1ra-923/2019 — art. 196 alin. 4 CP

1ra-923/2019 — art. 196 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-923/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 02 mai 2018 și deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, în cauza

penală în privința inculpatei

Baltă Vera XXXXX, născută

la XXXXX, originară din XXXXX XXXXX, regiunea

XXXXX, r-nul XXXXX, locuitoare a s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.08.2015 - 02.05.2018,

instanța de apel: 20.06.2018 - 17.10.2019,

instanța de recurs: 25.03.2019 - 21.05.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

recunoaște Baltă Vera Nicolai vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal.

Se dispune încetarea procesului penal în privința lui Baltă Vera de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal din motivul

expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești

Silva” se admite parțial.

Se încasează de la Baltă Vera în beneficiul ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Hîncești Silva” suma de 14.675 lei și 40 bani prejudiciu material

cauzat.

1

În partea încasării prejudiciului material cauzat prin infracțiune în

mărime de 771.389,34 lei din contul lui Baltă Vera în beneficiul ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Hîncești Silva” acțiunea acțiunea civilă se

admite în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să

se expună instanța de judecată în ordinea civilă”.

de urmărire penală de faptul că în perioada 01 ianuarie 2009 -_31 decembrie

2011, deținând funcția de contabil-șef a ocolului silvic Cărpineni a ÎS „Hîncești-

Silva”, având obligațiunea de la organiza activitatea sectorului de contabilitate în

sectorul de pădure Cărpineni, conform fișei de post, inclusiv încasarea mijoacelor

bănești, prezentarea dărilor de seamă ÎS „Hîncești-Silva” și cu răspunderea

materială deplină, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane necunoscute,

prin delapidare, intenționat a însușit ilegal mijloace bănești nereflectând în

evidența contabilă mijloace financiare primite în urma livrării producției

forestiere în perioada anilor 2009-2011, care n-au fost reflectate în registrele

MCC, în sumă de 771.389,34 lei, cauzând părții vătămate daune materiale

deosebit de mari.

Acțiunile inculpatei au fost calificate de către organul de urmărire penală

conform art. 191 alin. (5) Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințarea în admnistrarea vinovatului,

săvîrsită de mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu, săvârșite în

proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că, inculpata nu a recunoscut vina, declarând că ea personal

nu a însușit absolut nimic. Nu poate explica de unde s-au luat acești debitori în

listă, probabil că banii nu ajungeau în casă. Martorii ce ar putea confirma

cuvintele ei, au decedat, iar pădurarii nu vor să comunice adevărul.

Totodată, vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) nu a fost demonstrată, iar acțiunile acesteia urmează a fi recalificate în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

Or: „inculpata Baltă Vera, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie

2011, deținând funcția de contabil-șef a ocolului silvic Cărpineni a ÎS „Hîncești-

Silva”, având obligațiunea de a organiza activitatea sectorului de contabilitate

în sectorul de pădure Cărpineni, conform fișei de post, inclusiv încasarea

mijloacelor bănești, prezentarea dărilor de seamă ÎS „Hîncești-Silva”, împreună

și prin înțelegere prealabilă cu persoane necunoscute, prin abuz de încredere a

cauzat daune în proporții deosebit de mari, nereflectând în evidența contabilă

mijloace financiare primite în urma livrării producției forestiere în perioada

anilor 2009-2011, care na-u fost reflectate registrele MCC, în sumă de

771,389,34 lei, cauzând părții vătămate daune materiale deosebit de mari”.

Astfel, inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod

penal, ca cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșelăciune sau abuz de încredere.

2

În cadrul ședinței de judecată și la urmărirea penală, reprezentații părții

vătămate cu certitudine au confirmat faptul că în perioada 2009 - 2011, inculpata

a cauzat daune în sumă de 771.389,34 lei, cauzând părții vătămate daune

materiale deosebit de mari.

