1ra-930/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-930/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Dobjanschii Lășic xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2018 - 16.11.2018;

Instanță de apel: 12.12.2018 - 30.01.2019;

Instanță de recurs: 26.03.2019 - 19.06.2019.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Dobjanschii Lășic a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința

respectivă și sentința Judecătoriei Bălți din 20 decembrie 2016, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Lășic, într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală a lunii iulie 2017, cu

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns pe ascuns în garajul ce

aparține lui Babii Nicolai, amplasat în xxxxx și folosindu-se de faptul că nu este

observat de nimeni, tainic a sustras din garaj un ferăstrău electric de culoarea

albastră marca „Bosch” la preț de 2 000 lei, un perforator de culoare verde marca

„Bosch” la preț de 1 500 lei și un ferăstrău mecanic de culoarea verde marca

„Craft” la preț de 1 600 lei, apoi, cu bunurile sustrase, s-a eschivat de la fața

locului. Prin acțiunile sale, Dobjanschii Lășic i-a cauzat lui Babii Nicolai o pagubă

materială în proporții considerabile, în sumă totală de 5 100 lei.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate. În motivarea

1

cerințelor a invocat că, la individualizarea pedepsei inculpatului, prima instanță nu

a ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal.

Astfel, la stabilirea pedepsei prima instanță nu a luat în considerație

persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, de atitudinea

ultimului față de cele săvârșite, și-a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată, deci corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

cu aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerate în folosul comunității

în limitele sancțiunii art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

Conform materialelor cauzei, prin sentința Judecătoriei Bălți din 20

decembrie 2016, inculpatul a fost condamnat la 2 ani 8 luni închisoare, pedeapsa

fiind suspendată condiționat pe termen de 1 an, care nu a fost executată pe deplin.

Reieșind din prevederile legale enunțate, instanța a fost în drept să

stabilească inculpatului Dobjanschii Lășic pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe termen de 2 ani, pedeapsa cu închisoarea fiind suspendată

condiționat pe termen de 1 an, care nu a fost executată pe deplin și ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, pedepse ce puteau fi executate separat.

a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la stabilirea

pedepsei prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe

cauză, în corespundere cu prevederile art.art.61, 75 Cod penal și a aplicat o

pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității

inculpatului, care nu este la prima atingere cu legea, anterior săvârșind infracțiuni

similare, fiind condamnat pentru comiterea acestora la pedeapsa închisorii cu

suspendarea condiționată a executării ei, prin sentința Judecătoriei Bălți din 20

decembrie 2016, însă concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu

intenție prezenta infracțiune.

În opinia instanței de apel, aceste fapte denotă că, este ineficientă stabilirea

în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, respingând argumentele

apelantului în acest sens. Aplicarea unei pedepse mai blânde sau non-privative de

libertate va fi ineficientă și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală.

În așa mod, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa în limitele prevăzute de

sancțiunea legii de comiterea căreia a fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și de

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, din aceste motive temei

pentru atenuarea pedepsei nu a stabilit.

Astfel, instanța luând în considerație personalitatea inculpatului, care

anterior a fost condamnat, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe

calea corijării și din nou a comis cu intenție o infracțiune în termenul de probă, a

reținut că, prima instanță întemeiat i-a aplicat lui Dobjanschii Lășic pedeapsa sub

formă de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise, ținându-se cont și

de personalitatea inculpatului și fiind echitabilă faptei comise.

ordinar decizia solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea cerințelor sale, cu trimitere la prevederile art.61 Cod penal, a

invocat că lui Dobjanschii Lășic i-a fost aplicată cea mai aspră pedeapsă –

2

închisoarea.

Jurisprudența CtEDO, stipulează expres că ,,Soluția mai potrivită pentru

problema supraaglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea

mai frecventă a măsurilor punitive non-privative de libertate prin minimizarea

recurgerii la detenția preventivă”, iar Recomandările Comitetului de Miniștri

nr.R(99)22 și nr.R(2006)13, invită statele să încurajeze procurorii și judecătorii de

a folosi cât mai mult posibil alternativele de detenție având scopul de a rezolva

problema creșterii numărului deținuților în închisori.

Reieșind din cele menționate și ținând cont de analiza cumulativă a

criteriilor de individualizare și colaborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate

și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor atenuante

indicate mai sus, consideră recurentul că, în privința lui Dobjanschii Lășic pot fi

aplicate prevederile art.90 Cod penal.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale, menționând că pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul critică

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiul pentru recurs

care este prevăzut la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

3

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, 85 Cod penal, totodată ținând cont și de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, care nu este la

prima atingere cu legea, anterior săvârșind infracțiuni similare, fiind condamnat

pentru comiterea acestora la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a

executării ei, prin sentința Judecătoriei Bălți din 20 decembrie 2016.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea

deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

La caz se reține că, instanța de apel corect a stabilit că, Dobjanschii Lășic

anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, prin sentința Judecătoriei Bălți din 20 decembrie 2016, însă

concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție o infracțiune.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or,

4

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor

și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de

inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Dobjanschii Lășic xxxxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

5