1ra-498/2019 — Art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-498/2019 — Art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-498/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpatul Bursuc Serghei, prin care a fost

solicitată casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Bursuc Serghei XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.08.2016 – 10.07.2018

instanța de apel: 23.08.2018 – 23.10.2018

instanța de recurs ordinar: 25.01.2019 – 23.04.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Bursuc Serghei, a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că,

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

rechizitoriului este învinuit de faptul că, în perioada XXXXX, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce efectua lucrări de reparație

la domiciliul lui Uțica Gheorghe, situat în XXXXX folosindu-se de faptul că

nu este observat de stăpânii casei, din noptiera ce era în una din odăi, a

sustras pe ascuns bani în sumă de 23 000,00 lei și 700 euro, echivalentul la

15 204,00 lei și cu banii sustrași a părăsit locul faptei infracționale,

pricinuindu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

1

Organul de urmărire penală a calificat fapta inculpatului în baza

articolului 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

apeluri de către procurorul în Procuratura raionului Ialoveni, Leapin

Rodica, la 17 iulie 2018 și 13 septembrie 2018, prin care a solicitat casarea

sentinței din motivul ilegalității ei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Bursuc Serghei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea

pedepsei aplicate lui Bursuc Serghei pe un termen de 2 (doi) ani.

Admiterea acțiunii civile înaintate, cu încasarea de la inculpat, în

folosul părții vătămate Uțica Gheorghe, a sumei de 37000 lei.

3.1. În apelul declarat de procuror la 17 iulie 2018, ultimul a indicat că

prima instanță a pronunțat dispozitivul sentinței la 10 iulie 2018, și astfel

pentru a nu omite termenul de atac, procurorul a declarat apel fără a indica

careva motive dar cu solicitarea casării sentinței, rejudecării cauzei cu

stabilirea vinovăției inculpatului Bursuc Serghei de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și condamnarea la o

pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, dispunerea suspendării executării pedepsei pe

un termen de 2 ani. Admiterea acțiunii civile în mărime de 37000 lei.

3.2. În apelul declarat de procuror la 13 septembrie 2018, acesta a

menționat următoarele motive în susținerea solicitărilor înaintate:

- probele puse la baza soluției de achitare, nu au fost apreciate corect,

deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, astfel se consideră că

sentința este neîntemeiată;

- prima instanță, a făcut referire la faptul că la emiterea soluției a

apreciat probele prezentate de acuzare în corespundere cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală și în rezultat a ajuns la concluzia că

învinuirea adusă lui Bursuc S. este bazată pe presupuneri, totuși este de

menționat, că respectivele argumente, cât și celelalte reținute ca motivație

în sentință, sunt declarative și nefondate fără careva suport probatoriu care

contravin probelor administrate;

2

- acuzarea de stat, analizând în egală măsură și declarațiile date de

inculpatul Bursuc S., a desprins că deși ultimul atât la urmărirea penală cât

și în instanță a pledat nevinovat invocând ca unic motiv, din care partea

vătămată Uțica Gh. l-a reclamat la poliție îl constituie lucrările de

construcție efectuate de el și de care partea vătămată nu-i mulțumit;

- comiterea faptei infracționale anume de către Bursuc S. a fost

probată pe deplin, conform calificării făcute în actul de învinuire și în

rechizitoriu. Declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinei în

comiterea infracțiunii incriminate, urmau a fi apreciate critic ca o metodă

de apărare în vederea eschivării de la răspundere penală, ne având o

argumentare plauzibilă și credibilă, fundamentată pe alte probe credibile;

- declarațiile martorilor Mîrza Dmitrii și Mîrza Natalia, audiați la

solicitarea părții apărării, care îi sunt rude inculpatului, sub nici o formă nu

dovedesc nevinovăția lui Bursuc S. în săvârșirea infracțiunii incriminate

acestuia. Aceste declarații doar confirmă că Bursuc S. a efectuat lucrări de

reparație în gospodăria părții vătămate Uțică Gh. Mai mult, martorii

respectivi au declarat că partea vătămată i-a informat referitor la banii

sustrași din casa acestuia și despre bănuială că anume Bursuc S. i-a sustras.

