1ra-614/2019 — art. 173 CP

1ra-614/2019 — art. 173 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-614/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Tronciu Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s. xxxxx

r-nul xxxxx, domiciliat or. xxxxx str. xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 08.02.2018 – până la 07.09.2018

instanța de apel:

de la 15.10.2018 – până la 28.11.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 06.02.2019 – până la 24.04.2019

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Tronciu Ivan Xxxxx, a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 173 Cod penal, la 6 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

iulie și 20 august 2017, în timpul zilei, inclusiv și data de 20.08.2017 în jurul orei 17.30,

aflându-se pe teritoriul întovărășirii pomicole „Merișor”, din preajma or. Sîngerei,

unde activa ca paznic, urmărind scopul de a o determina pe minora xxxxx, a.n. xxxxx,

la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, de circa cinci ori ademenind-o în vagonul

ce servește ca încăpere a paznicului, prin constrângere fizică, manifestată prin luarea

cu forța în brațe și amenințare cu răfuială fizică, că o va asmuți cu un cîine, că o va

alunga cu familia sa de pe teritoriul întovărășirii pomicole unde locuiau, o palpa în

regiunile intime ale corpului, pe fese, picioare și în regiunea genitală, totodată

sărutând-o și lingând-o în regiunea gâtului, acțiuni care i-au provocat plânsul. În

rezultatul acestor acțiuni ilegale cu caracter sexual admise de Tronciu Ivan, minorei

xxxxx i-a fost lezată demnitatea, precum și creată o atmosferă neplăcută, degradantă

și umilitroare.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Tronciu Ivan, a fost calificată de drept în baza art. 173 Cod penal –

1

hărțuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic și verbal, care lezează

demnitatea persoanei ori crează o atmosferă neplăcută, degradantă, umilitoare cu

scopul de a determina o persoană la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, săvârșite

prin amenințare, constrângere.

Ramașcan Marian, la data de 21 septembrie 2018, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Tronciu Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 175 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- acțiunile lui Tronciu Ivan incorect au fost calificate în baza art. 173 Cod penal,

deoarece articolul respectiv nu prevede în calitate de agravantă, comitera acțiunilor

în privința persoanei minore, pe când dispoziția art. 175 Cod penal este stabilită

răspundere pentru săvârșirea de acțiuni perverse față de o persoană despre care se

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani;

- în sensul art. 175 Cod penal, legea penală incriminează acțiunile perverse față

de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani, avându-

se în vedere faptul că, din cauza insuficienței maturizării psihice, astfel de persoane

sunt mai ușor influențabile, iar începerea vieții sexuale de la o vârstă timpurie, fără a

putea discerne adecvat semnificația actelor sexuale, poate avea efecte profund

dăunătoare asupra dezvoltării lor fizice și psihice. Prin urmare, acțiunile perverse,

întreprinse de către inculpat în privința minorei xxxxx, perfect se încadrează în

prevederile art. 175 Cod penal.

3.1 La data de 20 noiembrie 2018, procurorul Procuraturii de circumscripție Bălți,

Lisnic Elena, a depus apel suplimentar, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Tronciu Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

175 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului suplimentar a invocat că:

- prima instanță la examinarea cauzei penale eronat și pripit a admis cererea

inculpatului privind examinarea cauzei în procedură simplificată, prevăzută de art.

3641 CPP. Astfel, discrepanțele stabilite între semnele faptei prejudiciabile imputate și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 173 Cod penal constituie

circumstanțe care în opinia acuzării exclud aplicarea art. 3641 CPP, deci, cererea

inculpatului de judecare a cauzei penale în baza art. 3641 CPP urma să fie respinsă, cu

judecarea cauzei în procedură generală;

- deși, în prima instanță cauza a fost judecată potrivit ordinii prevăzute de art.

3641 CPP, partea acuzării consideră necesar și oportun de a relua cercetarea

judecătorească la caz, în vederea audierii nemijlocite în instanța de apel a inculpatului

și reprezentantului legal al părții vătămate, precum și prezentarea bazei probante

scrise. Întrucât, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor art. 3641 alin. (1) și (4) CPP, iar în cazul în care se constată că soluția primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată,

urmează potrivit art. 409 alin. (2) CPP, să caseze sentința și să judece cauza după

2

regulile generale prevăzute pentru prima instanță.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură

penală, prima instanță a dat aprecieri probelor prezentate de procuror prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, care în tot corespunde învinuirii aduse de către

procuror și corect a încadrat acțiunile inculpatului Tronciu Ivan în limitele învinuirii

formulate, în baza art. 173 Cod penal.

Din materialele cauzei rezultă, că prin ordonanța din 08.11.2017, Tronciu Ivan a

fost pus sub învinuire în baza art. 173 Cod penal. Rechizitoriul întocmit și anexat la

materiale cauzei, la fel, conține învinuirea lui Tronciu Ivan în baza art. 173 Cod penal.

