1ra-246/2019 — art. 328 alin.1,327 alin.1, 332 alin. 1 CP

1ra-246/2019 — art. 328 alin.1,327 alin.1, 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-246/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 iunie 2018, în cauza penală în

privința lui

Fachirov Dmitrii XXXXX, născut

la XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul

XXXXX, domiciliat în or. XXXXX, str.

XXXXX, nr. XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.08.2013– 18.03.2016;

12.12.2014-21.06.2016;

Instanța de apel: 20.04.2016–21.06.2018;

Instanța de recurs: 30.11.2018 – 16.04.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.328 alin.(1) Cod penal (pe epizodul eliberării lui N. Ciolac a

automobilului de model „XXXXX”, cu n/î XXXXX și pașaportului tehnic nr. XXXXX

pe numele lui M. Garizan), la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 4 ani;

- în baza art.327 alin.(1) Cod penal (pe episodul în privința lui N. Sacalî), la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani;

-în baza art.310 alin.(2) Cod penal (pe faptul falsificării probelor la efectuarea

urmăririi penale pe cauza penală nr.2012460092 în privința lui N. Sacalî), la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani;

- în baza art.328 alin.(1) Cod penal (pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu la

eliberarea procurii false lui G. Dimitrioglo), la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe termen de 4 ani;

-în baza art.327 alin.(1) Cod penal (pe faptul abuzului de serviciu la gestionarea

procesului penal privind falsificarea procurii pe numele lui G. Dimitrioglo), la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani.

1

D. Fachirov a fost eliberat de pedeapsa penală pe capătul de învinuire prevăzut de

art.332 alin.(1) Cod penal (pe faptul falsificării documentelor oficiale pe cauza penală

nr.2012460092 în privința lui N. Sacalî) și pe capătul de învinuire prevăzut de art.332

alin.(1) Cod penal (pe faptul introducerii unor date false în documente oficiale la

gestionarea procesului penal privind falsificarea procurii pe numele lui G. Dimitrioglo) în

temeiul intervenirii termenului prescripției răspunderii penale prevăzut la art.60 Cod penal.

D. Fachirov a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.324 alin.(1) Cod penal, în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

Pentru concurs de infracțiuni, în conformitate cu art.84 Cod penal, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de

5 ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui D. Fachirov, a fost

suspendată pe un termen de probațiune de 5 ani.

S-a dispus încasarea de la D. Fachirov a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei în sumă de 1 170 lei în beneficiul statului.

numit în baza ordinului MAI nr.332ef din 20.07.2012 în funcția de comisar-adjunct, șef al

secției urmărire penală CPR Taraclia, fiind conducătorul organului de urmărire penală IP

Taraclia, adică fiind persoană publică, împuternicită în instituția de stat cu anumite drepturi

și obligații, avînd spre examinare sesizarea din 22.10.2012 privind falsificarea și folosirea

procurii false pe numele G. Dimitrioglo cu dreptul de folosire a automobilului de model

„XXXXX”, nr/î XXXXX, presupus autentificată de notarul privat din or. Rîbnița, D. C.

Șerepitca și care a fost ridicată ca fiind falsă la 22.10.2012 de către colaboratorii poliției de

frontieră la traversarea frontierei de stat de către G. Dimitrioglo prin PCTF Ceadîr-Lunga-

1, înregistrată cu nr.1406 în Registrul de evidență a altor informații despre infracțiuni și

incidente al CPR Taraclia, încălcînd prevederile art.art.56 alin.(2), 159 alin.(6), 161 și 162

Cod de procedură penală, pct.26 al Instrucțiunii privind ordinea primirii, înregistrării,

evidenței și soluționării sesizărilor și altei informații referitor la infracțiuni, aprobată prin

Ordinul interdepartamental al Procurorului General, Ministrului afacerilor interne,

Directorului general al Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției nr.121/254/286-O/95 din 18.07.2008, pct.14, 59 ale

Instrucțiunii privind ordinea ridicării, evidenței, păstrării și transmiterii corpurilor delicte,

aprobată prin Ordinul interdepartamental al Procurorului General, Ministrului afacerilor

interne, Directorului general al Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupției nr.190/332/348/126 din 02.08.2006, reieșind

din prevederile acestora, în calitate sa de conducător al organului de urmărire penală, el era

obligat să exercite controlul asupra efectuării la timp a acțiunilor de descoperire și prevenire

a infracțiunilor, să întreprindă măsuri în scopul asigurării efectuării sub toate aspectele,

complet și obiectiv a urmăririi penale și să asigure înregistrarea în modul stabilit a

sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor, neavând dreptul de a restitui procura falsă, fără

a întreprinde măsurile necesare în vederea stabilirii autenticității documentului, stabilirii

ulterioare a calității lui procesuale, fără a efectua cercetări necesare și acțiuni de înregistrare

a circumstanțelor investigate, obligatorii în cazurile date, de intentare a cauzei penale și

recunoașterea procurii false în calitate de corp delict, în lipsa hotărârii definitive pe faptul

investigat, intenționat, la 23.10.2012, aflându-se în or.Taraclia, depășind atribuțiile sale de

2

serviciu, i-a eliberat lui G. Dimitrioglo procura falsă pe numele acestuia, cu dreptul de

folosire a automobilului de model ” XXXXX”, nr/î XXXXX, presupus autentificată de

notarul privat din or. Rîbnița, D. Șerepitca, prin ce a cauzat prejudiciul esențial intereselor

publice, discreditând organele de poliție și împiedicând realizarea scopului urmăririi penale

și legii penale, printre care sunt apărarea cetățenilor, statului, societății și ordinii publice de

la infracțiuni, și ca fiecare persoană care a comis infracțiune trebuie să poartă răspundere

și să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, restituind însăși obiectul infracțiunii.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.328 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor: „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice”.

Tot el, D. Fachirov în una din zilele din luna aprilie 2012, aflându-se în or.Taraclia,

folosindu-se de situația de serviciu în interes personal, exprimat prin ridicarea indicatorilor

de performanță în activitatea de combatere a infracțiunilor prin dosarele penale expediate

în instanța de judecată, pentru adoptarea urgentă de către procuror a hotărârii privind

expedierea cu rechizitoriu în instanța de judecată, în conformitate cu art.291 Cod de

procedură penală, a cauzei penale nr.2011869155 în privința lui N. Sacalî, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, făcând uz de faptul că

efectua urmărirea penală pe această cauză penală, intenționat a falsificat probele în procesul

penal, și anume în procesul-verbal de audiere a martorului din 26.04.2012 a scris și a

semnat declarațiile din numele lui V. Velcev, în procesul-verbal de audiere a martorului

din 26.04.2012, a scris și a semnat declarațiile din numele lui V. Slanina, în procesul-verbal

de audiere a martorului din 26.04.2013 a scris și a semnat declarațiile din numele lui I.

Cara, în care a expus textul inventat de sine, care conținea fapte neveridice și circumstanțele

vădite despre vinovăția lui N.Sacalî în comiterea infracțiunii incriminate ultimului. La

examinarea în instanța de judecată a cauzei penale privind învinuirea lui N. Sacalî de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, Judecătoria Taraclia la

26.03.2013 a emis sentința de achitare, dat fiind că fapta lui N. Sacalî nu conține elementele

infracțiuni.

