1ra-653/2019 — art.157 CP

1ra-653/2019 — art.157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-653/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și avocatul

Pascal Iuliana în numele părții vătămate Calmâș Rodica, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018

și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 iulie 2018, în cauza penală

privind-o pe

Andon Elvira Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată mun. Xxxxx bd.Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Elvira Xxxxx a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

157 Cod penal, și în baza art. 60 Cod penal, a fost liberată de răspundere penală, cu

încetarea procesului în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere

penală.

Prin aceeași sentință, a fost admisă parțial acțiunea civilă a părții vătămate cu

privire la repararea prejudiciului materială și moral, cu încasarea de la Andon

Elvira în beneficiul lui Calmâș Rodica suma în mărime de 313.355 lei 35 bani, suma

de 498,03 dolari SUA, dintre care: suma de 3 355,35 lei, suma de 498,03 dolari SUA

în lei moldovenești la momentul executării hotărârii judecătorești, conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova, cu titlu de prejudiciu material,

suma de 300.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și suma de 10 000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică. În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

xxxxx în cadrul Instituției Medico Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal

1

„Sfântă Treime”, din str. Alecu Russo 11, municipiul Chișinău, conform ordinului

de angajare nr. 140 din 29 iulie 1988, fiind responsabilă de acordarea asistenței

medicale pacientei Calmâș Rodina, la 05 aprilie 2016 în timpul intervenției

chirurgicale efectuate pacientei în cauză, din neglijență, a încălcat regulile de

utilizare a electrocoagulatorului de model „BOWA HF - Surgery unit ARC 250/303

up to version 2.2”, cu seria nr. xxxxx, utilizat la intervenție și ca urmare, i-a cauzat

pacientei Calmâș Rodica, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 226

din 21 iulie 2016 și nr. 311 din 20 noiembrie 2016, combustie termică prin flacără în

regiunea sacrală, gr. I - II - III pe o suprafață de aproximativ 3% a corpului, care se

califică ca vătămare corporală medie.

3.1 Procurorul, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare, cu dispunerea încasării din contul lui Andon Elvira în beneficiul statului

cu titlu de cheltuieli judiciare suma totală de 3951 lei, pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

În argumentarea apelului declarat, a invocat următoarele:

- sentința este neîntemeiată în partea respingerii încasării cheltuielilor

invocate de către acuzatorul de stat, constituite din cheltuielile judiciare care au fost

suportate pentru efectuarea expertizei medico-legală din 16.05.2016-1317 lei,

expertiza medico-legală din 21.07.2016-1317 lei și expertiza medico-legală din

09.11.2016-1317 lei, în total 3951 lei;

- invocă prevederile art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală. Într-o cauză

penală cheltuielile judiciare sunt provocate de săvârșirea unei fapte, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii celui ce a comis-o.

Ca urmare, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ca infracțiune, astfel de cheltuieli nu s-

ar fi efectuat.

3.2 Avocatul Pascal Iuliana în numele părții vătămate Calmâș Rodica, care a

solicitat casarea parțială a acesteia în partea neadmiterii integrale a acțiunii civile,

pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii civile integral, cu

încasarea din contul lui Andon Elvira în beneficiul lui Calmâș Rodica a cheltuielilor

ce urmează a fi suportate pentru intervenția chirurgicală în mărime de 100.000 lei și

prejudiciul moral în sumă de 500.000 lei.

În argumentarea apelului declarat, avocatul părții vătămate a invocat

următoarele:

- instanța de fond corect a stabilit vinovăția inculpatei Andon Elvira, însă

sentința este neîntemeiată în partea neadmiterii integrale a acțiunii civile;

