1ra-231/2019 — art.171 alin.2 lit.b-2 CP

1ra-231/2019 — art.171 alin.2 lit.b-2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-231/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 17

august 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

octombrie 2018, declarate de avocata Ludmila Bîrcă și inculpatul

Nadolnic Alexandru.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.01.2018 – 17.08.2018,

instanța de apel: 05.09.2018 – 11.10.2018,

instanța de recurs: 28.11.2018 – 16.01.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, a fost

respinsă ca nefondată.

inculpatul Nadolnic Alexandru, aflându-se în s. xx, r-nul xx, acționând

intenționat, fiind conștient de acțiunile sale și urmările prejudiciabile ce pot

surveni, urmărind premeditat scopul satisfacerii poftei sexuale cu fiica sa xx,

aplicând constrângerea fizică și psihică, a întreținut cu ea mai multe rapoarte

sexuale, forțate.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina și a declarat că cu

fiica sunt în relații bune, nu au avut conflicte, nu a aplicat față de ea violență

fizică sau psihică, nu a întreținut cu aceasta rapoarte sexuale.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată xx a relatat că în luna august 2017 a venit să

locuiască la tatăl său, deoarece se afla în conflict cu mama sa. A locuit în casa

1

lui trei săptămâni și în perioada dată, contrar voinței sale, acesta a întreținut în

jur de 4 rapoarte sexuale cu ea, în diferite zile.

Martorul Nadolnic D. a comunicat că inculpatul este fostul soț, cu care

sunt în divorț. În vara anului 2017, de la rudele ei apropiate, de la prieteni și

oamenii din sat, a auzit că inculpatul are un comportament neadecvat față de

fiica sa xx. Discutând cu fiica, ultima a confirmat că inculpatul a întreținut

relații sexuale forțate cu ea.

Martorul Beregoi N. a explicat că când Nadolnic M. a venit să locuiască

cu tatăl său, a dorit să se împrietenească cu ea, însă inculpatul nu i-a permis.

Venind în vizită la ei, în luna iulie 2017, a văzut că inculpatul dormea în pat cu

fiica sa, Nadolnic M., iar din sat a auzit că el ar fi întreținut relații sexuale cu

ultima.

Martorul Franco M. a lămurit că a făcut cunoștință cu Nadolnic M. în vara

anului 2017, la o zi de naștere și de atunci comunică cu ultima. În cadrul

discuțiilor, Nadolnic M. i-a povestit că tatăl ei a întreținut cu ea raporturi

sexuale forțate.

Potrivit raportului de constatare nr.341 din 14.09.2017, lui xx i-a fost

cauzată vătămare corporală neînsemnată, sub formă de echimoze pe coapsa

stângă. Himenul nu are rupturi, însă particularitățile lui – elastic și cu crescături,

permit raportul sexual și fără ruperea lui.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.185/D din 22.12.2017,

echimozele de pe coapsa stângă, de pe corpul lui xx, au fost cauzate în rezultatul

acțiunii unui obiect dur contondent, care puteau fi degetele mânii, posibil în

timpul indicat și se califică ca vătămare corporală neînsemnată, iar din raportul

de constatare nr.341 din 14.09.2017, pe numele lui xx, rezultă că himenul este

integru și particularitățile lui anatomice (elasticitatea cu crescături), permit

rapoarte sexuale fără lezarea lui. La xx nu se exclude categoric rămânerea

himenului integru, în urma efectuării unui chiuretaj ginecologic, pentru

întreruperea sarcinii, la un termen mic.

Versiunea inculpatului că nu a violat partea vătămată este nefondată,

deoarece nicio probă nu coroborează cu declarațiile lui, or, cumulul de probe

administrate vin să contrazică cele relatate de acesta.

Pe lângă aceasta, pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive

de a supune îndoielii declarațiile părții vătămate, a martorilor și probele scrise,

care în cumulul lor dovedesc cu certitudine, că inculpatul a comis infracțiunea

imputată.

Poziția inculpatului, de a nu recunoaște vina, reprezintă o metodă de

apărare aleasă de ultimul, în scopul eschivării de la răspundere penală, iar

probele acuzării sunt obiective și constituie temei pentru pronunțarea unei

hotărâri de condamnare, combătând versiunea lui.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 171

alin. (2) lit. b2) Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit asupra unui

membru de familie, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a-și

exprima voința, în drept fapta inculpatului constând în aceea că pe parcursul

2

lunii august 2017, acționând intenționat, fiind conștient de acțiunile sale și

urmările prejudiciabile ce pot surveni, aplicând constrângerea fizicâ și psihică, a

întreținut de mai multe ori raporturi sexuale forțate cu fiica xx

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, la locul de trai

este caracterizat pozitiv, că lipsesc circumstanțe atenuante și agravante, cât și

excepționale, concluzionând că restabilirea echității sociale, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile stabilirii unei pedepse

sub formă de închisoare.

De asemenea, instanța a conchis că cererea procurorului de percepere a

cheltuielilor de judecată, urmează a fi respinsă, deoarece conform art. 143 alin.

(2) Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare se face din contul

bugetului de stat.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă cererea de încasare de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1060 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

Apelantul a invocat că potrivit art. 227, 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare.

Prin urmare, cheltuielile de judecată urmau să fie încasate de la inculpat,

odată ce a fost stabilită vinovăția acestuia.

3.1. Avocata Maria Arabadji, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a indicat că nu au fost dobândite probe pertinente și concludente

ce ar confirma vinovăția lui. Instanța s-a bazat pe probe indirecte, deoarece

martorii audiați au confirmat relatările părții vătămate.

Declarațiile ultimei, urmau să fie apreciate critic, deoarece dânsa fiind

majoră, ne suferind de careva deficiențe psihice, putea să evite rapoartele

sexuale forțate, ba chiar să plece, dar din motive neclare și nestabilite a

continuat să locuiască la domiciliu inculpatului, dându-i posibilitatea să o

violeze.

Despre rapoartele sexuale forțate partea vătămată nu a comunicat

nimănui, până la momentul când a început să locuiască la colaboratorul de

poliție din Nisporeni, care probabil a și influențat-o.

Declarațiile martorilor Beregoi N., Nadolnic D. și Franco M. nu pot fi

probe ce ar confirma vinovăția inculpatului, deoarece dânșii au relatat din cele

auzite de la unele persoane despre relațiile sexuale dintre inculpat și partea

vătămată, dar nimeni din aceștia nu a comunicat cine este acea persoană, iar

Beregoi N. doar o singură dată i-a surprins în pat pe inculpat și partea vătămată.

3.2. La 14 septembrie 2018, a declarat apel și inculpatul, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

3

Recurentul a menționat că probele administrate nu-i demonstrează

vinovăția în cele incriminate.

octombrie 2018, apelul inculpatului a fost respins ca depus peste termen, iar

apelurile procurorului și avocatului au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel, cu referire la apelul inculpatului, a reținut că sentința a

fost pronunțată la 17.08.2018, în prezența ultimului, care a primit o copie în

aceiași zi, fapt confirmat prin semnătura aplicată de el.

Însă, apelul a fost depus de inculpat la 14.09.2018, adică peste 11 zile

după ce expirase, la 03.09.2018, termenul de 15 zile de declarare a apelului.

Astfel, acest apel urmează a fi respins ca depus peste termen, nefiind

întrunite condițiile prevăzute la art. 403 Cod de procedură penală.

Totodată, apelul declarat de avocat urmează a fi respins ca nefondat,

deoarece contravine probatoriului administrat de prima instanță și verificat în

instanța de apel și anume, declarațiilor părții vătămate xx, care a relatat că în

luna august 2017 a venit să locuiască la tatăl său și în perioada dată, contrar

voinței sale, acesta a întreținut în jur de 4 rapoarte sexuale forțate cu ea, în

diferite zile, martorului Franco M. că partea vătămată i-a povestit că tatăl ei a

întreținut cu ea raporturi sexuale forțate, martorului Nadolnic D. că fiica, xx i-a

confirmat că inculpatul a întreținut relații sexuale forțate cu ea, martorului

Beregoi N. că, venind în vizită la Nadolnic A., a văzut cum ultimul dormea în

pat cu fiica sa, xx, iar din sat a auzit că el ar fi întreținut relații sexuale cu ea, cât

și probelor materiale anexate la dosarul penal – rapoartele de constatare medico

legală nr.341 din 14.09.2017 și de expertiză judiciară nr.185/D din 22.12.2012,

prin care a fost stabilit că lui xx i-au fost cauzate vătămare corporală

neînsemnată sub formă de echimoze pe coapsa stângă, himenul la partea

vătămată, nu are rupturi, însă particularitățile lui - himenul elastic, cu crescături,

permit raportul sexual și fără ruperea lui, că echimozele de pe coapsa stângă, de

pe corpul lui xx au fost cauzate în rezultatul acțiunii unui obiect dur

contondent, care puteau fi degetele mânii, posibil în timpul indicat și se califică

ca vătămare corporală neînsemnată, iar din raportul judiciar nr.185/D din

22.12.2017, pe numele lui xx, s-a constatat că himenul este integru și

particularitățile lui anatomice (elasticitatea cu crescături), permit rapoarte

sexuale fără lezarea lui. La xx nu se exclude categoric rămânerea himenului

integru, în urma efectuării unui chiuretaj ginecologic, pentru întreruperea

sarcinii, la un termen mic, probele administrate dovedind indubitabil vinovăția

inculpatului în comiterea violului.