Acțiunile inculpatului D. Fachirov au fost încadrate de instanța de fond în baza

art.310 alin.(2) Cod penal, conform indicilor: „ falsificarea probelor în procesul penal de

către persoana care efectuează urmărirea penală”

Fachirov Dmitrii, activând în funcția de comisar-adjunct, șef al secției urmărire

penală CPR Taraclia, fiind conducătorul organului de urmărire penală IP Taraclia, adică

persoană publică, împuternicită în instituția de stat cu anumite drepturi și obligații, având

în obligațiunile de serviciu, în conformitate cu art.56 alin.(2) Cod de procedură penală,

pct.40 al Instrucțiunii privind ordinea primirii, înregistrării, evidenței și soluționării

sesizărilor și altei informației privind infracțiuni aprobată prin Ordinul interdepartamental

al Procurorului General, Ministrului afacerilor interne, Directorului general al Serviciului

Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției

nr.121/254/286-O/95 din 18.07.2008, întreprinderea măsurilor în scopul asigurării

efectuării sub toate aspectele, complet și obiectiv a urmăririi penale, asigurarea înregistrării

și soluționării sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor în ordinea prevăzută de

instrucțiuni, fiind persoană responsabilă de înregistrarea și evidența completă a sesizărilor

și altei informații cu privire la infracțiuni, de veridicitatea și obiectivitatea înregistrării

primare, în una din zilele în perioada 23.10.2012 - 27.11.2012, aflîndu-se în or. Taraclia,

3

acționând în interes personal, cu scopul de a ascunde încălcările comise și infracțiunea

săvârșită, folosindu-se de situația că a fost numit responsabil pentru examinarea sesizării

din 22.10.2012, privind falsificarea și folosirea procurii false pe numele lui G. Dimitrioglo,

cu dreptul de folosire a automobilului de model ” XXXXX”, nr/î XXXXX, înregistrată

sub nr.1406 în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente

al CPR Taraclia, a înscris în Registrul dat, la rubrica despre rezultatele examinării

materialelor, date false, precum că sesizarea indicată sub nr.1406 privind examinarea

faptului falsificării procurii pe numele lui G. Dimitrioglo, a fost expediată după competență

teritorială în CPR Bender, dar în continuare, în aceiași perioadă, a completat înscrierea în

același Registru, precum că numai copiile materialului dat au fost expediate la CPR Bender

pentru acordarea ajutorului, însă de facto, nici materialul, nici copiile materialului nu au

fost expediate la CPR Bender, falsificând prin aceasta date statistice de evidență a

examinării materialului în R-2 CPR Taraclia, prin ce a cauzat prejudiciu esențial intereselor

publice, discreditând organele de poliție, împiedicând realizarea scopului urmăririi penale

și legii penale, printre care sunt apărarea cetățenilor, statului, societății și ordinii publice de

la infracțiuni, și ca fiecare persoană care a comis infracțiune trebuie să poarte răspundere

și să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, ascunzând de la evidență, fără a asigura

examinarea în conformitate cu prevederile legale, a sesizării din 22.10.2012 privind

falsificarea și folosirea procurii false pe numele G.Dimitriolgo cu dreptul de folosire a

automobilului de model ” XXXXX”, cu nr/î XXXXX.

Acțiunile lui D. Fachirov au fost încadrate în baza art.332 alin.(1) Cod penal,

conform indicilor: „falsul în acte publice, adică înscrierea de către o persoană publică, în

documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de

documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din alte interese personale”.

Fachirov Dmitrii, fiind numit în baza ordinului MAI nr.332ef din 20.07.2012 în

funcția comisar-adjunct, șef al secției urmărire penală CPR Taraclia, fiind conducătorul

organului de urmărire penală IP Taraclia, adică fiind persoană publică, împuternicită în

instituția de stat cu anumite drepturi și obligații, în obligațiunile de serviciu ale căruia intra,

în conformitate cu art.56 alin.(2) Cod de procedură penală, pct.40 al Instrucțiunii privind

ordinea primirii, înregistrării, evidenței și soluționării sesizărilor și altei informații privind

infracțiuni aprobată prin ordinul interdepartamental al Procurorului General, Ministrului

afacerilor interne, Directorului general al Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupției nr.121/254/286-O/95 din 18.07.2008,

întreprinderea măsurilor în scopul asigurării efectuării sub toate aspectele, complet și

obiectiv a urmăririi penale, asigurarea înregistrării și soluționării sesizărilor despre

săvârșirea infracțiunilor în ordinea prevăzută de instrucțiuni, fiind persoană responsabilă

de înregistrarea și evidența completă a sesizărilor și altei informației cu privire la

infracțiuni, veridicitatea și obiectivitatea înregistrării primare, în una din zilele în perioada

23.10.2012-27.11.2012, aflându-se în or.Taraclia, acționând din interes personal, în scopul

de a ascunde încălcările comise și infracțiunea săvârșită, folosindu-se de situația că a fost

numit responsabil pentru examinarea sesizării din 22.10.2012 privind falsificarea și

folosirea procurii false pe numele G. A. Dimitrioglo, cu dreptul de folosire a automobilului

de model ” XXXXX”, nr/î XXXXX, înregistrată cu nr.1406 în Registrul de evidență altor

informații cu privire la infracțiuni și incidente al CPR Taraclia, a înscris în Registrul dat, la

rubrica despre rezultatele examinării materialelor, date false, precum că sesizarea indicată

nr.1406 privind faptul falsificării procurii pe numele Dimitrioglo G., a fost expediată după

4

competență teritorială în CPR Bender, iar ulterior, în aceiași perioadă, a completat

înscrierea în același Registru, că numai copiile materialului dat sunt expediate la CPR

Bender pentru acordarea ajutorului, însă de facto, nici materialul, nici copiile materialului

nu au fost expediate la CPR Bender, falsificând prin aceasta datele statistice și de evidență

a examinării materialelor în R-2 CPR Taraclia, prin ce a cauzat prejudiciu esențial

intereselor publice, discreditând organele de poliție și împiedicând realizarea scopului

urmăririi penale și legii penale, printre care sunt apărarea cetățenilor, statului, societății și

ordinii publice de la infracțiuni, și ca fiecare persoană care a comis infracțiune trebuie să

poartă răspundere și să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, restituind însăși obiectul

infracțiunii.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.327 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor: abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană publică a

situației de serviciu în alte interese personale, ce a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a mai constatat că, de către organul de

urmărire penală D. Fachirov a fost învinuit, precum că dânsul, fiind, numit în funcția de

comisar-adjunct, șef secție urmărire penală, prin ordinul Comisariatului poliției raionului

Taraclia nr.44ef din 24.03.2011, adică fiind o persoană publică, împuternicită în instituția

de stat cu anumite drepturi și obligații, și, efectuând urmărirea penală pe cauza penală

nr.2012460092 privind bănuirea lui N. Sacalî însăvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(3) Cod penal, în una din zilele lunii aprilie 2012, aflîndu-se în s.Copceac,

r-nul Ceadîr-Lunga, cu scopul primirii banilor ce nu i se cuvin, a petins de la N. Sacalî bani

în sumă de 1 200 euro, pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, care țineau de

atribuțiile lui de serviciu, în urma cărora cauza penală nr.2012460092 urma a fi încetată.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza

art.324 alin.(1) Cod penal, conform indicilor: corupere pasivă, adică pretinderea decătre o

persoană publică a banilor ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției sale și contrar acesteia.

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care D. Fachirov să fie condamnat:

în baza art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea atribuțiilor de serviciu la eliberarea lui N.

Ciolac a automobilului de model „XXXXX” și pașaportul tehnic pe numele M. Garizan)

- la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani;

în baza art.327 alin.(1) Cod penal (abuzul la gestionarea cauzei penale nr.2012460092) - la

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani; în

baza art.310 alin.(2) Cod penal - la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe termen de 4 ani; în baza art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea atribuțiilor

de serviciu la eliberarea procurii pe numele lui G. Dimitrioglo) – la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani; în baza art.327 alin.(1)

Cod penal (abuzul la examinarea materialului privind falsificarea procurii pe numele lui G.

Dimitrioglo) – la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe

termen de 4 ani; în baza art.324 alin.(1) Cod penal (pretinderea sumei de 1 200 euro de la

N. Sacalî) – la 5 ani închisoare, cu aplicarea amenzii în mărime de 2 500 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani.

Pentru concurs de infracțiuni, în conformitate cu art.84 Cod penal, prin cumul parțial

al pedepselor stabilite, a-i numi definitiv pedeapa - 8 ani închisoare, cu executarea în

5

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2 500 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în instituții de stat pe termen de 5 ani.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- concluzia instanței privind achitarea inculpatului pe capătul de învinuire prevăzut

de art.324 alin.(1) Cod penal este neîntemeiată, iar în cadrul ședinței de judecată a fost

dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea fapte încriminate prin declarațiile martorului

N. Sacalî. Declarațiile avocatului Gh. Nedov nu pot fi luate în considerație, deoarece N.

Sacalî a explicat că Gh. Nedov nu era prezent la discuția lui cu D. Fachirov , când ultimul

a pretins suma de 1 200 euro. Declarațiile martorului N. Sacalî în coroborare cu faptul

falsificării de către inculpat a declarațiilor martorilor V. Velcev, V. Slanina și Iu. Cara,

care atestă acțiunile ilegale comise de inculpat, sunt suficiente pentru adoptarea sentinței

de condamnare a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(1) Cod

penal.

