1ra-839/2019 — art. 166-1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-839/2019 — art. 166-1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-839/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2019, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Cătălin Scutelnic, de avocații Mazarenco Grigori și Spînu Oleg în numele

inculpaților

Ciobanu Ion XXXXX

Ciobanu Tudor XXXXX

Cotuna Mihail XXXXX

Moisei Serghei XXXXX

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.05.2016 - 13.02.2017,

instanța de apel: 02.03.2018 - 24.04.2018,

instanța de recurs ordinar: 06.07.2018 - 02.10.2018.

instanța de apel: 21.11.2018 - 15.01.2019,

instanța de recurs ordinar: 14.03.2019 - 07.05.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal la 10 ani închisoare,

1

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități în sfera publică pe un

termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, din 13.02.2018.

Ciobanu Tudor a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod

penal la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis, din 13.02.2018.

Cotună Mihail a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis, din 13.02.2018.

Moisei Serghei a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis, din 13.02.2018.

Mihail și Moisei Serghei se învinuiesc că, Ciobanu Ion în baza ordinului

directorului întreprinderii silvo-cinegetică Stășeni 93-K din 15.12.2005 deținând

funcția de pădurar cantonul nr. 6 Ocolul silvic Scoreni, iar Tudor Ciobanu, Mihail

Cotună și Serghei Moisei în baza ordinului emis de același director cu nr. 61-p din

01.07.2015 deținând funcții de muncitori temporari în același Ocol silvic, iar

conform art. 123 alin. (2) Cod penal fiind persoane publice, investite de stat să

presteze în numele acestora servicii publice și să îndeplinească activități de interes

public, acționând contrar art. 3 CoEDO, potrivit căruia, nimeni nu poate fî supus

torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, încâlcind

drepturile fundamentale, prevăzute de art. 24 și 25 din Constituție, care prevăd că

statul generează și garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică și

psihică, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile; art. 2, art. 4

alin. (1), (2), (4) lit. a), b), c), d), e), alin. (5) și (8) și art. 5 alin. (1) din Legea

Republicii Moldova Nr. 218 din 19.10.2012, care prevăd, semnificația forței fizice,

a principiului proporționalității, condițiile aplicării forței fizice, etc”, art.14 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr.130 din 08.06.2012 care stipulează că, titularul dreptului de

dețineri și, după caz, de port și de folosire a armelor letale și neletale supuse

autorizării are obligația de a păstra arma înscrisă în permisul de armă în condiții de

securitate și de a nu permite accesul la ea al persoanelor neautorizate. Păstrarea la

domiciliul deținătorului a armei prevăzute la alin. (1) se face în locuri special

destinate, în seif metalic fixat de podea sau de perete, astfel încât să fie exclus

accesul persoanelor neautorizate. Arma prevăzută la alin.(1) poate fi purtată numai

de titularul permisului corespunzător, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: să fie asigurată în cazul în care, în condiții de uzină, este prevăzut să aibă

piedică de siguranță și să nu fie armată; să stea în permanentă introdusă în toc, în

loc ascuns vederii, cu excepția situațiilor în care persoana este autorizată, potrivit

2

legii, să o aplice; să se afle în permanență numai asupra sa și să nu fie transmisă în

nici o formă unor alte persoane, cu excepția armurierilor, organelor de poliție

competente, precum și a personalului abilitat prin lege să păstreze și să asigure

securitatea temporară a armelor în alte locuri, unde portul armei este interzis prin

lege; să fie însoțită de documentul care atestă dreptul de port și de folosire.

Tot ei, acționând contrar rigorilor contractelor individuale de muncă cu

nr.93/10 din 01.11.2010; nr.274/15 din 01.07.2015; nr.274/15 din 01.07.2015,

nr.276/15 din 01.07.2015 și a fișei de post, care încredința doar pădurarului dreptul

să rețină conform legislației în vigoare persoanele vinovate de săvârșirea

contravențiilor silvice, încălcarea regulilor de vânat, fără a aplica fără necesitate

forța fizică ori armele de foc, etc, toți patru au săvârșit o faptă prejudiciabilă

prevăzută de legea penală și pasibilă de pedeapsă, în următoarele circumstanțe.

La 25 iulie 2015, în jurul orelor 1930, Ciobanu Ion executând funcția de

pădurar, prin participație simplă și în complicitate cu fiul său Ciobanu Tudor,

Cotună Mihail și Moisei Serghei care activau în funcții de muncitori temporari, la

inițiativa lui Ciobanu Ion, înzestrându-se cu arme de foc deținute și posedate legal

de ultimul și anume, Ciobanu Ion cu pistol „Baikal 442” seria XH08224 calibru

9x18 (mm), Ciobanu Tudor cu arma de vânătoare model „Toz-120” seria

2E1276750 calibru 12 (mm), Cotună Mihail cu armă de vânătoare model „Toz-106”

nr. 052064 calibru 20 (mm), iar cea de a patra persoană Moisei Serghei cu o bardă

cu tăișul lat și cu coada scurtă metalică sudată, cu ajutorul unui mijloc de transport

model „scouter” (moped) au efectuat razie prin pădurea din apropierea satului

Condrița gestionată de Ocolul silvic Scoreni.

În continuare, Ciobanu Ion și Ciobanu Tudor împreună cu Cotună Mihail și

Moisei Serghei depistând în flagrant în pădurea ocolului silvic Scoreni tăierea ilicită

de arbori de către localnicii satului Condrița - XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX

și XXXXX XXXXX, care se aflau cu două trăsuri cu tracțiune animală, acționând

toți patru față de ultimii cu intenție unică de a-i intimida și pedepsi pentru respectivul

fapt ilicit, pe neașteptate și fără careva somații, utilizând toți armele prin efectuarea

de împușcături în aer, s-au năpustit violent asupra lui XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX precum și a lui XXXXX XXXXX, timp în care fără necesitate i-au doborât

pe toți trei la pământ și au continuat în glas să-i insulte, umilească precum și să le

aplice celor trei multiple lovituri cu armele, pumnii și picioarele în diferite regiuni

ale corpului, în rezultatul cărora au cauzat:

- lui XXXXX XXXXX- în regiunea temporal pe dreapta, frontal pe stânga,

regiunea zigomatică pe stânga câte o excoriație de formă oval neregulată cu caracter

intermitent cu dimensiunile 1,3x1 (cm), 3,5x3 (cm), 4x2,2 (cm) acoperite cu crustă

brună mai sus de nivelul pielii. La unghiul extern al ochiului drept cu extindere pe

pleoapele ochiului o echimoză de formă oval neregulată cu dimensiunile 3,5x2 (cm),

culoare violacee cu nuanță verzuie la periferie, pe fondalul căreia pe pleoapa

superioară o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 0,7x0,5 (cm)

3

similar celor precedente. Pe linia axilară pe dreapta la nivelul coastei XII și pe linia

axilară posterioară pe stânga în proiecția cristei ilice câte o excoriație de formă oval

neregulat, caracter intermitent cu dimensiunile 2x1 și 3,5x2(cm) acoperite cu crustă

brună mai sus de nivelul pielii. Pe suprafața anterioară umărului drept, pe suprafața

posterioară antebrațului drept treimea superioară și inferioară câte o excoriație

similară cu dimensiunile 1x0,6 (cm), 1,8x1,3 (cm) și 2,4x 1,5 (cm) cu caracter

morfologic asemănător. Pe suprafața posterioară cotului stâng cu extindere pe

treimea superioară antebrațului excoriație de formă alungită, dispusă vertical

caracter intermitent cu dimensiunile 6,5x2,5 (cm) similar. Pe suprafața anterioară

antebrațului stâng treimea medie excoriație similară cu dimensiunile 4x2(cm) cu

caracter morfologic asemănător. Pe suprafața anterioară a gambelor bilateral

treimea superioară câte o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 2x1,3

și 1,8x1 (cm) cu caracter morfologic asemănător, leziuni, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr.16 și cel de constatare nr. XXXXX în comun se

califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Tot lui XXXXX XXXXX, i-au mai cauzat și traumă psihologică manifestată

prin umilire, lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres,

creșterea vulnerabilității, stări, care în consecință potrivit raportul de expertiză

psihiatrică-legală ambulatorie nr. XXXXX prezintă consecințe ale traumei

psihologice, redate prin sporirea sensibilității la factorii externi cu predispunere spre

impulsivitate la stimuli de diversă intensitate, ce ar putea provoca dezechilibru

emoțional precum și prejudicii materiale manifestate prin deteriorarea hainelor și

telefonului său mobil;

- lui XXXXX XXXXX - pe suprafața palmară mâna propriu zisă dreaptă la

nivelul hipotenară o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 1,2x0,8

(cm) acoperită cu crustă brună mai sus de nivelul pielii. Pe suprafața anterioară

articulația umerilor bilateral o excoriație de formă neregulată, dimensiunile 2x1,3

(cm) pe dreapta și 3,2x 2 (cm) pe stânga acoperite cu crustă brună mai sus de nivelul

pielii. Pe suprafața anterioară treimea inferioară gamba stângă o excoriație similară

cu dimensiunile 2,2x1,2 (cm), leziuni, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr.15 și cel de constatare cu nr.3547, în comun, se califică ca vătămări

corporale neînsemnate precum și traumă psihologică în manifestată prin umilire,

lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres, creșterea

vulnerabilității, care în consecință potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr.193a-2016 prezintă consecințe ale traumei psihologice, redate prin

intensificarea activizării mecanismelor de auto-apărare și manifestarea reacțiilor de

irascibilitate, impulsivitate și scăderea toleranței la frustrare precum și deteriorarea

roții de la căruța lui XXXXX XXXXX;

- lui XXXXX XXXXX - dureri fizice și traumă psihologică manifestate prin

umilire, lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres,

creșterea vulnerabilității, stări, care potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală

4

ambulatorie nr.XXXXX XXXXX prezintă consecințe ale traumei psihologice, redate

prin intensificarea mecanismelor de autoapărare și manifestarea reacțiilor de

irascibilitate și scăderea toleranței la frustrare.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal ca tortura, tratamentul inuman sau degradant

adică, fapta intenționată prin care se provoacă unei persoane durere, suferințe fizice

și psihice puternice cu scopul de a o pedepsi pentru un act, pe care aceasta 1-a comis,

de a o intimida și exercita presiune asupra ei, bazată pe o formă de discriminare,

oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere și suferință este provocată de către o

persoană publică și alte persoane care acționează cu titlul oficial și cu

consimțământul expres a unei asemenea persoane, săvârșite de patru persoane, cu

folosirea armelor.

Instanța a reținut că, prin prisma tuturor probelor prezentate de acuzatorul de

stat, examinate în ședința de judecată, starea de fapt probată în faza de urmărire

penală prin incriminarea inculpaților a faptelor imputate s-a confirmat în totalitate.

Astfel, în cadrul examinării prezentei cauze penale a fost stabilit un ansamblu

de probe directe, concludente, pertinente ce au dovedit incontestabil vinovăția

inculpaților, în săvârșirea furtului incriminat.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit cărei inculpații să fie

achitați, din motivul că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a menționat, că probele examinate în instanța de judecată nu

demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate or, toate

faptele și evenimentele descrise în rechizitoriu sunt în corespundere cu legea.

Ei și-au îndeplinit obligațiile de serviciu în modul corespunzător, nu au

încălcat nicio lege și nu se fac vinovați de consecințele survenite.

Sentința Judecătoriei Strășeni din 24.11.2017 nu poate fi admisă ca probă

pertinentă, concludentă și utilă, or, copia prezentată nu este una veridică și nici nu

există dovada intrării în vigoare a acesteia.

Declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, a

martorului Zăcuțelu Vădim date în ședința de judecată nu conțin date suficiente

pentru clarificarea evenimentelor care au avut loc și în ce circumstanțe, mai ales în

susținerea poziției acuzării. Acești martori au comunicat și confirmat petrecerea a

doar o parte din evenimentele descrise în rechizitoriu, fapte care nu poartă un

caracter ilegal.

Necătând la faptul că între declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și

XXXXX XXXXX, a martorului Zăcuțelu Vădim și a inculpaților sunt divergențe

categorice, organul de urmărire penală nu a efectuat confruntări care ar fi putut

înlătura divergențele dintre declarații. Schimbarea declarațiilor de către aceste

persoane în ședința de judecată a privat partea apărării de posibilitatea de a pune

întrebări pe marginea celor declarate în cadrul urmăririi penale.

5

Declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, a

martorului XXXXX XXXXXdate în cadrul urmăririi penale sunt în contradicție cu

rapoartele de expertiză medico-legale nr. 15 și nr. 16. Potrivit datelor obținute în

aceste acte au fost constatate existenta mai multor leziuni. Aceste leziuni nu au fost

provocate de acțiunile pretins ilegale ale inculpaților. Evidențiez, în special,

declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX, a martorului

XXXXX XXXXXîn partea aplicării lui XXXXX XXXXX a unei lovituri cu patul

armei peste cap în urma căreia accidental a împușcat. Medicii legiști, însă nu au

depistat nici o leziune pe capul lui XXXXX XXXXX, fapt straniu, or, o așa lovitură

nu poată să nu lase urme; procesele-verbale de ridicare și de examinare a obiectelor

din 28.04.2016 prin care s-au ridicat hainele și telefonul pretins deteriorate în urma

aplicării violenței de către inculpați; plângerea părții vătămate XXXXX XXXXXprin

care a declarat că au fost doar trei persoane; declarațiile martorilor apărării

Plămădeală Radu, Munteanu Ion, Jaruc Denis, Moisei Elena, Crețu Victor, persoane

dezinteresate care au comunicat instanței de judecată circumstanțele cazului diferit

de părțile vătămate. Mai mult ca atât, a fost, confirmat faptul că Ciobanu Tudor în

momentul comiterii infracțiunii incriminate s-a aflat în altă parte.

Urmează să fie apreciate critic și rapoartele de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. XXXXX și XXXXX ca neîntemeiate, or, în concluzii experții

constată existența consecințelor psihotraumei persoanelor expertizate în urma

comiterii asupra lor a acțiunilor de tortură. De fapt, constatarea comiterii infracțiunii

de către inculpați este competența exclusivă a instanței de judecată, la acea etapă

fiind doar o bănuială acest fapt. Mai mult ca atât, raportul de expertiză psihiatrico-

legală ambulatorie nr. 175a-2016 în pivnița lui XXXXX XXXXX a fost efectuat în

admitere acestui martor ca parte vătămată care la fel a fost supus torturii, fiind lipsă

o așa învinuire. Formula de expunere identică din aceste rapoarte de expertiză cu

admiterea unor erori grave, denotă efectuarea acestora într-un mod formal, cu

încălcarea rigorilor la petrecerea acestora.

Poziția acuzării la calificarea acțiunilor pretins comise de către inculpați este

dublă, or, se constată că XXXXX XXXXX a fost supus aceluiași tratament ca

XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX, dar acțiunile în privința acestuia au fost

constatate ca legale. Doar faptul că XXXXX XXXXXnu a dorit să depună plângere,

nu este temei pentru constatarea legalității unor fapte infracționale, inclusiv și prin

prisma prevederilor art. 276 Cod de procedură penală.

