt

identice argumentelor invocate în recurs.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la aprecierea

declarațiilor martorilor și constatarea unor stări de fapt de către instanța de

apel, Colegiul notează că dezacordul cu aprecierea probelor a servit obiect

de examinare și în instanța de apel prin apelul procurorului împotriva

sentinței de achitare, astfel reiterarea acestor argumente în ordine de recurs

nu pot întruni necesitarea casării deciziei instanței de apel și nu sunt

susceptibile de a susține temeiul de drept invocat, întrucât dezacordul cu

12

modalitatea de apreciere a probelor nu reprezintă unul din temeiurile de

drept prevăzute pentru declararea recursului ordinar.

Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor

ce judecă fondul cauzei și în acest sens Colegiul evidențiază că, instanța de

recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de

reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o

chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se

înfăptuiește de către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs

verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului,

deoarece acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar

contravine aprecierilor expuse în motivarea acesteia.

Lecturând conținutul deciziei, Colegiul a stabilit că concluziile

instanței de apel privind menținerea achitării inculpatului sunt bazate pe

analizarea și aprecierea tuturor probelor administrate în cauză, dintre care

Colegiul consideră că instanța de apel corect a evidențiat concluzia

experților expusă în raportul de expertiză judiciară nr. 993 din 31

octombrie 2017, potrivit căreia „în momentul declanșării obstacolului pentru

circulație de către pieton, conducătorul automobilului de model „Hyundai H 1” cu

n/î XXXXX, nu avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea

pietonului prin frânare, atât la viteza reală de deplasare 52-59 km/h cât și la

deplasarea cu viteza maxim admisibilă pe acest sector de drum 50 km/h”, de

asemenea din materialele cauzei stabilindu-se că: minora XXXXX a ieșit

brusc în fața automobilului aflat în mișcare de după un alt automobil ce

staționa, că tamponarea a avut loc în afara trecerii de pietoni, că Ursu

Sergiu se afla în misiune de serviciu urgentă, cei permitea deplasarea cu o

viteză de 52-59 km/h și cu toate acestea, a ținut mereu seama de starea sa ce

influențează atenția și reacția, fapt ce confirmă reacția imediată a

13

inculpatului Ursu Sergiu la apariția bruscă a victimei dintre automobilele

parcate pe marginea străzii.

La fel Colegiul notează că, argumentul procurorului privind faptul că

inculpatul Ursu Sergiu se deplasa cu viteză excesivă, a primit aprecierea

critică a instanței de apel, care a menționat la acest capitol că potrivit

procesului verbal de cercetare la fața locului lipsesc urme de frânare la

locul accidentului rutier, instanța concluzionând că șoferul nu se deplasa

cu viteză excesivă, fapt susținut și prin concluziile raportului de expertiză

judiciară nr. XXXXX.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivele esențiale care au fost

expuse de către procuror în apel, au primit aprecierea instanței, astfel

invocările recurentului privind faptul că instanța nu sa pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sunt declarative și neîntemeiate.

Mai mult, studiind procesul verbal al ședinței de judecată în ordine

de apel, Colegiul consideră oportun de a evidenția faptul că acuzatorul de

stat a manifestat un rol pasiv, și nu a solicitat și întreprins măsuri în

vederea audierii nemijlocite în instanța de apel a părții vătămate Bălănuță

Diana, cu toate că declarațiile acesteia, puteau permite instanței de apel de

a verifica suplimentar circumstanțele producerii faptei nemijlocit din

depozițiile părții vătămate, ce putea fi o circumstanță decisivă care elucida

chestiuni importante pentru justa soluționare a cauzei, cu atât mai mult că

instanța de apel a acționat potrivit prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală și consultând opinia părților a admis demersul

procurorului privind audierea martorilor Procur Ion, Melenciuc Anatolii,

Sandu Vasile, inculpatului Ursu Sergiu și cercetarea materialelor cauzei.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanța de apel a reverificat sub

toate aspectele, complet și obiectiv probele la care a avut acces și care au

fost prezentate de părți, apreciindu-le cu respectarea prevederile art. 101

Cod de procedură penală, fapt ce a determinat instanța de a menține

achitarea lui Ursu Sergiu de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta imputată,

nu conține elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra

tuturor motivelor invocate în cererile de apel și prin hotărârea sa a oferit

răspunsuri complete și argumentate asupra acestora, în coraport cu

circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de

judecată, fiind oferite răspunsuri la argumentele esențiale.

14

Colegiul penal conchide că argumentele invocate de către recurent,

au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea deciziei

instanței de apel întrucât ultima și-a motivat complet ceea ce echivalează

cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor expuse în art. 6

CEDO.

Deci, nu putem vorbi despre o examinare unilaterală a probatoriului

administrat în această cauză, odată ce instanța a respectat procedura de

cercetare a probelor per ansamblu, atât cele din partea acuzării, cât și cele

ale apărării.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care

s-a bazat procurorul în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei

atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de

apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate

motivele expuse în apel, în coraport cu poziția părților și a argumentelor de

motivare a soluției emise de prima instanță, astfel fiind atestat că decizia

instanței de apel corespunde normelor procesual-penale, este legală și

întemeiată.