Declarațiile inculpatului privind necomiterea faptelor imputate sunt

neîntemeiate, date cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa

penală, fiind combătute prin probatoriul administrat și cercetat în ședința

instanței de apel.

Sunt nefondate și argumentele apărării precum că, nu există nicio probă

care ar fi confirmat faptul că inculpatul a avut careva relații sexuale cu partea

vătămată, deoarece acestea se combat prin declarațiile lui xx că: „inculpatul,

4

contrar voinței sale, a întreținut relații sexuale forțate cu dânsa...”, prin

declarațiile martorului Nadolnic D. că: „fiica i-a povestit cum inculpatul a

violat-o...”, prin declarațiile martorului Beregoi N. că: „... în luna iulie 2017 a

fost în vizită la Nadolnic A. și a văzut cum ultimul dormea în pat cu fiica sa și a

auzit prin sat, că Nadolnic A. a întreținut relații sexuale cu fiica...”, prin

raportul de expertiză judiciară nr.185/D din 22.12.2012, prin care s-a constatat

că partea vătămată avea echimoze pe coapsa stângă, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii unui obiect dur contondent, care puteau fi degetele de mâni,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, nu condiționează dereglarea

sănătății și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare neînsemnată, conform

raportului de constatare nr.341 din 14.09.2017, pe numele lui xx, s-a constatat

că himenul este integru și particularitățile lui anatomice (elasticitatea cu

crescături), permit rapoarte sexuale fără lezarea lui, nu se exclude categoric

rămânerea himenului integru, în urma efectuării unui chiuretaj ginecologic,

pentru întreruperea sarcinii, la un termen mic, care din punct de vedere a

admisibilității lor, contrar opiniei apărării, sunt pertinente, concludente și utile,

nefiind stabilite circumstanțe care ar indica la admiterea a careva încălcări

esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

Motivele invocate în cererea de apel a apărătorului, că sentința

judecătorească este nefondată, nu s-au confirmat, or, aceasta este una

argumentată inclusiv în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de

judecată, care sunt identice cu argumentele apelului declarat de același autor.

Totodată, repronunțarea asupra argumentelor apelului nu poate duce la

casarea sentinței contestate, or, potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R. Moldova,

15.03.2011), având în vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod

corespunzător de către prima instanță și că hotărârea acesteia este motivată

suficient, precum și având în vedere natura motivelor invocate de reclamant în

cererea sa de recurs, respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie

o violare cerințelor articolului 6 § 1 al CtEDO.

Argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, sunt acceptate de instanța de

apel, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii în cauza Albert vs România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (Garcia Ruis contra Spumei, Hei le

contra Finlandei).

5

Prin urmare, materialul probator determină incontestabil faptul că

inculpatul, acționând intenționat, fiind conștient de acțiunile sale și urmările

prejudiciabile ce pot surveni, urmărind premeditat scopul satisfacerii poftei

sexuale cu fiica sa Nadolnic M., aplicând constrângere fizică și psihică, a

întreținut de mai multe ori raporturi sexuale cu aceasta, acțiuni ce întrunesc

elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (2) lit. b2) Cod penal, precum și legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și consecințele survenite.

Astfel, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată.

Întreaga sistemă de probe examinată supra și apreciată prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele și demonstrează că

inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, după

indicii calificativi - violul, adică raportul sexual săvârșit asupra unui membru de

familie, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a-și exprima

voința.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut

pe deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care nu are

antecedente penale, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, concluzionând corect că în privința lui urmează a fi aplicată

pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executare.

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a conchis că

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de constatare nr.341 din

14.09.2017 în sumă de 740 lei și a raportului judiciar nr.185/D din 22.12.2017

în sumă de 320 lei, sunt cheltuieli de efectuare a urmăririi penale, urmând a fi

trecute în contul statului.

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Recurenta a invocat că instanțele de fond, contrar prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, nu au verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, nu au dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

acestora, care demonstrează nevinovăția inculpatului.

Instanțele de judecată au decis asupra vinovăției inculpatului în lipsa unui

suport probatoriu, care exclude orice dubiu în acest sens. Concluziile instanțelor

în mare parte sunt sprijinite pe interpretarea sub aspect acuzator a semnificației

unor circumstanțe și declarații, fără a avea acoperire în probele cercetate și fără

a oferi o explicație logică întemeiată pe aceste probe.

Partea vătămată nu a suferit nicio traumă specifică în caz de viol la

nivelul zonei genitale. Examenul medical nu a arătat nici o leziune în zona

genitală a victimei sau careva echimoze pe corpul acesteia, fapt ce

demonstrează lipsa constrângerii victimei ca element ce definește violul.

6

Examinarea medico-legală nu susține afirmațiile părții vătămate, iar

declarațiile ultimei în instanța de judecată au constituit unica probă directă în

cauză.