Eronat în rechizitoriu este indicat că acțiunile incriminate inculpaților

constituie tratament inuman sau degradant, fapte care nu sunt prevăzute de art. 1661

alin. (4) Cod penal. Astfel, acuzarea a prezentat un șir de argumente inadmisibile și

solicită nejustificat instanței de judecată să le accepte și să depășească limitele

învinuirii înaintate, contrar prevederilor art. 325 Cod de procedură penală.

Acuzarea în intimidarea sau exercitarea presiunii asupra persoanelor de către

inculpați, bazată pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, este indicată formal,

6

or, rechizitoriu nu este determinat faptul că a avut loc o careva discriminare și de

ce gen. Potrivit textului legii doar intimidarea sau exercitarea presiunii asupra

persoanelor bazat pe o formă de discriminare constituie fapte infracționale.

Deci, toate acțiunile inculpaților sunt în corespundere cu legea.

3.1. A declarat apel și avocatul Dudulica Liubomir, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să

fie achitați, din motivul că fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Recurentul a invocat că, probele examinate în instanța de judecată nu

demonstrează vinovăția inculpaților. Aceștia nu recunosc vinovăția și urmează a fi

achitați deoarece nu au comis nici o încălcare, toate faptele și evenimentele descrise

în rechizitoriu sunt în corespundere cu legea.

Aceștia au evidențiat că și-au îndeplinit obligațiile de serviciu în sensul

corespunzător, nu au încălcat nici o lege și nu se fac vinovați de consecințele

survenite.

Sentința Judecătoriei Strășeni din 24.11.2017 nu poate fi admisă ca probă

pertinentă, concludentă și utilă, or, copia prezentată nu este una veridică și nici nu

este dovada intrării în vigoare a acesteia.

Declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, a

martorului Zăcuțelu Vădim date în ședința de judecată nu conțin date suficiente

pentru clarificarea evenimentelor care au avut loc și în ce circumstanțe, mai ales în

susținerea poziției acuzării. Acești martori au comunicat și confirmat petrecerea a

doar o parte din evenimentele descrise în rechizitoriu, fapte care nu poartă un

caracter ilegal.

Necătând la faptul că între declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și

XXXXX XXXXX, a martorului Zăcuțelu Vădim și a inculpaților sunt divergențe

categorice, organul de urmărire penală nu a efectuat confruntări care ar fi putut

înlătura divergențele dintre declarații. Schimbarea declarațiilor de către aceste

persoane în ședința de judecată a privat partea apărării de posibilitatea de a pune

întrebări pe marginea celor declarate în cadrul urmăririi penale.

Declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX, a

martorului XXXXX XXXXX date în cadrul urmăririi penale sunt în contradicție cu

rapoartele de expertiză medico-legale nr. 15 și nr. 16. Potrivit datelor obținute în

aceste acte au fost constatate existenta mai multor leziuni. Aceste leziuni nu au fost

provocate de acțiunile pretins ilegale ale inculpaților. Evidențiez, în special,

declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX, a martorului

XXXXX XXXXX în partea aplicării lui XXXXX XXXXX a unei lovituri cu patul

armei peste cap în urma căreia accidental a împușcat. Medicii legiști, însă nu au

depistat nici o leziune pe capul lui XXXXX XXXXX, fapt straniu, or o așa lovitură

nu poată să nu lase urme; procesele-verbale de ridicare și de examinare a obiectelor

din 28.04.2016 prin care s-au ridicat hainele și telefonul pretins deteriorate în urma

7

aplicării violenței de către inculpați; plângerea părții vătămate XXXXX

XXXXXprin care a declarat că au fost doar trei persoane; declarațiile martorilor

apărării Plămădeală Radu, Munteanu Ion, Jaruc Denis, Moisei Elena, Crețu Victor,

persoane dezinteresate care au comunicat instanței de judecată circumstanțele

cazului diferit de părțile vătămate. Mai mult ca atât, a fost, confirmat faptul că

Ciobanu Tudor în momentul comiterii infracțiunii incriminate s-a aflat în altă parte.

Urmau a fi apreciate critic și rapoartele de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 175a-2016, 193a-2016 și 271a-2016 ca neîntemeiate, or, în

concluzii experții constată existența consecințelor psiho-traumei persoanelor

expertizate în urma comiterii asupra lor a acțiunilor de tortură. De fapt, constatarea

comiterii infracțiunii de către inculpați este competența exclusivă a instanței de

judecată, la acea etapă fiind doar o bănuială acest fapt. Mai mult ca atât, raportul de

expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr. 175a-2016 în pivnița lui XXXXX

XXXXX a fost efectuat în admitere acestui martor ca parte vătămată care la fel a

fost supus torturii, fiind lipsă o așa învinuire. Formula de expunere identică din

aceste rapoarte de expertiză cu admiterea unor erori grave, denotă efectuarea

acestora într-un mod formal, cu încălcarea rigorilor la petrecerea acestora.

Poziția acuzării la calificarea acțiunilor pretins comise de către inculpați este

dublă, or, se constată că XXXXX XXXXX a fost supus aceluiași tratament ca

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, dar acțiunile în privința acestuia au fost

constatate ca legale. Doar faptul că XXXXX XXXXX nu a dorit să depună plângere,

nu este temei pentru constatarea legalității unor fapte infracționale, inclusiv și prin

prisma prevederilor art. 276 Cod de procedură penală.

Eronat în rechizitoriu este indicat că acțiunile incriminate inculpaților

constituie și tratament inuman sau degradant, fapte care nu sunt prevăzute de art.

1661 alin. (4) Cod penal. Astfel, acuzarea a prezentat un șir de argumente

inadmisibile și solicită nejustificat instanței de judecată să le accepte și să

depășească limitele învinuirii înaintate, contrar prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală.

Acuzarea în intimidarea sau exercitarea presiunii asupra persoanelor de către

inculpați, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, este indicată formal, or,

rechizitoriu nu este determinat faptul că a avut loc o careva discriminare și de ce

gen. Potrivit textului legii doar intimidarea sau exercitarea presiunii asupra

persoanelor bazat pe o formă de discriminare constituie fapte infracționale.

Deci, toate acțiunile inculpaților sunt în corespundere cu legea.

2018, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care Ciobanu Ion a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

8

Ciobanu Tudor a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Cotună Mihail a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Moisei Serghei a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități în sfera publică pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a conchis că, partea descriptivă a sentinței atacate, contrar

prevederilor articolului 394 lin. (1), pct. 1) Cod de procedură penală, nu cuprinde

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită.

Instanța de apel a constatat fapta și a calificat acțiunile inculpaților în baza

art. 1661 alin. (2), lit. b) și d) Cod penal, ca cauzarea intenționată a durerii si

suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de către o

persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, persoană cu titlu

oficial și de persoană care acționează cu consimțământul expres sau tacit al unei

asemenea persoane, săvârșite asupra a 3 persoane și prin folosirea armei.

Instanța a reținut că, infracțiunea săvârșită de inculpați, sub aspectul laturii

obiective, nu cuprinde modalități faptice caracteristice torturii, ci tratamentului

inuman și/sau degradant, fapt ce determină concluzia certă privind prezența în

acțiunile lor a componenței de infracțiune prevăzută la articolul 1661 alin. (2) lit. b)

și d) Cod penal.

Or, în cauză s-a stabilit că durerea și suferințele cauzate de inculpați părților

vătămate nu sunt suficient de grave sau puternice, pentru a fi catalogate ca expresie

a torturii, însă, fiind provocate în împrejurările reținute, ele reprezintă o manifestare

a tratamentului inuman și degradant.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, de către un alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

incriminate este demonstrată prin probele legal administrate în cadrul procesului

penal.