Majoritatea martorilor în cadrul ședinței de judecată au declarat că pe motiv

că nu se achita salariu la întreprindere erau nevoiți să ia salariu în materie primă,

adică în masă lemnoasă. Modalitatea de primire a masei lemnoase era în felul

următor: salariatul venea în contabilitatea întreprinderii, unde Baltă Vera verifica

ce salariu urma să primească conform cărții de evidență a salariului, unde

persoana se semna că a primit această sumă, după care se elibera bon de masă

lemnoasă, pe suma indicată în registru, iar cu acest bon se apropia la pădurar, care

elibera masa lemnoasă indicată în bon.

Fiind audiați în calitate de martori, pădurarii au confirmat faptul că de fiecare

dată eliberau masa lemnoasă în baza bonurilor și facturilor fiscale, care ulterior

le prezentau contabilității pentru darea de seamă. Nu au fost cazuri să elibereze

lemne fără bon și cec.

Astfel, infracțiunea de cauzare de pagubei materiale prin înșelăciune și abuz

de încredere, se consumă din momentul survenirii daunelor materiale pentru

proprietar. Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă și prin scop

de profit. Agravantele cauzării de pagube materiale săvârșite de două sau mai

multe persoane, de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală,

în proporții mari sau deosebit de mari, au același sens ca și agravantele însușirilor

averii proprietarului.

Astfel spus, inculpata ocupând funcția de contabil la ocolul silvic

„Cărpineni” a ÎS „Hîncești-Silva”, având în gestiunea sa conform fișei de post

obligațiunea de a încasa bani în numerar și ai prezenta contabilității centrale

prin întocmirea dărilor de seamă, contrar Legii contabilității a comis abateri prin

neincluderea acestora în rapoartele financiare și prezentând informații false.

Or, conform actului reviziei economico-financiare, a fost constatat că la

ocolul silvic Cărpineni s-a creat un neajuns la categoria achitării salariale și a

producției masei lemnoase în mărime de 771.389,34 lei, fără a fi probat însă

modalitatea de creare a acestui neajuns.

Prin urmare, inculpata se face vinovată de cauzarea de daune materiale în

proporții deosebit de mari prin abuz de încredere, având în gestiunea sa

activitatea economică a OS „Cărpineni”, infracțiune prevăzută de art. 196 alin.

(4) Cod penal.

Totodată, în cazul prescripției persoana poate fi liberată de răspundere

penală. Or, prescripția atrage după sine încetarea procesului penal.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Baltă Vera să fie condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

3

practica genul său de activitate pe un termen de 3 ani, cu admiterea integrală a

acțiunii civile.

Apelantul a invocat că, conform raportului de expertiză judiciar-contabilă

economică nr. 1171 din 27.06.2014, concluzie la prima întrebare au fost că, în

evidența contabilă nu au fost reflectate un număr de facturi fiscale, anterior

îndeplinite pe perioada 2009-2011. Urmare a depistării facturilor fiscale

neînregistrate, în evidența contabilă a OS Cărpineni, s-a creat o datorie debitorială

(lemne livrate și neachitate). Conform materialelor evidență contabilă a contului

analitic „221” nu era îndeplinită la momentul controlului.

De către OS Cărpineni în perioada anilor 2009-2011 au fost efectuate livrări

de producției forestieră persoanelor fizice în urma căruia se întocmeau facturi

fiscale, care n-au fost reflectate în registrele de livrări. Facturile fiscale au fost

reflectate în registrele de livrări și reflectate în darea de seamă pe TVA în luna

august 2011. Conform materialelor dosarului penal au fost livrate bunurile

materiale în sumă de 751195,98 lei care este și datoria debitorială a persoanelor

fizice față de OS Cărpineni.

Tot conform raportului de expertiză sus numit concluzii la a doua întrebare

au fost că, în urma încălcării actelor normative menționate în partea de investigații

la prima întrebare (HG nr. 474 din 28 aprilie 1998, HG nr. 764 din 25.11.1992),

de către OS Cărpineni n-au fost reflectate evidența contabilă mijloace financiare

primite în urma livrării producției forestiere în perioada anilor 2009-2011, care

n-au fost reflectate în registrele MCC în sumă de 771389,34 lei, care este și

neajuns pe casă (responsabil Vera Baltă - contabil și contabil-casir (prin cumul)

la OS ”Cărpineni”, subdiviziunea Î.S. „Hîncești-Silva”), care avea obligațiunea

de a organiza activitatea sectorului de contabilitate în sectorul de pădure

Cărpineni, conform fișei de post, inclusiv încasarea mijloacelor bănești,

prezentarea dărilor de seamă Î.S. „Hîncești-Silva” și nu răspundere materială

deplină.

În cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe și

examinate ele către acuzarea de stat care dovedesc pe deplin vina inculpatei Baltă

Vera și anume: - Declarațiile reprezentantului părții vătămate Olesea Ciubotaru

care a declarat că, fiind efectuată inventarierea la OS „Cărpineni” s-a depistat că

contabila V. Balta nu reflecta corect în contabilitate operațiunile legate de

circulația mijloacelor bănești și anume persoana care achita producția forestieră

primea la mînă bonul de eliberare a masei lemnoase și cecul fiscal de o sumă

anumită iar în darea de seamă contabilă era indicată o sumă de bani mai mică.

Tot V. Balta nu a pus la dările de seamă pe care le prezenta în contabilitate

facturile fiscale care nu erau achitate. La momentul când a fost nevoită să prezinte

aceste facturi fiscale persoanele indicate în facturi au rămas ca persoane debitoare

întreprinderii. Tot V. Baltă la eliberarea bonului de eliberare a masei lemnoase

elibera cecuri fiscale cu o dată anterioară. V. Baltă nu primea dările de seamă de

la pădurari dacă aceștia nu aduceau cecurile fiscale înapoi. În perioada noiembrie

4

- decembrie 2011, în urma inventarierii patrimoniului OS ”Cărpineni” s-a depistat

creanțe (datorii debitoare) în mărime 751195,98 lei.

Contabila Baltă Vera n-a oglindit corect în evidenta contabilă operațiunile

legate de circulația mijloacelor bănești. Au fost depistate cazuri cînd persoanei

fizice i-a fost eliberat bon de livrare a producției forestiere și bon fiscal pe o sumă,

iar în evidența contabilă a fost reflectată achitarea producției forestiere de o sumă

ai mică. Exemplu bonurile nr 532 și 533 din 25.03.2011 eliberate persoanei

Munteanu Anton. La aceste bonuri au fost anexate cecuri fiscale, unul dintre care

are imprimată data de 14.03.2011, iar suma achitării masei lemnoase a fost

indicată în darea de seamă în registrul de casă pentru luna aprilie 2011, suma fiind

modificată în direcția diminuării - din 8352 lei în 6952 lei. Denaturarea

înscrierilor contabile la acest capitol au fost constatate și de CCCEC (în actul din

data 27.06.2012) și anume: la suprapunerea înscrierilor din Registrul mașinii de

casă și control și registrului de casă pentru anii 2009-2011 s-a constatat

divergențe de 40086,42 lei (2009), -l 13965,541ei(2010), 16306,2 lei(2011).

Nemijlocit, eliberarea bonului de eliberare a producției forestiere trebuia

efectuată doar la perceperea mijloacelor bănești. în cazul achitării în numerar

contabilul era obligat să elibereze bonul fiscal al mașinii de casă și control.(ceea

ce inculpata V. Baltă nu a făcut). Bonul de eliberare a producției forestiere oferea

dreptul persoanei fizice ce-l deține să meargă în pădure, iar pădurarul sa-i

elibereze producție lemnoasă și factură fiscală. La sfârșitul lunii pădurarii

întocmeau un raport cu privire la mișcarea producției forestiere în cantonul pe

care îl gestionează. La acesta se anexau toate facturile eliberate în acea lună și

bonurile de eliberare a producției forestiere, în baza cărora s-au eliberat facturile

în baza facturilor fiscale Baltă Vera întocmea o dare de seamă pe tot ocolul silvic

Cărpineni pe care o prezenta în contabilitatea centrală a întreprinderii. La

momentul inventarierii s-a constatat că contabilul Baltă Vera nu reflecta în acesta

dare de seamă toate facturile fiscale ci doar o parte care să îi permită să nu apară

debitori pe total ocolul, tot acesta era și motivul din care se modificau și datele

din registrul de casă.

