2ra-2823/14 — repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: A. Sandu dosarul nr. 2ra-2823/14

instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bivol

Ștefan,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bivol Ștefan împotriva lui

Popov Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Bivol Ștefan și Popov Ruslan și menținută hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 08 aprilie 2013, Bivol Ștefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Popov Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 07 decembrie 2011, în jurul orei 11:00, în

timp ce dânsul se afla în fața barului „La Petrașcu” din satul Piatra-Albă, raionul

Ialoveni, din motive huliganice, a fost maltratat de către Popov Ruslan, fiind lovit cu

pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului.

Susține că în urma maltratării, i-a fost cauzate leziuni corporale, iar conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 724-D din 22 martie 2012, dânsul a suportat

fractură a sternului și traumă cranio-cerebrală închisă, care în cumul se califică ca

leziuni corporale medii.

Menționează că fiind internat în Spitalul de Urgență din mun. Chișinău, a primit

tratament staționar, după care și ambulatoriu până la 23 decembrie 2011, iar drept

rezultat al acțiunilor pârâtului, i-a fost cauzat atât prejudiciu material cât și moral.

Invocă că prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 31 ianuarie 2013, Popov Ruslan

a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) și art.

152 alin.(1) Cod penal.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2013, a fost admis parțial

apelul, casată hotărârea primei instanțe în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în

această parte o nouă hotărâre prin care Popov Ruslan a fost recunoscut vinovat și

condiționat conform art. 287 alin.(1) Cod penal la 1 (un) an de închisoare și conform art.

152 alin. (1) Cod penal la 1 (un) an închisoare, fiind stabilit conform art. 84 Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total, pedeapsa definitivă -2 (doi) ani

închisoare. În rest sentința a fost menținută.

Afirmă că prejudiciul cauzat se datorează și faptului că imposibilității să-și

efectueze serviciul și să-și ajute material familia, fiind nevoit să se deplaseze la Spital și

la Oficiul de Urmărire Penală din cont propriu, iar pârâtul nu a contribuit din momentul

comiterii infracțiunii și până în prezent cu careva ajutor material.

Consideră că Popov Ruslan urmează să-i achite cu titlu de prejudiciu material

costul tratamentului de reabilitare de tip sanatorial în sumă de 5000 lei, cheltuieli

suportate pentru procurarea medicamentelor în mărime de 1657 lei, cheltuieli pentru

asistență juridică de 5000 lei și cheltuieli pentru implantarea ambelor maxilare în sumă

de 203850 lei.

Solicita încasarea de la Popov Ruslan în beneficiul său prejudiciul material în

mărime de 215507 lei, prejudiciu moral în sumă de 30000 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 octombrie 2013, acțiunea fost admisă,

fiind încasat de la Popov Ruslan în beneficiul lui Bivol Ștefan suma de 1550,13 lei cu

titlu de prejudiciu material, suma de 2500 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile

pentru asistența juridică în sumă de 2750 lei, în total suma de 6800,13 lei, iar de la

Popov Ruslan în beneficiul statului a fost încasată taxa de stat în sumă de 250 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, au fost respinse apelurile

declarate de către Bivol Ștefan și Popov Ruslan și menținute hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 1398, 1418, 1423

alin.(1) din Cod civil, care reglementează obligațiile care se nasc din cauzarea de daune

și care indică că mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție de răspundere și de măsura în care acesta compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Cu referire la normele citate și în coraport materialele pricinii instanța a reținut că

Bivol Ștefan a fost maltratat de către Popov Ruslan, iar drept rezultat acesta s-a ales cu

leziuni corporale, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 724-D din

22 martie 2012, prin care s-a stabilit la Bivol Ștefan fractura sternului și trauma cranio-

cerebrală, dar nu și faptul că în urma acțiunilor ilegale a lui Popov Ruslan, Bivol Ștefan

și-a pierdut toți dinții, deoarece, la examinarea cavității bucale s-a stabilit că ultimul

purta proteza dentară.

