1ra-865/19 — art. 217-1 CP

1ra-865/19 — art. 217-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-865/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iuire Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Jeju Dmitri, avocatul Pelin

Valeriu în numele inculpatului Rubanski Maxim și inculpatul Rubanski Maxim,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Rubanski Maxim xxxx

și

Jeju Dmitri xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.08.2016 - 31.05.2017;

Instanța de apel: 28.08.2017 - 26.02.2018;

Instanța de recurs: 20.03.2019 - 22.05.2019.

C O N S T A T Ă:

Jeju Dmitri și Rubanski Maxim au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal la 5 ani închisoare, fiecare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a desfășura activitate ce ține de primirea în gestiune

și realizarea substanțelor medicamentoase, pe termen de 3 ani.

Rubanski Maxim, fiind în înțelegere prealabilă, acționând de comun acord și

împreună cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind

scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în

scop de înstrăinare, acționând prin participație simplă, pe parcursul perioadei de

timp noiembrie 2015 – iunie 2016, au efectuat operațiuni ilegale cu substanțe

narcotice și psihotrope în următoarele circumstanțe:

Jeju Dmitri și Rubanski Maxim, fiind în înțelegere prealabilă, acționând de

1

comun acord și împreună, la 13.06.2016, aproximativ ora 11:00, în apartamentul

nr. xxxx de pe str. xxxx, mun. Chișinău, au realizat investigatorului sub acoperire

cu date cifrate, xxxx, trei pachețele cu masă vegetală de culoare verde-cafenie cu

miros specific, la prețul de 200 lei pentru fiecare pachețel, care ulterior a fost

identificată ca marihuana – substanță narcotică de origine vegetală, cu masa totală

de 2,127 gr., substanțe narcotice pe care anterior le-au dobândit din surse

nestabilite de organul de urmărire penală.

Rubanski Maxim, în scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor

narcotice și psihotrope, la 22.06.2016, aproximativ ora 13:20, aflându-se în

apropierea magazinului ,,Fidesco”, amplasat pe str. Aldea-Teodorovici, mun.

Chișinău, de la două persoane neidentificate de organul de urmărire penală, a

procurat 20 de pachețele cu masă vegetală de culoare verde-cafenie în scopul

realizării ulterioare altor persoane, împreună cu Jeju Dmitri, substanță care ulterior

a fost ridicată în cadrul percheziției efectuate în apartamentul în care el domicilia și

identificată ca marihuana – substanță narcotică de origine vegetală.

Jeju Dmitri și Rubanski Maxim, în scopul punerii în circulație ilegală a

substanțelor narcotice și psihotrope, fiind în înțelegere prealabilă, acționând de

comun acord și împreună, în scop de înstrăinare, la 22.06.2016, în perioada de timp

cuprinsă între orele 13:30 – 14:50, aflându-se pe str. xxxx, mun. Chișinău, de la

persoane neidentificate și în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală

au procurat substanțe narcotice - marihuana și canabinoizi sintetici, pe care le-au

transportat și păstrat în apartamentul nr. xxxx, str. xxxx, mun. Chișinău, unde în

cadrul percheziției efectuate de către colaboratorii poliției în perioada de timp între

orele 14:55 – 16.10 ale aceleiași zile, substanțele narcotice au fost depistate și

ridicate, iar ulterior, prin raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-3513 din

27.06.2016 au fost identificate ca marihuana, substanță narcotică de origine

vegetală cu masa totală de 28,39 gr., substanța narcotică 251-NBOM2 cu masa

totală de 0,07 gr.

2.1 De către organul de urmărire penală acțiunile ambilor inculpați au fost

recalificate în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, săvârșirea intenționată a

circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, manifestată prin

procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea, precum și alte

operațiuni ilegale cu substanțele narcotice, săvârșite în proporții mari, de un grup

criminal organizat și în favoarea acestora.

acesteia, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite de prima instanța, prin care

Rubanski Maxim să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4)

lit. b) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în

2

domeniul farmaceutic și alte domenii legate de gestionarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani. Totodată, Jeju

Dmitri să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4), lit. b) Cod

penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în domeniul

farmaceutic și alte domenii legate de gestionarea a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

În susținerea apelului procurorul a invocat că:

- instanța de fond incorect a calificat acțiunile inculpaților, reîncadrând fapta

din art. 2171 alin. (4), lit. b) Cod penal în art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod penal,

considerând că inculpații nu făceau parte din grup criminal organizat;