Aceste declarații nici într-un caz nu au dat temei de a pune la îndoială

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

- prima instanță, în mod eronat a constatat că în afară de declarațiile

părții vătămate Uțica Gh. nu există careva probe care ar demonstra

vinovăția inculpatului Bursuc S., fapt ce nu corespunde realității, întrucât

din declarațiile depuse de martorul Uțica V., rezultă că anume inculpatul a

sustras bunurile indicate de către partea vătămată.

octombrie 2018, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura

raionului Ialoveni, Leapin Rodica, casată sentința total, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță prin care:

Bursuc Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal și pedepsit cu amendă în

mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ceea ce constituie 14 000

(paisprezece mii) lei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată în procesul penal și încasat din

contul inculpatului Bursuc Serghei în beneficiul părții vătămate Uțica

Gheorghe, suma de 38 204 (treizeci și opt mii două sute patru) lei, cu titlu

de reparare a prejudiciului material produs prin infracțiune.

3

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, sentința

atacată, nu cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate

aspectele a mijloacelor de probe administrate, în vederea stabilirii exacte a

împrejurărilor cazului și, respectiv, aprecierii probelor și calificării faptei

săvârșite de inculpat.

Astfel, instanța de apel a conchis că la emiterea soluției de achitare,

prima instanță n-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 7, 101 și 384

Cod de procedură penală și greșit a stabilit starea de fapt și de drept în

cauză, motiv pentru care sentința atacată este lovită de nulitate absolută.

Instanța de apel audiind inculpatul Bursuc S., partea vătămată Uțica

Gh. și martorul Uțica V., verificând legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și probelor cercetate și prezentate instanței de apel,

precum și probelor administrate de instanța de fond, cercetate suplimentar

în ședința de judecată în apel, instanța de apel a constatat că: Bursuc

Serghei, în perioada de XXXXX, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, în timp ce efectua lucrări de reparație la domiciliul lui Uțica Gheorghe,

situat în XXXXX, folosindu-se de faptul că nu este observat de stăpânii casei, din

noptiera ce era în una din odăi, a sustras pe ascuns bani în sumă de 23000.00 lei și

700 euro, echivalentul la 15 204,00 lei și cu banii sustrași a părăsit locul faptei

infracționale, pricinuindu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

Instanța de apel a audiat în cadrul ședinței inculpatul Bursuc Serghei,

partea vătămată Uțica Gheorghe, care a susținut declarațiile depuse în

ședința de judecată în prima instanță, martorul Uțica V. care a susținut

declarațiile prezentate în ședința de judecată în prima instanță, precum și a

cercetat următoarele probe scrise: declarațiile martorului Mîrza Natalia (f.

d. 163); declarațiile martorului Mîrza Dmitri (f. d. 162); declarațiile

martorului Grigorean Grigore (f. d. 161); procesul – verbal de confruntare

din 30 mai 2016 efectuat între partea vătămată Uțica Gh. și învinuitul

Bursuc S. potrivit căruia, fiecare din părți și-au menținut declarațiile (f. d.

95-96); procesul – verbal de confruntare din 30 mai 2016 efectuat între

martorul Uțica V. și învinuitul Bursuc S. potrivit căruia, fiecare din părți și-

au menținut declarațiile (f. d. 98-99); procesul – verbal de cercetare la fața

locului din 24 decembrie 2015 și foto tabelul din care rezultă, că a fost

cercetat domiciliul părții vătămate Uțica Gh. (f. d. 18-27).

Instanța de apel a reținut că probele relevate și analizate supra sunt

admisibile, dat fiind că au fost administrate în conformitate cu Codul de

procedură penală.