- în urma acțiunilor ilegale comise de Andon Elvira, au fost aduse prejudicii

atât de ordin material, cât și moral. Suferințele aduse sunt considerabile. Au fost

pricinuite suferințe fizice enorme care se răsfrâng asupra stării psihice și fizice,

manifestate prin durere, prin necesitatea de intervenții chirurgicale pentru a

remedia cele comise de medic. În urma intervenției nereușite efectuate de d-na

Andon, a fost nevoie de efectuarea unei intervenții de transplant de piele de pe

2

scalp. În aceste circumstanțe, Calmâș Rodica a fost nevoită să fie tunsă cheală,

pentru ca pielea să fie preluată. Astfel, în calitate de femeie, pe parcursul

primăverii-verii 2016, nu a putut să ducă o viață obișnuită. Aceasta nu a mers la

petreceri, la bazin, a purtat mereu pălării și căciuli pentru a ascunde faptul că este

cheală și cicatricile de pe scalp;

- în prezent victima simte mai multe emoții negative, nu are posibilitatea pînă

în prezent de a duce un mod de viață normal. Ea trece prin sentimente de anxietate

și stres, generate de neîncrederea pe care a căpătat-o față de medicina din

Republica Moldova. Aceste sentimente sunt susținute de senzația de frustrare, or

aceasta fiind cheală și fiind angajată la Orange, este nevoită până în prezent să

poarte mereu pălării sau căciuli, chiar și în încăperi, pentru a ascunde cicatricile și

lipsa podoabei capilare. Fiind invitată în cadrul diverselor ceremonii, Calmâș

Rodica trebuia fie să refuze, fie să dea mereu explicații, acest fapt a dus la o gravă

perturbare a vieții;

- partea vătămată, din momentul comiterii infracțiunii-aprilie 2016 până în

prezent, este nevoită să doarmă doar pe burtă. Calmâș Rodica nu este căsătorită, iar

infracțiunea consumată îi crează în continuare deficiență în comunicarea cu bărbați,

fiind complexată de cicatricea care a rămas în urma arsurii. Aceasta nu poate face

plajă, nu poate merge la bazin, la sport, nu poate duce un mod normal de viață

caracteristic unei femei de vîrsta ei;

- în urma intervențiilor care au avut loc, încă persistă cicatricea și este nevoie

de o serie de intervenții chirurgicale, prețul cărora se echivalează sumei de 100000

lei;

- până în prezent, Andon Elvira nu a recunoscut vina în cele comise și nu și-a

cerut scuze de la partea vătămată și familia acesteia. Acest fapt, joacă un rol

important la individualizarea pedepsei și consideră că urmează a fi apreciat de

instanță în defavoarea inculpatei. Mai mult ca atât practica CEDO califică prezența

scuzelor și a recunoașterii vinei ca o compensare parțială a satisfacției pe care o

obține partea vătămată;

- referitor la cheltuieli de asistență juridică, în legătură cu cauza dată, Calmâș

Rodica a avut nevoie de asistență juridică, fiind încheiat contractul de asistență

juridică cu avocatul, onorariul avocatului a fost stabilit în mărime de 10000 lei. Ceea

ce ține de cheltuieli, consideră că acestea au fost reale, necesare și rezonabile, or

cauza data este una complexă, au fost audiați în jur de 10 persoane pe dosar, s-a

formulat acțiunea civilă cu consultarea practicii naționale și internațonale pe dosar.

3.3 Avocatul Cotruța S. în numele inculpatei Andon Elvira, care a solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Andon Elvira să fie

achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Codul penal, din motivul că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului declarat, a invocat următoarele:

- instanța de fond nu a cercetat obiectiv probele administrate, încălcând

prevederile art. 24 și art. 26 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, ilegal nu le-a luat

în considerație, ca de exemplu: declarațiile martorului Panteleiciuc D. (vol. I, f.d.

110-112) care sub jurământ a confirmat participarea inculpatei la ambele instruiri

organizate. La fel, contrar semnăturilor inculpatei aplicate pe anexele privind

3

instruirea modului de utilizare al electrocoagulatorului BOWA (vol. I, f.d. 126 pct.