Astfel, instanța a fost sesizată pentru judecarea în fond a cauzei penale de învinuire a

lui Tronciu Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 173 Cod penal. Din acest

motiv nu pot fi admise cerințele apelanților privind reluarea cercetării judecătorești și

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza unei norme penale mai grave, adică în

prevederile art. 175 Cod penal. Instanța de apel, fiind în imposibilitate de a mări

limitele învinuirii determinate prin rechizitoriu și a recunoaște persoana vinovată pe

o faptă mai gravă, decât cea de care aceasta a fost învinuită și dedată judecății.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a depus

cerere prin care a solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, cerere, care a fost acceptată de prima instanță.

De către instanța de apel au fost respinse argumentele procurorului privind

netemeinicia încheierii instanței de fond, prin care s-a dispus admiterea cererii

inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală.

Judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale. Inculpatul a depus cerere în instanța de judecată, prin care a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, recunoscându-și pe deplin vinovăția în

învinuirea ce i-a fost formulată de procuror, fapt ce denotă că inculpatul a fost de

acord cu actele întocmite de către organul de urmărire penală și probele administrate

de acesta.

În acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 3641 Cod de procedură

penală, judecata se face în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar

dacă inculpatul recunoaște faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu. Inculpatul

trebuie să recunoască și încadrarea juridică a faptei așa cum a fost reținută în

rechizitoriu. În cazul, când inculpatul contestă încadrarea juridică a faptei, dispozițiile

art. 3641 Cod de procedură penală nu pot fi aplicate.

Prin cererea, depusă în ședința de judecată în prima instanță, la data de

21.08.2018 (f.d. 145), Tronciu Ivan a solicitat examinarea cauzei, în care el este

3

recunoscut ca inculpat, în procedura specială, în conformitate cu cerințele art. 3641

Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

menționând că recunoaște probele indicate în rechizitoriu, este de acord cu ele și nu

solicită administrarea de noi probe.

Astfel, reieșind din conținutul cereri depuse de inculpatul Tronciu Ivan, ultimul

a recunoscut faptele așa, cum sunt menționate în rechizitoriu, adică a recunoscut

învinuirea formulată acestuia în baza art. 173 Cod penal.

Instanța de apel a menționat și faptul, că jurisprudența CEDO atestă că, statul

este responsabil pentru omisiunile autorităților cărora le-a delegat sarcini în vederea

respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, și care nu au

întreprins măsuri prompte, și adecvate în vederea executării acestora. Astfel,

omisiunile și erorile admise de organul de urmărire penală nu pot fi puse în sarcina

inculpatului.

În prezenta speță, instanța de fond la adoptarea sentinței, a acceptat judecarea

cauzei în procedură simplificată, reținând situația juridică stabilită în rechizitoriu,

condamnându-l pe Tronciu Ivan, în limitele învinuirii aduse acestuia, prin urmare

instanța de apel nu poate interveni în soluția adoptată de prima instanță, în această

parte. Respectiv, în cazul din speță nu s-au constatat temeiuri pentru care prima

instanță să respingă cererea inculpatului de a judeca cauza în procedura simplificată

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

la data de 11 ianuarie 2019, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apelurile declarate

de către procurori și anume: - instanța de fond la adoptarea sentinței, deși a reținut în

sarcina inculpatului ca fiind constatate acțiuni ilegale comise asupra minorei, Neaga

Ecaterina, acest semn a faptei prejudiciabile nu și-a găsit reflectarea la calificarea

acțiunilor inculpatului potrivit art. 173 Cod penal, cu toate că dispoziția art. 385 Cod

de procedură penală, obligă instanța de judecată la adoptarea sentinței să soluționeze

chestiunea dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută aceasta; - instanța de fond la examinarea cauzei penale eronat și pripit

a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, fără a ține cont de dispozițiile pct. 17,

18 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013;

- discrepanțele stabilite între semnele faptei prejudiciabile imputate și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de art. 173 Cod penal, constituie circumstanțe care

în opinia acuzării exclud aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

urmând a fi respinsă cererea inculpatului de a judeca cauza în procedura simplificată,

cu judecarea cauzei în procedura generală, eroare care nu a fost înlăturată de către

instanța de apel, neglijând astfel dispozițiile art. 414 și art. 417 Cod de procedură

penală;

- temeiurile care au stat la baza adoptării deciziei contestate cu cele adoptate în

alte cauze penale și anume în privința lui Vatamanița Nicolai în baza art. 190 alin. (5)

4

Cod penal și Minasian Eleonora în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, sunt contradictorii,

adică nu a avut loc examinarea în limitele învinuirii aduse conform rechizitoriului,

unde inculpații au recunoscut faptele imputate și au solicitat examinarea cauzei în

baza art. 3641 Cod de procedură penală;

- hotărârea adoptată de către instanța de apel urmează a fi casată, ținând cont

inclusiv și de drepturile, și interesele părții vătămate minore.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Reieșind din dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Din conținutul recursului ordinar declarat în prezenta cauză, Colegiul penal

reține că, autorul îl întemeiază în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

respectiv în opinia lui sunt incidente următoarele temeiuri pentru recurs și anume:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel fiind

admisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Temeiurile pentru recurs invocate la caz de către procuror, prin prisma pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, sunt aplicabile atunci când instanța de apel

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat întemeiat

hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată

atât în fapt, cât și în drept.

Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, doar atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

ținându-se seama și de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

definitivă.

Din textul recursului declarat este evident că, de fapt, autorul invocă argumente

similare cu cele invocate în apel, specificând doar că instanța de apel nu s-a expus

asupra acestora și decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând hotărârea atacată, instanța de recurs apreciază că, aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

În pofida criticilor invocate de către procuror, instanța de recurs, analizând textul

deciziei atacate constată că, temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine

de apel a respectat dispozițiile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

5

apel, oferind răspunsuri și raționamente asupra chestiunilor puse în discuție în ordine

de apel de către procurorii-apelanți, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată.

Rezultând din textul recursului, în viziunea recurentului instanța de apel nu s-a

expus asupra faptului, precum că prima instanță la adoptarea sentinței a reținut în

sarcina inculpatului ca fiind constatate acțiuni ilegale asupra minorei, xxxx, însă acest

semn al faptei prejudiciabile nu și-a găsit reflectarea la calificarea acțiunilor

inculpatului potrivit art. 173 Cod penal. La aceste alegații, Colegiul penal reiterează

că, subiectul menționat anterior a constituit obiect de discuție în instanța de apel și

asupra acestui fapt instanța ierarhic inferioară corect s-a expus, ținâțnd cont de

prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că judecarea

cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Astfel, potrivit rechizitoriului inculpatul Tronciu Ivan a fost învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 173 Cod penal, respectiv, însăși, acuzatorul de

stat în pledoaria sa a solicitat ca inculpatul să fie recunoscut vinovat și să-i fie stabilită

pedeapsă anume pentru comiterea acestei infracțiuni (f.d. 149). Mai mult ca atât,

Colegiul notează că, potrivit alin. (2) art. 325 Cod de procedură penală, modificarea

învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul

agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute

de lege.

Revenind la prezenta speță, instanța de recurs în urma verificării lucrărilor

dosarului constată că, partea acuzării nu și-a modificat învinuirea în sensul agravării,

cu respectarea dispozițiilor art. 326 Cod de procedură penală. În asemenea situație,

Colegiul penal nu are nici un temei de a se îndepărta de la concluziile instanței de apel

făcute asupra argumentelor invocate de către recurent în partea necoincidenței faptei

imputate inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a acțiunilor acestuia. Așadar,

erorile efectuate la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, urmează a fi

asumate de către organul de urmărire penală și partea acuzării, considerente susținute

și de către jurispridența Curții Europene.

La fel, Colegiul remarcă, că instanța de apel în hotărârea adoptată, în prezenta

speță a oferit răspunsuri și la alegațiile procurorilor, ce se referă la admiterea eronată

și pripită a cererii inculpatului privind judecarea cauzei în procedura simplificată,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. La acest capitol, în opinia Colegiului

penal, instanța de apel justificat a considerat că nu s-au făcut erori la admiterea

judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

deoarece inculpatul a recunoscut probele, faptele imputate și încadrarea juridică a

acestora, precum au fost indicare în rechizitoriu, fără a avea careva obiecții, respectiv

instanța de judecată nu a avut temeiuri de a-i refuza aplicarea prezentei proceduri

simplificate. În acest context, instanța de recurs relevă norma stipulată la alin. (2) art.

24 Cod de procedură penală, care prevede că, instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii.

6

Cât privește aserțiunile recurentului, precum că concluziile instanței de apel

făcute în prezenta cauză vin în contradicție cu raționamentele expuse de către aceeași

instanță de apel în alte spețe, cum ar fi cauza Vatamanița Nicolai, învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și cauza Minasian

Eleonora, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal,

Colegiul penal le apreciază ca irelevante, deoarece spețele propuse pentru comparație

nu sunt similare în virtutea faptului că, în prima speță acțiunile inculpatului au fost

reîncadrate într-o infracțiune mai ușoară și favorabilă ultimului, iar în cel de-al doilea

caz s-a constatat că, inculpata de fapt nu a recunoscut întru totul cele imputate ei și în

cele din urmă a fost achitată, însă în cauza dată, procurorul vine cu solicitare de a fi

efectuată o reîncadrare a acțiunilor inculpatului în sensul agravării, după ce a fost

admisă procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Având ca reper cele expuse, Colegiul penal statuează că, în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de a

interveni în sensul casării soluției adoptate de către instanța de apel, fiindcă aceasta s-

a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care își întemeiază soluția. Prin urmare, se concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în prezenta cauză, deoarece acesta este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Tronciu Ivan Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 mai 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

7