1ra-1105-2019 — art.174 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-1105/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 februarie 2019, în privința inculpaților

Rabițchii Vitalii,

Straticiuc Nicolae.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.08.2018 – 26.10.2018,

instanța de apel: 16.11.2018 – 13.02.2019,

instanța de recurs: 19.04.2019 – 05.06.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rabițchii

Vitalii și Straticiuc Nicolae au fost condamnați în baza art. 174 alin. (1) Cod penal la

câte 2 ani închisoare fiecare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei li-a fost suspendată condiționat,

pe o perioadă de probațiune a câte 2 ani, fiecare.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 55.739 lei.

timp 16-17 august 2017, aflându-se la domiciliul său din s. xx, r-nul xx, împreună cu

minora xx, cunoscând cu certitudine că ultima nu are împlinită vârsta de 16 ani, cu

acordul acesteia, fără a aplica forța fizică sau psihică, a întreținut cu ea câteva

rapoarte sexuale.

1

Inculpatul Straticiuc Nicolae, în perioada de timp 17-18 august 2017, aflându-

se la domiciliul său din or. xx, str. xx, împreună cu minora xx, cunoscând cu

certitudine că ultima nu are împlinită vârsta de 16 ani, cu acordul acesteia, fără a

aplica forța fizică sau psihică, a întreținut cu ea rapoarte sexuale.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și au solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la

art. 3641 Cod de procedură penală.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpaților,

acțiunile lor urmează a fi încadrate în baza art. 174 alin. (1) Cod penal.

Totodată, conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare. Astfel,

pretenția acuzatorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate de stat pentru

expertize în valoare de 55.739, urmează a fi admisă.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă solicitarea acuzării de

încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Apelantul a invocat, că odată ce inculpatul și-a recunoscut vina integral, nu era

necesară efectuarea altor investigații și expertize suplimentare întru probarea

vinovăției lui.

Mai mult, inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, din cauza maladiei

psihice de care suferă își câștigă bani pentru existență din sursele agonisite în urma

prestării ocazionale de servicii prin muncă în gospodăriile diferitor cetățeni, adică

fizic nici nu-i în stare de a achita sumele solicitate de acuzare întru achitarea

pretinselor cheltuieli de judecată.

Or, conform art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

2019, apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 55.739

lei, a fost respinsă, acestea fiind trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că cheltuielile de judecată sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce necesită a fi trecute în contul statului.

Dispozițiile alin. (3) art. 75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, nr.68 din 14.04.2016, expres stabilesc că „în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din

Codul de procedură penală”. Or, la caz ordonatorul expertizei este organul de

urmărire penală

Prin urmare, reieșind din faptul că raportul de expertiză judiciară nr.118 din

06.10.2017, în sumă de 1160 lei, raportul de expertiză judiciară nr.312 din

25.09.2017, în sumă de 40 320 lei, raportul de expertiză judiciară nr.333 din

2

22.11.2017, în sumă de 1862 lei, raportul de expertiză judiciară nr.4787 din

28.12.2017, în sumă de 320 lei, raportul de expertiză judiciară nr.2018360004 din

04.04.2018, în sumă de 10679 lei și raportul de expertiză judiciară nr. 133 din

28.08.2017, în sumă de 320 lei, precum și cheltuieli legate cu preluare analizelor, au

fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2), 7) Cod de procedură penală în calitate

de probe, fiind puse la baza acuzării inculpaților, costul cheltuielilor judiciare

urmează să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele

alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat și aceste cheltuieli urmează a

fi trecute din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate, cu menținerea sentinței.

Recurentul a invocat, că prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

enunță că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

Deși norma precitată reglementează și opțiunea de punere a cheltuielilor de

judecată în contul statului, legiuitorul a condiționat intervenția instanțelor de judecată

pe această dimensiune doar în cazul constatării unor împrejurări reglementate expres.

Astfel, potrivit art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera

de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care află la întreținerea lor, criterii care nu au fost constatate în speță.

Argumentele invocate de către instanța de apel în sprijinul soluției depuse nu

sunt motivate și contravin actelor cauzei penale și normelor de procedură penală în

vigoare în momentul efectuării urmăririi penale și judecării cauzei.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct.

14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că la adoptarea hotărârii, instanța de judecată soluționează cine și în

3

ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, astfel că instanța de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale a statuat că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

judiciare urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza hotărârii, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

4

Apel Chișinău din 13 februarie 2019, în privința inculpaților Rabițchii Vitalii xxși

Straticiuc Nicolae xx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 28 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5