64 și voi I, f.d. 152 pct. 9);

- instanța a luat în considerație comportamentul inculpatei după intervenția

chirurgicală și anume că, nu i-a acordat asistență medicală corespunzătoare, lăsând

pacienta în stare gravă în care se afla la domiciliu. Instanța a ajuns la așa concluzii

contrar declarațiilor tuturor persoanelor audiate la caz, or inculpata a declarat că a

fost de 3 ori la partea vătămată pentru a aplica pansamentul și partea vătămată a

confirmat cele declarate. În așa ordine de idei, instanța unilateral, fără un careva

suport probatoriu ajunge la o concluzie pripită, contrar concluziilor rapoartelor de

expertiză la care face referire;

- unica probă de acuzare, pe care și este bazată sentința de condamnare este

nota informativă precum că, în timpul intervenției nu au fost respectate cerințele de

exploatare ale electrocoagulatorului. Însă, respectiva probă nu poate fi pusă ca

element acuzator din simplu motiv că, regulile sau metodele de acordare a

asistenței medicale, încălcate de către făptuitor, trebuie să aibă un caracter

imperativ, deci să fie cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de organul

emitent (Parlamentul, Guvernul, Ministerul Sănătății etc.). Nu pot fi luate în

considerație regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale având caracter

doar de recomandare (de exemplu, care se conțin în publicații științifice de

specialitate), chiar dacă acestea dispun de o autoritate teoretică consemnabilă;

- la materialele cauzei penale nr. 2016021058, există 3 rapoarte de expertiză nr.

153, 226 și 311, concluziile cărora sunt neclare;

- referitor la acțiunea civilă înaintată, o consideră una neîntemeiată, care

urma fi respinsă din motiv că, medicul chirurg nu este răspunzător de prejudiciu

enunțat, în cazul existenței probării neglijenței medicului, acțiunea civilă urma a fi

înaintată împotriva spitalului și nu a medicului (răspunderea comitentului pentru

fapta prepusului), solicitările acțiunii civile nu sunt probate potrivit legislației, or

copiile bonurilor a căror sume se solicită nu sunt în original, fiind doar niște copii

de pe un website, nu s-a demonstrat legătura de cauzalitate de la tratamentul oferit

și medicamentele pretinse a fi procurate, pacienta avea la acel moment polița de

asigurare obligatorie, prin urmare medicamentele urmau a fi compensate din

contul poliței de asigurare. Prejudiciul moral este unul neargumentat și exagerat de

mare, or se face referire la alte cauze irelevante la caz.

2018, au fost respinse apelurile părții vătămate și a procurorului, și admis apelul

avocatului Cotruța S. în numele inculpatei, fiind casată parțial sentința în partea

încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre în acestă parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încasat din contul inculpatei

Andon E. în beneficiul părții vătămate Calmîș R., prejudicul moral în sumă de

100.000 lei, în rest sentința a fost menținută.

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu

certitudine, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

4

În viziunea instanței de apel, vinovăția inculpatei Andon Elvira în comiterea

infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și

apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele,

cum ar fi: declarațiile părții vătămate Calmâș R., martorilor Calmîș V., Calmâș P.,

Panteleiciuc D., Cerempei O., Pisica N., Mocogonciuc A., Palii V., Panciuc A. și

materialele cauzei, și anume: copia proceselor-verbale privind verificarea și testarea

utilajului medical folosit de către inculpata Andon Elvira la intervenția chirurgicală

a părții vătămate Calmâș Rodica. (vol. I, f.d. 120 – 121); copia Protocolului privind

instruirea personalului medical privind tehnica securității în lucrul cu

electrocoagulatoarele (vol. I, f.d. 122 - 128); copia notei privind verificarea utilajului

medical folosit de către inculpata Andon Elvira la intervenția chirurgicală a părții

vătămate Calmâș Rodica (vol. I, f.d. 129); copia Protocolului privind

funcționalitatea echipamentului medical folosit de către inculpata Andon Elvira la

intervenția chirurgicală a părții vătămate Calmâș Rodica (vol. I, f.d. 131 - 132);

copiile fișelor medicale nr. 6658 și 1504/107 ale părții vătămate Calmâș Rodica (vol.

