1ra-933/19 — art. 287 CP

1ra-933/19 — art. 287 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-933/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie

2018, în cauza penală în privința lui

Babii Jan xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.10.2015 - 09.11.2016;

Instanța de apel: 30.11.2016 - 18.04.2017;

13.12.2017 - 20.02.2018;

Instanța de recurs: 22.06.2017 - 20.02.2018;

27.03.2019 - 22.05.2019.

C O N S T A T Ă:

Babii Jan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

La fel, s-a dispus absolvirea lui Babii Jan de pedeapsa stabilită cu aplicarea

prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

septembrie 2015, aproximativ la orele 00:00, aflându-se în apropierea localului

cazinoului electronic care aparține agentului economic SRL „PVG Grup”, situat pe str.

xxxx, mun. Chișinău, unde se aflau mai multe persoane și observându-l pe Lupan

Andrei, totodată considerând că acesta l-a acostat jignitor, s-a apropiat de ultimul

inițiind un conflict. Tot atunci Babii Jan, continuând acțiunile sale, dându-și seama că

se află în loc public și în prezența mai multor persoane, exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, acționând intenționat cu obrăznicie deosebită, exprimându-se

demonstrativ cu cuvinte obscene și încălcând grosolan ordinea publică, a încercat să

aplice violența fizică asupra lui Lupan Artur, care opunând rezistență activă a curmat

acțiunile ilegale ale acestuia. Ca urmare a acestor fapte, Babii Jan, observând că nu-i

1

poate cauza vătămări corporale lui Lupan Artur, a plecat în locuința sa aflată în

apropiere și în scurt timp întorcându-se înapoi, având asupra sa un cuțit de bucătărie și

o bâtă din lemn. Continuând acțiunile sale infracționale și aflându-se în locul

nominalizat, acționând prin intenție directă, dându-și seama de survenirea acestora, în

vederea realizării scopului infracțional, continuând să se exprime cu cuvinte obscene

și de amenințare cu moartea, conștientizând că se află în loc public și sunt prezente mai

multe persoane prin apropiere, demonstrativ și intenționat, fără careva motiv întemeiat,

cu cuțitul și bâta avută la el, a aplicat violență fizică asupra lui Lupan Artur, astfel

traumându-1 pe ultimul la umărul stâng. Imediat în conflict a intervenit prietenul

ultimului, David Sergiu, care a încercat să curme acțiunile ilegale ale lui Babii Jan, la

care acesta nu a reacționat și continuând acțiunile sale huliganice cu exprimarea

cuvintelor obscene în adresa celor prezenți. În rezultatul acțiunilor violente comise

către Babii Jan, părții vătămate Lupan Artur i-au fost cauzate excoriații la nivelul

articulației umărului stâng, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 4492,

din 10 septembrie 2015 și nr. 2281/D din 29 septembrie 2015 se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Babii Jan în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșită cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

casarea acesteia în partea dispunerii absolvirii inculpatului Babii Jan de pedeapsă

penală în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea

unei noi decizii, prin care lui Babii Jan, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului s-a invocat că prima instanță, numind lui Babii Jan o

pedeapsă și absolvindu-l de executarea acesteia prin aplicarea legii cu privire la

amnistie, în lipsa cererii în acest sens din partea ultimului a deschis calea către un

precedent judiciar greșit (contrar prevederilor art. 2 alin. (4), art. 275 pct. 3 4) și art.

332 alin. (5) Cod procedură penală), pasibil a fi preluat/citat de către instanțele

naționale de același nivel. O atare stare de lucruri nu ar putea realiza efectiv scopul

preventiv al legii penale/pedepsei penale nici raportat la persoana inculpatului nici la

persoana unor potențiali infractori. Sentința a fost adoptată în rezultatul admiterii unor

erori de drept procesual și material.

fost admis apelul declarat, casată sentința în partea absolvirii pedepsei și pronunțată în

2

această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Babii Jan recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe termen de 5 ani, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept în baza probelor

apreciate prin prisma art. 95, 101 Cod de procedură penală, și just a ajuns la concluzia

că Babii Jan a săvârșit infracțiunea incriminată, acțiunile acestuia fiind corect încadrate

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, însă greșit și-a motivat soluția privind absolvirea

acestuia de pedeapsa stabilită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM.