La 28 iulie 2014, Bivol Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a micșorat cuantumul

cheltuielilor pentru asistența juridică până la 2750 lei, deoarece, potrivit bonului de plată

dânsul a achitat pentru asistența juridică în cadrul examinării pricinii penale și nu civile

suma de 5000 lei, iar contractul de asistență juridică încheiat între el și avocat este unul

convenit între părți și nici o autoritate publică nu este în drept să majoreze sau să

micșoreze cuantumul remunerării stabilite prin acordul părților, mai mult ca atât,

instanța diminuând cheltuielile pentru asistență juridică nu a motivat prin ce se

consideră activitatea avocatului nerezonabilă și nu a reținut că cauza s-a aflat în

procedură în primă instanță aproximativ un an, la care avocatul a participat regulat,

onorîndu-și obligațiunea contractuală.

La fel, consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a respins încasarea

cheltuielilor pentru tratamentul ambulatoriu în sumă de 5000 lei, concluzionând în acest

sens că recurentul nu a probat această cerință, iar recomandarea Centrului de Sănătate

Mileștii Mici nu a fost materializată, deoarece, potrivit prevederilor art. 1398 Cod civil,

cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să reparare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin

acțiuni sau omisiune. În caz de vătămare sau a integrității corporale sau de altă vătămare

a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să compenseze persoanei vătămate salariu

sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacității de muncă, precum și

cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății - de tratament, de alimentație

suplimentară, de protejare de îngrijire străină, de cumpărare unui vehicul special, de

reciclare profesională etc.

Menționează că instanțele inferioare eronat au diminuat încasarea prejudiciul

moral de la suma de 30000 lei la suma de 2500 lei fără a releva careva motive,

instanțele limitându-se doar la faptul că intimatul are la întreținere doi copii minori,

deoarece, în cazul aprecierii cuantumului despăgubirilor morale instanțele de judecată

au menirea să verifice suferințele psihice și fizice suportate de către partea vătămată și

efectul acestora asupra sănătății sale și nu situația materială a celui care a produs

vătămarea integrității corporale și care este obligat să repare integral prejudiciul cauzat

prin acțiunile sale ilicite.

Consideră că instanțele de judecată eronat au respins și cerințele cu privire la

încasarea prejudiciului legat de recuperarea danturii în mărime de 203850 lei și

cheltuielile suportate pentru concluzia specialistului în mărime de 258 lei, fiind lăsată

fără apreciere faptul că potrivit raportului de expertiză nr. 724 D din 15 martie 2012, i-a

fost cauzată traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin excoriații pe față, fapt ce

confirmă cu certitudine aplicarea loviturilor în regiunea feței și a mandibulei, cu atât

mai mult că prin concluzia expusă de către experți la el s-a constatat lipsa a 15 dinți,

iar experții au indicat că nu se poate stabili dacă dinții a fost sau nu pierduți în urma

acțiunilor intimatului.

La fel, susține că instanța de apel a ignorat să rețină că în procesul penal,

intimatul a recunoscut vinovăția și toate probele acumulate de procuror în cadrul

urmăririi penale, însă prin procesul de interogare în calitate de parte vătămată, prin

procesul-verbal de confruntare cu inculpatul, dânsul a susținut și a declarat că în urma

maltratării sale de către Popov Ruslan, a pierdut dantura, probe care au servit drept

temei la pronunțarea sentinței de condamnare.

Suplimentar invocă că instanța de apel a examinat pricina civilă în lipsa sa, fără

de a fi înștiințat despre data și ora examinării apelului, astfel încălcând dreptul la

asistență juridică prevăzut expres în art. 8 CPC, cât și i-a fost lezat dreptul său la un

proces contradictoriu și echitabil, încălcîndu-se egalitatea părților în drepturi

procedurale, or, la dosar lipsește probe care ar confirma împuternicirea reprezentantului

investit să participe la examinarea apelului declarat de intimat, cât și dovadă că este

divorțat, iar copii se află la întreținerea mamei, care se află în Italia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Bivol Ștefan este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bivol Ștefan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a

invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Bivol Ștefan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Bivol Ștefan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Bivol Ștefan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas