1ra-695/19 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f Cp

Dosarul nr. 1ra-695/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Hapco Pavel, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Hapco Pavel XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.05.2017 – 16.07.2018;

Instanța de apel: 17.08.2018 – 05.12.2018;

Instanța de recurs: 18.02.2019 – 05.06.2019;

A C O N S T A T AT :

Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. e), f) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 600 U.C, ceea ce constituie 12 000 lei.

conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale, acționând în mod

intenționat, în perioada lunii octombrie a anului 2013, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. Bulgară din mun.

Bălți, lângă terminalul deservit de "Banca Socială", aplicând violența

nepericuloasă pentru viață și sănătate în privința lui Eugenia Volontir, a smuls din

mâinele acesteia un telefon mobil e model "HTC" la prețul de 3 000 lei și cartela

bancară "Banca de Economii", pe contul căruia se aflau 300 lei, iar din buzunarul

blugilor în care a fost îmbrăcată un inel din aur, cu greutatea de 8 grame la prețul

de 4000 lei, pe care i-a sustras, astfel cauzându-i părții vătămate E. Volontir un

prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 7 300 lei, după ce

cu cele sustrase s-a eschivat de la locul comiterii infracțiunii.

Prin acțiunile sale intenționate Hapco Pavel a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art.187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, după indicii calificativi - jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșite cu aplicarea violenței ne

1

periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Prisacari Ion.

3.1. Inculpatul Hapco Pavel, declarând apel a manifestat dezacordul cu sentința,

deoarece o consideră ilegală din motivul că nu a comis astfel de infracțiune și în

acțiunile acestuia lipsește componența infracțiunii, invocând că:

- locuiește cu Volontir Eugenia, au un copil comun și la acel moment existau

divergență în familie, când se despărțeau când din nou erau în familie. Telefonul

mobil aceștia l-au luat în credit pe numele lui Eugenia, acesta se folosea de cartela

sa "sim" și acesta achita creditul până în momentul când a plecat peste hotarele

Republicii Moldova. Cu referire la cardul bancar, indică că acesta se afla la el,

deoarece ambii se foloseau de el, din motiv că, locuiau împreună. La întoarcerea

din Federația Rusă a fost arestat, ultimul nu a luat nimic de la Volontir Eugenia;

3.2. Avocatul Ion Prisacari în numele inculpatului Hapco Pavel a înaintat cerere

de apel prin care solicită admiterea acestuia, casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care pe capătul de învinuire în baza art.187

alin.(2) Cod penal, Hapco Pavel să fie achitat, invocând următoarele argumente:

- instanța nu a apreciat corect declarațiile inculpatului date în cadrul ședinței

de judecată din care rezultă că la momentul pretinsei infracțiunii comise acesta era

în relații de căsătorie cu partea vătămată și respectiv ambii se foloseau de cârdul

bancar, unde se păstrau sumele de bani-ajutorul material pentru întreținerea

copilului, inclusiv și de telefonul mobil, care aparținea familiei, pentru care se

achita rata lunară de creditare. Cu referire la inelul de căsătorie la fel instanța nu a

ținut cont de faptul că după cearta care a avut loc între soți apoi partea vătămată la

aruncat singură lucru pe care inculpatul la ridicat și la păstrat la el. Instanța de

judecată nu a ținut cont de faptul că partea vătămată a depus cerere la organul de

urmărire penală anume când inculpatul se afla în Federația Rusă și cunoștea cu

certitudine că acesta ca fiind în imposibilitate de a se prezenta în fața acestora

pentru a se apăra și declara circumstanțele reale a le cauzei, întrucât își ispășea

pedeapsa penală în instituția penitenciară din acea țară, deci pe cauză persistă

relații familiare și nici de cum infracțiunea pedepsei penale.

au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Hapco Pavel și a avocatului

Prisacari Ion în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

instanței de fond drept una legală, întemeiată și motivată atât sub aspect de drept,

cât și sub aspect de fapt, fiind bazată pe probele legal administrate și prevederile

legale.

Instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității,

veridicității și coroborării, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, ajungând la concluzia, că vina inculpatului Hapco Pavel în

comiterea infracțiunii prevăzute de normele penale la art.187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, s-a confirmat pe deplin.

Instanța de apel a menționat că, în rezultatul cercetării obiective și

multilaterale a probelor administrate în prezenta cauză, acestea dovedesc cu

2

certitudine comiterea de către inculpatul Hapco Pavel a infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Instanța de apel analizând argumentele care stau la baza cererii de apel în

raport cu circumstanțele cauzei prin prisma prevederilor normelor legale, a

respins argumentul apelanților precum că pe cauză persistă relații familiare, dar

nu acțiuni infracționale.

Potrivit poziției părții vătămate expuse în instanța de fond și a inculpatului

atât în instanța de fond, cât și instanța de apel, se confirmă că între Volontir

Eugenia și Hapco Pavel în perioada luni octombrie a anului 2013, nu mai existau

careva relații familiare.

Reieșind din faptul că atât apărarea, cât și inculpatul și-a susținut poziția de

achitare doar pe faptul că pe caz există relații de rudenie, care nu a fost constată

de instanța de apel, iar alte argumente sau circumstanțe care nu au fost luate în

considerație de instanța de fond, nu au fost invocate, fară a fi obiectate probele

cercetate, drept rezultat instanța de apel, nu a reținut nici careva temeiuri de

casare a sentinței.

Instanța de apel a respins poziția apelanților precum că, inculpatul Hapco

Pavel achita creditul pentru telefonul în cauză, cât și faptul că cardul bancar se

păstra la acesta, deoarece nu este confirmat prin probe aceste circumstanțe, fiind

doar poziția inculpatului, care este contrar probelor acumulate în prezenta cauză

și declarațiile părții vătămate Volontir Eugenia. Această poziție a apelanților se

apreciază ca o motivație de apărare în vederea evitării răspunderii penale pentru

cele comise de către Hapco Pavel.

În urma examinării apelului depus asupra sentinței, instanța de apel a

considerat corectă și întemeiată soluția primei instanțe, atât sub aspect de fapt și

de drept, cât și în latura individualizării pedepsei penale.

La individualizarea pedepsei penale instanța de fond corect s-a condus de

prevederile art. 10 Cod penal precum și de circumstanțele cauzei care influențează

la categoria și termenul de pedeapsă.

recurs ordinar avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Hapco Pavel, prin care

solicită admiterea recursului, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului.

În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele de judecată au dat o apreciere unilaterală probelor și neîntemeiat

l-au condamnat pe inculpat.

recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temi pentru reexaminarea cauzei și

respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că avocatul Prisacari Ion în

recursul ordinar ca temei invocă pct. 6) și 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală.

Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

4

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra

acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 5 al

prezentei decizii, dând o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, ajungând la o concluzie corectă privind calificarea infracțiunii săvârșite de

către Hapco Pavel în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, stabilind corect

existența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii în baza

căreia a fost condamnat, concluzii pe care instanța de recurs și le însușește,

considerând că nu este necesară repetarea acestora.

Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa, că potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care

îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond

și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de

casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Astfel, Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către instanța de apel

au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Prisacari Ion în

numele inculpatului Hapco Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 05 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Hapco Pavel XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

5