4

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a

considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

criminale constatate prevăzute la articolul 186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

Astfel, din conținutul declaraților părții vătămate Uțica Gh., a

martorului Uțica V., în coroborare cu împrejurările cazului stabilite,

instanța de apel a constatat furtul banilor în sumă de 38 204 lei din data de

04 spre 06 decembrie 2015, comis de inculpat.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, relevate și analizate supra,

în opinia instanței de apel confirmă cu certitudine că inculpatul Bursuc S.

în perioada de timp cuprinsă între 04 decembrie 2015 - 06 decembrie 2015,

din noptiera care se afla în una din odăile domiciliului părții vătămate, a

sustras mijloace bănești în sumă de 38 204 lei.

Din declarațiile părții vătămate și a martorului Uțica V. a rezultat cu

certitudine că, o parte din mijloacele bănești care se aflau în noptiera

domiciliului lor urmau a fi achitate inculpatului pentru lucrările de

reparație pe care ultimul le efectua la domiciliul lui Uțica Gh.

Tot din declarațiile lui Uțica Gh. și Uțica V., instanța de apel a conchis

că inculpatului i s-a achitat pentru serviciile de reparație și, în așa mod,

Bursuc S. cunoștea despre locul în care se păstrau bani părții vătămate.

Probele menționate, în opinia instanței de apel coroborează cu

procesul – verbal de confruntare din 30 mai 2016 între partea vătămată

Uțica Gh. și învinuitul Bursuc S. (f. d. 95-96), procesul – verbal de

confruntare din 30 mai 2016 între martorul Uțica V. și învinuitul Bursuc S.

(f. d. 98-99), procesul – verbal de cercetare la fața locului din 24 decembrie

2015 (f. d. 18-27), și în atare situație, sa constatat cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei incriminate.

Versiunea inculpatului, precum că nu a sustras banii părții vătămate

precum și faptul că acesta nu cunoștea locul aflării mijloacelor bănești, a

fost apreciată de instanța de apel ca fiind declarativă, deoarece nu are

acoperire probatorie și urmărește scopul evitării răspunderii penale.

Pe această linie de considerente cu privire la vinovăția inculpatului

Bursuc S. - faptă criminală constatată, prin determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală specială,

instanța de apel a considerat corectă calificarea acțiunilor inculpatului în

componența de infracțiune prevăzută de articolul 186 alin. (2), lit. d) Cod

penal: furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

5

În sensul dat, instanța de apel a evidențiat că subiectul infracțiunii

este inculpatul Bursuc S., care întrunește condițiile prevăzute la articolele

21 alin. (1) și 22 Cod penal. Obiectul juridic special al infracțiunii sunt

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. Obiectul

material îl formează banii în sumă de 38204 lei care sunt străini pentru

făptuitor. Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2)

urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu material efectiv; 3) legătura

de cauzalitate dintre faptă și consecință; 4) modul ascuns. Latura subiectivă

a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă, scopul infracțiunii fiind

cel de cupiditate.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel a

notat că a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 64 și 75 Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că inculpatul nu are antecedente penale,

infracțiunea săvârșită se clasifică, conform articolului 16 alin. (3) Cod penal,

ca mai puțin gravă, prejudiciul cauzat prin infracțiune nu este reparat,

inculpatul se caracterizează pozitiv.

În atare circumstanțe, instanța de apel a considerat rezonabilă

aplicarea pedepsei cu amendă, în limita prevăzută de sancțiunea articolului

186 alin. (2) Cod penal, fiind aplicabile prevederile articolului 64 alin. (31)

Cod penal.

Circumstanțe excepționale, care ar micșora esențial gravitatea

infracțiunii și a consecințelor ei pentru aplicarea prevederilor articolelor 79

Cod penal nu au fost constatate.

Soluționând acțiunea civilă, în partea prejudiciului material produs

prin infracțiune, instanța de apel a aplicat prevederile art. 219, 220 și 387

alin. (1) Cod de procedură penală și sub acest aspect a apreciat că sunt

dovedite temeiurile și mărimea acestui prejudiciului cauza părții vătămate.