În acest sens, instanța de apel a indicat că potrivit art. 332 alin. (5) Cod de

procedură penală, în cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se

admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

La fel, s-a menționat că potrivit art. 2 alin. (2) al Legii privind amnistia nr. 210

din 29 iulie 2016, încetarea procesului penal conform alin. (1) are loc cu acordul scris

al persoanei învinuite sau inculpat.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Babii Jan s-a prezentat în ședința

primei instanțe doar la data de 21 ianuarie 2016 (f.d. 139), iar ulterior în ședințele

primei instanțe nu s-a prezentat și nu a solicitat prin cerere scrisă încetarea procesului

penal în legătură cu intervenirea actului de amnistie.

Totodată, instanța de apel a menționat că deși prima instanță a invocat drept motiv

în aplicarea amnistiei faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, acest fapt nu este un temei

de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea actului de amnistie, dar este

o posibilitate de reducere a pedepsei stabilite inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a notat că Babii Jan prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 11 februarie 2014, a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, la închisoare pe un termen de doi ani patru luni, cu suspendarea

executării pedepsei cu aplicarea unei perioade de probațiune de 1 an, motiv din care

acesta cade sub interdicția prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) al Legii privind amnistia

menționate anterior, ce stipulează că: „prevederile art. 1-9 legii nominalizate nu se

aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată

anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau

excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare.”

Totodată, instanța de apel a punctat că inculpatul prin atitudinea sa pe parcursul

examinării cauzei în cadrul ședinței primei instanțe nu a dat dovadă de căință activă,

deoarece nu s-a prezentat în ședințele de judecată, fiind anunțat în căutare, a urmărit

tergiversarea intenționată a examinării cauzei respective.

3

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel

a reținut prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal și a indicat că a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave

prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu

intenție, de personalitatea inculpatului: anterior judecat dar antecedentul penal este

stins, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, nu are persoane la

întreținere, de comportamentul acestuia în viața socială, precum și cel de înainte, și

după săvârșirea infracțiunii, și a considerat că corijarea și reeducarea inculpatului Babii

Jan este posibilă doar cu izolarea de societate, aplicând pedeapsa cu închisoarea.

Croitor Alexei în numele inculpatului, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 13) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia

cu menținerea sentinței primei instanțe, invocând următoarele:

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de

amnistie;

- a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului;

- prima instanță corect a aplicat art. 2 din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, și a stabilit că inculpatul întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub

incidența art. 10 a legii nominalizate, infracțiunea a fost comisă până la 29.07.2016;

- decizia instanței de apel contravine practicii uniforme a CSJ și Recomandării

CSJ nr. 97 din 09 februarie 2017, în care se stipulează că dacă inculpatul întrunește

criteriile stabilite de art. 1 din Legea nr. 210 și nu cade sub incidența art. 10 a acestei

legi, se va dispune încetarea procesului penal;

- reieșind din prevederile art. 57 Cod penal, pentru aplicarea amnistiei este

suficient ca inculpații să întrunească cel puțin unul din criteriile ce stabilesc căința

activă;

- căința activă a inculpatului se determină prin faptul că acesta a depus cerere

privind examinarea cauzei în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de

procedură penală;

- instanța a stabilit că partea vătămată nu are pretenții față de inculpat, l-a iertat și

în ședință a solicitat ca inculpatul să fie eliberat de răspundere penală.