- pedeapsa stabilită în baza art.art.328 alin.(1), 327 alin.(1), 310 alin.(2), 328 alin.(1),

327 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.90 Cod penal, este prea blîndă și nu va atinge scopul

pedepsei penale;

- în speță nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar justifica aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul I. Stoian, în numele

inculpatului care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe

capetele de învinuire prevăzute de art.art.310 alin.(2), 327 alin.(1), 327 alin.(1), 328

alin.(1), 328 alin.(1), 332 alin.(1), 332 alin.(1) Cod penal, pe motivul lipsei în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate, și pe art.324 alin.(1)

Cod penal în temeiul lipsei faptei infracțiunii.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele motive:

- inculpatul nu a recunoscut vina și a explicat că, a avut în procedură cauza lui

N. Sacalî pe art.2641 alin.(3) Cod penal, dar nu a avut nici o discuție în particular cu ultimul

referitor la pretinderea a careva recompense. Nu a falsificat depozițiile lui V. Velcev, V.

Slanina și Iu. Cara, dar a acționat conform practicii și circumstanțelor din Comisaritatul

raional Taraclia, așa procedau toți, n-a acționat din oarecare interes personal, s-a străduit

să nu încalce prevederile legii. A pregătit procesele-verbale, știind că ei au fost la fața

locului, și le-a lăsat la Secția de gardă a Comisariatul de poliție, ca ultimii să le semneze.

După ce le-a semnat, a finalizat procesele-verbale, făcând inscripțiile din numele lor, dar

nu a semnat în locul lor;

- deși martorii Velcev, Cara și Slanina fiind audiați nu au recunoscut înscrisurile și

semnăturile din procesele-verbale, însă nu s-a ținut cont că în Secția de gardă ar fi putut

contrasemna o altă pesoană, pentru a executa ordinele șefului organului de urmărire penală;

- nu s-a constatat cine a semnat în locul martorilor Slanina și Velcev, iar inculpatul

nu recunoaște nici faptul contrasemnării în locul lui Iu. Cara. În speță este necesar de a lua

mostre tuturor colaboratorilor Secției de gardă și de a efectua expertiza grafoscopică;

- pe episodul în privința lui G. Dimitrioglo, bănuit că procura era falsificată și nu era

eliberată de notarul din or. Rîbnița, inculpatul nu avea acces liber la Registrul-2 și nu putea

să facă înscrierea respectivă, iar Dimitrioglo nu a fost audiat în ședința de judecată. Nu

corespunde adevărului faptul învinuirii, că materialele nu au fost transmise conform

înscrierii, dat fiind că inculpatul D. Fachirov a înaintat cererea cu privire la audierea

persoanei căreia i-a fost trimis materialul, însă din motive necunoscute instanța nu a audiat

6

acest martor, fapt care a dus la inegalitatea armelor, contradictorialitatea examinării cauzei,

fiind încălcate prevederile art.6CEDO.

-pe episodului în privința lui N. Ciolac nu se contestă faptul întocmirii procesului-

verbal de ridicare a automobilului de la postul vamal de către D. Fachirov și transmiterii

lui N. Ciolac. Totodată Ciolac N. a explicat, că pentru restituirea automobilului ei s-au

deplasat la Procuratura r-lui Taraclia, unde Fachirov a intrat, apoi la ieșire a spus că

procurorul a dat acordul și el a primit automobilul. În calitate de martor procurorul V.

Stoinov a explicat că acord verbal nu a dat și proba trebuia să fie eliberată doar în baza

ordonanței procurorului. Automobilul în cauza penală privind falsificarea procurii nu poate

fi considerat corp delict, nu este obiectul infracțiunii și nu pot fi incriminate fapte penale

lui D. Fachirov.

achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal,

pe motiv că nu a săvârșit fapta incriminată.

Prin rechizitoriu D. Fachirov a fost învinuit, precum că dânsul, fiind conducătorul

organului de urmărire penală din cadrul IP Taraclia, numit prin ordinul Comisarului de

poliție Taraclia nr.332ef din 20.07.2012 în funcția de comisar-adjunct, șef secție urmărire

penală, fiind persoană publică, contrar prevederilor art.56 Cod de procedură penală, art.6

al Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală nr.333 din10.11.2006, Legii cu privire

la poliție nr.416 din 18.12.1990, contrar atribuțiilor de serviciu, care-l obligă să respecte

legislația RM și alte acte normative, cere reglementează activitatea poliției, conform cărora

conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării la timp a

acțiunilor de descoperire și prevenire a infracțiunilor, întreprinde măsuri de asigurare în

scopul efectuării sub toate aspectele, complet și obiectiv a urmăririi penale, repartizează

cauza penală ofițerilor de urmărire penală, dacă nu a fost repartizată de procuror, verifică

examinarea cauzei penale și dă indicații, reține cauza penală pentru efectuarea urmăririi

penale personal, în acest caz îi revin atribuțiile ofițerului de urmărire penală, coordonează

activitatea ofițerilor de urmărire penală, poartă răspundere pentru actele procesuale

întocmite de către aceștia și prezentate procurorului, acordă asistență metodică și ajutor

practic la efectuarea urmăririi penale, contribuie la obținerea datelor și materialelor

necesare, acționând samavolnic, a depășit atribuțiile de serviciu în cauza penală

nr.2012460190, pornită pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod

penal în următoarele circumstanțe: în perioada 24.09.2012-01.11.2012, știind că ofițerul de

urmărire penală IP Taraclia, E. Cebotari, căreia i-a fost repartizată cauza penală pentru

efectuarea urmăririi penale nr. 2012460190, este în deplasare la cursuri de formare

profesională în cadrul Academiei de Poliție mun.Chișinău, și că în perioada 16.08.2012 -

20.08.2012 de către procurorul care conducea urmărirea penală au fost date indicații scrise

cu privire la reținerea de urgență pe teritoriul CPR Taraclia a mijlocului de transport de

model ” XXXXX”, înmatriculat în Bulgaria cu nr. XXXXX, și recunoașterea vehiculului

dat în calitate de corp delict în cauza penală nr. 2012460190, încălcând prevederile art.56

alin.(21) lit.g) Cod de procedură penală, care stabilește ordinea retragerii cauzei penale de

la un ofițer de urmărire penală și transmiterii altui ofițer de urmărire penală în scopul

asigurării complete și obiective urmăririi penale, fără a primi cauza penală nr.2012460190

spre examinare și fără a se adresa procurorului cu propunerea transmiterii cauzei penale

altui ofițer de urmărire penală, a adoptat hotărâri pe această cauză penală din numele

ofițerului de urmărire penală IP Taraclia, Cebotari E., după care, încălcând prevederile

7

art.159 alin.(6), 161 și 162 Cod de procedură penală, pct.14, 50 al Instrucțiunii privind

ordinea ridicării, păstrării și transmiterii corpurilor delicte, aprobată prin Ordinul

interdepartamental al Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului

Vamal, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției nr.190/332/348/126

din 02.08.2006, care reglementează ordinea adoptării hotărârii privind corpurile delicte și

altor obiecte ridicate, conform cărora corpuri delicte și alte obiecte ridicate se păstrează

până la stabilirea sorții lor prin hotărâre definitivă a organului de urmărire penală sau a

instanței de judecată, iar în cazurile prevăzute de codul de procedură penală, întrebările

referitor la corpurile delicte pot fi soluționate pînă la finisarea urmăririi penale numai de

procuror sau de către instanța de judecată, la 05.10.2012, neavând statut de ofițer de

urmărire penală în cauza penală nr.2012460190, cunoscând că urmărirea penală pe această

cauză nu este finisată și nu sunt îndeplinite complet indicațiile scrise ale procurorului, în

lipsa ordonanței procurorului care conducea urmărirea penală cu privire la eliberarea

automobilului proprietarului legal sau posesorului, a dat indicații verbale ofițerului de gardă

IP Taraclia, I. Darmancev, de a elibera cet-lui P. Țveatcov unitatea de transport de model

„XXXXX”, n/î XXXXX, care era reținută la IP Taraclia de către ofițerul de urmărire penală

IP Taraclia, E. Cebotari, în baza procesului-verbal de reținere a mijlocului de transport din

10.08.2012 și urmă să fie recunoscut în calitate de corp delict în cauza penală, ceia ce a dus

la pierderea probelor și imposibilitatea verificării versiunii apărării învinuitului

N. Mircevschi și efectuării expertizei auto-tehnice complexe.

procurorul Iu. Mihailova, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

de condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu la amendă în mărime de 200

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un

termen de 2 ani.