Conform ordonanței de recunoaștere în calitate de parte civilă din 24

decembrie 2015 Uțica Gh. a fost recunoscut în calitate de parte civilă iar

potrivit faptei incriminate prin rechizitoriu și constatate de către instanța

de apel, ultima a conchis că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu

material în sumă de 38 204 lei.

a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Bursuc Serghei la 09

ianuarie 2018, prin care invocând în calitate de temei de drept pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei atacate și menținerea sentinței.

6

5.1. În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:

- decizia contestată în raport cu circumstanțele cauzei și piesele din

dosar denotă caracterul abuziv, arbitrar, neîntemeiat și ilegal al actului

judecătoresc, caracter ce derivă din examinarea superficială a cauzei

penale, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta fiind expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt;

- instanța de apel doar a enumerat unele din probe, și anume:

declarațiile martorilor Mîrza Natalia, Mîrza Dmitrii, Grigorean Grigore,

procesul - verbal de confruntare din 30 mai 2016 între partea vătămată

Uțica Gheorghe și învinuitul Bursuc Serghei, procesul - verbal de

confruntare din 30 mai 2016 dintre martorul Uțica Valentina și învinuitul

Bursuc Serghei, procesul - verbal de cercetare la fața locului din 24

decembrie 2015, dar nu a efectuat o apreciere a acestora iar ne pronunțarea

instanței asupra acestor argumente echivalează cu nerezolvarea fondului

cauzei, ceea ce în mod inevitabil impune casarea hotărârii și rejudecarea

cauzei;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere și nu s-a expus nici într-un fel

asupra informației parvenite la unitatea de gardă a Inspectoratului de

Poliție Ialoveni din 24.12.2015, orele 10:55, înregistrată în Registrul de

evidență a altor informații referitoare la infracțiuni sub nr.6109, potrivit

căreia în comunicarea telefonică partea vătămată Uțica Gheorghe a

comunicat că „la 04.12.2015 cet. Mîrza Dumitru, domiciliat în XXXXX,

efectuând lucrări de construcție la solicitant, pe ascuns a sustras de la

acesta 23 mii lei RM și 700 Euro”. La fel, nu s-a expus asupra procesului -

verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 24.12.2015, în care partea vătămată indică „rog să luați

măsuri conform legii cu persoana pe nume „Serghei”, familia căruia nu o

cunoaște, dare știe că este originar din XXXXX, și care la data de

05.12.2015, dimineața la orele 10:00, prin acces liber a pătruns în una din

odăile casei și din sertarul noptierei a sustras 23000 tei și 700 Euro”;

- instanța apel l-a condamnat pe Bursuc Serghei, doar pentru faptul

că partea vătămată și martorul au indicat că în afara de Bursuc Serghei,

banii nu puteau fi sustrași de către nimeni;

- partea vătămată a declarat că banii au fost sustrași de către Mîrza

Dumitru, pentru ca mai apoi să indice la o persoană cu numele „Serghei”.

Sub acest aspect prezintă relevanță și data sesizării organelor de drept de

către partea vătămată, care în instanța de judecată a declarat că a sesizat

7

despre furt organele de poliție la circa 7-10 zile de la incident, în realitate

fiind vorba de cel puțin 19 zile. La fel, partea vătămată nici nu a indicat

exact locul de unde au dispărut banii, și de unde la locul sustragerii banilor

au apărut alte mijloace bănești în bancnote a câte 100 lei;

- instanța de apel nu a fost interesată de a înlătura aceste divergențe,

deoarece la emiterea deciziei au preluat în totalitate poziția părții vătămate,

care nu a putut prezenta explicații plauzibile asupra acestor contradicții, și

pe cale de consecință, acestea nici nu și-au găsit reflectare în decizia

instanței de apel;

- cu referire la declarațiile martorilor Grigorean Grigore, Mîrza

Dmitrii și Mîrza Natalia, deși acestea doar au fost enumerate în decizia

instanței de apel, ca fiind cercetate, acestora le-a fost dată o apreciere

generală, fără a indica ce circumstanțe dovedesc;

- instanța de apel aferent omisiunii de a aprecia probele prin prisma

coroborării lor reciproce, a admis contradicții esențiale la motivarea soluției

de condamnare a inculpatului, deoarece a pus la baza acesteia declarațiile

părții vătămate Uțica Gheorghe și martorului Uțica Valentina, care au

declarat că în afară de Bursuc Serghei banii nu puteau fi sustrași de nimeni.