I, f.d. 159 - 222); scrisoare de expediere, copia Dispoziției de formare a comisiei

ministeriale și copia Notei Informative întocmită de către Comisia Ministerului

Sănătății din Republica Moldova, privind aprecierea calității acordării asistenței

medicale părții vătămate Calmâș Rodica și prin care s-a constatat, că medicul

chirurg care a efectuat intervenția, nu a respectat cerințele de exploatare a

electrocoagulatorului cu care a fost efectuată intervenția la partea vătămată Calmâș

Rodica (vol. I, f.d. 224 - 232); copia Notei Informative adresată Șefului Direcției

Sănătate a consiliului mun. Chișinău privind nivelul de organizare, complexitatea

și calitatea asistenței medicale acordate părții vătămate Calmâș Rodica, prin care se

constată, că în timpul intervenției chirurgicale nu au fost respectate cerințele de

exploatare a electrocoagulatorului (vol. I, f.d. 233 - 239); raportul de expertiză

medico - legală în comisie nr. 153 din 13 iunie 2016 (vol. I, f.d. 51 - 55); raportul de

expertiză medico - legală nr. 226 din 21 iulie 2016; raportul de expertiză medico -

legală nr. 311 din 09 noiembrie 2016 (vol I, f.d. 79 - 81).

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe, prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

vinovăția inculpatei Andon Elvira în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157

din Codul penal, conform semnelor calificative: vătămare medie a integrității

corporale și sănătății unei persoane, cauzată din imprudență.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, a stabilit

că, solicitarea apărării privind achitarea inculpatei este neîntemeiată, deoarece

prima instanță corect a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatei Andon

Elvira în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, or, la materialele

cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin

care se atestă vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate.

În opinia instanței de apel, versiunea și argumentele inculpatei nu coroborează

cu celelalte probe prezentate de partea acuzării. Contrar celor invocate în apelul

apărătorului, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe,

5

potrivit căreia nu a reținut versiunea inculpatei că, incidentul s-a produs ca rezultat

al tensiunii înalte de la curentul electric, or probele administrate confirmă că acesta

s-a produs de la contactul electrocoagulatorului și substanța inflamabilă cu care s-a

prelucrat câmpul operatoriu, nefiind respectate regulile de utilizare, obligație ce-i

revenea în virtutea funcției inculpatei Andon Elvira.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul din apelul apărătorului,

precum că unica probă de acuzare, pe care și este bazată sentința de condamnare

este nota informativă. În acest sens, instanța de apel a menționat că activitatea

profesională a inculpatei, în calitatea sa de medic chirurg, precum și raporturile

juridice dintre medic și pacient sunt reglementate de legislația de specialitate, însă

la speța în cauză, notele informative emise de comisia Ministerului Sănătății din

Republica Moldova nu cuprind reguli sau metode de acordare a asistenței

medicale, ci potrivit acestora se constată că acțiunile întreprinse de către medicul

chirurg Andon Elvira nu au fost corespunzătoare și nu sunt conform modului de

utilizare a aparatului tehnic în timpul intervenției chirurgicale.

La fel, în viziunea instanței de apel sunt lipsite de temeinicie argumentele

apelantului cu privire la faptul că, la materialele cauzei penale nr. 2016021058,

există 3 rapoarte de expertiză nr. 153, 226 și 311, concluziile cărora sunt neclare. Or,

prima instanță în conținutul sentinței justificat a menționat că, în cadrul examinării

cauzei în instanța de judecată, partea apărării nu a solicitat dispunerea efectuării

unei expertize complexe, de aceea instanța de judecată a reținut drept probe

rapoartele de expertize efectuate în cadrul urmării penală, nefiind incidență careva

argumente de a fi declarate inadmisibile.

La stabilirea pedepsei penale inculpatei Andon Elvira în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 157 Cod penal, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin.

(1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, instanța de apel soluționând acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Calmâș Rodica a reținut faptul că, în apelul depus cât și în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel partea vătămată Calmâș Rodica nu a

demonstrat cuantumul cheltuielilor pretinse pentru intervențiile viitoare, nu a

indicat cheltuielile concrete efectiv suferite. Prin urmare, instanța de fond întemeiat

a respins acțiunea civilă în această parte, fapt ce nu împiedică pe viitor ca partea

vătămată să pretindă acest prejudiciu în instanța de judecată în procedura civilă.

Instanța de apel a mai reținut că, mărimea prejudiciului moral solicitat de

partea vătămată Calmâș Rodica în cuantum de 500 000 lei, nu a fost dovedit în

cuantumul cerut, și mai mult, aceasta fără îndoială a avut de suferit și moral în

urma rezultatului acțiunilor inculpatei Andon Elvira prin faptul că, i-au fost

cauzate suferințe fizice enorme care se răsfrâng asupra stării sale psihice și fizice,

manifestate prin durere, prin necesitatea de intervenții chirurgicale pentru a

remedia cele comise de medic, la fel, aceasta trece prin sentimente de anxietate și

stres, generate de neîncrederea pe care a căpătat-o față de medicina din Republica

Moldova, sentimente susținute de senzația de frustrare, or aceasta fiind cheală, este

6

nevoită până în prezent să poarte mereu pălării sau căciuli, chiar și în încăperi, este

complexată de cicatricea care a rămas în urma arsurii. Însă, instanța de apel a

considerat că mărimea prejudiciului moral pretins de partea vătămată în sumă de

500.000 lei, precum și suma de 300.000 lei admisă de către prima instanță, este

exagerat de mare și neproporțională, ținând cont de suferințele psihice și fizice care

i-au fost provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale

inculpatei.

În acest context, o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral

suportat de Calmâș Rodica, în opinia instanței de apel, constituie echivalentul

sumei de 100.000 lei.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiate argumentele din apelul

avocatului Codruță Sergiu în numele inculpatei în privința încasării prejudiciului

moral, potrivit cărora prejudiciul moral este unul neargumentat și exagerat de

mare, în acțiunea civilă făcându-se referire la alte cauze irelevante la caz.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de

stat privind încasarea de la inculpata Andon Elvira în contul statului a cheltuielilor

de judecată în urma efectuării expertizei medico-legale din 16.05.2016, în mărime

de 1317 lei, expertizei medico-legală din 21.07.2016 - 1317 lei și expertizei medico-

legală din 09.11.2016 - 1317 lei, în total suma de 3951 lei, or, acestea sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat oportun de a

respinge cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului

Andon Elvira a cheltuielilor de judecată. Toate aceste cheltuieli judiciare fiind

trecute în contul statului, potrivit prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură

penală.

ordinare de către:

6.1 Procuror, care solicită casarea parțială a deciziei, în partea ce ține de soluția

cu privire la cheltuielile judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat

referitor la încasarea de la inculpată a cheltuielilor de judecată contravine

prevederilor art. 227 alin. (2), (3), 229 Cod de procedură penală;

- prin modificările survenite în Codul de procedură penală, în vigoare din

data de 09 februarie 2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală și astfel norma legală ce instituia obligația statului a suporta

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, a fost exclusă;

- la examinarea prezentei cauze, instanța de apel era obligată să se conducă

de prevederile art. 4 alin. (1) Cod de procedură penală și să dispună soluția anume

în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, or altă

normă care la moment ar prevedea obligația statului de a suporta aceste cheltuieli,

nu este în vigoare;

7

- pe caz urmează a se ține cont și de dispoziția art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penală;

- se generează o situație preferențială a acelor persoane care au comis

infracțiuni și defavorabilă față de ceilalți membri ai societății, care în mod indirect

sunt impuși să suporte acele cheltuieli financiare generate, anume în urma acelor

infracțiuni comise de inculpat, astfel consideră că se încalcă principiul egalității în

fața legii, prevăzut în art. 9 alin. (1) Cod de procedură penală.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Pascal Iuliana în numele părții vătămate Calmâș Rodica, care

solicită casarea acestora, cu încasarea din contul lui Andon E. în beneficiul lui

Calmâș R. a cheltuielilor pentru intervenția chirurgicală în sumă de 100.000 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 500.000 lei.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- instanța de apel nu a motivat decizia, limitându-se doar la copierea

alegațiilor avocatului în numele părții vătămate;

- instanța doar indică că „ o recompensă echitabilă și rezonabilă a

prejudiciului moral suportat de Calmâș R., în opinia instanței de apel constituie

echivalentul sumei de 100.000 lei”, însă careva argumente instanța de apel nu a

înaintat;

- decizia nu este suficient motivată, neținându-se cont de practica CEDO;

- instanța de apel s-a limitat la copierea sentinței, diminuând suma

prejudiciului moral, nu a ținut de calitatea emoțiilor părții vătămate, gradul

acestora;

- de la data săvârșirii infracțiunii, până în prezent, inculpata nu a recunoscut

vina, nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, nu a compensat măcar parțial

cheltuielile suportate și a încercat mereu să inducă în eroare organul de urmărire

penală și rudele părții vătămate despre cele întâmplate;

- instanța de apel nu a combătut cazurile ce au fost examinate în cadrul

CEDO și nu a făcut trimitere la alte cauze similare, pentru a explica suma

diminuată a prejudiciului moral;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea

de apel.

În drept, avocatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

concluzionează că recursul declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin urmează a fi respins, iar recursul declarat

de către avocatul Pascal Iuliana în numele părții vătămate Calmâș Rodica urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

8

7.1 Referitor la recursul declarat de către avocatul Pascal Iuliana în numele părții

vătămate Calmâș Rodica .

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Avocatul Pascal Iuliana în numele părții vătămate Calmâș Rodica își

întemeiază recursul, în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Din sumarul recursului declarat de către avocat rezultă, că autorul acestuia

este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, însă critică decizia instanței de apel prin

care s-a casat sentința, în partea prejudiciului moral, fiind micșorat cuantumul

acestuia, astfel solicitând încasarea din contul inculpatei a prejudiciului moral în

sumă de 500.000 lei și a cheltuielilor pentru intervenția chirurgicală ce urmează a fi

suportată în sumă de 100.000 lei.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că prima instanță a recunoscut-o vinovată pe Andon E. de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal și în baza art. 60 Cod penal,

a fost liberată de răspundere penală, cu încetarea procesului în legătură cu

intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală. Totodată, a admis parțial

acțiunea civilă a părții vătămate cu privire la repararea prejudiciului material și

moral, cu încasarea de la Andon Elvira în beneficiul lui Calmâș Rodica suma în

mărime de 313.355, 35 lei, suma de 498,03 dolari SUA, dintre care: suma de 3 355,35

lei, suma de 498,03 dolari SUA în lei moldovenești la momentul executării hotărârii

judecătorești, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova, cu

titlu de prejudiciu material, suma de 300.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și

suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest, acțiunea

civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță, procurorul,

partea vătămată și avocatul Cotruța S. în numele inculpatei, au atacat sentința cu

apeluri.

La judecarea cauzei în ordine de apel, au fost respinse apelurile părții

vătămate și a procurorului și admis apelul avocatului Cotruța S. în numele

inculpatei, fiind casată parțial sentința în partea încasării prejudiciului moral și

pronunțată o nouă hotărâre în acestă parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost încasat din contul inculpatei Andon E. în beneficiul părții

vătămate Calmîș R., prejudicul moral în sumă de 100.000 lei, în rest sentința a fost

menținută.