În argumentarea apelului sa menționat că concluzia instanței de fond referitor la

achitarea inculpatului este neîntemeiată, la pronunțarea soluției instanța nu a apreciat la

justa valoare declarațiile martorilor N. Mircevschi și I. Darmancev din care rezultă că

anume D. Fachirov a permis eliberarea automobilului de model „Mazda 626” care a

explicat că pe cauza dată este adoptată o decizie.

La pronunțarea sentinței instanța a luat în considerație doar versiunea inculpatului,

fără a efectua o analiză minuțioasă a tuturor probelor în ansamblu din punct de vedere a

coroborării lor.

Judecătoriei Judecătoriei Taraclia din 18 martie 2016 în privința lui D. Fachirov învinuit

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.328 alin.(1), 327 alin.(1), 310 alin.(2), 328

alin.(1), 327 alin.(1) și 332 alin.(1) Cod penal, a parvenit demersul acuzatorului de stat care

a solicitat conexarea cauzei cu cauza penală privind învinuirea lui D. Fachirov în baza

art.328 alin.(1) Cod penal.

învinuirea lui D. Fachirov de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.328 alin.(1), 332

alin.(1), 327 alin.(1), 324 alin.(1), 310 alin.(2), 327 alin.(1), 332 alin.(1) Cod penal (dosar

05-1a-427-20042016), cu cauza penală privind învinuirea lui D.Fachirov de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute deart.328 alin.(1) Cod penal (dosar 05-1a-1010-06092016) au fost

conexate într-o procedură unică.

8

procurorului Iu. Mihailova a fost admis, casată total sentința Judecătoriei Taraclia din 12

august 2016, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului prevăzut pentru prima instanță

prin care procesul penal în privința inculpatului D. Fachirov pe capătul de învinuire

prevăzut de art.328 alin.(1) Cod penal (pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu prin

intervenirea în mersul urmăririi penale pe cauza nr.2012460460190), a fost încetat pe motiv

că au intervenit alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Apelurile declarate de procurorul V. Ciudin și avocatul I. Stoian în numele

inculpatului D. Fachirov au fost admise, casată parțial sentința Judecătoriei Taraclia din

18 martie 2016, în latura penală, în partea condamnări lui D. Fachirov pe art.332 alin.(1)

Cod penal (falsificarea actelor publice la gestionarea cauzei penale în privința lui N. Sacalî),

pe art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea atribuțiilor la eliberarea ilegală a procurii lui

Dimitrioglo), pe art.327 alin.(1) Cod penal (abuz prin tăinuirea materialelor cu privire la

falsificarea procurii pe numele Dimitrioglo), art.328 alin.(1) Cod penal (pe faptul eliberării

lui Ciolac N. a automobilului și pașaportului ethnic), și în partea încasării cheltuielilor de

judecată, cu adoptarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

S-a dispus încetarea procesului penal în privința lui D. Fachirov pe capetele de

acuzare de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea

atribuțiilor la eliberarea ilegală a procurii lui Dimitrioglo), de art.327 alin.(1) Cod penal

(abuz prin tăinuirea materialelor cu privire la falsificarea procurii pe numele lui

Dimitrioglo), și art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea atribuțiilor la eliberarealui N.Ciolac

a automobilului și pașaportului tehnic), pe motiv că au intervenit alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală.

D. Fachirov a fost achitat pe capătul de învinuire acuzarea de săvârșirea infracțiunii

prevăzut de art.332 alin.(1) Cod penal (pe faptul falsificării actelor publice la gestionarea

cauzei penale în privința lui N. Sacalî), dat fiind că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele acestei infracțiuni.

S-a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpatul D.

Fachirov în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată.

În rest sentința Judecătoriei Taraclia din 18 martie 2016, în partea dispoziției cu

privire la corpurile delicte, și în partea condamnării lui D.Fachirov pentru infracțiunile

prevăzute de art.310 alin.(2) Cod penal (pe faptul falsificării probelor încauza penală în

privința lui N. Sacalî ), art.327 alin.(1) Cod penal (pe faptul abuzului la gestionarea cauzei

penale în privința lui N. Sacalî), art.332 alin.(1) Cod penal (pe faptul falsificării actului

public de evidență a infracțiunilor) și în partea achitării lui D. Fachirov pe capătul de

învinuire prevăzut de art.324 alin.(1) Cod penal (pe faptul coruperii pasive), a fost

menținută.

D. Fachirov a fost elibertat de executarea pedepselor penale, stabilite prin sentința

Judecătoriei Taraclia din 18 martie 2016, pe art.310 alin.(2) și art.327 alin.(1) Cod penal

(pe faptele falsificării probelor și abuzului la gestionarea cauzei penale înprivința lui N.

Sacalî), pe motivul intervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

din 18.03.2016 instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just

concluzionat că faptele penale reținute în sarcina lui D.Fachirov și anume depășirea

atribuțiilor la eliberarea ilegală a procurii lui Dimitrioglo (art.328 alin.(1) Cod penal),

9

abuzul prin tăinuirea materialelor cu privire la falsificarea procurii pe numele Dimitrioglo

(art.327 alin.(1) Cod penal), depășirea atribuțiilor la eliberarea lui N. Ciolac a

automobilului și pașaportului tehnic (art.328 alin.(1) Cod penal), falsificarea probelor în

cauza penală în privința lui N. Sacalî (art.310 alin.(2) Cod penal), abuzul la gestionarea

cauzei penale în privința lui N.Sacalî (art.327 alin.(1) Cod penal), falsificarea actului public

de evidență a infracțiunilor (art.332 alin.(1) Cod penal) – toate au avut loc și au fost

săvârșite de către D. Fachirov în circumstanțele descrise mai sus.

Colegiul a menționat că situația de fapt și de drept a fost stabilită de instanța de

fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat, încadrarea

juridică corespunde situației de fapt reținute, în mod corect fiind apreciate de către instanța

de fond că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului

sub aspectul infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcina lui. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe administrate care au fost corect apreciate prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a determinat că probele

administrate de procuror nu sunt suficiente pentru a fundamenta o sentință de condamnare

pentru coruperea pasivă la gestionarea cauzei penale în privința lui N. Sacalî, și just l-a

achitat pe D. Fachirov în temeiul lipsei elementelor acestei infracțiuni.

În continuare instanța de apel a constatat că prima instanță la aprecierea

circumstanțelor de fapt și de drept, și constatarea vinovăției inculpatului D. Fachirov pe

faptul falsificării documentelor oficiale pe cauza penală nr.2012460092 în privința lui N.

Sacalî, (art.332 alin.(1) Cod penal), aceleiași fapte, în lipsa unui cumul ideal de infracțiuni,

i-a atribuit o dublă calificare: pe art.310 alin.(2) Cod penal și pe art.332 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la învinuirea adusă lui D. Fachirov în baza art.328 alin.(1) Cod penal, pe

faptul eliberării lui N. Ciolac a corpurilor delicte în cauza penală 2011869155 (automobilul

” XXXXX” și pașaportului tehnic al automobilului dat pe numele M.Garizan), Colegiul

judiciar a constatat că la momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de fond

just a calificat acțiunile inculpatului în baza art.328 alin.(1) Cod penal, vinovăția acestuia

fiind dovedită prin declarațiile martorilor S. Brăileanu, V. Condrea, N. Levandovschii, E.