În așa mod, instanța de apel a omis să combată constatările primei instanțe,

care la rândul lor au fost consecvente și lipsite de contradictorialitate, ceea

ce denotă că instanța de apel nu și-a exercitat în mod corespunzător

atribuția legală de rejudecare a fondului cauzei;

- instanța de apel nu a exercitat un control efectiv al învinuirii aduse

prin prisma prevederilor legale și a jurisprudenței CtEDO privind

claritatea, caracterul concret și previzibilitatea acestora, dar dimpotrivă a

admis o constatare defectuoasă a circumstanțelor de fapt și de drept, fapt

ce condiționează încălcarea dreptului inculpatului Bursuc Serghei la un

proces echitabil, stipulat la art. 6 CEDO;

- cu referire la învinuirea adusă lui Bursuc Serghei că aceasta nu

conține toate elementele prevăzute la art. 281 Cod de procedură penală,

nefiind indicat locul exact al sustragerii banilor;

- acțiunea civilă, a fost soluționată de către instanța de apel, fără ca

aceasta să fi fost depusă de partea vătămată, în conformitate cu prevederile

221 Cod de procedură penală. Din materialele dosarului, nu se atestă

existența unei astfel de cereri în scris în materialele cauzei, impunându-se

concluzia că, instanța de apel greșit a admis acțiunea civilă care nu există în

forma corespunzătoare;

8

- decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018 a fost

pronunțată integral la data de 06 decembrie 2018. Prin urmare, termenul de

30 de zile pentru depunerea cererii de recurs a expirat la data de 06

ianuarie 2019, zi de odihnă. În conformitate cu prevederile art. 231 alin.(5)

Cod de procedură penală, dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi

nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează. Prin urmare, cererea de recurs fiind depusă la data de 09 ianuarie

2019, urmează a fi considerată ca depusă în termen, deoarece zilele de 07 și

08 ianuarie 2019, conform art. 111 alin. (1) lit. b) Codul muncii, sunt zile

nelucrătoare.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta

urmează a fi admis din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea

atacată și menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent.

Din conținutul recursului declarat de către inculpatul Bursuc Serghei,

rezultă că recurentul, atacă decizia instanței de apel sub aspectul temeiului

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanța de

apel a admis o eroare gravă de drept care a afectat soluția adoptată.

Lecturând conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul a stabilit că

instanța a reținut în calitate de probe care demonstrează vinovăția

inculpatului Bursuc Serghei următoarele materiale: declarațiile martorului

Mîrza Natalia (f. d. 163); declarațiile martorului Mîrza Dmitri (f. d. 162);

declarațiile martorului Grigorean Grigore (f. d. 161); procesul – verbal de

confruntare din 30 mai 2016 efectuat între partea vătămată Uțica Gh. și

învinuitul Bursuc S. potrivit căruia, fiecare din părți și-au menținut

declarațiile (f. d. 95-96); procesul – verbal de confruntare din 30 mai 2016

efectuat între martorul Uțica V. și învinuitul Bursuc S. potrivit căruia,

9

fiecare din părți și-au menținut declarațiile (f. d. 98-99); procesul – verbal

de cercetare la fața locului din 24 decembrie 2015 și foto tabelul din care

rezultă, că a fost cercetat domiciliul părții vătămate Uțica Gh. (f. d. 18-27).