9

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Astfel, la adoptarea soluției, instanța de apel a menționat, că „mărimea

prejudiciului moral solicitat de partea vătămată Calmâș Rodica în cuantum de

500.000 lei, nu a fost dovedit în cuantumul cerut, și mai mult, aceasta fără îndoială

a avut de suferit și moral în urma rezultatului acțiunilor inculpatei Andon Elvira

prin faptul că, i-au fost cauzate suferințe fizice enorme care se răsfrâng asupra stării

sale psihice și fizice, manifestate prin durere, prin necesitatea de intervenții

chirurgicale pentru a remedia cele comise de medic, la fel, aceasta trece prin

sentimente de anxietate și stres, generate de neîncrederea pe care a căpătat-o față de

medicina din Republica Moldova, sentimente susținute de senzația de frustrare, or

aceasta fiind cheală, este nevoită până în prezent să poarte mereu pălării sau căciuli,

chiar și în încăperi, este complexată de cicatricea care a rămas în urma arsurii. Însă,

Colegiul penal consideră că, mărimea prejudiciului moral pretins de partea

vătămată în sumă de 500.000 lei, precum și suma de 300.000 lei admisă de către

prima instanță, este exagerat de mare și neproporțională, ținând cont de suferințele

psihice și fizice care i-au fost provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor

infracționale ale inculpatei. În acest context, o recompensă echitabilă și rezonabilă a

prejudiciului moral suportat de Calmâș Rodica, în opinia instanței de apel

constituie echivalentul sumei de 100.000 lei.”

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile

art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, care prevede că la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, pierderea speranței în viață, etc. În corespundere cu art. 220

Cod de procedură penală și art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Ținând cont de aceste

împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează că

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

10

În acest sens, Colegiul penal lărgit, atestă că instanța de apel la evaluarea

prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei a stabilit un cuantum vădit

disproporțional cu sumele acordate de către Curtea Europeană în spețe similare,

din care motive o astfel de soluție nu poate fi menținută.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această cauză instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură

de circumstanțele speței, menționate și de către avocatul Pascal I. în numele părții

vătămate, astfel în rezultatul infracțiunii comise de către inculpată, părții vătămate

i-au fost cauzate suferințe morale, reieșind din suferințele fizice enorme care se

răsfrâng asupra stării psihice și fizice, manifestate prin durere, prin necesitatea de

intervenții chirurgicale pentru a remedia cele comise de medic. Este de menționat și

faptul că, în urma intervenției nereușite efectuate Andon E., a fost nevoie de

efectuarea unei intervenții de transplant de piele de pe scalp. Astfel, nu s-a ținut

cont de starea în care se afla partea vătămată imediat după intervenția chirurgicală,

fiind prezentate în acest sens și fotografii cu locația arsurilor suportate ca rezultat al

intervenției chirurgicale, dar și intervențiile și procedurile ulterioare la care a fost

supusă partea vătămată și anume transplantul de piele, perioada de recuperare și

incomoditățile la care a fost expusă, cicatricea rămasă, luând în considerație și

vîrsta tânără a acesteia, nefiind căsătorită.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a

ținut cont de măsura în care compensarea sumei de 100.000 lei, poate aduce

satisfacție persoanei vătămate, astfel nu și-a motivat soluția conform prevederilor

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în acest sens fiind corectă soluția primei

instanțe prin care a evaluat cuantumul prejudiciului moral cauzat părții vătămate,

în sumă de 300.000 lei.

La fel, instanța de recurs consideră juste și concluziile primei instanțe prin care

a luat în considerație și comportamentul inculpatei după intervenția chirurgicală și

anume că, nu i-a acordat asistența medicală corespunzătoare, externând pacienta în

starea gravă în care se afla, la domiciliu, în situația în care era necesară altă

intervenție cu referire la arsurile produse.

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, Colegiul penal

consideră că prima instanță întemeiat a stabilit mărimea compensației pentru

prejudiciul moral în sumă de 300.000 lei, în așa fel încât acesta să fie echitabil în

raport cu suferințele psihice și fizice cauzate părții vătămate, în urma comiterii

infracțiunii de către inculpata Andon E., dar și să nu ducă la o îmbogățirea fără

just temei a părții vătămate, din care considerent Colegiul penal lărgit respinge

solicitarea recurentei privind încasarea în beneficiul lui Calmâș R. a prejudiciului

moral în sumă de 500.000 lei.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță având în vedere toate împrejurările cauzei, a realizat o evaluare corectă a

cuantumului prejudiciului moral, în corespundere cu prevederile art. 219 alin. (4)