5.1. La recursul ordinar declarat, a depus referință procurorul care a pledat pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că instanța de apel la

adoptarea soluției, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Subsidiar, cu privire la solicitarea recurentului de menținere a sentinței prin care

i-au fost aplicate prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, a notat

că este nefondată, deoarece deși infracțiunea se include în lista articolelor care sunt

pasibile aplicării legii menționate, inculpatul nu întrunește condițiile în care legea

4

menționată poate fi aplicată, or acesta pe parcursul examinării cauzei în prima instanță

nu a dat dovadă de căință activă, neprezentându-se în ședințele de judecată, fiind

anunțat în căutare, ce a cauzat tergiversarea intenționată a examinării cauzei penale

nominalizate.

noiembrie 2017, s-a admis recursul ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatului, s-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 aprilie 2017, și s-a dispus rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

6.1. Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit a

constatat că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

La faza judecării cauzei în prima instanță, precum și în instanța de apel de către

inculpat nu a fost depusă o cerere scrisă privind aplicarea în privința sa a amnistiei în

baza Legii nr. 210 din 29.07.2016, iar cauza în prima instanță s-a examinat

preponderent în lipsa inculpatului, care a fost prezent doar în ședința de judecată din

21 ianuarie 2016, unde a depus cerere de examinare a cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în care a mai indicat că-și recunoaște

vinovăția și se căiește de cele comise, fără a fi depusă de către acesta și o cerere privind

încetarea procesului penal în privința sa în legătură cu intervenirea actului de amnistie,

însă contrar acestui fapt prin sentința primei instanțe în privința lui Babii Jan a fost

aplicată amnistia la solicitarea avocatului inculpatului.

Ulterior, în ședința de judecată a instanței de apel, fiind examinată cererea de apel

depusă de procuror, inculpatul fiind audiat a declarat că: „Susține hotărârea judecății.

Învinuirea îi este clară, vina o recunoaște. Posibil că nu a înaintat o cerere cu privire

la aplicarea actului de amnistie”.

Prin decizia sa, instanța de apel a admis apelul declarat de procuror, a casat

sentința primei instanțe și a adoptat o nouă hotărâre de condamnare a inculpatului în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu excluderea aplicării amnistiei, fiind motivat de

instanța de apel că din materialele cauzei rezultă că acesta nu îndeplinește cerințele

prevăzute de Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, și anume inculpatul nu

și-a manifestat în scris acordul privind încetarea procesului penal în privința sa în

temeiul acestei legi, iar solicitarea privind examinarea cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, nu este motiv de încetare a procesului

penal, deși Colegiul penal lărgit a reținut că acest fapt constituie contribuirea activă a

inculpatului la descoperirea infracțiunii, ceea ce prin prisma art. 57 Cod penal,

reprezintă un criteriu al căinței active.

La fel, s-a menționat că instanța de apel a reținut pripit concluzia că în privința

inculpatului este incidentă interdicția de aplicare a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016,

stipulată în art. 10 lit. g) precum că prevederile acestei legi nu se aplică persoanei

bănuite, învinuite, condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu

5

intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând

în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare, menționând în acest sens că Babii Jan

anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11

februarie 2014 în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la închisoare pe un

termen de 2 ani 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 1 an, fără a se lua în considerare de instanța de apel că sub incidența acestei

interdicții specificate în art. 10 lit. f) al Legii nr. 210, nu cad personale care au fost

anterior condamnate pentru infracțiunile indicate în art. 10 lit. g), dar nu au executat

pedeapsa cu închisoarea sau antecedentele penale sunt stinse, or la speță, se atestă că

inculpatul prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 februarie 2014, a

fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, executarea căreia a fost suspendată

condiționat pe termen de probă de 1 an, fapt ce determină că ultimul anterior nu a

executat pedeapsa cu închisoarea.