Față de lucrul judecat de primă instanță și instanța de apel, Colegiul

penal lărgit constată motivarea amplă și temeinică a hotărârilor pronunțate

prin prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului Ursu Sergiu, astfel

Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că hotărârea atacată este în

corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei,

ajungând la o concluzie corectă, concluzii pe care instanța de recurs și le

însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea

acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica constantă a CtEDO,

expusă în pct. 37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, potrivit

cărei art. 6 §1 deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod,

să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că argumentele

recursului ordinar declarat de către procuror nu și-au găsit confirmare, iar

la examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune

15

necesitatea casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide

asupra respingerii recursului, ca fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, cu

menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26

noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Ursu Sergiu XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16

25 iunie 2019 Dosarul nr. 1ra-685/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Toma Nadejda și Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza

penală privindu-l pe Ursu Sergiu Andrei.

25 iunie 2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 26 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Ursu Sergiu Andrei.

exprimăm dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece

considerăm că recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, urma a fi admis, cu casarea

deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

2018, Ursu Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

ca nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței.

motivele invocate de procuror, se atestă că decizia instanței de apel în

cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În contextul celor expuse, se relevă, că instanțele de judecată atunci

când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția

prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate

multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, instanța de

17

apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă

acțiunile comise de inculpat întrunesc sau nu elementele infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal

Astfel, constatăm că, instanța de apel nu a analizat aspectele

învinuirii înaintate lui Ursu Sergiu Andrei prin rechizitoriu, nu a evaluat

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel în

instanțele de fond au fost examinate următoarele probe și anume:

- declarațiile martorilor Melenciuc Anatolie și Procur Ion care au fost

audiați (primul inclusiv și în instanța de apel), care au menționat că victima

Bălănuță Diana a pășit pe trecerea de pietoni și după tamponare a fost

aruncată la o distanță de aproximativ 4-5 metri, conform declarațiilor lui

Procur Ion;

- referitor la semnalul sonor, martorii Procur I. și Sandu Șt.,

Melenciuc A., inclusiv și inculpatul Ursu Sergiu, au confirmat că nu era pus

în funcțiune, în ședință inculpatul Ursu Sergiu a declarat că a verificat

semnalul sonor abia după accidentul rutier.

Reieșind din cele expuse, stabilim că instanța de apel nu a luat în

considerație aceste probe, fără a le analiza în coroborare cu celelalte probe,

fără a evalua declarațiile martorilor în coroborare cu celelalte probe,

indicând pripit că „Ursu Sergiu a condus mijlocul de transport în

corespundere cu Regulamentul circulației rutiere și că nu s-au constatat

încălcări care reglementează modul de deplasare a vehiculelor cu regim

prioritar de circulație, or automobilul condus de Ursu Sergiu, face parte din

categoria vehiculelor cu regim prioritar de circulație, era în misiune

urgentă de serviciu (acordarea ajutorului medical unei femei însărcinate), a

avut pus în funcțiune girofarul”, fără a lua în considerație că prioritatea

mijlocului de transport condus de Ursu Sergiu era în privința altor șoferi,

reieșind din punctul 106 al Regulamentului circulației rutiere, dar nu avea

prioritate față de pietoni, față de persoane care traversează strada.

Totodată, instanța de apel nu a răspuns la argumentul procurorului

cu privire la martorul Procur Ion și nu a dat o apreciere declarațiilor acestui

martor din motivul că acesta nu a fost audiat din nou din cauza lipsei în

țară, iar pe de o altă parte, evaluează declarațiile martorului Sandu Ștefan,

care la fel nu a fost audiat din nou din cauza lipsei în țară, fapt care nu a

18

împiedicat instanța de a admite și a aprecia ca probă declarațiile martorului

Sandu Ștefan. Astfel, suntem de părere că, concluziile instanței de apel

menționate supra, sunt confuze și care nu se conciliază reciproc.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentului din apelul procurorului cu privire la proba martorului

Procur Ion și încălcarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală

comis de prima instanță cu referire la această probă.

La fel, în susținerea concluziilor sale privind achitarea inculpatului,

instanța de apel a menționat că, „potrivit concluziei experților expusă în

raportul de expertiză judiciară nr.993 din 31 octombrie 2017, potrivit căreia,

„în momentul declanșării obstacolului pentru circulație de către pieton,

conducătorul automobilului de model „Hyundai H 1" cu n/î KAT 144, nu

avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frânare,

atât la viteza reală de deplasare 52-59 km/h cât și la deplasarea cu viteza

maxim admisibilă pe acest sector de drum 50 km/h”, însă instanța de apel

nu apreciat toate probele în coroborare pentru a verifica versiunea dacă

inculpatul a pus în funcțiune semnalele sonore și luminoase, pentru a

preveni pietonii de deplasarea sa prioritară, respectînd prudența în locurile

de trecerea a pietonilor, ținând cont și de viteza cu care se deplasa șoferul,

corespunzător condițiilor rutiere pe porțiunea respectivă de drum.

Astfel, considerăm că instanța de apel prin menținerea sentinței, nu a

ținut cont de toate circumstanțele ce au avut loc pe cauză, nu a evaluat

toate probele și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei

probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității

probei, ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în

instanța de apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda

declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor

depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele

probe sunt admise, iar altele respinse.

În urma celor expuse, se atestă că, instanța de apel nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele

reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor

aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

pripite și nemotivate, totodată nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a

recursului ordinar declarat de către procuror, cu casarea deciziei instanței

19

de apel și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Judecătorii Toma Nadejda

Cobzac Elena

20