Raportul psihologului de confirmare a agresiunii sexuale vine în

contradicție cu raportul de expertiză medicală, deoarece nu există dovada

penetrării, dovada agresiunii, nu a fost făcută recoltarea probelor biologice, nu

sunt urme de țesut, secreție vaginală, urme de spermatozoizi, în astfel de caz

lipsește violul.

Probele puse la baza sentinței de condamnare sunt indirecte, deoarece toți

martorii audiați în ședința de judecată au confirmat parțial spusele părții

vătămate.

Declarațiile părții vătămate, urmau a fi apreciate critic, deoarece ultima

este majoră, nu suferă de boli mintale sau deficiențe psihice și putea să evite

următoarele raporturi sexuale forțate, chiar după primul raport, dacă a avut loc,

să plece, dar din motive neclare și nestabilite de instanța de judecată ea a

continuat să locuiască la domiciliul inculpatului, dându-i posibilitatea

inculpatului să o violeze. Acest fapt creează dubii în privința veridicității

declarațiilor părții vătămate și ulterior și martorilor audiați în ședința de

judecată.

Despre așa numitele raporturi sexuale forțate partea vătămată nu a

comunicat nimănui până la momentul, când ea a început să locuiască la

colaboratorul de poliție din Nisporeni, Crețu Angela, care probabil a și

influențat-o.

Declarațiile martorilor sunt contradictorii, deoarece martorul Beregoi N. a

comunicat instanței că a văzut cum inculpatul cu partea vătămată dormeau într-

un pat, iar partea vătămată a declarat că Beregoi N. nicio dată nu a surprins-o în

pat cu tatăl său. Partea vătămată a declarat instanței că nimănui nu a comunicat

despre relațiile sexuale cu inculpatul, dar martorii audiați în instanță Beregoi N.,

Nadolnic D. și Franco M. au declarat, că într-un fel sau altul, au auzit de la

unele persoane despre relațiile sexuale dintre inculpat și partea vătămată, dar

care este persoane de la care le-a comunicat nu cunosc.

Vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente, iar

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea

învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului, deoarece fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

5.1 A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea

hotărârilor emise și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat, că nu au fost dobândite probe pertinente și dovezi

probante ce i-ar confirma vinovăția, existând doar vorbe, declarațiile părții

vătămate și ale martorilor.

7

Instanțele au ignorat raportul de expertiză medico-legală, din care rezultă

că la partea vătămată careva spermatozoizi și rupturi ale himenul nu s-au

stabilit.

Toți martorii în ședință au confirmat parțial spusele părții vătămate, pe

când ultima a comunicat că dânsa nu a avut relații sexuale.

Instanța și-a întemeiat concluziile de vinovăție pe declarațiile martorilor

Beregoi N., Nadolnic D. și Franco M., care au declarat că au auzit de unele

persoane că între dânsul și partea vătămată ar fi avut loc niște rapoarte sexuale,

dar nu au comunicat concret de la care persoane au auzit sau li-ar fi spus despre

cele relatate de ei.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile de pe

rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5., 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile părții vătămate xx, a martorilor Franco M., Nadolnic D. și Beregoi

N., rapoartele de constatare medico legală nr.341 din 14.09.2017 și de expertiză

judiciară nr.185/D din 22.12.2012, toate probele fiind apreciate în conformitate

cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele de

fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins

versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe

caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, ca viol, adică

raportul sexual săvârșit asupra unui membru de familie, profitând de

imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a-și exprima voința (pct. 2., 4, din

decizie).

8

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-

a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis

c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și

probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța

acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk

c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și

circumstanțele cauzei (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei,

în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile menționate au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Este de reținut și faptul că potrivit art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia

inculpatul nu au folosit calea apelului. În recurs pot fi invocate doar acele

temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se atestă că argumentele specificate în recursul

inculpatului, prin care pledează nevinovat (pct. 5.1. din decizie), nu au fost

invocate și în apel. Or, respingerea apelului ca declarat peste termen,

9

echivalează cu neutilizarea în genere a acestei căi de atac (pct. 3.2. - 4. din

decizie). Prin urmare, acest recurs, în aspectul dat, nu are niciun suport legal.

În același timp, din solicitarea achitării inculpatului pe motiv că fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, invocată în recursul avocatei

(pct. 5. din decizie), rezultă, că, în opinia recurentei, inculpatul a comis fapta

imputată, dar unele elemente constitutive ale infracțiunii, neconcretizate în

recurs, nu sunt confirmate. Astfel, este absolut divergentă și neclară poziția

ultimei în raport cu învinuirea formulată inculpatului și soluția adoptată de

instanțele judecătorești.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și

că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Ludmila

Bîrcă și de inculpatul Nadolnic Alexandru xx împotriva sentinței Judecătoriei

Ungheni din 17 august 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10