Comportamentul părților vătămate și a victimei Vădim Zacuțelu în raport cu

inculpații nu a fost unul agresiv, provocator sau violent care ar fi determinat

aplicarea față de ei a violenței și folosirea armelor de foc, arme, care au fost folosite

la comiterea crimei. Or, acest fapt a fost declarat tranșant de ambele părți vătămate

9

și victimă, confirmat de inculpați, de aceea versiunea inculpaților precum că nu au

utilizat arme și faptul că, Tudor Ciobanu nu este implicat, în condițiile în care părțile

vătămate și victima la urmărirea penală au declarat că a participat și Tudor Ciobanu

care având asupra sa o armă a foc violent și aplicat lovituri, adică au afirmat că a

fost sută la sută și el prezent.

Prin urmare, lipsa armelor în posesia inculpaților la momentul prezentării

poliției nu impune a reține că aceștia nu au utilizat arme la comiterea crimei, în

condițiile părții vătămate nu au avut de unde să cunoască că au fost trei arme dintre

care un pistol și să le descrie, or, aceste arme, ei au declarat la urmărirea penală din

ceea ce a fost și au văzut asupra inculpaților.

Faptul nedepistării cartușelor la fel nu permite a concluziona că acestea nu au

existat întrucât polițiștii au parvenit târziu, respectiv, inculpații au avut timp

suficient pentru a camufla și șterge urmele acțiunii prin plasarea armelor în locul

special adaptat de păstrare a acestora, iar cercetarea s-a efectuat aferent locului în

care sa comis infracțiunea.

Mai mult, declarațiile părților vătămate și a victimei, date la urmărirea penală,

direct indică la inculpați, fiind completate de cele ale martorilor audiați în ședința

de judecată, iar materialele cauzei rapoartele de expertiză medico-legală și

psihiatrica-psihologică,la fel vin să completeze aceste declarații.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Dudulica Liubomir, solicitând

casarea parțială a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

aplicarea în privința inculpaților a pedepsei în formă de amendă în mărime minimă

prevăzută de lege.

Recurentul a invocat că, probele prezentate de către acuzare nu demonstrează

comiterea de către inculpați a infracțiunii imputate. Instanța de fond a ignorai

prevederile Codului de procedură penală la examinarea prezentei cauzei.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație prevederile

legale și nu a apreciat just pedeapsa penală pentru inculpați care va duce la atingerea

scopului său.

În speță nu se constată existența circumstanțele agravante, dar sunt prezente

circumstanțe atenuante, ca săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni,

ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat comiterea

infracțiunii, fapt constatat prin procesul-verbal cu privire la contravenție privind

tăierea ilegală a pădurii de către părțile vătămate și martor, săvârșirea infracțiunii cu

depășirea limitelor legale ale reținerii infractorului.

Respectiv, în cazul în care instanța de judecată constata circumstanțele

atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală urma să se reducă la

minimul prevăzut de sancțiunea art. 1661 alin. (2) Cod penal, potrivit art. 78 Cod

penal.

Urma, de asemenea, să se ia în considerație și personalitatea inculpaților, care

se caracterizează doar pozitiv.

10

5.2. Recurs ordinar a declarat și avocatul Mazarenco Grigorii, solicitând

casarea parțială a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că, probele prezentate de către acuzare nu demonstrează

comiterea de către inculpați a infracțiunii imputate. Instanța de fond a ignorai

prevederile Codului de procedură penală la examinarea prezentei cauzei.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație prevederile

legale și nu a apreciat just pedeapsa penală pentru inculpați, care va duce la atingerea

scopului său, corectarea și reeducarea inculpaților.

În speță nu se constată existența circumstanțele agravante, dar sunt prezente

circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, ilegalitatea

sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat comiterea infracțiunii, fapt

constatat prin procesul-verbal cu privire la contravenție privind tăierea ilegală a

pădurii de către părțile vătămate și martor, săvârșirea infracțiunii cu depășirea

limitelor legale ale reținerii infractorului.

Respectiv, în cazul în care instanța de judecată constata circumstanțele

atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală urma să se reducă la

minimul prevăzut de sancțiunea art. 1661 alin. (2) Cod penal, potrivit art. 78 Cod

penal.

Urma, de asemenea, să se ia în considerație și personalitatea inculpaților, care

se caracterizează doar pozitiv.

5.3. La fel, a declarat recurs ordinar și avocatul Șalari Gheorghe, solicitând

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpații să fie

achitați, din lipsa în acțiunilor acestora a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Recurentul a invocat că, hotărârile adoptate de instanțe nu corespund

cerințelor legii atât din punct de vedere material cât și procesual.

În cazul dat lipsește latura obiectivă a infracțiunii de tortură, iar acțiunile

fățuitorului este necesar de a fi calificate numai după consecințele survenite

(huliganism, vătămarea integrității corporale, cauzarea de daune materiale etc,).

Chiar și dacă s-ar fi dovedit că anume ei le-au cauzat leziuni corporale

cetățenilor indicați (ceia ce la părerea apărării nu a fost dovedit), inculpații,

nicidecum nu au urmărit scopul torturii adică supunerea cetățeniilor XXXXX

XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX unor chinuri, bătăi de lungă

durată ce ar duce la provocarea unor suferinței puternice, dar acțiunile lor au fost

îndreptate la curmarea faptelor ilicite (de tăiere a masei lemnoase), aducerea lor la

ocolul silvic pentru documentarea oficială a faptelor (după caz contravențională sau

penală cu transmiterea materialelor organelor competente).

5.4. Recurs ordinar a declarat și avocatul Spînu Oleg, solicitând casarea

parțială a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

pedeapsa principală pentru inculpați să se reducă la minimum prevăzut de

sancțiunea art. 1661 alin. (2) Cod penal.

11

Recurentul a invocat că, în speță nu se constată existența circumstanțele

agravante, dar sunt prezente circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni, ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat

comiterea infracțiunii, fapt constatat prin procesul-verbal cu privire la contravenție

privind tăierea ilegală a pădurii de către părțile vătămate și martor, săvârșirea

infracțiunii cu depășirea limitelor legale ale reținerii infractorului.

Respectiv, în cazul în care instanța de judecată constata circumstanțele

atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală urmează să se reducă la

minimul prevăzut de sancțiunea art. 1661 alin. (2) Cod penal, potrivit art. 78 Cod

penal.

Urma, de asemenea, să se ia în considerație și personalitatea inculpaților, care

se caracterizează doar pozitiv.

octombrie 2018, recursurile ordinare au fost admise, casată total decizia contestată

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a conchis că, în conținutul deciziei adoptate, instanța de

apel nu s-a expus și nu a dat o apreciere în mod detaliat probelor, care au stat la baza

recalificării acțiunilor inculpaților și condamnării acestora, și anume: declarațiile

părții vătămate XXXXX XXXXX din 07 august 2015 și din 28 august 2016 depuse

la organul de urmărire penală; declarațiile XXXXX XXXXX din 07 august 2015 și

din 28 august 2016 prezentate la organul de urmărire penală; declarațiile martorilor

Moisei Elena, Ursachi Serghei, Crețu Victor, Jaruc Denis, Plămădeală Radu,

Munteanu Ion, XXXXX XXXXX, Moșneaga Ion și Ursachi Serghei; procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 26 iulie 2015; procesul-verbal de ridicare din

06 august 2015; procesul - verbal de examinare a obiectului din 13 august 2015;

procesul - verbal de ridicare din 14 august 2015; procesul-verbal de ridicare din 28

aprilie 2015; procesul-verbal de examinare a obiectului din 28 aprilie 2016; raportul

de expertiză medico-legală nr.15; raportul de expertiză medico-legală nr.16;

raportul de expertiză medico-legală nr.18; raportul de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr.175a-2016; raportul de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie

nr.193a-2016; raportul de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.271a-2016;

raportul de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.271a-2016.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus separat asupra fiecăreia din probelor

menționate, nu a făcut o analiză a acestora, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală și nici nu a indicat care probe au fost supuse reaprecierii

și în ce mod, pentru a ajunge la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpaților din

prevederile art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal în cele ale art. 1661 alin. (2) lit.

b) și d) Cod penal.