În momentul când inculpata a fost impusă să prezinte toate facturile lipsă,

suma datorată pentru producția forestieră a constituit 812247 lei. La sfârșitul

anului 2011 această sumă a fost diminuată până la 751195,98 lei. Menționează că

au fost prezentate 272 facturi. în cadrul aceluiași control de la CCCEC s-a efectuat

inventarierea blanchetelor de strictă evidență - factura fiscală și sa constatat lipsa

a încă 499 facturi. Analizând facturile prezentate de dna Baltă Vera, acestea nu

mai aveau anexat bonul de livrare a producției forestiere, au fost depistate facturi

cu indicarea aceluiași bon (ff UW0436474 din 06,05,2010 și JJ0158154 din

07,06,2011 cu bonul nr 3370 din 30,01,2010; UW0436549 din 05,06,2010 și

UW0408903 din 27,12,- cu bonul 2292; UW0436465 din 23,05,2010 și

JJ0158150 din 07,06,2011 cu bonul 661 din 19,04,2010), iar factura fiscală

UW0311666 din 18,05,2010 a fost reflectată în raportul pădurarului Stratu Andrei

5

pentru mai 2010. Verificând raportul pădurarului Burlacu V. pentru luna

decembrie 2010 (care a fost prezentat de Burlacu V.) s-a stabilit că pe verso sânt

indicate 21 facturi fiscale cu o cantitate de lemn de fost de 194 metri steri. în darea

de seamă prezentată pe ocolul silvic pentru luna decembrie 2010, pe sectorul

pădurarului Burlacu Victor s-au constatat doar 12 facturi fiscale cu o cantitate de

78 metri steri, diferența de 116 metri steri (9 facturi fiscale ) nu au fost reflectate

în raportul întocmit de Baltă Vera pentru luna decembrie 2010, precum și nici

achitarea de 38280 lei nu a fost reflectată în evidența contabilă. Nu a fost posibilă

verificarea tuturor rapoartelor pădurarilor deoarece acestea nu au fost găsite în

contabilitatea ocolului silvic. Cât privește evidența analitică a debitorilor la ocolul

silvic Cărpineni nu a fost posibilă de verificat din motivul lipsei sau ascunderii

intenționate a registrului de evidență analitică pe contul 221 pentru anii 2009-

2011.

- declarațiile reprezentantului părții vătămate Zinaida Postolachi care a

declarat că, fiind efectuată inventarierea la OS „Cărpineni” s-a depistat că

contabila V. Balta nu reflecta corect în contabilitate operațiunile legate de

circulația mijloacelor bănești și din care motiv s-a format o datorie față de ÎS

„Hîncești-Silva” în sumă de 870000 lei ceea ce pentru întreprindere constituie un

prejudiciu material în proporții deosebit de mare;

- declarațiile martorului Ion Bocșănean care a declarat că, în perioada

19.10.2011-25.10.2011 împreună cu Ion Bocșănean a efectuat verificare la ÎS

„Hîncești-Silva” și a depistat mai multe încălcări privind mișcarea masei

lemnoase la OS Cărpineni;

- declarațiile martorului Dina Timofti care a depus declarații analogice cu a

Ion Bocșănean adăugind că, nemijlocit în urma controlului s-a depistat un neajuns

de 741000 lei, totalizatorul pe mișcarea producției forestiere lipsea și în special

acesta nefiind prezentat la sediul central. Rapoartele pădurarilor nu erau întocmite

în două exemplare;

- declarațiile martorului Alexandru Chetraru care a declarat că, activând în

calitate de maistru la OS „Cărpineni” la indicația șefului ocolului V. Harlampov

mergea la contabila V. Balta de unde ridica sume bănești dar nu mai mari de 1000

lei și mergea și procura tichete de combustibil după care prezenta contabilei

factura fiscală. Permanent semna pe dispoziția de plată doar după ce verifica

suma. Nu au fost cazuri ca să nu fie prezentată factura fiscală la contabila V.

Balta. În perioada anilor 2009-2011 de câteva ori s-a prezentat la contabila V.

