1ra-695/19 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 187 alin. 2 lit. e, f Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-695/19 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-695/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E 05 iunie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte: Timofti Vladimir, judecători: Toma Nadejda și Boico Victor examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Hapco Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Hapco Pavel XXXXX, născut la XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX. Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 10.05.2017 – 16.07.2018; Instanța de apel: 17.08.2018 – 05.12.2018; Instanța de recurs: 18.02.2019 – 05.06.2019; A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, (sediul Central) din 16 iulie 2018, Hapco Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 600 U.C, ceea ce constituie 12 000 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Hapco Pavel, conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale, acționând în mod intenționat, în perioada lunii octombrie a anului 2013, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. Bulgară din mun. Bălți, lângă terminalul deservit de "Banca Socială", aplicând violența nepericuloasă pentru viață și sănătate în privința lui Eugenia Volontir, a smuls din mâinele acesteia un telefon mobil e model "HTC" la prețul de 3 000 lei și cartela bancară "Banca de Economii", pe contul căruia se aflau 300 lei, iar din buzunarul blugilor în care a fost îmbrăcată un inel din aur, cu greutatea de 8 grame la prețul de 4000 lei, pe care i-a sustras, astfel cauzându-i părții vătămate E. Volontir un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 7 300 lei, după ce cu cele sustrase s-a eschivat de la locul comiterii infracțiunii. Prin acțiunile sale intenționate Hapco Pavel a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, după indicii calificativi - jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșite cu aplicarea violenței ne 1 periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat și de către avocatul acestuia Prisacari Ion. 3.1. Inculpatul Hapco Pavel, declarând apel a manifestat dezacordul cu sentința, deoarece o consideră ilegală din motivul că nu a comis astfel de infracțiune și în acțiunile acestuia lipsește componența infracțiunii, invocând că: - locuiește cu Volontir Eugenia, au un copil comun și la acel moment existau divergență în familie, când se despărțeau când din nou erau în familie. Telefonul mobil aceștia l-au luat în credit pe numele lui Eugenia, acesta se folosea de cartela sa "sim" și acesta achita creditul până în momentul când a plecat peste hotarele Republicii Moldova. Cu referire la cardul bancar, indică că acesta se afla la el, deoarece ambii se foloseau de el, din motiv că, locuiau împreună. La întoarcerea din Federația Rusă a fost arestat, ultimul nu a luat nimic de la Volontir Eugenia; 3.2. Avocatul Ion Prisacari în numele inculpatului Hapco Pavel a înaintat cerere de apel prin care solicită admiterea acestuia, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care pe capătul de învinuire în baza art.187 alin.(2) Cod penal, Hapco Pavel să fie achitat, invocând următoarele argumente: - instanța nu a apreciat corect declarațiile inculpatului date în cadrul ședinței de judecată din care rezultă că la momentul pretinsei infracțiunii comise acesta era în relații de căsătorie cu partea vătămată și respectiv ambii se foloseau de cârdul bancar, unde se păstrau sumele de bani-ajutorul material pentru întreținerea copilului, inclusiv și de telefonul mobil, care aparținea familiei, pentru care se achita rata lunară de creditare. Cu referire la inelul de căsătorie la fel instanța nu a ținut cont de faptul că după cearta care a avut loc între soți apoi partea vătămată la aruncat singură lucru pe care inculpatul la ridicat și la păstrat la el. Instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că partea vătămată a depus cerere la organul de urmărire penală anume când inculpatul se afla în Federația Rusă și cunoștea cu certitudine că acesta ca fiind în imposibilitate de a se prezenta în fața acestora pentru a se apăra și declara circumstanțele reale a le cauzei, întrucât își ispășea pedeapsa penală în instituția penitenciară din acea țară, deci pe cauză persistă relații familiare și nici de cum infracțiunea pedepsei penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Hapco Pavel și a avocatului Prisacari Ion în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că sentința instanței de fond drept una legală, întemeiată și motivată atât sub aspect de drept, cât și sub aspect de fapt, fiind bazată pe probele legal administrate și prevederile legale. Instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității, veridicității și coroborării, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, ajungând la concluzia, că vina inculpatului Hapco Pavel în comiterea infracțiunii prevăzute de normele penale la art.187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, s-a confirmat pe deplin. Instanța de apel a menționat că, în rezultatul cercetării obiective și multilaterale a probelor administrate în prezenta cauză, acestea dovedesc cu 2 certitudine comiterea de către inculpatul Hapco Pavel a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal. Instanța de apel analizând argumentele care stau la baza cererii de apel în raport cu circumstanțele cauzei prin prisma prevederilor normelor legale, a respins argumentul apelanților precum că pe cauză persistă relații familiare, dar nu acțiuni infracționale. Potrivit poziției părții vătămate expuse în instanța de fond și a inculpatului atât în instanța de fond, cât și instanța de apel, se confirmă că între Volontir Eugenia și Hapco Pavel în perioada luni octombrie a anului 2013, nu mai existau careva relații familiare. Reieșind din faptul că atât apărarea, cât și inculpatul și-a susținut poziția de achitare doar pe faptul că pe caz există relații de rudenie, care nu a fost constată de instanța de apel, iar alte argumente sau circumstanțe care nu au fost luate în considerație de instanța de fond, nu au fost invocate, fară a fi obiectate probele cercetate, drept rezultat instanța de apel, nu a reținut nici careva temeiuri de casare a sentinței. Instanța de apel a respins poziția apelanților precum că, inculpatul Hapco Pavel achita creditul pentru telefonul în cauză, cât și faptul că cardul bancar se păstra la acesta, deoarece nu este confirmat prin probe aceste circumstanțe, fiind doar poziția inculpatului, care este contrar probelor acumulate în prezenta cauză și declarațiile părții vătămate Volontir Eugenia. Această poziție a apelanților se apreciază ca o motivație de apărare în vederea evitării răspunderii penale pentru cele comise de către Hapco Pavel. În urma examinării apelului depus asupra sentinței, instanța de apel a considerat corectă și întemeiată soluția primei instanțe, atât sub aspect de fapt și de drept, cât și în latura individualizării pedepsei penale. La individualizarea pedepsei penale instanța de fond corect s-a condus de prevederile art. 10 Cod penal precum și de circumstanțele cauzei care influențează la categoria și termenul de pedeapsă.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 25 ianuarie 2019, în termen, declară recurs ordinar avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Hapco Pavel, prin care solicită admiterea recursului, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului. În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - Instanțele de judecată au dat o apreciere unilaterală probelor și neîntemeiat l-au condamnat pe inculpat.
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temi pentru reexaminarea cauzei și respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 3 Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului Colegiul penal constată, că avocatul Prisacari Ion în recursul ordinar ca temei invocă pct. 6) și 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. 4 Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, dând o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind calificarea infracțiunii săvârșite de către Hapco Pavel în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, stabilind corect existența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii în baza căreia a fost condamnat, concluzii pe care instanța de recurs și le însușește, considerând că nu este necesară repetarea acestora. Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa, că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal. Astfel, Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Hapco Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Hapco Pavel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.