12

15 ianuarie 2019, apelurile au fost admise, casată sentința în partea penală și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Ciobanu Ion a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal

la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a executarea activități și de a ocupa

funcții în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciare de tip

închis.

Ciobanu Tudor a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a executarea activități și de a

ocupa funcții în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis.

Cotună Mihail a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a executarea activități și de a

ocupa funcții în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis.

Moisei Serghei a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a executarea activități și de a

ocupa funcții în sfera publică pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis.

În rest, sentința în partea corpurilor delicte a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a reținut doar în ce se învinuiesc

inculpații, fără a constata fapta pe care au săvârșit-o și n-a indicat corect rolul

fiecărui inculpat în săvîrșirea infracțiunii încriminate.

Astfel, instanța de apel a constatat că Ciobanu Ion în baza ordinului

directorului întreprinderii silvo-cinegetică Strășeni nr. 93-k din 15.12.2005 deținând

funcția de pădurar cantonul nr. 6 Ocolul silvic Scoreni, iar Ciobanu Tudor, Cotună

Mihail și Moisei Serghei în baza ordinului emis de același director cu nr.61-p din

01.07.2015 deținând funcții de muncitori temporari în același Ocol silvic, iar

conform art.123 alin.(2) Cod penal fiind persoane publice, investite de stat să

presteze în numele acestora servicii publice și să îndeplinească activități de interes

public, acționând contrar art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950,

la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, potrivit căruia, nimeni nu poate

fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,

încălcând drepturile fundamentale, prevăzute de art.art.24 și 25 din Constituție, care

prevăd că statul generează și garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea

fizică și psihică, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile; art.2,

4 alin.(1), (2), (4) lit. a), b), c), d), e), alin.(5) și (8) și art.5 alin.(1) din Legea

Republicii Moldova nr.218 din 19.10.2012 care prevăd, semnificația forței fizice, a

principiului proporționalității, condițiile aplicării forței fizice, etc”, art.14 alin.(1),

(2) și (3) din Legea nr.130 din 08.06.2012 care stipulează că, titularul dreptului de

13

dețineri și, după caz, de port și de folosire a armelor letale și neletale supuse

autorizării are obligația de a păstra arma înscrisă în permisul de armă în condiții de

securitate și de a nu permite accesul la ea al persoanelor neautorizate. Păstrarea la

domiciliul deținătorului a armei prevăzute la alin.(1) se face în locuri special

destinate, în seif metalic fixat de podea sau de perete, astfel încât să fie exclus

accesul persoanelor neautorizate. Arma prevăzută la alin.(1) poate fi purtată numai

de titularul permisului corespunzător, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: să fie asigurată în cazul în care, în condiții de uzină, este prevăzut să aibă

piedică de siguranță și să nu fie armată; să stea în permanentă introdusă în toc, în

loc ascuns vederii, cu excepția situațiilor în care persoana este autorizată, potrivit

legii, să o aplice; să se afle în permanență numai asupra sa și să nu fie transmisă în

nici o formă unor alte persoane, cu excepția armurierilor, organelor de poliție

competente, precum și a personalului abilitat prin lege să păstreze și să asigure

securitatea temporară a armelor în alte locuri, unde portul armei este interzis prin

lege; să fie însoțită de documentul care atestă dreptul de port și de folosire, acționând

contrar rigorilor contractelor individuale de muncă cu nr.93/10 din 01.11.2010;

nr.274/15 din 01.07.2015; nr.274/15 din 01.07.2015, nr.276/15 din 01.07.2015 și a

fișei de post, care încredința doar pădurarului dreptul să rețină conform legislației

în vigoare persoanele vinovate de săvârșirea contravențiilor silvice, încălcarea

regulilor de vânat, fără a aplica fără necesitate forța fizică ori armele de foc, etc, toți

patru au săvârșit o faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală și pasibilă de

pedeapsă, în următoarele circumstanțe.

La 25 iulie 2015, în jurul orelor 19:30, Ciobanu Ion executând funcția de

pădurar, prin participație simplă și în complicitate cu fiul său Ciobanu Tudor,

Cotună Mihail și Moisei Serghei care activau în funcții de muncitori temporari, la

inițiativa lui Ciobanu Ion, înzestrându-se cu arme de foc deținute și posedate legal

de ultimul și anume, Ciobanu Ion cu pistol „Baikal 442” seria XH08224 calibru

9x18 (mm), Ciobanu Tudor cu arma de vânătoare model „Toz-120” seria

2E1276750 calibru 12 (mm), Cotună Mihail cu armă de vânătoare model „Toz-106”

nr. 052064 calibru 20 (mm), iar cea de a patra persoană Moisei Serghei cu o bardă

cu tăișul lat și cu coada scurtă metalică sudată, cu ajutorul unui mijloc de transport

model „scouter” (moped) au efectuat razie prin pădurea din apropierea satului

Condrița gestionată de Ocolul silvic Scoreni.

În continuare, Ciobanu Ion și Ciobanu Tudor împreună cu Cotună Mihail și

Moisei Serghei depistând în flagrant în pădurea ocolului silvic Scoreni tăierea ilicită

de arbori de către localnicii satului Condrița - XXXXX XXXXX a.n.XXXX,

XXXXX XXXXX a.n.XXXXX și XXXXX XXXXX a.n.XXXXXX, care se aflau

cu două trăsuri cu tracțiune animală, acționând toți patru față de ultimii cu intenție

unică de a-i intimida și pedepsi pentru respectivul fapt ilicit, pe neașteptate și fără

careva somații, utilizând toți armele prin efectuarea de împușcături în aer, s-au

năpustit violent asupra lui XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX precum și a lui

14

XXXXX XXXXX, timp în care fără necesitate i-au doborât pe toți trei la pământ și

au continuat în glas să-i insulte, umilească precum și să le aplice celor trei multiple

lovituri cu armele, pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul

cărora au cauzat:

- lui XXXXX XXXXX - în regiunea temporal pe dreapta, frontal pe stânga,

regiunea zigomatică pe stânga câte o excoriație de formă oval neregulată cu caracter

intermitent cu dimensiunile 1,3x1 (cm), 3,5x3 (cm), 4x2,2 (cm) acoperite cu crustă

brună mai sus de nivelul pielii. La unghiul extern al ochiului drept cu extindere pe

pleoapele ochiului o echimoză de formă oval neregulată cu dimensiunile 3,5x2 (cm),

culoare violacee cu nuanță verzuie la periferie, pe fondalul căreia pe pleoapa

superioară o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 0,7x0,5 (cm)

similar celor precedente. Pe linia axilară pe dreapta la nivelul coastei XII și pe linia

axilară posterioară pe stânga în proiecția cristei ilice câte o excoriație de formă oval

neregulat, caracter intermitent cu dimensiunile 2x1 și 3,5x2(cm) acoperite cu crustă

brună mai sus de nivelul pielii. Pe suprafața anterioară umărului drept, pe suprafața

posterioară antebrațului drept treimea superioară și inferioară câte o excoriație

similară cu dimensiunile 1x0,6 (cm), 1,8x1,3 (cm) și 2,4x 1,5 (cm) cu caracter

morfologic asemănător. Pe suprafața posterioară cotului stâng cu extindere pe

treimea superioară antebrațului excoriație de formă alungită, dispusă vertical

caracter intermitent cu dimensiunile 6,5x2,5 (cm) similar. Pe suprafața anterioară

antebrațului stâng treimea medie excoriație similară cu dimensiunile 4x2(cm) cu

caracter morfologic asemănător. Pe suprafața anterioară a gambelor bilateral

treimea superioară câte o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 2x1,3

și 1,8x1 (cm) cu caracter morfologic asemănător, leziuni, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr.16 și cel de constatare nr.3546 în comun se califică

ca vătămări corporale neînsemnate.