Balta și ultima i-a eliberat bonuri de eliberarea a masei lemnoase fără a achita iar

ulterior ultima permanent făcea reținerile necesare din salariu;

- declarațiile martorului Efim Straton care a declarat că, activând în calitate

de șef-adjunct la OS „Cărpineni” în perioada când șeful V. Harlampov era în

concediu mergea la contabila V. Balta care îi elibera sume bănești și mergea și

procura combustibil pentru automobilul de serviciu după care îi prezenta cecul

fiscal contabilei V. Balta urmând ca ultima să deconteze din actele contabile

6

aceste sume și să anexeze cecul. Datoria care figurează în actul de inventariere

nu o recunoaște deoarece el nu a ridicat masă lemnoasă fără a i se retine din salariu

sau să achite direct în casieria ocolului;

- declarațiile martorului Andrei Stratu care a declarat că, datoria cu care

figurează în actul de inventariere nu o recunoaște deoarece el nu a ridicat masă

lemnoasă fără a i se reține din salariu sau să achite direct în casieria ocolului silvic

Cărpineni;

- declarațiile martorului Alexandru Chetraru, Ion Zacon, Ion Dîru, Mihai

Bîcu, Pavel Iazajii, Mihail Nemirovschi, Andrei Macari, Gheorghe Roșioru,

Sergiu Crețu, Nicolae Cojocaru, Mihail Lungu, Simion Holban, Ion Rusu,

Gheorghe Tulbu, Gheorghe Bucos, Andrei Ciubotaru, toți depunând declarații

analogice cu a lui Stratu A.

17 octombrie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, instanța de fond a stabilit o corectă situație de

fapt, recalificând acțiunile infracționale ale inculpatei în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal.

Astfel, prin declarațiile martorilor Ion Bocșănean, Dina Timofti, Alexandru

Chetraru, Efim Straton, Andrei Stratu, Alexandru Chetraru, Ion Zacon, Ion Dîru,

Mihai Bîcu, Pavel Iazajii, Mihail Nemirovschi, Andrei Macari, Gheorghe

Roșioru, Sergiu Crețu, Nicolae Cojocaru, Mihail Lungu, Simion Holban, Ion

Rusu, Gheorghe Tulbu, Gheorghe Bucos, Andrei Ciubotaru, la care face referire

acuzatorul de stat, nu se confirmă că inculpata a însușit bunurile ce i-au fost

încredințate în administrare, or, ei au relatat că ea deținea funcția de contabil și

din motiv că nu se achita salariul la întreprindere erau nevoiți să ia salariu în

materie primă, adică masă lemnoasă, respectiv, inculpata elibera bonuri, cecuri

în baza la care se elibera masa lemnoasă, în contul salariului.

Totodată, martorii în cauză au declarat că modalitatea de primire a masei

lemnoase era în felul următor: salariatul venea la contabilitatea întreprinderii,

unde inculpata verifica ce salariu urma să primească conform cărții de evidență a

salariului, unde persoana se semna că a primit această sumă, după care se elibera

bon de masă lemnoasă, pe suma indicată în registru, iar cu acest bon se apropia

la pădurar, care elibera masa lemnoasă indicată în bon.

Martorii care activau în calitate de pădurari dintre care Rusu Ion, Holban

Simion, Cojocaru Nicolae, Colța Grigore, Bîcu Mihail, Pîrlog Vasile, Stratu

Andrei au confirmat că de fiecare dată eliberau masa lemnoasă în baza bonurilor

fiscale, care ulterior le prezentau contabilității pentru darea de seamă. Nu au fost

cazuri să elibereze lemne fără bon și cec.

În speță, acuzatorul de stat nu a demonstrat că bunurile materiale ale ÎS

„Hîncești-Silva” au fost încredințate de către o persoană împuternicită în

administrarea inculpatei, care a transformat posesia confirmată legalmente într-o

stăpânire ilegală, că golul creat în sfera patrimonială a OS „Cărpineni” din ÎS

7

„Hîncești-Silva” și implicit, sporirea atestată în cadrul sferei patrimoniale a

inculpatei, reprezintă efectul luării ilegale și gratuite a bunurilor materiale din

posesia victimei în complicitate cu alte persoane. Nu a fost probat și faptul că

transmiterea bunurilor materiale de către proprietar Verei Baltă, în cadrul

raporturilor de muncă, la momentul săvârșirii infracțiunii avea doar ultima dreptul

de posesie asupra bunurilor încredințate.