Cod de procedură penală art. 220 Cod de procedură penală și art. 1423 Cod civil,

sentința fiind motivată la acest aspect, fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel greșit a admis

apelul avocatului Cotruța S. în numele inculpatei, iar prin pronunțarea unei noi

11

hotărâri prin care a încasat din contul inculpatei Andon E. în beneficiul părții

vătămate Calmîș R., prejudicul moral în sumă de 100.000 lei, a admis eroarea de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În astfel de condiții, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile la care se

referă recurentul, este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

fapt ce determină de a admite recursul, casând parțial decizia instanței de apel, în

latura civilă și anume în partea prejudiciului moral, cu menținerea în această parte

a sentinței, prin care s-a încasat de la Andon Elvira în beneficiul lui Calmâș Rodica

suma de 300 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Totodată, cu referire la critica recurentei, precum că din contul inculpatei

urmează a fi încasate cheltuielile pentru intervenția chirurgicală ce urmează a fi

suportată de Calmâș R. în sumă de 100.000 lei, Colegiul penal lărgit reține că,

instanța de apel just a menționat că, în apelul depus cât, și în cadrul examinării

cauzei în ordine de apel partea vătămată Calmâș Rodica nu a demonstrat

cuantumul cheltuielilor pretinse pentru intervențiile viitoare, nu a indicat

cheltuielile concrete efectiv suferite. Prin urmare, instanța de fond întemeiat a

respins acțiunea civilă în această parte, fapt ce nu împiedică pe viitor ca partea

vătămată să pretindă acest prejudiciu în instanța de judecată în procedura civilă.

7.2 Referitor la recursul declarat de către procuror.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Colegiul penal lărgit lecturând textul recursului declarat, se constată că acesta

contestă decizia instanței de apel, în exclusivitate din considerentul că, a fost

respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Andon E. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 3.951 lei.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal lărgit consideră ca

nefondate criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de

apel, stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că,

nemotivat nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de

discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,

respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art.

229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter

imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra

chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și

suportării acestor cheltuieli.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Andon E. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1317 lei, ce constituie

12

cheltuieli pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală din 16.05.2016, în

sumă de 1317 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală din

21.07.2016 și 1317 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală din

09.11.2016, cheltuieli suportate de către organul de urmărire penală pentru

efectuarea acțiunii de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze penale.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, raportele de expertiză medico-legală din

16.05.2016, 21.07.2016, 09.11.2016, au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind acțiune procesuală

ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, astfel constituie

cheltuieli ce urmează a fi achitate, conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală (până la modificările din 09 februarie 2018), din contul

mijloacelor bugetului de stat, ținând cont de prevederile art. 3 Cod de procedură

penală, care stipulează, că în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este

în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța

judecătorească.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal lătgit statuează, că la caz instanța de

apel și-a motivat eficient soluția de respingere a solicitării procurorului de a încasa

cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide, că în cauza dată nu au

fost admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de

casare a soluției adoptate la acest aspect, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat

motivat asupra tuturor argumentelor indicate în apelul declarat de către procuror și

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, la acest aspect,

astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de fond referitoare la

respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la

inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal lărgit, consideră că nu este incident în speță

cazul de casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției

referitoare la cheltuielile judiciare.

În temeiul celor expuse mai sus, instanța de recurs constatând, că recursul

declarat de către procuror este unul neîntemeiat, a ajuns la concluzia privind

respingerea acestuia ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin.

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Pascal Iuliana în numele

părții vătămate Calmâș Rodica, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018, în latura civilă și anume în partea

prejudiciului moral, în cauza penală privind-o pe Andon Elvira Xxxxx, cu

menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02

13

iulie 2018, prin care s-a încasat de la Andon Elvira în beneficiul lui Calmâș Rodica

suma de 300 000 (trei sute mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, se menține decizia atacată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 mai 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

14