Tot lui XXXXX XXXXX, i-au mai cauzat și traumă psihologică manifestată

prin umilire, lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres,

creșterea vulnerabilității, stări, care în consecință potrivit raportul de expertiză

psihiatrică-legală ambulatorie nr.271a-2016 prezintă consecințe ale traumei

psihologice, redate prin sporirea sensibilității la factorii externi cu predispunere spre

impulsivitate la stimuli de diversă intensitate, ce ar putea provoca dezechilibru

emoțional precum și prejudicii materiale manifestate prin deteriorarea hainelor și

telefonului său mobil;

- lui XXXXX XXXXX - pe suprafața palmară mâna propriu zisă dreaptă la

nivelul hipotenară o excoriație de formă oval neregulată cu dimensiunile 1,2x0,8

(cm) acoperită cu crustă brună mai sus de nivelul pielii. Pe suprafața anterioară

articulația umerilor bilateral o excoriație de formă neregulată, dimensiunile 2x1,3

(cm) pe dreapta și 3,2x 2 (cm) pe stânga acoperite cu crustă brună mai sus de nivelul

pielii. Pe suprafața anterioară treimea inferioară gamba stângă o excoriație similară

cu dimensiunile 2,2x1,2 (cm), leziuni, care conform raportului de expertiză medico-

15

legală nr.15 și cel de constatare cu nr.3547, în comun, se califică ca vătămări

corporale neînsemnate precum și traumă psihologică în manifestată prin umilire,

lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres, creșterea

vulnerabilității, care în consecință potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr.193a-2016 prezintă consecințe ale traumei psihologice, redate prin

intensificarea activizării mecanismelor de auto-apărare și manifestarea reacțiilor de

irascibilitate, impulsivitate și scăderea toleranței la frustrare precum și deteriorarea

roții de la căruța lui XXXXX XXXXX;

- lui XXXXX XXXXX - dureri fizice și traumă psihologică manifestate prin

umilire, lezarea propriei demnități, inducerea stării de frică, anxietate, stres,

creșterea vulnerabilității, stări, care potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr.l75a-2016 prezintă consecințe ale traumei psihologice, redate prin

intensificarea mecanismelor de autoapărare și manifestarea reacțiilor de

irascibilitate și scăderea toleranței la frustrare.

Instanța de apel a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul

Ciobanu Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod

penal, după indicii tortura, adică, fapta intenționată prin care se provoacă unei

persoane durere, suferințe fizice și psihice puternice cu scopul de a o pedepsi pentru

un act, pe care aceasta l-a comis, de a o intimida și exercita presiune asupra ei, bazată

pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere și

suferință este provocată de către o persoană publică și de mai multe persoane, cu

consimțământul tacit a acestei persoane publice, săvârșită de patru persoane cu

folosirea armelor, iar inculpații Ciobanu Tudor, Cotuna Mihail și Moisei Serghei au

comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal, tortura,

adică fapta intenționată prin care se provoacă unei persoane durere, suferințe fizice

și psihice puternice cu scopul de a o pedepsi pentru un act, pe care aceasta 1-a comis,

de a o intimida și exercita presiune asupra ei, bazată pe o formă de discriminare,

oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere și suferință este provocată de către

persoane care acționează cu consimțământul tacit al unei persoane publice, săvârșite

de 4 persoane, cu folosirea armelor.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați în comiterea infracțiunii

imputate nu echivalează cu achitarea lor, deoarece circumstanțele stabilite și

probele analizate dovedesc cu certitudine comiterea de către dânșii a faptelor

incriminate.

Totodată, părțile vătămate XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXXși martorul

XXXXX XXXXX, au negat în ședința de judecată că au fost maltratați de inculpați,

însă aceste declarații, după cum s-a constatat, nu corespund adevărului or, ei în

cadrul urmării penale au dat declarații false, care nu corespund adevărului și

potrivit sentinței Judecătoriei Strășeni din 24 noiembrie 2017 au fost condamnați în

baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal.

16

Or, faptele inculpaților în redacția constatată de către instanță, se exprimă prin

aplicarea torturii, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă unei persoane

o durere sau suferințe fizice sau psihice puternice cu scopul de a o pedepsi pentru

un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis

de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terțe persoane,

atunci când o asemenea durere sau suferință este provocată de către o persoană

publică sau de către o persoană care, ... acționează ... cu consimțământul ... tacit al

unei asemenea persoane.

Pe lângă aceasta, organul de urmărire penală și instanța de fond a încadrat

juridic faptele inculpaților conform lit. b) și d) alin. (4) art. 1661 Cod penal, ceea ce

corespunde semnelor calificative: săvârșirea torturii asupra a 2 sau mai mute

persoane (lit. b) și cu aplicarea armelor (lit. d), iar semnele calificative le indică:

săvârșirea torturii de către 4 persoane, adică care corespunde lit. c) alin. (4) art.

1661 Cod penal si cu folosirea armelor, adică care corespunde lit. d) alin. (4) art.

1661 Cod penal.

Pentru a nu ieși în afara învinuirii și a nu crea o situație mai gravă în propriul

apel, urmează de încadrat acțiunile inculpatului Ciobanu Ion pe art. 1661 alin. (4)

lit. b) și d) Cod penal, după indicii tortura săvârșită de patru persoane, cu folosirea

armelor, iar inculpaților Ciobanu Tudor, Cotună Mihail și Moisei Serghei – în baza

art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal, ca tortura săvârșite de 4 persoane, cu

folosirea armelor.

7.1. Conform dispozitivului inițial al deciziei din 15 ianuarie 2019, Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău a decis: „Se recunosc vinovați Ciobanu Ion,

Ciobanu Tudor, Cotună Mihail și Moisei Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, și se numește pedeapsa: lui Ciobanu

Ion, Cotună Mihail și Moisei Serghei sub formă de închisoare fiecăruia, pe un

termen de câte 9 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități și de a ocupa

funcții în sfera publică, fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciare de tip închis, lui Cibanu Tudor sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități și

de a ocupa funcții în sfera publică, fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip închis”.

7.2. Prin încheierea de corectare a erorii materiale din 15 ianuarie 2019,

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a dispus: „De corectat eroarea materială,

admisă în dispozitivul deciziei din 15 ianuarie 2019 și de indicat corect, ca fiind

numită pedeapsa lui Cotună Mihail și Moisei Serghei sub formă de închisoare

fiecăruia pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități și

de a ocupa funcții în sfera publică, fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip închis, în loc de 9 ani, cu

privarea de dreptul de a exercita activități și de a ocupa funcții în sfera publică,

17

fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciare de tip închis”.

declarat recurs ordinar, în care solicitâ casarea deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că, la noua rejudecare a prezentei cauze penale, instanța

de apel a modificat acele pedepse numite de către instanța de fond inculpaților

Ciobanu Ion, Ciobanu Tudor, Cotună Mihail și Moisei Serghei, în privința ultimilor

3 inculpați majorând cuantumul pedepselor numite de la ”9 ani închisoare” la ”10

ani închisoare”.

În speță, conjunctura creată de către instanța de apel a dus de fapt la agravarea

situației pe art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, odată ce decizia precedentă a

fost contestată doar de avocați în interesele inculpaților.

În asemenea circumstanțe, se constată că instanța de apel a derogat și de la

principiul specificat în dispoziția art. 410 Cod de procedură penală, care constată

inadmisibilă agravarea situației în propriul apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Mazarenco Grigorii, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, de către instanța de judecată s-a dat apreciere eronată

circumstanțelor de fapt și, respectiv, interpretare juridică greșită.

Instanța de apel la judecarea cauzei, a admis încălcarea normelor procesuale.

S-a invocat faptul că probele prezentate de către acuzare nu demonstrează

comiterea de Către Ciobanu, Cotună Mihail, Moisei Serghei și Ciobanu Tudor a

infracțiunii incriminate. Instanța de fond a ignorat prevederile Codului de procedură

penală la examinarea cauzei penale date.

Este neîntemeiată învinuirea în baza art. 1661 alin. (4) Cod penal, deoarece

inculpații nu au comis nici o ilegalitate, am invocat în fața primei instanțe un șir de

argumente și am prezentat probe în acest sens, și anume faptul că Ciobanu Ion,

Cotună Mihail, Moisei Serghei și Ciobanu Tudor în instanța de judecată au explicat

cu lux de amănunte referitor la circumstanțele care se conțin în rechizitoriu,

pledează nevinovați și a motivat temeinicia poziției sale. Aceștia au evidențiat că și-

au îndeplinit obligațiile de serviciu în modul corespunzător, nu au încălcat nici o

lege și nu se fac vinovat de consecințele survenite.

Probele acuzării cercetate în ședința de judecată nu au demonstrat existenta

faptei infracționale, precum și comiterea unor ilegalități de către inculpați.

Doar declarațiile din ședința de judecată a părților vătămate XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX, a martorului XXXXX XXXXX urmau a fi date

18

aprecierii de către instanța de judecată, or, potrivit prevederilor art. 24, 26, 27, 101

Cod de procedură penală, instanța de judecată este în drept să pună la baza unei

sentințe doar probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Sentința judecătoriei Strășeni din 24.11.2017 nu poate fi admisă ca probă

pertinentă, concludentă și utilă, or, copia prezentată nu este una veridică și nici nu

este dovada intrării în vigoare a acesteia.

În acest context, declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX, a martorului XXXXX XXXXX date în ședința de judecată nu conțin date

suficiente pentru clarificarea evenimentelor care au avut loc și în circumstanțe, mai

ales în susținerea poziției acuzării. Acești martori au comunicat și confirmat

petrecerea a doar o parte din evenimentele descrise în rechizitoriu, fapte care nu

poartă un caracter ilegal.

Comportamentul procurorului este sub orice critică la administrarea acestor

probe, or, apărarea a fost privată de posibilitatea de a își exercita atribuțiile în cadrul

urmăririi penale Astfel, necăutând la faptul că între declarațiile părților vătămate

XXXXX XXXXXși XXXXX XXXXX, a martorului XXXXX XXXXX și a

inculpaților sunt divergențe categorice, organul de urmărire penală nu a efectuat

confruntări care ar fi putut înlătura divergențele dintre declarații. Schimbarea

declarațiilor de către aceste persoane în ședința de judecată a privat partea apărării

de posibilitatea de apune întrebări pe marginea celor declarate în cadrul urmăririi

penale.

Mai mult, sunt suficiente premise de a fi apreciate critic aceste declarații și în

raport cu celelalte probe cercetate în ședința de judecată.

Declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, a

martorului XXXXX XXXXX date în cadrul urmăririi penale sunt în contradicție cu

rapoartele de expertiză medico-legale nr. 15 și nr. 16. Potrivit datelor conținute în

aceste acte au fost constatate existența mai multor leziuni. Aceste leziuni nu au fost

provocate de acțiunile pretins ilegale ale inculpaților. Evidențiez, în special, părților

vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, a martorului XXXXX XXXXX

în partea aplicării lui XXXXX XXXXX a unei lovituri cu patul armei peste cap în

urma căreia accidental a împușcat, medicii legiști, însă nu au depistat nici o leziune

pe capul lui XXXXX XXXXX, fapt straniu, or, o așa lovitură nu poată să nu lase

urme, procesele-verbale de ridicare și de examinare a obiectelor din 28.04.2016 prin

care s-au ridicat hainele și telefonul prelins deteriorate în urma aplicării violenței de

către inculpați, plângerea părții vătămate XXXXX XXXXX prin care a declarat că

au fost doar trei persoane, declarațiile martorilor apărării Plămădeală Radu,

Munteanu Ion, Jaruc Denis, Moisei Elena și Crețu Victor, persoane dezinteresate

care au comunicat instanței de judecată circumstanțele cazului diferit de părțile

vătămate. Mai mult ca atât, a fost confirmat faptul că Ciobanu Tudor în momentul

comiterii infracțiunii incriminate s-a aflat în altă parte.

19

Urmează a fi apreciate critic și rapoartele de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 175a-2016, 193a-2016 și 271 a-2016 ca neîntemeiate, or, în

concluzii experții constată existența consecințelor psihogramei persoanelor

expertizate în urma comiterii asupra lor acțiunilor de tortură. De fapt, constatarea

comiterii infracțiunii de către inculpați este competența exclusivă a instanței de

judecată, la acea etapă fiind doar o bănuială acest fapt. Mai mult, raportul de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 175a-2016 în pivnița lui XXXXX

XXXXX a fost efectuat în admiterea acestui martor ca parte vătămată care la fel a

fost supus torturii, fiind lipsă o așa învinuire, formula de expunere identică clin

aceste rapoarte dc expertiză cu admiterea unor erori grave, denotă efectuarea

acestora într-un mod formal, eu încălcarea rigorilor legii la petrecerea acestora.

Poziția acuzării la calificarea acțiunilor pretins comise de către inculpați este

dublă, or, sc constată că XXXXX XXXXX a fost supus aceluiași tratament la fel ca

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, dar acțiunile în privința acestuia au fost

constatate ca legale. Doar faptul că XXXXX XXXXX nu a dorit să depună plângere,

nu este temei pentru constatarea legalității unor fapte infracționale, inclusiv și prin

prisma prevederilor ari. 276 Cod de procedură penală.

Eronat în rechizitoriu este indicat că acțiunile incriminate inculpaților

constituie și tratament inuman sau degradant, fapte care nu sunt prevăzute de art.

1661 alin. (4) Cod penal. Astfel, acuzarea a prezentat un șir de argumente

inadmisibile și solicită nejustificat instanței de judecată să le accepte și să

depășească limitele învinuirii înaintate, contrar prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală.

Acuzarea în intimidarea sau exercitarea presiunii asupra persoanelor de către

inculpați, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, este indicată formal, or

în rechizitoriu nu este determinat faptul că a avut loc o careva discriminare și de ce

gen. Potrivii textului legii doar intimidarea sau exercitarea presiunii asupra

persoanelor bazat pe o formă de discriminare constituie fapte infracționale.

Deci, toate acțiunile inculpaților sunt în corespundere cu legea.

Toate argumentele invocate de către apărare, însă, nu au fost luate în

considerație de către instanța de judecată și nu s-a expus nici în acceptarea, nici în

respingerea acestora.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

8.2. Recurs ordinar a declarat și avocatul Spînu Oleg, solicitând casarea

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care faptele comise de

inculpați să fie recalificate pe art. 1661 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse neprivative de libertate.

20

Recurentul a invocat că, probele prezentate de către acuzare nu demonstrează

comiterea de către inculpați a infracțiunii imputate. Instanța de fond a ignorai

prevederile Codului de procedură penală la examinarea prezentei cauzei.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație prevederile

legale și nu a apreciat just pedeapsa penală pentru inculpați care va duce la atingerea

scopului său.

Respectiv, instanța de judecată urma să constate cert circumstanțele atenuante

și agravante și, prin prisma acestora, să stabilească măsura și mărimea de pedeapsă

legală si întemeiată.

În speță nu se constată existența circumstanțele agravante, dar sunt prezente

circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, ilegalitatea

sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat comiterea infracțiunii, fapt

constatat prin procesul-verbal cu privire la contravenție privind tăierea ilegală a

pădurii de către părțile vătămate și martor, săvârșirea infracțiunii cu depășirea

limitelor legale ale reținerii infractorului.