Infracțiunea de cauzare de pagube materiale prin înșelăciune și abuz de

încredere, întruchipează în sine natura valorilor sociale vătămate sau periclitate,

și se consumă din momentul survenirii daunelor materiale pentru proprietar.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă și prin scop de profit.

Agravantele cauzării de pagube materiale săvârșite de două sau mai multe

persoane, de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală, în

proporții mari sau deosebit de mari au același sens ca și agravantele însușirilor

averii proprietarului.

Este nefondată poziția acuzatorului de stat privind încadrarea acțiunilor

inculpatei în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, așa cum în cadrul cercetării

judecătorești s-a constatat că inculpata, ocupând funcția de contabil la OS ÎS

„Hîncești Silva”, având în gestiunea sa, conform fișei de post, obligațiunea de a

încasa bani în numerar și ai prezenta contabilității centrale prin întocmirea dărilor

de seamă, contrar Legii contabilității a comis abateri prin neincluderea acestora

în rapoartele financiare și prezentând informații false.

Or, atât conform actului de revizie economică-financiare tematice efectuate

la ÎS „Hîncești-Silva”, cât și din conținutul raportului de expertiză nr. 2129 din

15.11.2013, a fost constatat că la OS „Cărpineni” s-a creat un neajuns la categoria

achitării salariale și a producției masei lemnoase în mărime de 771.389,34 lei,

fără a fi probat însă modalitatea de creare a acestui neajuns.

Prin urmare, soluția instanței de fond privind recalificarea acțiunilor

inculpatei pe art. 196 alin. (4) Cod penal, ca cauzarea de daune materiale în

proporții deosebit de mari, este întemeiată.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei deciziei insta, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate și-a găsit confirmare prin probele acumulate pe parcursul urmăririi

penale și cercetate în ședința de judecată a instanței de fond, verificate

suplimentar în ședința instanței de apel și anume: - ordonanța de începere a

urmăririi penale din 09 februarie 2012; (f.d.1, vol.I); - demersul depus de ÎS

„Hîncești-Silva” la Procuratura raionului Hîncești la 02.01.2012 (f.d. 23, 24, vol.

I); - contractul cu privire la răspunderea materială deplină din 04.06.2010 (f.d.

39, vol. I); - act de predare-primire a patrimoniului ÎS „Hîncesti-Silva” (f.d. 46-

48, vol. I); - procesul-verbal al comisiei de primire-predare a bunurilor materiale,

producției forestiere pe OS „Cărpineni” (f.d. 56-57, vol. I); - procesul-verbal

8

privind efectuarea ridicării de obiecte și documente din 10 aprilie 2012 (f.d. 141,

vo. I); - procesul-verbal de ridicare din 10 aprilie 2012 (f.d 142, vol. I); - procesul-

verbal de examinare din 04 aprilie 2012 (f.d. 143, vol. I); - actul al reviziei

economico - financiar tematice efectuate la ÎS „Hîncești-Silva” a Agenției pentru

silvicultură „Moldsilva”; (f.d. 3, vol. II); - raport de expertiză nr. 2129 din

15.11.2013 (f.d. 84-95, vol. II); - proces-verbal de ridicare din 06.02.2013; (f.d.

98, 99, vol. II); - raport de expertiză nr. 1171 din 27.06.2014 (f.d. 111-118, vol.

II).

Conform art. 101 alin. (1), 394 alin. (1) pct. 1), 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8), 419 Cod procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar.

Sub acest aspect acuzarea de stat atestă că, instanța de apel nu a respectat în

deplină măsură prevederile normelor menționate, prin ce s-au comis erori de

drept.

Instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele administrate la

dosar atât cele ce incriminează vinovăția inculpatei cât și cele care confirmă

nevinovăția acesteia, dar s-a referit la cele din urmă, fără a le aplica la justa

valoare probele prezentate de către de procuror în susținerea acuzării.