Totodată, s-a reținut că deși Babii Jan, fiind audiat în instanța de apel, a declarat

că: „Susține hotărârea judecății. Învinuirea îi este clară, vina o recunoaște. Posibil că

nu a înaintat o cerere cu privire la aplicarea actului de amnistie”, de către instanța de

apel nu a fost elucidat pe deplin prezența sau lipsa acordului inculpatului privind

aplicarea actului de amnistie, or s-a notat că după depunerea cererii de recurs, Babii

Jan cu avocatul său au depus o cerere în formă scrisă, prin care își manifestă acordul

scris la aplicarea Legii nr. 210.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit a indicat că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză a omis să verifice prin prisma prevederilor legale și practicii

judiciare relevante, dacă inculpatul întrunește sau nu condițiile necesare pentru ca în

privința lui să fie aplicate prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia,

din care motive decizia atacată a fost casată și dispusă rejudecarea cauzei de către

instanța de apel.

s-a respins apelul declarat de către procuror ca nefondat, cu menținerea sentinței

instanței de fond fără modificări.

7.1. Colegiul, audiind participanții la proces, examinând materialele cauzei

penale, a considerat necesar de a respinge apelul procurorului ca fiind nefondat cu

menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond, din următoarele considerente.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

6

Cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea absolvirii lui Babii Jan

de pedeapsa stabilită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, iar ce ține de

încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Babii Jan a recunoscut integral vina și a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, se căiește sincer de cele comise, iar un oarecare prejudiciu în

speță nu a fost cauzat, fapt confirmat în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe de

către partea vătămată, precum și prin cererea depusă de către Lupan Artur că nu are

pretenții față de inculpat și că cu acesta s-au împăcat, astfel repararea unui prejudiciu

inexistent este irațional.

Colegiul a menționat că la faza judecării cauzei în primă instanță precum și în

instanța de apel de către inculpat nu a fost depusă o cerere scrisă privind aplicarea în

privința sa a amnistiei în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016, iar cauza în primă instanță

s-a examinat preponderent în lipsa inculpatului, care a fost prezent doar în ședința de

judecată din 21 ianuarie 2016, unde a depus cerere de examinare a cauzei în procedură

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în care a mai indicat că-și

recunoaște vinovăția și se căiește de cele comise, fără a fi depusă de către acesta o

cerere privind încetarea procesului penal în privința sa în legătură cu intervenirea

actului de amnistie, însă contrar acestui fapt prin sentința primei instanțe, în privința

inculpatului a fost aplicată amnistia la solicitarea avocatului acestuia.

Astfel s-a concluzionat că, contrar argumentelor apelantului, solicitarea

inculpatului privind examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, constituie contribuirea activă a inculpatului la descoperirea

infracțiunii, ceea ce prin prisma art. 57 Cod penal, reprezintă un criteriu al căinței

active.

Mai mult ca atât, la 03 noiembrie 2017, avocatul Croitor Alexei cu inculpatul au

depus o cerere prin care au solicitat aplicarea în privința lui Babii Jan a amnistiei în

baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republici Moldova.

Infracțiunea săvârșită de Babii Jan, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică

ca gravă, iar acesta recunoscând vinovăția, a contribuit activ la descoperirea acesteia,

or din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere penală,

în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat

în alt mod prejudiciul pricinuit prin infracțiune.

7

Astfel, reieșind din textul legii precitat, s-a conchis că, pentru aplicarea amnistiei

față de persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul din criteriile

enumerate supra. Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedură

simplificată reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, sau în cazul

recunoașterii integrale a vinovăției se consideră contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii.

S-a notat că, în cazul în care nu s-a cauzat vre-un prejudiciu, instanța poate aplica

prevederile art. 2 din Legea nr. 210, numai dacă inculpatul a manifestat căință activă

prin autodenunțare sau prin contribuirea activă la descoperirea infracțiunii (care

include judecarea cauzei penale în procedura prescrisă de art. 3641 Cod de procedură

penală).

Babii Jan anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 11 februarie 2014, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 2

ani 4 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei și stabilirea perioadei de

probațiune de 1 an, antecedentul penal fiind stins.

În asemenea circumstanțe inculpatul nu cade sub incidența art. 10 lit. g) din Legea

nr. 2010 din 29 iulie 2016, care restricționează aplicarea amnistiei față de persoane

bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior pentru

săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de

grave.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a constatat relevant

la caz absolvirea lui Babii Jan de pedeapsa stabilită în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal, în legătură cu Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia. În acest context, argumentele expuse în apelul acuzatorului de stat le-a

considerat nefondate, care nu corespund realității, fiind combătute în totalitate prin

conținutul sentinței atacate, în care instanța de fond și-a argumentat pe deplin poziția

adoptată.

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

În susținerea recursului indică că instanța de apel, verificând cauza sub aspectul

întrunirii inculpatului a exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă

acesta poate fi aplicat ținându-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate

inculpatului dar și de toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală,

individualizarea acesteia, precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

Constatarea eronată de către instanța de apel privind oportunitatea aplicării față

de inculpat a actului de amnistie, nu pot substitui acel fapt că Babii Jan, în instanța de

fond a manifestat un comportament obraznic, astfel s-a prezentat doar la o ședință de

judecată, în consecință a fost anunțat în căutare. În astfel de circumstanțe se constată

8

faptul că inculpatul a manifestat de la bun început o indiferență totală față de

consecințele survenite și evident că în astfel de împrejurări, nu se va atinge scopul

pedepsei penale, iar din comportamentul inculpatului nu se poate concluziona că acesta

a conștientizat caracterul acțiunilor sale.

Astfel, acuzarea consideră că instanța de apel, neîntemeiat a respins apelul

procurorului menținând sentința instanței de fond fără modificări, pronunțând o decizie

care este contrară Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia ca vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă, Colegiul consideră că

acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, nefiind de acord

doar cu aplicarea în privința lui Babii Jan a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia, din care motiv va fi supusă verificării hotărârea judecătorească contestată

doar sub acest aspect.

Cercetând materialele cauzei Colegiul consideră că instanța de apel corect a

menținut sentința instanței de fond potrivit căreia Babii Jan a fost absolvit de pedeapsa

stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal în baza

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în acest sens indicând următoarele.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2

din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de

a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie

2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat

9

prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un

termen de 7 ani.

Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Babii Jan a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal la 08 septembrie 2015, și potrivit sancțiunii

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Respectiv, circumstanțele de fapt ale cauzei

deferite judecății, se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind

amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta infracțională

comisă.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art.

2 din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile

expres indicate de această lege.

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul

amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă față

de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că căința

activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 Cod

penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat

în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Reieșind din textul legii precitat, se

conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite

cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă remarca că,

căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii include:

judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 sau în baza art.

509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală a vinovăției.

Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul atestă că inculpatul din start a

depus cerere privind examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, menționând că vina o recunoaște total. Ulterior, în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul a declarat că vina o recunoaște total și

se căiește de cele comise, la materialele cauzei fiind prezentă și cererea prin care acesta

a solicitat aplicarea în privința sa a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul consideră că în privința lui Babii Jan corect a

fost aplicat actul amnistiei dat fiind că în cadrul examinării cauzei, a recunoscut vina

și s-a căit sincer de cele săvârșite, partea vătămată careva pretenții materiale față de el

nu are, respectiv raționamentele consemnate conturează opinia Colegiul penal că

10

recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi respins, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul atestă corectitudinea concluziei instanței de apel, care a examinat

prezenta cauză penală fără careva abateri de la normele de procedură și în hotărârea

adoptată a realizat o justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală,

decizia adoptată fiind întemeiată și riguros argumentată, motivarea soluției fiind bazată

pe probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în ședința de judecată a

instanței de apel.

Concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar

criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce

ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii

judecătorești adoptate de instanța de apel, care a respectat exigențele prevăzute de art.

414 Cod de procedură penală și a judecat conform legii cauza penală în privința lui

Babii Jna, în fapt și în drept, ceea ce impune incontestabil concluzia de

inadmisibilitatea recursului ordinar ca vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Babii

Jan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11