Hadji, N. Petcov și G. Chirilor, V. Stoinov, N. Ciolac și H. Ciolac, precum și parțial prin

însăși declarațiile inculpatului.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul inculpatului precum că era în

drept să restituie corpurile delicte, doar înștiințând procurorul, în lipsa ordonanței acestuia,

or nici unul din procurori care au condus urmărirea penală, și nici procurorul ierarhic

superior nu au confirmat acest fapt, precum și legislația procesul-penală în vigoare în anul

2011, și anume art.161 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, prevedea că „până la

soluționarea cauzei penale, procurorul, în faza urmăririi penale, sau după caz, instanța

dispune restituirea către proprietarul sau posesorul legal a automobilului sau unui alt mijloc

de transport”.

La fel, a fost respins ca nefondat argumentul inculpatului, precum că dânsul, în

calitatea sa de șef al Secției urmărire penală, ar fi fost în drept să efectueze acțiuni de

urmărire penală în realizarea atribuției sale de verificare a ofițerilor din subordine, deoarece

acest argument vine în contradicție cu prevederile art.56 alin.(2), (21) Cod de procedură

penală (red.2011) art.55 alin.(1) art.57 alin.(1) (2) Cod de procedură penală, din care

rezultă, că D. Fachirov, în calitatea sa de șef al Secției urmărire penală, era în drept să

10

efectueze personal urmărirea penală doar în cazul în care avea să rețină cauza în procedura

proprie, sau în cazul în care ar fi fost inclus într-un grup de ofițeri de urmărire penală prin

ordonanța procurorului. În speță însă, D. Fachirov fără a dispune de dreptul de a efectua

urmărirea penală pe cauza penală nr.2011869155, fără vre-un drept de a efectua acțiuni

procesuale în cauza menționată, care se afla în gestiunea ofițerului de urmărire penală

N.Petcov, fără acordul procurorului, a emis ordonanța de ridicare, și a ridicat de la Postul

vamal Mirnoe-Tabachi automobilul de model ” XXXXX”, care avea calitatea de corp

delict, și l-a restituit posesorului N.Ciolac împreună cu pașaportul tehnic al automobilului

pe numele lui M. Garizan. Lipsa obiecțiilor din partea lui N. Ciolac cu privire la actele

automobilului, atestă faptul că D. Fachirov i-a restituit cu certitudine și pașaportul tehnic

în original, iar lipsa corpurilor delicte la materialele dosarului se confirmă prin cercetarea

dosarului, declarațiile martorilor în cumul cu probele materiale cercetate în instanța de apel.

În continuare, verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea

și individualizarea pedepsei inculpatului D. Fachirov pentru infracțiunea prevăzută de

art.328 alin.(1) Cod penal (pe episodul restituirii ilegale a corpurilor delicte către N.

Ciolac), și în special la actualitatea legii penale aplicate, Colegiul judiciar a considerat

necesar de a înceta procesul penal pe acest capăt de acuzare, dat fiind că există circumstanțe

care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului, or lui D. Fachirov prin rechizitoriu

i-a fost imputat și prima instanță a constatat depășirea atribuțiilor de serviciu după indicii

calificativi: excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică fiind persoană

publică, a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, ce au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

Sintagma „intereselor publice sau” din alin.(1) art.328 Cod penal prin Hotărârea Curții

Constituționale nr.22 din 27.06.2017 a fost declarată neconstituțională, fapt care face

inaplicabilă legea penală (art.328 alin.(1) Cod penal) față de inculpatul D. Fachirov.

La acest capitol s-a meționat că luând în considerație că modificările au intervenit

ulterior adoptării sentinței Judecătoriei Taraclia din 18.03.2016, aceste circumstanțe exclud

supunerea în continuare a inculpatului răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de

art.328 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la învinuirile aduse lui D. Fachirov în baza art.310 alin.(2), 324 alin.(1),

327 alin.(1) Cod penal, pe faptul abuzului de serviciu la efectuarea urmăririi penale în cauza

penală nr.2012460092, falsificării probelor în cauza penală respectivă, pe faptul coruperii

pasive în legătură cu efectuarea urmăririi penale în cauza privind învinuirea lui N. Sacalî

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, la pronunțarea sentinței,

instanța de fond corect a calificat faptele inculpatului: pe art.310 alin.(2) Cod penal,

conform indiciilor calificativi: „falsificarea probelor în procesul penal de către persoana

care efectuează urmărirea penală”; pe art.327 alin.(1) Cod penal, conform indicilor: „abuzul

de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu

în alte interese personale ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

În continuare Colegiul judiciar a menționat că deși instanța de fond corect a apreciat

probele și just a încadrat acțiunile lui D. Fachirov în baza art.310 alin.(2) și art.327 alin.(1)

Cod penal însă, datorită faptului că sintagma „intereselor publice sau ” din alin.(1) art.327

Cod penal a fost declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr.33 din

07.12.2017, modificări care au intervenit ulterior adoptării sentinței Judecătoriei Taraclia

din 18.03.2016, este necesar de a exclude din învinuirea înaintată inculpatului, pe faptul

11

abuzului de serviciu la efectuarea urmăririi penale în cauza penală nr.2012460092,

circumstanțele cauzării prejudiciului intereselor publice și a elementului calificativ din

componența de infracțiune reflectat în sintagma ”intereselor publice sau”. Colegiul a

remarcat că această modalitate de intervenție nu afectează integritatea componenței acestei

infracțiuni, dat fiind că rămâne să persiste un alt element calificativ al infracțiunii - cauzarea

daunei în proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice. Urmare

a excluderii sintagmei ”intereselor publice sau”, Colegiul judiciar a constatat că D.

Fachirov a comis fapta în următoarele circumstanțe: în una din zilele lunii aprilie 2012, D.

Fachirov, fiind conducătorul organului de urmărire penală IP Taraclia, numit prin ordinul

Comisariatului de poliție Taraclia nr.44ef din 24.03.2011 în funcția de comisar-adjunct, șef

secție urmărire penală, adică fiind persoană publică, împuternicit cu anumite drepturi și

obligații, încălcând prevederile art.8 alin.(2), 57, 105, 109 alin.(5), 260 Cod de procedură

penală, art.3 și 13 ale Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală nr.333

din10.22.2006, aflîndu-se în or.Taraclia, intenționat, folosindu-se de situația de serviciu,

urmărind interesul personal exprimat prin ridicarea indicatorilor de performanță în

activitatea de combaterea infracțiunilor prin dosarele penale expediate în instanța de

judecată, pentru adoptarea urgentă de către procuror a hotărârii în conformitate cu art.291

Cod de procedură penală, privind expedierea în instanța de judecată cu rechizitoriu a cauzei

penale nr.2012460092 în privința lui N. Sacal, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.2641 alin.(3) Cod penal, făcând uz de faptul că efectua urmărirea penală pe această

cauză penală, în procesul-verbal de audiere a martorului din 26.04.2012 a scris și a semnat

declarațiile din numele lui V. Velcev, în procesul-verbal de audiere a martorului din

26.04.2012 a scris și a semnat declarațiile de la numele lui V. Slanina, în procesul-verbal

de audiere a martorului din 26.04.2013 a scris și a semnat declarațiile de la numele lui Iu.

Cara, unde a expus textul inventat de sine, care conținea fapte neveridice și circumstanțele

vădite despre vinovăția lui N. Sacalî în comiterea infracțiunii incriminate ultimului, ulterior

a întocmit rechizitoriul pe cauza penală nr.2012460092 și a transmis cauza penală fabricată

procurorului raionului Taraclia pentru înaintarea învinuirii lui N. Sacalî în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal și expedierea cauzei penale

nr.2012460092 în instanța de judecată, ridicând prin aceasta indicatorii săi de performanță

în activitatea de combaterea infracțiunilor, creând la colegi și conducere impresia

combaterii cu succes a infracțiunilor, prin care a cauzat prejudiciu esențial intereselor

cetățenilor.

Prin acțiunile sale intenționate D. Fachirov a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.327 alin.(1) Cod penal, conform indicilor: „abuzul deserviciu, adică folosirea

intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu în alte interese personale, ce

a cauzat daune în proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice”.

În continuare Colegiul judiciar a specificat că este justă concluzia instanței de fond

privind eliberarea lui D. Fachirov de executarea pedepselor stabilite în baza art.327 alin.(1)

și art.310 alin.(2) Cod penal (pe faptul abuzului de serviciu și falsificării probelor la

efectuarea urmăririi penale în cauza penală nr.2012460092), în legătură cu intervenirea

termenului prescripției de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a conchis că este justă concluzia instanței de fond privind lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(1) Cod penal,

conform indicilor: „corupere pasivă, adică pretinderea de către o persoană publică a banilor

ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale și contrar

12

acesteia”, achitându-l de săvârșirea acesteia, or acuzarea în susținerea acestei învinuiri nu

a prezentat suficiente probe, ci doar declarațiile martorului N. Sacalî care conțin divergențe

esențiale.