- din circumstanțele cauzei, inclusiv și din declarațiile inculpatului, Jeju

Dmitri, inculpații cunoșteau cu precizie că ei fac parte din grup de persoane care se

ocupă cu înstrăinarea substanțelor narcotice. Rolurile fiecăruia erau repartizate și

fiecare se ocupa cu funcția sa. Astfel, Jeju Dmitri realiza nemijlocit substanțe

narcotice, fiind prin ultimii din lanțul membrilor. Când drogurile se terminau,

acesta se adresa la Rubanski Maxim, care și prin adresarea la alți membrii a

grupului, organiza livrarea lui Jeju Dmitrii a substanțelor narcotice. Faptul că Jeju

Dmitrii și Rubanski Maxim nu cunoșteau pe toți membrii grupului, demonstrează

că grupul criminal a fost în prealabil și bine gândit organizat în așa mod ca să

camufleze și să ascundă fapta comisă de către făptuitori, ca să asigure caracterul

complex a descoperirii și identificării pe toți membrii grupului;

- grupul criminal respectiv activează pe parcursul perioadei îndelungate, în

reunirea dată apar noi membri care nu pot să cunoască pe toți participanții. În acest

context, în privința la alte persoane, urmărirea penală a fost disjungată în

procedură separată în vederea investigării și descoperirii infracțiunii până la urmă

și identificării organizatorilor acestui grup.

3.1 Apel a depus și avocatul Pelin Valeriu în numele inculpatului

Rubanski Maxim, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei decizii privind

aplicarea față de inculpat a actului de amnistie, cu reducerea termenului și

gravitatea pedepsei, fără privațiune de libertate.

În motivarea apelului avocatul a invocat că:

- instanța de judecată incorect a individualizat acțiunile și vinovăția fiecărui

inculpat, astfel, Rubanski a recunoscut vina în cele săvârșite pe deplin, fiind de

acord cu calificarea procurorului. De aceea și a fost o cerere de recunoaștere a

vinovăției în baza art. 3641 Cod de procedură penală, având o speranță că

procurorul va recalifica cauza, va renunța la învinuirea în baza art. 2171 alin. (4),

lit. b) Cod penal;

- apărătorul a solicitat să fie aplicată o pedeapsă mai blândă față de inculpat,

3

cu aplicarea amnistiei și altor circumstanțe atenuante, luând în considerație că

inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a comis infracțiunea

prima dată, se caracterizează pozitiv, are o vârstă tânără, are loc de trai, face studii

la universitate;

- aplicarea unei pedepse suplimentare cu privarea pe termen de 3 ani de

dreptul de a ocupa funcții și de a desfășura activitate ce ține de primirea și

realizarea substanțelor medicamentoase, atunci când inculpatul nu a săvârșit o

infracțiune, nu în timpul deținerii careva funcții, este o pedeapsă fără un suport

legitim;

- în instanța de fond inculpatul și avocatul au cerut pe cazul dat aplicarea

amnistiei, însă instanța de judecată nicicum nu s-a expus asupra cerinței date,

totalmente a fost ignorată această cerință.

3.2 Împotriva sentinței a înaintat apel avocatul Beruciașvili Andrei în

numele inculpatului Jeju Dmitri, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii de condamnare a lui Jeju

Dmitri în baza art. 2171 alin.(3), lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și stabilirea termenului de probă pe un termen de 5

ani, în rest, s-a pledat pentru ca sentința să fie menținută.

La baza cererii de apel, apelantul a invocat că, instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod penal, totodată,

la aplicarea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de toate circumstanțele

cauzei, eronat a interpretat și aplicat prevederile art. art. 61 și art. 75 Cod penal și

incorect a stabilit o pedeapsă cu închisoarea, or, argumentele invocate de către

instanță au un caracter declarativ și nu au fost însoțite de un suport probator care ar

contura concluzia că în privința lui Jeju Dmitri nu pot fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal.

februarie 2018, au fost admise cererile de apel, casată total sentința instanței de

fond, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Jeju Dmitri și Rubanski Maxim au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, fiecare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

desfășura activitate de circulație și gestionare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor lor, pe o perioada de 3 (trei) ani.

4.1. Colegiul penal a menționat, că instanța de fond a stabilit incorect

starea de fapt, constatând faptele comise de către inculpați ce nu corespund

ordonanței de punere sub învinuire și nemijlocit acțiunilor pe care inculpații le-au

comis și le recunosc parțial.