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, în opinia instanței de apel

confirmă cu certitudine că inculpatul Bursuc S. în perioada de timp

cuprinsă între 04 decembrie 2015 - 06 decembrie 2015, din noptiera care se

afla în una din odăile domiciliului părții vătămate, a sustras mijloace

bănești în sumă de 38 204 lei. Probele menționate, în opinia instanței de

apel coroborează cu procesul – verbal de confruntare din 30 mai 2016 între

partea vătămată Uțica Gh. și învinuitul Bursuc S. (f. d. 95-96), procesul –

verbal de confruntare din 30 mai 2016 între martorul Uțica V. și învinuitul

Bursuc S. (f. d. 98-99), procesul – verbal de cercetare la fața locului din 24

decembrie 2015 (f. d. 18-27), și în atare situație, sa constatat cu certitudine

vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei incriminate.

În continuare instanța de apel a menționat că versiunea inculpatului,

precum că nu a sustras banii părții vătămate precum și faptul că acesta nu

cunoștea locul aflării mijloacelor bănești, a fost apreciată de instanța de

apel ca fiind declarativă, deoarece nu are acoperire probatorie și urmărește

scopul evitării răspunderii penale.

Analizând modalitatea de apreciere a probelor efectuată de către

instanța de apel Colegiul apreciază că poziția instanței privind vinovăția

inculpatului Bursuc Serghei este bazată pe declarațiile părții vătămate

Uțica Gheorghe și martorului Uțica Valentina care este soția părții

vătămate iar declarațiile inculpatului Bursuc Serghei de nevinovăție, au

fost apreciate de instanță ca fiind ca fiind declarative, deoarece nu are

acoperire probatorie și care urmăresc scopul evitării răspunderii penale,

însă instanța de apel nu a menționat care probe anume în opinia acesteia

urmau a fi prezentate de către inculpatul Bursuc Serghei pentru a

demonstra faptul că nu a sustras banii părții vătămate precum și faptul că

acesta nu cunoștea locul aflării mijloacelor bănești, or, instanța urma a

aprecia poziția inculpatului prin prisma prezumției nevinovăției și prin

faptul că rolul activ al probării faptei incriminate acestuia îi revine părții

acuzării.

La cest capitol, instanța de recurs conchide că starea de fapt și de

drept stabilită de către prima instanță concordă cu circumstanțele cauzei

relevate în sentința de achitare. Declarațiile părții vătămate Uțica

Gheorghe, cât și a martorului Uțica Valentina - soția părții vătămate, care

nemijlocit nu au observat comiterea faptei, dar au dedus aceasta din

10

motivul că persoana acuzată în perioada de câteva zile a efectuat lucrări în

casa ce le aparține, nu pot constitui cu desăvârșire o probă incontestabilă.

Aprecierea acestor declarații în calitate de probă în confirmare

comiterii furtului, care în esența, în lipsa oricăror alte date veridice,

reprezintă o presupunere și nu este susținută prin alte date confirmative și

indici suficienți pentru o astfel de concluzie și nu coroborează cu celelalte

probe administrate, inclusiv proba cu martorii, nu poate fi pusă la baza

condamnării.

Astfel, Colegiul concluzionează că, la examinarea cauzei nu au fost

identificate probe dincolo de orice dubii rezonabile, care să ateste fără

echivoc că sustragerea a fost săvârșită anume de inculpatul Bursuc Serghei.

În acest sens, instanța de recurs reține faptul că, prin prisma

prevederilor legale și a jurisprudenței CtEDO privind claritatea, caracterul

concret și previzibilitatea circumstanțelor de fapt și de drept, acestea

urmează a fi determinate de controlul efectiv al învinuirii aduse.

Concluziile instanței de apel sunt axate pe o constatare defectuoasă a

acestor circumstanțe, care în esență condiționează încălcarea dreptului

inculpatului Bursuc Serghei la un proces echitabil, stipulat la art. 6 CEDO.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției. Astfel, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le

soluționeze instanța de apel este dacă fapta a fost comisă de către inculpat.

În acest aspect, motivele invocate de recurent la pct. 5.1. al prezentei

decizii, referitor la nevinovăția inculpatului, instanța de recurs le consideră

întemeiate.

Așadar, instanța de apel, casând sentința de achitare a inculpatului

Bursuc Serghei, a apreciat din nou circumstanțele cauzei stabilite de prima

instanță, însă, fără a stabili alte circumstanțe noi care în opinia acesteia duc

la constatarea vinovăției anume a lui Bursuc Serghei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că temeiurile de recurs indicate de recurent și-au găsit

11

confirmare și din materialele cauzei rezultă că instanța de apel nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv cu respectarea

prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod 8 de procedură penală și

nu a făcut o analiză suficientă a probelor prezentate cu expunerea

argumentărilor sale, iar probele administrate în cauză, nu au fost cu justețe

verificate și apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității lor, iar în

ansamblu - în coroborare cu alte probe.

Revenind la conținutul recursului ordinar, Colegiul penal lărgit atestă

că instanța de apel greșit a admis apelurile declarate de procuror, casând

sentința de achitare și recunoscându-l vinovat pe Bursuc Serghei de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

ajungând la concluzia vinovăției ultimului dor prin prisma declarațiilor

părții vătămate și soției acestuia.

La argumentarea soluției, instanța de apel a apreciat unilateral

probele administrate la dosar, acordând o valoare primară probelor părții

acuzării, în special declarațiilor părții vătămate Uțica Gh. și a martorului

Uțica V. în detrimentul probelor administrate de partea apărării, fără a

aduce argumente plauzibile de respingere a valorii probatorii a acestor

probe, recunoscându-l nejustificat vinovat pe Bursuc Serghei de comiterea

faptei incriminate.

Colegiul menționează că, de fapt, întru recunoașterea vinovăției

inculpatului instanța de apel a reținut doar declarațiile persoanelor date în

defavoarea lui Bursuc Serghei, pe când instanța de fond făcând o apreciere

detaliată întregului probatoriu prezentat de către procuror și anexat la

materialele cauzei, a ajuns la concluzia de achitare, constatând corect că în

speță nu a fost stabilit că fapta a fost comisă de inculpat.

Potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele

sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de

probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin

intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului,

inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente

responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

12

obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea

sursei din care provin probele, în conformitate 10 cu prevederile

prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în conformitate cu

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Față de cele ce preced, Colegiul accentuează că, apelul declanșează o

continuare a judecării cauzei în fond, iar instanța de apel, luând în

considerație aceleași probe cercetate și verificate de către prima instanță,

dându-le o altă interpretare, a ajuns eronat la concluzia privind stabilirea

vinovăției inculpatului Bursuc Serghei de comiterea infracțiunii de furt.

Potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu prevederile art. 389 alin. (1),

(2) Cod de procedură penală, o sentință de condamnare se adoptă numai în

condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate

de instanța de judecată.

Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în

mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile părții vătămate și a unui

martor ce este rudă apropiată părții vătămate depuse în timpul urmăririi

penale și citite în instanța de judecată.

Din cele expuse, instanța de recurs deduce că, odată cu depunerea

cererii de apel, partea acuzării nu a prezentat instanței de judecată probe

noi și concludente întru confirmarea vinovăției faptului comiterii furtului

de către Bursuc Serghei și prin urmare, toate probele pe care acuzarea le-a

pus la baza învinuirii lui Bursuc Serghei în nici un mod nu întrunesc

posibilitatea condamnării acestuia.

Condamnarea persoanei reprezintă un act important al justiției și ea

nu poate fi realizată decât în condiții strict reglementate de lege, pentru a

se preveni orice abuzuri ce ar conduce arbitrar sau discreționar, afectând

grav și direct valorile umane ce constituie esența personalității omului.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal lărgit conchide

că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată având în

vedere că apelul procurorului greșit a fost admis, prin casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Bursuc Serghei,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Bursuc Serghei Efim, pe

motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 10 iulie

2018, prin care Bursuc Serghei XXXXX a fost achitat de sub învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

14