Pe capătul de învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(1) Cod

penal, pe faptul falsificării documentelor oficiale în cauza penală nr.2012460092 în privința

lui N. Sacalî, conform indicilor: „falsul în acte publice, adică înscrierea de către o persoană

publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel

de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din alte interese personale”, Colegiul a

conchis că prima instanță eronat a constatat în acțiunile inculpatului elementele acestei

infracțiuni, deoarece instanța pentru aceeași faptă, și anume că D. Fachirov a falsificat

procesele-verbale de audiere ale martorilor V.Velcev, V. Slanina și Iu.Cara, datate cu

26.04.2013, pe cauza penală nr.2012460092, în care a expus de la numele acestor martori

declarații inventate, despre fapte și circumstanțe neveridice cu privire la vinovăția lui

N.Sacalî în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, i-a fost deja

incriminată lui D. Fachirov cu o calificare diferită – pe art.310 alin.(2) Cod penal

/falsificarea probelor/, conform indiciilor calificativi: „falsificarea probelor în procesul

penal de către persoana care efectuează urmărirea penală”.

Sub acest aspect Colegiul penal a menționat prevederile art.115 Cod penal,

„concurența normelor penale presupune săvîrșirea de către o persoană sau de către un grup

de persoane a unei fapte prejudiciabile, cuprinse în întregime de dispozițiile a două sau mai

multor norme penale și constituind o singură infracțiune. (2) Alegerea uneia din normele

concurente care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei prejudiciabile comise se

efectuează în condițiile art.116–118”, iar potrivit art.116 alin.(2) Cod penal, „în cazul

concurenței dintre norma generală și cea specială, se aplică numai norma specială”. Astfel

Colegiul judiciar a constatat, că fapta inculpatului D. Fachirov urmează a fi calificată

conform normei penale speciale, și anume pe art.310 alin.(2) Cod penal, iar calificarea

oferită de procuror în rechizitoriu și de prima instanță în sentința din 18.03.2016 în paralel

conform normei generale și celei speciale, este inadmisibilă, și nu constituie altceva decât

o dublă incriminare.

Din aceste considerente instanța de apel a conchis că D. Fachirov urmează a fi achitat

pe capătul de acuzare în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal (pe

faptul falsificării actelor publice în cadrul cauzei penale nr.2012460092), în temeiul lipsei

în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

În continuare Colegiul judiciar a conchis că instanța de fond corect a constat că prin

declarațiile martorilor N. Ilisevici, V. Slanina, M. Ciolac, A. Lambru, A. Diulgher, F.

Topal, P. Tampiza, E. Custova, N. Boguș și materialele dosarului a fost pe deplin dovedită

vinovăția lui D. Fachirov în comiterea abuzului de serviciu, depășirii atribuțiilor de serviciu

și înscrierea unor date false în registru de evidență a infracțiunilor și altor incidente R-1, la

gestionarea cauzei penale pe faptului falsificării procurii eliberate pe numele lui G.

Dimitrioglo acțiunile corect fiind încadrate în baza art.332 alin.(1), 327 alin.(1), 328 alin.(1)

Cod penal.

Colegiul judiciar a respins ca nefondat argumentul inculpatului, precum că

pașaportul tehnic nu a fost ridicat deoarece probele administrate atestă contrariul.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.327 alin.(1),

328 alin.(1) Cod penal, și în special la actualitatea legii penale aplicate, Colegiul judiciar a

13

considerat necesar de a înceta procesul penal, dat fiind că există circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală a inculpatului D. Fachirov.

Astfel instanța de apel a menționat că prin rechizitoriu lui D. Fachirov i-a fost

imputat și prima instanță a constatat:-depășirea atribuțiilor de serviciu după indicii

calificativi: excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către

o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice;- abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană publică a

situației de serviciu în alte interese personale, ce a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice. Sintagma „intereselor publice sau” din alin.(1) art.328 Cod penal a fost

declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr.22 din 27.06.2017, iar

sintagma „intereselor publice sau” din alin.(1) art.327 Cod penal a fost declarată

neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr.33 din 07.12.2017, fapt care face

inaplicabilă legea penală (art.327 alin.(1) și art.328 alin.(1) Cod penal) față de D. Fachirov.

Cu referire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal, Colegiul

judiciar a menționat că prima instanță corect a aplicat prevederile art.60 Cod penal,

eliberându-l pe D. Fachirov de pedeapsa penală pe motivul intervenirii termenului

prescripției răspunderii penale.

Verificând legalitatea sentinței Judecătoriei Taraclia din 12.08.2016, prin care D.

Fachirov a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal, Colegiul judiciar a conchis că soluția instanței de fond este contrară

circumstanțelor de fapt constatate în cadrul cercetării judecătorești, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procesual.

La acest capitol Colegiul a reținut, că acțiunile lui D. Fachirov în rechizitoriu au fost

calificate în baza art.328 alin.(1) Cod penal, conform indicilor: „depășirea atribuțiilor de

serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ce au cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice”. Astfel, instanța de fond a omis să dea apreciere

circumstanțelor confirmate prin declarațiile martorilor P. Țviatcov, A. Lambru, V. Slanina,

I. Darmancev, Gh. Zanfirov, D. Șaptefrați, E. Custova (Cebotari) în coroborare cu

materialele dosarului.

În concluzie Colegiul a menționat, că cu toate că fapta dispoziției orale a inculpatului

D. Fachirov pentru subalternul I. Darmancev de a elibera de pe teritoriul CPR Taraclia

automobilul reținut ”Mazda626”, a fost constatată, însă este necesar de a înceta procesul

penal pe acest capăt de acuzare, dat fiind că au intervenit circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală a inculpatului D. Fachirov, dat fiind faptul că sintagma „intereselor

publice sau” din alin.(1) art.328 Cod penal prin Hotărârea Curții Constituționale nr.22

din27.06.2017 a fost declarată neconstituțională, fapt care fac inaplicabilă legea penală

(art.328 alin.(1) Cod penal) față de D. Fachirov.

Colegiul a conchis că soluția adoptată prin sentința Judecătoriei Taraclia din 18

martie 2018 privind încasarea de la D. Fachirov în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată suportate în legătură cu efectuarea expertizei grafoscopice nr.1012 din13.06.2013

în sumă de 1170 lei, este greșită, deoarece vine în contradicție cu prevederile art.143

alin.(1) pct.6) alin.(2) Cod de procedură penală, or normele legislației procesual-penale la

momentul efectuării expertizei nu stabilesc expres achitarea din contul condamnatului a

14

cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli pentru efectuarea expertizei

judiciare.

acuzatorul de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, solicită:

- casarea parțială a acesteia în partea încetării procesului penal pe art. 328 alin.(1)

Cod penal (depășirea atribuțiilor de serviciu prin intervenirea în mersul urmăririi penale

pe cauza penală nr.2012460190); în partea achitării de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

ari.332 alin.(l) Cod penal (pe faptul falsificării actelor publice la gestionarea cauzei penale

N.Sacalî ) și în partea respingerii cerinței procurorului cu privire la încasarea de la inculpat

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare; în partea menținerii sentinței Judecătoriei

Taraclia din 18 martie 2016 privind achitarea lui D. Fachirov pe art.324 alin.(1) Cod penal

(pe faptul coruperii pasive);

- menținerea sentinței Judecătoriei Taraclia din 18 martie 2016 în partea condamnării

lui D. Fachirov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(l) Cod penal (pe

faptul falsificării actelor publice la gestionarea cauzei penale pe N. Sacalî), fară stabilirea

pedepsei, în legătură cu expirarea termenului de prescripție și în partea încasării de la

inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 1 170 lei;

- dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel pe capătul de învinuire a lui

D. Fahirov pe art.328 alin.(l) Cod penal (pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu prin

intervenirea în mersul urmăririi penale pe cauza penală nr.2012460190) și privind

învinuirea lui D. Fachirov pe art.324 alin.(l) Cod penal (pe faptul coruperii pasive).