În cazul în care instanța de judecată constata circumstanțele atenuante la

săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală urma să se reducă la minimul prevăzut

de sancțiunea art. 1661 alin. (2) Cod penal, potrivit art. 78 Cod penal.

Urma, de asemenea, să se ia în considerație și personalitatea inculpaților, care

se caracterizează doar pozitiv.

Instanța nu a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpaților, or, pedeapsa este

echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De

asemenea, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit. Cerința art. 75 alin. (1) Cod penal de a aplica o pedeapsă echitabilă

constituie de fapt o cerință a principiului echității în dreptul penal care obligă

instanța să-i aplice infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă de a

restabili echitatea socială și de a realiza celelalte scopuri ale pedepsei penale (art.

61 alin. (2) Cod penal).

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

21

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează

a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. În corespundere cu

art. 420 alin. (3) Cod de procedură penală, recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel se consideră făcut și împotriva încheierilor acesteia, chiar dacă

acestea au fost date după pronunțarea hotărârii recurate.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În corespundere

cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct.

1) și 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii. În corespundere cu art.

394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței

de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte

probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 2. din decizie):

22

a) nu descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, nu a indicat

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care a respins probele și versiunile apărării.

Totodată, prin dispozitiv, în mod divergent, a condamnat inculpații pentru

fapte neconstatate legal ca fiind săvârșite de ei;

b) a depășit limitele învinuirii formulate inculpaților, concluzionând că: „în

cadrul examinării prezentei cauze penale a fost stabilit un ansamblu de probe

directe, concludente, pertinente ce au dovedit incontestabil vinovăția

inculpaților, în săvârșirea furtului incriminat”. Or asemenea împrejurări nu se

regăsesc în rechizitoriu.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3),

alin. (4) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie

să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului

pentru infracțiunea constatată ca dovedită. În toate cazurile, pedeapsa trebuie să

fie precizată astfel încât la executarea sentinței să nu apară nici un fel de îndoieli

cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de judecată.

Conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată

ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

23

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate, just indicând

temeiurile pentru rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale (pct. 7. – 7.2 din

decizie):

a) nu a desființat total sentința neîntemeiată legal, dispunând neclar și

divergent, în dispozitiv, casarea ei parțială și menținerea în rest, nu a indicat

probele pe care se întemeiază condamnarea inculpaților, nici motivele pentru care

a respins probele și versiunile apărării.

Mai mult, a constatat în mod divergent și neclar că: „părțile vătămate

XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și martorul XXXXX XXXXX, au negat în

ședința de judecată că au fost maltratați de inculpați, însă aceste declarații, după

cum s-a constatat, nu corespund adevărului or, ei în cadrul urmării penale au dat

declarații false, care nu corespund adevărului și potrivit sentinței Judecătoriei

Strășeni din 24 noiembrie 2017 au fost condamnați în baza art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal”, deci a constatat că toate declarațiile nominalizate nu corespund

adevărului, dar pe unele din acestea le-a pus, totuși, la baza sentinței de condamnare

a inculpaților;

b) a depășit limitele învinuirii formulate inculpaților, concluzionând că:

„faptele inculpaților se exprimă prin aplicarea torturii, adică orice faptă

intenționată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferințe fizice sau

psihice puternice cu scopul de a o pedepsi pentru un act pe care... o terță persoană

l-a comis ori este bănuită că l-a comis de a o intimida sau de a exercita presiune

asupra... unei terțe persoane”. Or asemenea împrejurări nu se regăsesc în

rechizitoriu;

c) a constatat inițial altă faptă decât cea formulată în rechizitoriu, dar ulterior

a statuat confuz și divergent că: „nerecunoașterea vinovăției de către inculpați în

comiterea infracțiunii imputate nu echivalează cu achitarea lor, deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate dovedesc cu certitudine comiterea de

către dânșii a faptelor incriminate”.

Pe lângă aceasta, a reținut la fel de neclar și divergent că: „organul de

urmărire penală a încadrat juridic faptele inculpaților și conform lit. b) alin. (4)

art. 1661 Cod penal, ceea ce corespunde semnului calificativ: săvârșirea torturii

asupra a 2 sau mai mute persoane, dar a indicat semnul calificativ: săvârșirea

torturii de către 4 persoane, adică care corespunde lit. c) alin. (4) art. 1661 Cod

penal. Pentru a nu ieși în afara învinuirii și a nu crea o situație mai gravă în

propriul apel, urmează de încadrat acțiunile inculpatului Ciobanu Ion pe art. 1661

alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după indicii tortura săvârșită de patru persoane,

cu folosirea armelor, iar inculpaților Ciobanu Tudor, Cotună Mihail și Moisei

24

Serghei – în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal, ca tortura săvârșite de 4

persoane, cu folosirea armelor”.

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol

și repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1.,

8.1., 8.2.;

e) a dispus absolut neîntemeiat prin încheierea din 15 ianuarie 2019,

fondată pe art. 249 Cod de procedură penală: „De corectat eroarea materială,

admisă în dispozitivul deciziei din 15 ianuarie 2019 și de indicat corect, ca fiind

numită pedeapsa lui Cotună Mihail și Moisei Serghei sub formă de închisoare

fiecăruia pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități și

de a ocupa funcții în sfera publică, fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip închis, în loc de 9 ani, cu

privarea de dreptul de a exercita activități și de a ocupa funcții în sfera publică,

fiecăruia, pe un termen de câte 10 ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciare de tip închis”, deoarece chestiunile privind încadrarea juridică a

faptelor comise și aplicarea pedepsei penale inculpatului sunt soluționate doar

prin sentința de condamnare, iar afirmația că acestea constituie erorori materiale

este lipsită de orice suport legal (pct. 7.2. din decizie);

f) a dispus, încălcând principiul devolutiv al apelului, prin dispozitivul

inițial al deciziei, din 15 ianuarie 2019, că: „Se recunosc vinovați Ciobanu Ion,

Ciobanu Tudor, Cotună Mihail și Moisei Serghei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, și se numește pedeapsa: lui

Ciobanu Ion, Cotună Mihail și Moisei Serghei sub formă de închisoare

fiecăruia, pe un termen de câte 9 ani..., lui Cibanu Tudor sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani...” (pct. 1., 7.1. din decizie).

Totodată, potrivit dispozitivului deciziei motivate, din 15 ianuarie 2019,

contrazicând dispozitivul inițial, a dispus condamnarea lui: „ Ciobanu Ion în baza

art. 1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal la 9 ani închisoare, Ciobanu Tudor pe art.

1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal la 8 ani închisoare, Cotună Mihail în baza art.

1661 alin. (4) lit. c) și d) Cod penal la 8 ani închisoare, Moisei Serghei pe art. 1661

alin. (4) lit. c) și d) Cod penal la 8 ani închisoare” (pct. 7. din decizie).

Or, divergențele conținute în descriptivul deciziei, în ambele dispozitive

ale deciziei adoptate, cât și în încheierea de corectare a erorilor materiale, denotă

o neclaritate totală privind constatarea vinovăției inculpaților de săvârșirea

faptelor infracționale incriminate, încadrarea juridică a acțiunilor lor, categoria și

mărimea pedepsei aplicate și pedeapsa definitivă pe care urmează să o execute

fiecare în parte (pct. 7.-7.2. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârilor, acestea fiind este expus neclar, că instanța de apel nu s-a

25

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de

pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de avocații Mazarenco Grigori și

Spînu Oleg, casează total decizia și încheierea Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 ianuarie 2019, în privința inculpaților Ciobanu Ion XXXXX,

Ciobanu Tudor XXXXX, Cotuna Mihail XXXXXX și Moisei Serghei XXXXX,

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 07 iunie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

26