4

Instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale intenționate, Jeju Dmitri și

Rubanski Maxim, au comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod

penal, individualizată prin „circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, prin procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și

înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice, săvârșită în proporții mari, de două

persoane.”

Norma vizată a suferit modificări, în partea ce privește ipoteza acesteia,

astfel că în redacția nouă, norma dată prevede anume „circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare”, fapt

care însă a fost omis de către instanță, or, modificarea acestei norme a avut loc prin

Legea Parlamentului RM, nr. 193, din 28 iulie 2016, în vigoare la data de 23

septembrie 2016.

În contextul expus, Colegiul penal a considerat necesar de a interveni în

sentința contestată, prin casarea integrală a acesteia, în vederea corectării erorii de

drept admise, la capitolul încadrării juridice conform legislației în vigoare la data

comiterii faptelor inculpaților.

Colegiul penal a relevat că, concluziile primei instanțe cu privire la

condamnarea inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3),

lit. b) Cod penal, deși sunt corecte, nu corespund acțiunilor nemijlocit probate

comise de către inculpați, or, încadrând în baza acestei norme acțiunile

inculpaților, instanța de fond urma să specifice clar care anume elemente ale

acestei infracțiuni au fost realizate, astfel că urmare a verificării legalității

sentinței, instanța de apel derivă necesitatea de a rejudeca cauza, cu menționarea

clară a elementelor constitutive ale infracțiunii, nemijlocit care au fost comise de

către inculpați și care au fost demonstrate, dar și recunoscute în parte de către

inculpați.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Jeju Dmitri și Rubanski Maxim fiind

în înțelegere prealabilă, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul circulației ilegale a

drogurilor, în scop de înstrăinare, acționând prin participație simplă, pe parcursul

perioadei de timp noiembrie 2015 – iunie 2016, au efectuat operațiuni ilegale cu

droguri, în următoarele circumstanțe:

Jeju Dmitri și Rubanski Maxim, fiind în înțelegere prealabilă, acționând de

comun acord și împreună, la data de 13 iunie 2016, aproximativ ora 11:00,

aflându-se în apartamentul nr. xxxx, din str. xxxx, mun. Chișinău, au realizat

investigatorului sub acoperire cu date cifrate, xxxx, trei pachețele cu masă vegetală

de culoare verde-cafenie cu miros specific, la prețul de 200 lei pentru fiecare

pachețel, care ulterior a fost identificată ca marihuana – drog, de origine vegetală,

cu masa totală de 2,127 grame, droguri pe care anterior le-au dobândit din surse

5

nestabilite de organul de urmărire penală.

Inculpatul Rubanski Maxim, în scopul punerii în circulație ilegală a

drogurilor, la data de 22 iunie 2016, aproximativ ora 13:20, aflându-se în

apropierea magazinului ,,Fidesco”, amplasat pe str. Aldea-Teodorovici, mun.

Chișinău, de la două persoane neidentificate de organul de urmărire penală, a

procurat 20 de pachețele cu masă vegetală de culoare verde-cafenie în scopul

realizării ulterioare altor persoane, împreună cu Jeju Dmitri, substanță care ulterior

a fost ridicată în cadrul percheziției efectuate în apartamentul în care el domicilia și

identificată ca marihuana – drog de origine vegetală.

Inculpații Jeju Dmitri și Rubanski Maxim, în scopul punerii în circulație

ilegală a drogurilor, fiind în înțelegere prealabilă, acționând de comun acord și

împreună, în scop de înstrăinare, la data de 22 iunie 2016, în perioada de timp

cuprinsă între orele 13:30 – 14:50, aflându-se pe str. xxxx, mun. Chișinău, de la

persoane neidentificate și în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală

au procurat droguri - marihuana și canabinoizi sintetici, pe care le-au transportat și

păstrat în apartamentul nr. xxxx, str. xxxx, mun. Chișinău, unde în cadrul

percheziției efectuate de către colaboratorii poliției în perioada de timp între orele

14:55 – 16.10 ale aceleiași zile, drogurile au fost depistate și ridicate, iar ulterior,

prin raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-3513 din 27.06.2016 au fost

identificate ca marihuana, droguri de origine vegetală cu masa totală de 28,39

grame, substanță narcotică 251-NBOM2 cu masa totală de 0,07 grame.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Jeju Dmitri și Rubanski Maxim, au

comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod penal, individualizată

prin „circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, prin procurare,

păstrare, transportare și înstrăinare ilegală a drogurilor, săvârșită în proporții

mari, de către două persoane.”