Instanța de apel nu a îndeplinit strict prevederile legii și explicațiile date de

către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12

decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea cerințelor legii echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce se califică ca eroare care atrage după sine

casarea deciziei instanței de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

9

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În

corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Conform art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe. Conform art. 394 alin. (4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal. În

corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătată constatarea că inculpatul este

vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de legea penală. Potrivit art. 396 pct.

2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de de încetare a procesului

penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe

care se întemeiază încetarea procesului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

a) în descriptiv, inițial a constatat fapta ca fiind dovedită, că inculpata: „prin

abuz de încredere a cauzat daune în proporții deosebit de mari, nereflectând în

evidența contabilă mijloace financiare primite în urma livrării producției

forestiere în perioada anilor 2009-2011, care na-u fost reflectate registrele

MCC, în sumă de 771,389,34 lei, cauzând părții vătămate daune materiale

deosebit de mari”, dar fără a indica locul, timpul, modul, persoanele și sumele

10

concrete pe care le-ar fi primit în urma livrării producției forestiere, apoi a

conchis, contrazicându-se, că: „în cazul prescripției persoana poate fi liberată de

răspundere penală. Or, prescripția atrage după sine încetarea procesului

penal”.

Totodată, în dispozitiv a decis absolut divergent și confuz că: „se recunoaște

Baltă Vera vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4)

Cod penal..., se dispune încetarea procesului penal în privința lui Baltă Vera de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal..., se încasează

suma de 14.675 lei și 40 bani prejudiciu material cauzat..., în partea încasării

prejudiciului material cauzat prin infracțiune în mărime de 771.389,34 lei

acțiunea acțiunea civilă se admite în principiu”, deci nefiind clar care ar fi

cuantumul pagubei cauzate părții vătămate - 14.675 lei și 40 bani sau 771.389,34

lei.

Astfel, instanța de fond a adoptat o hotărâre divergentă și neîntemeiată legal,

deoarece conține elemente atât ale unei sentințe de condamnare, cât și a celei de

încetare a procesului penal;

b) doar a trecut în revistă probele administrate, însă nu a apreciat fiecare

probă, în special raportul de expertiză judiciară din 27.06.2014 că suma

neajunsului constituie 48.885,36 lei (f.d. 111), separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins

versiunile și probele acuzării.

Mai mult, instanța a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

constatând că: „prin abuz de încredere a cauzat daune în proporții deosebit de

mari..., cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșelăciune sau abuz de încredere..., erau nevoiți să ia salariu în materie

primă, adică în masă lemnoasă..., de un grup criminal organizat sau de o

organizație criminală..., având în gestiunea sa conform fișei de post

obligațiunea de a încasa bani în numerar și ai prezenta contabilității centrale...,

și prezentând informații false..., s-a creat un neajuns la categoria achitării

salariale..., fără a fi probat însă modalitatea de creare a acestui neajuns”, or,

asemenea circumstanțe nu au fost imputate inculpatei prin rechizitoriu.

Pe lângă acesta, nu și-a argumentat în niciun fel concluzia de ce acordarea

salariului în materie primă, adică în masă lemnoasă, generează și prejudicii

patrimoniale în proporții deosebit de mari, iar statuând că inculpata: „a cauzat

daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de

încredere, dar fără a preciza și că dacă fapta nu constituie o însușire...,

infracțiunea de cauzare de pagubei materiale prin înșelăciune și abuz de

încredere, se consumă din momentul survenirii daunelor materiale pentru

proprietar, prin intenție directă și prin scop de profit..., având în gestiunea sa

conform fișei de post obligațiunea de a încasa bani în numerar și ai prezenta

11

contabilității centrale..., se face vinovată de cauzarea de daune materiale în

proporții deosebit de mari prin abuz de încredere, având în gestiunea sa

activitatea economică a OS „Cărpineni”, a reținut concomitent și divergent în

acțiunile ei elemente constitutive proprii infracțiunilor prevăzute de art. 190, 191

și 196 Cod penal.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419

Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă, în special raportul de expertiză judiciară din

27.06.2014 că suma neajunsului constituie 48.885,36 lei (f.d. 111), separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând

motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării;

12

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate

în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și în felul

și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5. din decizie);

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, casează total decizia Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, în privința inculpatei Baltă Vera

XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 21

iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

13