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele:

- concluzia instanței de apel privind încetarea procesului penal pe art.328 alin. (1)

Cod penal (epizodul de depășire a atribuțiilor de serviciu în cauza penală nr.2012460190)

în legărură cu declararea neconstituțională a sintagmei „intereselorpublice sau" din alin.(l)

art.128 Cod penal este eronată, iar instanța a lăsat fără nici o apreciere cauzarea de „daune

în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părții vătămate",

succesorului victimei A. Petrova, decedate în urma accidentului rutier;

- instanțele de judecată greșit au determinat că probele administrate de procuror în

ședința de judecată nu sunt suficiente pentru a pronunța o sentință de condamnare în

privința lui D. Fachirov pentru coruperea pasivă la gestionarea cauzei penale în privința lui

N. Sacalî, și pripit l-au achitat din motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor

acestei infracțiuni;

- vinovăția lui D. Fachirov pe art.324 alin.(1) Cod penal a fost confirmată prin

depozițiile martorului N. Sacalî și prin probele scrise prezentate de acuzare, probe care nu

au fost apreciate la justa valoare;

- instanța de apel nu a acceptat ideia susținută de procuror că însăși faptul falsificării de

către D. Fachirov a probelor de acuzare a lui N. Sacalî în cauza penală nr.2012460092

instigă anumite suspiciuni că un asemenea comportament al inculpatului ar fi rezultat ca

urmare a refuzului bănuitului N. Sacalî de a transmite suma solicitată;

- în speță s-a constatat vinovăția inculpatului pe faptul falsificării documentelor oficiale

pe cauza penală nr.2012460092 în privința lui N. Sacalî și anume a proceselor-verbale de

audiere ale martorilor V. Velcev, V. Slanina și Iu. Cara, datate cu 26.04.2013, în care

inculpatul a expus din numele acestor martori declarații inventate, despre fapte și

15

circumstanțene neveridice cu privire la vinovăția lui N. Sacalî în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.264/1 alin.(3) Cod penal;

- concluzia instanței de apel referitor la lipsa vinovăției inculpatului pe faptul

falsificării documentelor oficiale pe cauza penală nr.2012460092 în privința lui Sacalî N.

(încadrat de procuror pe art.332 alin.(l) Cod penal), pe motiv că lipsește cumul ideal de

infracțiuni și că faptei i s-a atribuit o dublă calificare - pe art.310 alin.(2) Cod penal și pe

art.332 alin.(1) Cod penal, admițând o dublă incriminare, este neîntemeiată, or, fapta de

falsificre de probe, calificată potrivit art.310 alin.(2) Cod penal, presupune falsificarea

probelor în procesul penal de către persoana care efectuează urmărirea penală, pe cînd

falsificarea actelor oficiale fapta incriminată în art.332 alin.(l) Cod penal (fixarea datei

audierii martorului, introducerea datelor de identitate ale martorului, fixarea declarațiilor

false ale martorului, fixarea semăturii false ale martorului), se referă la falsificarea actului

oficial ca atare, ca document, adică a proceselor-verbale - ca mijloc de probă, prevăzute de

art.93 alin.(2) pct.l) Cod de procedură penală, prin care se constată elementele de fapt, adică

probele. Astfel, calificarea făcută de către procuror potrivit art.310 alin.(2) și art.332 alin.(l)

Cod penal, este legală și urmează a fi menținută;

- reieșind din faptul că infracțiunea prevăzută de art.332 alin.(l) Cod penal se atribuie

la categoria infracțiunilor ușoare, se constată că a expirat termenul prescripției răspunderii

penale stabilit la art.60 alin.(l) lit.a) Cod penal, astfel din aceste considerente sentința

Judecătoriei Taraclia din 18.03.2016 pe art.332 alin (1) Cod penal (pe faptul falsificării

actelor publice la gestionarea cauzei penale pe Sacalî N.) urmează a fi menținută fară

stabilirea pedepsei în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către

procurorul Iu. Mihailova, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- concluzia instanței referitor la cheltuielile judiciare este neîntemeiată, or, conform

art.149 alin.(2) CPP, plata expertizelor judiciare efectuate din contul părților, la finisarea

procesului penal, se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost

suportate din cauza comiterii de către inculpați a infracțiunilor;

- instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea legată de cheltuielile judiciare,

deoarece în dispozitivul deciziei contestate lipsește soluția legală așa cum prevede art.385

alin.(l) pct.14) și art.397 pct.5) Cod de procedură penală în coroborare cu art.229 alin.(l)

Cod de procedură penală, conform căruia - cheltuielile judiciare sunt suportate de către

inculpat sau sunt trecute în contul statului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi respins

ca inadmisibil din următoarele considerente:

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai

cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se

agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, procurorul a invocat prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată

16

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar (pct.10. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.9. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului pe fiecare capăt de

învinuire incriminat.

În continuare analizând textul recursului declarat, Colegiul lărgit reține că din

conținutul acestuia rezultă că acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel

exprimându-și dezacordul cu soluția acesteia vis-a-vis de trei capete de învinuire și anume:

1) art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea atribuțiilor de serviciu prin intervenirea în mersul

urmăririi penale pe cauza penală nr.2012460190); 2) art.332 alin.(l) Cod penal (pe faptul

falsificării actelor publice la gestionarea cauzei penale N. Sacalî); 3) art.324 alin.(1) Cod

penal (pe faptul coruperii pasive) și totodată, recurentul nu este de acord cu soluția instanței

de apel în partea respingerii cerinței cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare.

Prin urmare pentru a analiza fiecare argument invocat de recurent și a motiva cât mai

explicit soluția instanței de recurs, Colegiul lărgit va purcede la o analiză a amplă a

materialelor cauzei în raport cu motivele invocate de autor pe fiecare capăt de învinuire,

vis a vis de care recurentul și-a exprimat dezacordul.

Referitor la capătul de învinuire prevăzut de art.328 alin.(1) Cod penal (depășirea

atribuțiilor de serviciu prin intervenirea în mersul urmăririi penale pe cauza penală

nr.2012460190).

Analizând decizia instanței de apel Colegiul lărgit consideră justă și întemeiată

concluzia prin care instanța a dispus încetarea procesului penal pe acest capăt de învinuire

în temeiul art.391 pct.6) Cod de procedură penală.

Subsecvent, instanța relevă că prin Hotărârea Curții Constituționale nr.22 din

27.06.2017, privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 328

alin.(l) din Codul penal, a fost declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din

alin.(l) al art.328 Cod penal.

În susținerea soluției respective, Curtea Constituțională a statuat că, garanțiile

instituite în Constituție impun ca doar legiuitorul să reglementeze conduita incriminată,

astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective, să fie cert definită, dar nu identificată prin

interpretarea extensivă de către cei care aplică legea penală. O astfel de modalitate de

aplicare poate genera interpretări abuzive. Cerința interpretării stricte a normei penale, ca

și interdicția analogiei în aplicarea legii penale, urmăresc protecția persoanei împotriva

arbitrarului.

Curtea Constituțională a mai reținut că, art.328 Cod penal sancționează fapta de

exces de putere sau depășirea atribuțiilor deserviciu. Prin alin.(l) al acestui articol,

legiuitorul a incriminat această faptă ca fiind: „Săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.”

17

Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu este o infracțiune de rezultat

(materială), astfel încât consumarea ei este legată, în mod obligatoriu, de producerea unor

consecințe prejudiciabile, și anume: „cauzarea daunelor în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice”. La fel, Curtea a mai indicat că Comisia de la Veneția a recomandat ca prevederile

penale naționale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” și expresii similare, să

fie interpretate în sens restrâns și aplicate cu un grad înalt de prudență, astfel încât să poată

fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu,

infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor

fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice etc.

Cu privire la claritatea prevederilor „intereselor publice” și „drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice”, examinând prevederile art.328 alin.(l)

Cod penal, Curtea a constatat că, una din urmările prejudiciabile ale infracțiunii de exces

de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu o constituie cauzarea unor daune

considerabile „intereselor publice”. Lipsa unor prevederi pentru evaluarea caracterului

considerabil al urmărilor prejudiciabile cauzate intereselor publice deschide un teren larg

arbitrarului, existând riscul ca acțiunile persoanei publice care depășesc limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, să cadă sub

incidența normei penale.

În acest context Colegiul penal lărgit consideră oportun a menționa prevederile

art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, care stipulează că judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit reține că învinuirea înaintată lui D.

Fachirov (f.d.238-247 vol. II) în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, prevede în calitate de

consecințe prejudiciabile daunele considerabile cauzate intereselor publice, și prin

urmare, dat fiind că, sintagma respectivă a fost declarată neconstituțională, rezultă că, în

acțiunile inculpatului lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1)

Cod penal, urmările prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice.

Argumentul recurentului prin care se invocă, precum că instanța de apel pe acest

episod nu a luat în considerație și a lăsat fără apreciere faptul că în speță au fost cauzate

daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părții

vătămate, succesorului victimei minore A. Petrova, a.n.1994, decedate în urma accidentului

rutier, Colegiul le va respinge ca neîntemeiate, or, potrivit dispozitivului rechizitoriului

(f.d.238-247 vol. II) lui D. Fachirov i s-a incriminat depășirea atribuțiilor de serviciu după

indicii calificativi „excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea

acțiuni care depășesc în mod vădit drepturile și atribuțiile acordate prin lege, ce au cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice”, or interesele succesorului părții

vătămate sunt arătate doar în descriere și doar în contextul că A. Petrova figurează în

calitate de parte vătămată în dosarul penal nr.2012460460190, pe art.264 alin.(4) Cod

penal.

Referitor la capătul de învinuire prevăzut de art.332 alin.(1) Cod penal (pe faptul

falsificării actelor publice la gestionarea cauzei penale în privința lui N. Sacalî).

18

Conform art.52 Cod penal se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă.

Potrivit prevederilor art.113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea

penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Alin.(1) al art.116 Cod penal stipulează, că norma generală se consideră norma

penală care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar norma specială este norma

penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte. Alin.(2) al aceluiași articol

prevede că în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială se aplică norma

specială.

Articolul 332 alin.(1) Cod penal, pentru care a fost pus sub învinuire D. Fachirov,

prevede răspunderea penală pentru falsul în acte publice, adică înscrierea de către o

persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea

unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interes material sau din

alte interese personale (incriminându-i-se falsificarea proceselor - verbale de audiere ale

martorilor V.Velcev, V. Slanina și Iu.Cara, datate cu 26.04.2013, pe cauza penală

nr.2012460092).

Totodată D. Fachirov a fost învinuit prin rechizitoriu și pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.310 alin.(2) Cod penal, (care în cazul dat este o normă specială) și prevede

răspunderea penală pentru „Falsificarea probelor în procesul penal de către persoana care

efectuează urmărirea penală” fiindu-i incriminat falsificarea acelorași procese verbale de

audiere ale martorilor V. Velcev, V. Slanina și Iu.Cara pe cauza penală nr.2012460092.

Potrivit circumstanțelor cauzei, stabilite de instanța de apel, „D. Fachirov fiind

persoană care efectuează urmărirea penală pe cauza penală nr.2012460092 a falsificat

probele în procesul penal și anume: procesele-verbale de audiere ale martorilor V. Velcev,

V. Slanina și Iu.Cara, datate cu 26.04.2013,”

Aceste circumstanțe de fapt sunt stabilite și argumentate prin probe analizate în

cuprinsul deciziei instanței de apel.

La acest capitol Colegiul lărgit ține să menționeze că instanța de apel, conducându-

se de prevederile art. 115-116 Cod penal, care reglementează procedura de calificare a

infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială, just a

concluzionat că în speță acțiunile inculpatului D. Fachirov urmează a fi încadrate doar în

baza art.310 alin.(2) Cod penal, care este o normă specială.

Astfel, instanța de recurs consideră că solicitarea acuzatorului de stat privind

menținerea sentinței Judecătoriei Taraclia din 18.03.2016 prin care acțiunile lui D.

Fachirov au fost încadrate atât în baza art.310 alin.(2) (normă specială) cât și în baza

art.332 alin.(1) Cod penal (normă generală) este inadmisibilă, or, procedând în asemenea

mod instanța de fond a admis o dublă incriminare pentru una și aceiași faptă, în speță

nefiind prezent un cumul ideal de infracțiuni.

Prin urmare Colegiul penal conchide că, fapta comisă de către D. Fachirov constituie

doar o infracțiune prevăzută de art.310 alin. (2) Cod Penal și anume - falsificarea probelor

în procesul penal de către persoana care efectuează urmărirea penală, nefiind posibilă

19

calificarea juridică a acțiunilor inculpatului pentru aceiași faptă și pe art.332 alin.(1) Cod

penal.

Referitor la capătul de învinuire prevăzut de art.324 alin.(1) Cod penal (pe faptul

coruperii pasive) Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de apel, judecând

apelul acuzatorului de stat pe acest epizod, a supus unei cercetări suplimentare și

minuțioase toate probele administrate la dosar, a audiat suplimentar inculpatul, martorul I.

Ianoglo, a verificat și cercetat actele cauzei, declarațiile martorilor N. Sacalî, V. Slanina,

Gh. Nedov, care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au

permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului D. Fachirov în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, nu este dovedită, menținând

sentința de achitare pe acest capăt de învinuire.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și unilateral

probele administrate în cauză nu au nici un suport legal. Colegiul menționează că instanța

a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au

admis unele probe și s-au respins altele, a argumentat detaliat, de ce a respins probele ce au

fost aduse în confirmarea învinuirii inculpatului. Toate probele administrate au primit o

apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către instanța de apel, nu

se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține

de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de fond și apel. La etapa

recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci

verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural față de faptele

constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel, care se efectuează numai

în limita temeiurilor formulate în recurs și numai în acest aspect este competentă a se

pronunța.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată ca întemeiate concluziile instanței de fond

și de apel referitor la achitarea inculpatului, concluzii care, cum s-a menționat mai sus,

detaliat sunt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a probelor

administrate în cauză.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în sensul

oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de procuror. Autorul recursului nu aduce

careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă motivele

invocate de procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse

anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

Astfel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în acest sens

prevederile art.art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărâre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată.

O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele

instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că

toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au

adoptat soluții întemeiate, or, dubiul judiciar în privința lui D. Fachirov pe acest capăt de

învinuire n-a fost răsturnat prin probe concludente, pertinente, veridice, utile și suficiente

procesului de stabilire a adevărului.

20

Referitor la dezacordul acuzatorului de stat cu soluția instanței de apel în partea

respingerii cerinței cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare, instanța de recurs reține că instanța de apel a motivat cerințele

acuzatorului de stat ce țin de cheltuielile judiciare, fiind expusă desfășurat soluția în decizie

(f.d.162 vol.VI).

Astfel, autorul invocând prevederile art.art.149 alin.(2), 227 și 229 alin.(1) Cod

de procedură penală, solicită menținerea sentinței Judecătoriei Taraclia din 18.03.2016 prin

care s-a dispus încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei grafoscopice,

motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date (în vigoare la

acel moment), care stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică faptul că, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică procurorul.

Totodată, instanța reține că, prin Legea nr.316 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al art.143 Cod de

procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în speța dată,

deoarece expertiza la caz, a fost efectuată până la modificările din norma sus indicată.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit

că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 1 170 lei pentru

efectuarea expertizei grafoscopice nr.1012 din 12.06.2013, în prezenta cauză (f.d.134-142

vol.II), sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că argumentele

recurentului menționate în recurs, referitor la chestiunea privind încasarea cheltuielilor

judiciare, urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

La cele relatate supra, Colegiul penal lărgit concluzionează că temeiul prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de către recurent, nu se atestă în

speța dată, iar starea de fapt și cea de drept reținută de instanța de apel, concordă cu

circumstanțele cauzei și probele verificate în cuprinsul deciziei contestate, din care motive,

se impune soluția respingerii recursului acuzatorului de stat D. Calendari, ca fiind

inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

21

penal al Curții de Apel Cahul din 21 iunie 2018 în cauza penală în privința lui Fachirov

Dmitrii cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 mai 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

22