Necătând la faptul că inculpații au recunoscut vinovăția parțial, Colegiul

penal a constatat că vinovăția acestora în comiterea faptei reținute este dovedită

prin probele administrate, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința

instanței de apel.

Colegiul penal a constatat că, faptul procurării, păstrării, transportării și

înstrăinării drogurilor – marihuana și canabinoizi sintetici (251-NBOM2), se atestă

prin declarațiile martorului Ursu Igor, cât și prin procesele-verbale de consemnare

a măsurilor speciale de investigații din 23 iunie 2017 și din 28 iunie 2017, inclusiv

și prin declarațiile inculpaților, care au recunoscut parțial vina.

Totodată, faptul că în acțiunile inculpaților sunt prezente acțiuni de

procurare, păstrare, transportare și înstrăinare a substanțelor narcotice, este probat

și prin procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigații din

23 iunie 2016, conform căruia se descriu acțiunile avute la 22 iunie 2016, astfel, în

6

timpul monitorizării vizuale a domiciliului lui Jeju Dmitri, din str. xxxx, mun.

Chișinău, a fost observat Rubanski Maxim, care s-a deplasat la magazinul

„Fidesco” și s-a întâlnit cu persoane necunoscute, unde una din acele persoane i-a

înmânat lui Rubanski un pachet, ulterior persoanele date s-au urcat în automobil de

model „Peugeot”, cu n/î xxxx și au plecat.

Așa dar, Colegiul penal a stabilit că din declarațiile inculpaților se constată o

legătură cauzală între acțiunile acestora, și circulația ilegală a drogurilor, or,

aceștia în cadrul cercetării judecătorești au relatat legătura între ei, privind

procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, astfel că aceștia coordonau

acțiunile sale, în vederea înstrăinării substanțelor narcotice, iar la rândul său

inculpații își dirijau desinestătător acțiunile sale în vederea obținerii profitului

urmare a înstrăinării substanțelor narcotice.

Instanța de fond pronunțând sentința de condamnare în privința inculpaților,

pripit a reținut în acțiunile inculpaților semnul calificativ - „expedierea”, or, se

constată cu certitudine că semnul calificativ dat, nu a fost dovedit, de vreme ce,

prin expediere trebuie de înțeles trimiterea drogurilor, etnobotanicelor sau

analoagelor acestora către destinatar prin poștă, bagaj, cu utilizarea transportului

sau a animalelor, prin curier (atunci când acesta nu cunoaște despre conținutul

mărfii pe care o însoțește, nici nu este în înțelegere cu proprietarul ei) etc., dacă

trimiterea se face în interiorul teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Colegiul a remarcat faptul că în cadrul cercetării judecătorești atât în instanța

de fond, cât și în instanța de apel nu au fost prezentate probe pertinente și

concludente ce ar confirma că inculpații au expediat către destinatar substanțele

narcotice, or, deși organul de urmărire penală a indicat că în acțiunile inculpaților

persistă semnul calificativ „expediere”, aceștia din urmă nu au reținut în

rechizitoriu prin ce se manifestă expedierea substanțelor narcotice.

Cu privire la faptul invocat de avocatul Pelin Valeriu, precum că

investigatorul sub acoperire nu a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești, în

acest sens, s-a reținut că deși în cadrul ședinței în instanța de fond, acuzatorul de

stat a refuzat de proba dată, Colegiul a notat că acțiunile investigatorului sub

acoperire au fost în limita cadrului legal, având scopul doar de a constata

circumstanțe și de a acumula probatoriul pentru a dovedi vina inculpaților, de

altfel, acest fapt reiese și din cererea lui Moldovanul Serafim privind acordul de a

activa în calitate de investigator sub acoperire, precum și din procesul –verbal din

28 iunie 2016, prin care se atestă că Moldovanul Serafim, care lucrează benevol cu

organele de drept în vederea contracarării traficului ilicit de substanțe narcotice

periculoase pentru viața și sănătatea consumătorului, a fost contactat prin

intermediul telefonului mobil de către Jeju Dmitri și s-au înțeles să se întâlnească

cu scopul de a procura substanțe narcotice de tip himka și marihuana.

7

Referitor la apelul declarat de acuzatorul de stat, care a considerat că

inculpații făceau parte din grup criminal organizat, Colegiul a statuat că, în

învinuirea formulată în rechizitoriu și înaintată inculpaților, a fost reținut semnul

calificativ ,,de grup criminal organizat” prevăzut la lit. (b), alin. (4), art. 2171 Cod

penal, însă acest semn calificativ nu se regăsește în circumstanțele cauzei descrise

și celor constatate în ședința de judecată, astfel, instanța de apel în acest sens, a

fost solidară cu opinia instanței de fond, or, potrivit prevederilor art. 46 Cod penal,

prin grup criminal organizat se înțelege o reuniune stabilă de persoane care s-au

organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.

Respectiv, nu pot fi încadrate acțiunile inculpaților ca fiind un grup criminal,

deoarece acțiunile lor criminale sunt haotice. Fiecare din ei neavând un rol bine

determinat. Inculpații nici nu se percep ca fiind în legătură de subordonare sau de o

altă natură. Iar probele examinate nu atestă condițiile grupului criminal organizat

ce transpar din lecturarea art. 46 din Codul Penal. Totuși, la cazul dedus judecății

există o pluralitate de făptuitori care au acționat în calitate de autori, deci, fiind

vorba de o participație simplă.

La acest compartiment, Colegiul penal a reținut că instanța de fond just a

constatat lipsa de careva probe ce ar adeveri calificativul comiterea infracțiunii în

grup criminal organizat, de vreme ce circumstanța dată nu a fost adeverită prin

declarațiile martorului, Ursu Igor, totodată celelalte probe administrate și anume,

procesele-verbale ale acțiunilor procesuale și procesele-verbale ale acțiunilor

speciale de investigații, nu denotă existența unei grupări criminale bine organizate

în vederea comiterii infracțiunilor.

În contextul celor relatate, instanța a remarcat că starea de fapt reținută și de

drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în

cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Pe această linie de concluzie, instanța de apel a considerat că în cazul de

față, urmează a se da o nouă apreciere juridică a acțiunilor inculpaților sub aspectul

admiterii de către instanța de fond a unei erori de drept, pronunțând actul

judecătoresc de condamnare, pripit a reținut semnul calificativ de expediere, în

contextul, în care acesta nu s-a adeverit și cu atât mai mult, instanța de fond a

identificat acest semn calificativ în lipsa circumstanțelor.

Considerentele expuse, în viziunea instanței de apel sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor în

scop de înstrăinare, prin procurare, păstrare, transportare, distribuire și înstrăinare

ilegală a substanțelor narcotice, săvârșită în proporții mari, de două persoane, este

dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestora, întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. b) Cod penal.

8

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpaților, Colegiul penal a atestat că

în corespundere cu prevederile art. 7 alin.(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Astfel, la stabilirea pedepsei penale, Colegiul a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, că a fost comisă o infracțiune gravă, de persoana inculpaților,

care nu au antecedente penale, anterior nefiind condamnați, au recunoscut parțial

vina, nu figurează la evidența medicului psihiatru, sunt celibatari, și a aplicat

inculpaților o pedeapsă sub formă de închisoare.

În speță, instanța de apel a reținut că Rubanski Maxim are studii medii

incomplete, celibatar, neangajat în câmpul muncii, se află la evidența medicului

narcolog cu diagnoza „consumator de substanțe narcotice amfetamine” /Vol.I,

f.d.186/, nu dispune de careva titluri speciale, grade de calificare și distincții de

stat, nu are grad de invaliditate, fără antecedente penale.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul Jeju Dmitri are studii medii,

celibatar, angajat în calitate de barman în cafeneaua „Lary Cafe”, nu dispune de

careva titluri speciale, grade de calificare și distincții de stat, nu are grad de

invaliditate, fără antecedente penale.

Careva circumstanțe atenuante din rândul celor prevăzute la art. 76 Cod

penal, nefiind de asemenea identificat și careva circumstanțe agravante din

categoria celor enumerate la art. 77 Cod penal.

Așa fiind, apreciind totalitatea împrejurărilor de ordin obiectiv și subiectiv,

instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

cauza penală în privința inculpaților poate fi atinsă prin aplicarea pedepsei penale

privative de libertate.

Referitor la solicitarea avocatului, privind aplicarea față de Rubanski Maxim

a prevederilor Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal a constatat-o ca

fiind neîntemeiată și nejustificată, deoarece cade sub incidența restricțiilor

formulate în art. 10 din Legea nr. 210, care stipulează că „prevederile art. 1–9 nu

se aplică persoanei: bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr. 985-XV din 18

aprilie 2002: art. 2171 alin. (2)–(4)”.

Cu privire la apelul declarat de avocatul Beruciașvili Andrei, instanța de apel

a reținut că apărătorul a contestat sentința de condamnare doar în partea

individualizării pedepsei, pledând pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

or, la aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont just de toate criteriile de

individualizare a pedepsei, precum și de prevederile art. 6, art. 7, art. 16, art. 61,

9

art. 75, art. 76 și art. 77 Cod penal.

Or, în viziunea instanței de apel, suspendarea parțială a pedepsei închisorii,

nu va avea im efect pozitiv asupra corectării și reeducării inculpatului Jeju Dmitri

și nu va aduce la atingerea deplină a scopului legii penale.

Analizând totalitatea circumstanțelor identificate pe parcursul cercetării

cauzei în instanța de apel, având în vedere personalitatea inculpatului Jeju Dmitri,

gradul prejudiciabil al faptei infracționale, circumstanțele în care a fost comisă

fapta infracțională, lipsa de circumstanțe atenuante și agravante, instanța a

considerat că suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii este inoportună

și irațională, dar și inechitabilă, or, în cele din urmă aceasta nu se va solda cu

efectul scontat al scopului legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului

Jeju Dmitri în vederea respectării cu strictețe a cerințelor de drept.

5.1 Procuror, indicând ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivare acuzatorul de stat a invocat motive identice celor din cererea de

apel, adăugând suplimentar că, instanțele de judecată nu au ținut cont de probele

cauzei și fără a constata modul în care au acționat inculpații, scopul urmărit de

aceștia, perioada îndelungată activității infracționale și însăși schema infracțională,

în mod greșit au exclus acel calificativ al „grupului criminal organizat”.

5.2 Avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Jeju Dmitri,

făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

numită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii avocatul a indicat că:

- instanța de apel recalificând acțiunile inculpatului Jeju Dmitri a

individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale, fără a ține cont de

circumstanțele cauzei, eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 61 și 75 Cod

penal și incorect a aplicat pedeapsă privativă de libertate, or, argumentele invocate

de către instanță au un caracter declarativ și nu au fost însoțite de un suport care ar

contura concluzia că în privința lui Jeju Dmitri nu pot fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal;

- motivarea soluției instanței de apel nu corespunde criteriilor de stabilire a

pedepsei, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90

Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii infracțiunii grave, iar în speță nu

este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de drept.

10

5.3 Avocatul Pelin Valeriu în numele inculpatului Rubanski Maxim,

solicitând casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea

rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsă și stabilirea termenului de probă conform art. 90 Cod penal sau

aplicarea amnistiei.

La baza recursului avocatul a indicat că:

- La aplicarea pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de

circumstanțele cauzei, eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 61 și 75 Cod

penal și incorect a aplicat pedeapsă privativă de libertate, or, argumentele invocate

de către instanță au un caracter declarativ și nu au fost însoțite de un suport care ar

contura concluzia că în privința lui Rubanski Maxim nu pot fi aplicate prevederile

art. 90 Cod penal;

- atât în instanța de fond cât și cea de apel inculpatul și avocatul acestui

au solicitat aplicarea amnistiei, însă instanțele nu s-au expus asupra acestei

solicitări, or, procedura de aplicare a actului de amnistie este reglementată în art.

(2) din Legea nr. 210.

5.4 Inculpatul Rubanski Maxim, solicitând casarea deciziei, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece în

privința sa a fost aplicată pedeapsă prea aspră, or, circumstanțele cauzei și anume,

recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale permit numirea unei pedepse

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

avocatul Pelin Valeriu în numele inculpatului Rubanski Maxim, prin care a

solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, cu admiterea recursurilor declarate de

avocați și inculpați.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

11

7.1 Cu referire la recursul declarat de procuror, Colegiul reține că, ca

eroare de drept potrivit căreia hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului

ordinar autorul a indicat pct. 12) și 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs precizează că procurorul referindu-se la pct. 6) din norma

menționată indică că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, însă fără a-și

argumenta motivul invocat, ceea ce duce și la respingerea acestui argument.

Or, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la casarea sentinței instanței de fond cu pronunțarea unei noi soluții, cea contestată

de către acuzatorul de stat, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Referitor la criticile recurentului invocate sub aspectul pct. 12), precum că

faptei săvârșite de către inculpați i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece atât

instanța de fond cât și cea de apel nu au apreciat la justa valoare probele

administrate în cauza deferită judecății, ajungând neîntemeiat la concluzia privind

recalificarea acțiunilor ambilor inculpați de la art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal la

art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticile recurentului, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind casarea soluției

instanței de fond, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt

și de drept stabilite în speță.

Deci, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal

constată că alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la

calificarea juridică a acțiunilor inculpaților este vădit nefondată, iar instanța de

apel, de altfel, corect și-a motivat soluția de recalificare a faptelor incriminate prin

rechizitoriu. Or, din toate probele examinate și cercetate de către prima instanță și

instanța de apel s-a constatat indubitabil că inculpații au săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet

și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia

despre vinovăția lui Rubanski Maxim și Jeju Dmitri, de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, să fie una legală și întemeiată.

Conform învinuirii înaintată inculpaților acțiunile lor au fost încadrate în

baza art. 2171 alin. (4) lit. (b) Cod penal, reținându-se semnul calificativ ,,de grup

12

criminal organizat”, însă, Colegiul reține că, acest semn calificativ nu se regăsește

în circumstanțele cauzei descrise și celor constatate în ședința de judecată a

instanței de apel, or, potrivit prevederilor art. 46 Cod penal, prin grup criminal

organizat se înțelege o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil

pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.

Astfel, în opinia Colegiului penal criticele recurentului referitor la stabilirea

eronată a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a probelor care de fapt

dovedesc vinovăția inculpaților în cele incriminate prin actul de sesizare a

instanței, nu este incident în cazul supus judecării, din motivul că instanța de apel a

făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în toate fazele procesului

penal.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal mai reține că criticile formulate de

recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond

și de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârilor atacate,

nu s-au stabilit.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind argumentată și întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpaților, nefiind identificate de instanța de recurs

prezența erorilor judiciare prevăzute de pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate

sub acest aspect de către procuror.

7.2 Cu referire la recursurile ordinare declarate de către Avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Jeju Dmitri și de către inculpatul

Rubanski Maxim și avocatul său, Pelin Valeriu, Colegiul penal constată că, potrivit

recursurilor ordinare declarate ca temei de drept se invocă pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Colegiul reține că, recurenții critică decizia contestată în partea ce ține de

pedeapsa stabilită inculpaților, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens,

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia și

aplicarea unui termen de probă, iar reieșind din faptul că, autorii recursurilor indică

motive identice, instanța de recurs urmează a se expune concomitent asupra

acestora.

13

Astfel, instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă

recurenții nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Privitor la pedeapsa stabilită de către instanța de apel, Colegiul consideră că

aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în

sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța

și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite.

În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celor

vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de

condițiile de viață ale acestora.

Instanța de recurs menționează că solicitarea recurenților privind aplicarea în

privința inculpaților a suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90

Cod penal, este neîntemeiată, or, doar faptul că dânșii nu sunt de acord cu pedeapsa

stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința lor a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

14

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu

cazul să o acorde.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită celor doi inculpați,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de avocați în

numele inculpaților privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a

fi declarat ca neîntemeiat.

Tot aici, Colegiul ține să precizeze asupra argumentului avocatului Pelin

Valeriu, referitor la solicitarea de aplicare a actului de amnistie în privința lui

Rubanski Maxim, că instanța de apel corect s-a expus asupra acestui motiv invocat

și în cererea de apel, or, speța supusă judecării cade sub incidența restricțiilor

formulate în art. 10 din Legea nr. 210, care stipulează că „prevederile art. 1–9 nu

se aplică persoanei: bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una

dintre infracțiunile prevăzute la ...... art. 2171 alin. (2)–(4)”.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurenților nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând cele menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursurilor ordinare declarate și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Beruceașvili

Andrei în numele inculpatului Jeju Dmitri, avocatul Pelin Valeriu în numele

inculpatului Rubanski Maxim și inculpatul Rubanski Maxim, împotriva deciziei

15

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2018, în cauza penală

în privința lui Rubanski Maxim și Jeju Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iunie 2019.

Președinte Iuire Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

16